Tweet Tranduceri:
Català |
ŞAISPREZECE ELEMENTE ALE CAPACITPĂŢII ORGANIZAŢIONALEComponente care se schimbă pe masură ce devine mai puternicde către dr. Phil Bartle, PhDtradus de Mititelu RobertWorkshop HandoutCreşterea capacităţii include împuternicirii şi întărirea in direcţii variate. Aici sunt cele şaisprezece elemente ale unei organizaţii care se schimbă pe măsura ce devine mai puternică. Altruism: Proporţia , şi nota, în care indivizii sunt gata să sacrifice propriile lor beneficii in favoarea organizaţiei ca un întreg (sunt reflectate în generozitate, umilitate individuala, mândria comună, loialitate, suport mutual, preocupare, camaraderie etc.) În timp ce o organizaţie dezvoltă mai mult altruism, aceasta dezvoltă mai multă capacitate. (Acolo unde famililor, indivizilor le este îngaduit sa fie lacomi pe costul organizaţiei, se va înregistra o scădere a puterii organizaţiei). Valori Comune: Ideea prin care membrii unei organizaţii impărtăşesc valori, idea ca ei aparţin unei entităţi comune care precede interesul membrilor din aceasta. Cu cât membrii unei organizaţii impărtăşesc mai mult, sau măcar înţeleg şi tolerează, valorile şi atitudinile fiecăruia, cu atat mai puternica va deveni organizaţia lor. (Rasismul, prejudecăţile şi intoleranţa fac ca o comunitate sau o organizaţie să devină mai slaba). Servicii Comunale: Facilităţile şi serviciile unei organizaţii (precum spaţiul, echipamentul, uneltele, accesul la toalete şi alte facilităţi pentru staff, facilităţi de lucru, apa potabilă etc.), întreţinerea lor (reparaţii şi întreţinere dependentă) sustenabilitate şi măsura in care în care toţi membrii organizaţiei au acces la ele. Cu cât membrii au mai mult acces la facilităţile (grupului) comunale, cu atât mai mult au ele capacitate, cu atat mai mult are capacitate organizaţia. Comunicaţiile: În interiorul unei organizaţii dar şi între aceasta şi exteriorul acesteia, comunicarea include a vorbi, metode electronice (telefon, radio, TV, internet), metode scrise (ziare, reviste, cărţi) reţele, limbi înţelese mutual, înţelegere de carte şi dorinţa şi abilitatea de a comunica (care implica tact, diplomaţie, dorinţa de a asculta la fel şi de a vorbi) în general. Cu cât o organizaţie are comunicare mai bună, ea devine mai puternică ( echipamentul de comunicare, metode şi practici disponibile stafului). O comunicare slabă înseamnă o organizaţie slabă. Încredere: În timp ce este exprimata în indivizi, cât de multă încredere este împărţită în interiorul organizaţiei ca un întreg (o înţelegere prin care organizaţia poate atinge ceea ce doreşte să facă). Atitudini pozitive, dorinţă, motivaţie de sine, entuziasm, optimism, atitudini gen "a se baza pe sine" decat atitudini dependente, dorinţa de a lupta pentru drepturile sale, evitarea apatiei şi fatalismului, o viziune care este posibilă. Context (Politic şi Administrativ): O organizaţie va fi mai puternică, mai capabilă de a deveni mai puternică şi de a îşi susţine puterea, cu atât mai mult cu cât există un mediu ce îi susţine întărirea. Mediul include (1) elemente politice (inclusiv valorile şi atitudinile liderilor, legile şi legislaţia) şi (2) administrative (atitudinile sevitorilor civili şi ale tehnicienilor, şi reglementările şi procedurile Guvernamentale). Mediul legal. Când politicienii, liderii, tehnocraţii şi servitorii civili, precum şi legile şi reglementările lor, adoptă o abordare de patronare, organizaţia este slabă, pe când dacă ei adoptă o abordare de împuternicire a organizaţiei ce acţionează pe o bază de auto gestionare, atunci organizaţia va fi mai puternică. Informaţie: Mai degrabă decât a primi sau a avea informaţii neprocesate, puterea unei organizaţii depinde de abilitatea sa de a procesa şi analiza informaţia, de nivelul ei de cunoaştere, de înţelepciunea şi claritatea în gândire a unor indivizi cheie şi a întreg grupului. Când informaţia este mai eficientă şi utilă, nu doar cât mai multă ca şi volum, organizaţia va fi mai puternică. (Observaţi că acest lucru este înrudit, dar în acelaşi timp diferă, de elementele de comunicare înşirate mai sus). Intervenţie: Care este extensia şi eficacitatea animaţiei (pregătirea de management, pregătirea de recunoaştere, stimularea) ce are ca scop întărirea organizaţiei? Fac oare puterile interne şi externe ca nivelul de dependenţa să crească şi să slăbească organizaţia, sau ele chiar provoacă pe membrii organizaţiei să acţioneze şi astfel să devină mai puternici? Poate fi intervenţia susţinută sau depinde ea de deciziile făcute de către donatorii externi care au scopuri diferite şi alte agende decât cea a organizaţiei? Când o organizaţiei are mai multe surse de stimulare pe care să le dezvolte, atunci ea are mai multă putere. Leadership: Liderii au putere, influenţă, şi abilitatea de a mobiliza organizaţia. Cu cât are o conducere mai puternică, cu