Traduceri:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

Cuprins:

1. Sus
2. Introducere
3. Lucraţi împreună cu comunitatea
4. Puneţi întrebări
5. Implicaţi-vă
6. Măriţi vizibilitatea
7. Susţineţi membrii comunităţii
8. Sondaje
9. Focus-grupuri
10. Responsabilitate
11. Mulţumiri
12. Jos

Cuprins:

1. Sus
2. Introducere
3. Lucraţi împreună cu comunitatea
4. Puneţi întrebări
5. Implicaţi-vă
6. Măriţi vizibilitatea
7. Susţineţi membrii comunităţii
8. Sondaje
9. Focus-grupuri
10. Responsabilitate
11. Mulţumiri
12. Jos

Cuprins:

1. Sus
2. Introducere
3. Lucraţi împreună cu comunitatea
4. Puneţi întrebări
5. Implicaţi-vă
6. Măriţi vizibilitatea
7. Susţineţi membrii comunităţii
8. Sondaje
9. Focus-grupuri
10. Responsabilitate
11. Mulţumiri
12. Jos

COORDONAREA ÎN TIMP ÎN CADRUL DEZVOLTĂRII UNEI COMUNITĂŢI

şi procesul de asigurare a hranei

de David Stott

editat de Jac Slik

traducere de Raluca Avramescu

revizuit de Ursula Hermann

Material pentru instruire

Introducerea inovaţiilor cu caracter social şi economic

A. Introducere:

În cele ce urmează sunt descrise principii legate de introducerea în cadrul unei comunităţi a inovaţiilor cu caracter social şi economic. Descrierea se bazează pe experienţa mea personală de treizeci de ani, lucrând in calitate de agent de dezvoltare comunitară, dar reflectă în special experienţa din ultimii doi sau trei ani. Ea nu este destinată a fi un "manual de instrucţiuni", ci mai mult o contribuţie personală la ceea ce poate sau nu poate funcţiona în alte contexte.

B. Lucraţi împreună cu comunitatea:

Coordonarea în timp în ceea ce priveşte introducerea unei inovaţii este, poate, mai mult o artă decât o ştiinţă. În experienţa mea personală au existat multe ocazii în care nu am reuşit să realizez acest lucru pe deplin.

Agentul de dezvoltare comunitară (precum şi organizaţia care furnizează fonduri) pot identifica o problemă importantă şi apoi pot dori să introducă o schimbare în cadrul unei comunităţi. Pe de altă parte, dacă acea comunitate cu care lucraţi nu este interesată în a participa la introducerea inovaţiei, atunci procesul va fi probabil un eşec sau în cel mai bun caz o reuşită parţială.

Greşeala cea mai comună pe care am remarcat-o este aceea ca organizaţiile sau indivizii să decidă ca un proiect să fie realizat şi apoi, crezând că ei "ştiu cel mai bine" ce trebuie făcut (în cele din urmă, sunt plătiţi pentru a o face, nu-i aşa?), sa treacă la punerea lui în practică. Acest lucru este de înţeles din punctul de vedere al responsabilităţii. Dacă nu ar reuşi să realizeze proiectul, ar risca să îşi piardă sursele de finanţare. Dar tocmai această atitudine exclude implicarea comunităţii şi, prin urmare, iniţiativa agentului de dezvoltare comunitară va fi sortită eşecului.

C. Puneţi întrebări cu scopul de a cunoaşte comunitatea:

Cum va reuşi agentul de dezvoltare comunitară sa vină în întâmpinarea nevoilor şi preocupărilor comunităţii? Daca este înţelept îşi va pune în primul rând câteva întrebări, cum ar fi:

D. Implicaţi-vă în cadrul comunităţii:

Nu pot să accentuez suficient de mult cât este de important ca un agent de dezvoltare comunitară să înţeleagă cât mai bine, să aprecieze şi să respecte comunitatea în care lucrează.

Dacă nu cunoaşteţi deja comunitatea in care vă veţi desfăşura activitatea, cunoaşteţi oamenii. Deveniţi membru al grupurilor locale, participaţi la întâlniri ale oamenilor cu care e posibil să lucraţi sau ale căror opinii sunt importante în derularea proiectului.

Dacă proveniţi din interiorul comunităţii, dar nu cunoaşteţi decât o parte din aceasta, încercaţi să aveţi contact si cu alte părţi ale comunităţii sau să lucraţi cu oameni care provin din aceste sectoare.

În cazul în care nu vorbiţi limba comunităţii, oricare ar fi aceasta (şi sunt tot atât de multe limbi câte comunităţi), învăţaţi-o şi folosiţi-o oral şi în scris.

Da, este nevoie de timp şi efort; dar dacă nu urmaţi această cale, nu veţi câştiga respectul sau cooperarea oamenilor.