atât este mai puternică organizaţia. Cea mai eficientă şi uşor de susţinut conducere (pentru întărirea unei organizaţii, nu doar întărirea liderilor ei) este una ce opereză astfel încât urmează decizile şi dorinţele organizaţiei ca şi un tot unitar, astfel încât să poată lua un rol împuternicitor şi facilitator. Liderii trebuie să posede calităţi, dorinţă, şi o oarecare carismă. Cu cât este mai eficientă conducerea, cu atât mai multă capacitate are organizaţia. (Lipsa de conducere adecvată slăbeşte organizaţia). Networking: Nu doar "ce ştii", ci în special "pe cine ştii" poate fi o sursă de putere. (Aşa cum deseori se glumeşte, nu doar "să ştii cum". ci în special "să ştii pe cineva" rezolvă munca). Care este atunci extensia la care membrii organizaţiei, în special liderii, cunosc persoane (şi agenţiile şi organizaţiile acestora) ce pot oferi resurse utile ce vor întări organizaţia ca un întreg? Legăturile utile, potenţiale şi realizabile, ce există atât în interiorul organizaţiei cât şi în afara ei, prin alţii. Cu cât mai eficientă este reţeaua, cu atât este mai puternică comunitatea. (Izolarea produce slăbiciune). Organizaţie: Gradul la care diferiţi membrii ai organizaţiei se văd unii pe alţii, fiecare din ei având un anumit rol în susţinerea întregului (spre deosebire de a fi o simplă colecţie de indivizi separaţi), inclusiv (în sensul sociologic) integritatea organizaţională, structura, procedurile, procesele de luare a decizilor, eficacitatea, divizia de muncă şi rolurile şi funcţiile complementare. Cu cât este mai organizată, sau cu cât este mai eficient organizată, o organizaţie, cu atât are mai multă capacitate sau putere. Putere Politică: Gradul de participare al organizaţiei în luarea de decizii la nivel districtual şi naţional. Aşa cum indivizii au putere ce variază în cadrul unei organizaţii, aşa şi organizaţiile au putere şi influenţă ce variază în cadrul districtului şi al naţiunii. Cu cât o organizaţie poate exercita mai multă putere şi influenţă, cu atât are un nivel de capacitate mai mare. Îndeletnicire: Abilitatea, manifestată în indivizi, ce va contribui organizaţiei şi abilitatea ei de a realiza obiective, priceperea tehnică, priceperea în gestionare, priceperea organizaţională, priceperea de mobilizare. Cu cât mai multe abilităţi (ale grupului sau individuale) poate o organizaţie să obţină sau să folosească, cu atât mai împuternicită este respectiva organizaţie. Încredere: Gradul cu care membrii organizaţiei au încredere unii în alţii, în special în lideri, care este defapt o reflexie a gradului de integritate (onestitate, dependabilitate, deschidere, transparenţă, încredere) din cadrul organizaţiei. Mai multă incredere şi dependabilitate în cadrul unei organizaţii reflectă capacitatea ei întărită. (Lipsa de onestitate, corupţia, inducerea în eroare şi diversiunile resurselor organizaţionale contribuie la slăbirea organizaţională). Unitate: Unitatea este un sens comun al apartenenţei la o entitate cunoscută (de exemplu grupul ce compune organizaţia). Deşi fiecare organizaţie are divizii şi schisme (religioase, de clasă, de statut, de venit, de vârstă, de gen, de etnicitate, de clan), gradul până la care membrii ei sunt dispuşi să tolereze diferenţele şi variaţiile dintre ei şi până la care sunt dispuşi să colaboreze şi să lucreze împreună, un sens sau o viziune a muncii în comun, valori împărtăşite. Când o organizaţie este mai unită, atunci este mai puternică. (Unitatea nu înseamnă ca toţi să fie la fel, ci ca toţi să tolereze, chiar să celebreze diferenţele fiecăruia, şi să lucreze împreună pentru binele comun). Bogăţie: Gradul la care organizaţia ca şi un întreg (spre deosebire de indivizii din cadrul ei) are control asupra resurselor actuale şi potenţiale, şi asupra producţiei şi distribuţiei a bunurilor şi servicilor utile, monetare şi non monetare (inclusiv munca, pământul, echipamentul, resursele, cunoştiinţa, calificarea). Cu cât este mai bogată o organizaţie, cu atât este mai puternică. (Când indivizii, familiile sau facţiunile dobândesc bogăţii de pe seama organizaţiei ca şi un întreg, atunci organizaţia este slăbită). Concluzie: Cu cât orice organizaţie are mai mult din fiecare din elementele înşirate anterior, cu atât este mai puternică, cu atât are o capacitate mai mare, şi cu atât este mai împuternicită. O organizaţie nu devine mai puternică doar prin simpla adăugare de facilităţi. Împuternicirea sau creerea de capacitate implică schimbarea socială - dezvoltarea - şi, pe rând, implică toate cele şaisprezece elemente de putere, înşirate anterior. Măsurând Elementele: Metode participatorii de a măsura schimbarea în aceste elemente, aşadar schimbările din puterea comunităţii ţintă, se află în modulul de pregătire: Măsurând Puterea. ––»«––© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina principală |
Ştiinţă de carte |