E.Măriţi vizibilitatea problemei comunităţii:

Sarcina dumneavoastră ar trebui să fie aceea de a prezenta sau a susţine o anumită chestiune, în aşa fel încât oamenii să o poată înţelege şi să o considere relevantă pentru ei.

Spre exemplu, am ajuns la concluzia că, in cadrul acelor iniţiative în care am fost implicat, comitetul de lucru a fost capabil să mărească vizibilitatea şi odată cu ea, credibilitatea şi interesul în cadrul comunităţii in ceea ce priveşte două probleme diferite - locuinţele şi hrana. Aceasta s-a realizat prin organizarea unui Târg al Locuinţelor Accesibile în incinta unui mall în 1997 şi apoi prin organizarea unui Festival al Alimentelor provenite din gospodării proprii, cu ocazia căruia au fost prezentate expoziţii, informaţii şi o piaţă-pilot în cadrul unui târg de toamnă în 2006.

F. Susţineţi membrii comunităţii pe parcursul derulării proiectului:

Trebuie să susţineţi comunitatea, indiferent de calea pe care este ea pregătită să deruleze proiectul, atât timp cât această cale este legală şi are o şansă rezonabilă de reuşită.

Sarcina dumneavoastră nu este aceea de a juca rolul unui expert sau al unei autorităţi, ci de a oferi sugestii, idei şi sprijin acolo unde este nevoie, în aşa fel încât oamenii să le poată accepta sau respinge cu uşurinţă.

Nu trebuie să deveniţi victima propriilor dumneavoastră aşteptări sau obiective.

G. Folosiţi-vă de sondaje şi focus-grupuri pentru a identifica diferite probleme şi pentru a ii capabiliza pe membrii comunităţii:

Una dintre cele mai des utilizate tehnici de colectare a informaţiilor este aceea de a face un sondaj, cu scopul determinării interesului public in legătură cu o anumită problemă sau un anumit subiect. O altă tehnică folosită pentru determinarea interesului public este formarea focus-grupurilor.

Ambele pot fi utile şi îşi au rolul lor bine definit. Aceste tehnici vor fi mult mai eficiente însă dacă sunt utilizate în asemenea fel încât să capabilizeze oamenii mai degrabă decât să îi folosească numai ca surse de informaţie.

Aceasta înseamnă a invita oamenii nu numai să îşi exprime opiniile, dar şi a îi întreba dacă sunt interesaţi să ia parte la oricare din sugestiile prezentate de ei şi apoi a îi invita să acţioneze atât în calitate de colaboratori cât şi de beneficiari ai iniţiativei respective.

1. Sondajele:

Spre exemplu, în cazul unui sondaj pe care l-am realizat in cadrul Băncii de Hrană in 2006, nu ne-am oprit la a ii întreba pe oameni care este opinia lor în ce priveşte problemele, preocupările şi necesităţile legate de hrană. I-am invitat de asemenea să îşi aducă aportul, sub forma sugestiilor proprii legate de surse de hrană şi reţete. In plus, sondajul ar trebui să ceară numai informaţii relevante, într-o manieră care este la obiect si folosind un limbaj adecvat atunci când se adresează publicului ţintă.

În cele din urmă, un sondaj trebuie să vă furnizeze, pe baza opiniilor acumulate, o indicaţie asupra posibililor participanţi şi a "promptitudinii" potenţiale a unei iniţiative propuse.

Pe de altă parte, este mai dificil a determina dacă oamenii sunt pregătiţi să acţioneze într-o anumită direcţie bazându-vă pe rezultatul unui sondaj. Pot exista multe motive pentru care oamenii să spună că sunt în favoarea unui anumit proiect, dar să eşueze în a acţiona pentru realizarea lui (de exemplu, dorinţa de a spune "ce este bine", lipsa de timp sau interes în a susţine activ proiectul, sentimentul incapacităţii de a face ceva pentru materializarea proiectului respectiv).

2. Focus-grupurile:

Este posibil să vă fie mai uşor să identificaţi problemele de mai sus prin intermediul focus-grupurilor.

Pe de altă parte, pericolul este acela că, uneori, focus-grupurile pot fi greşit utilizate cu scopul de a le cere oamenilor să participe şi apoi a nu le cere să se şi implice în proces mai târziu. Cred că aceasta este o risipa atât de resurse valoroase cât si de potenţial al comunităţii. Oamenii ar trebui să fie invitaţi să participe dacă este posibil, inclusiv in procesul luării deciziilor.

Iniţiativa noastră curentă legată de sursele de hrană sustenabile pentru comunităţile din vest, spre exemplu, va consta în a invita diferiţi participanţi ai lanţului alimentar (cum ar fi fermieri, grădinari, vânzători, consumatori şi oficialităţi municipale) să se întâlnească cu scopul de a discuta ce poate face fiecare sector pentru a creşte producţia locală de alimente, vânzările şi consumul. Fiecăruia dintre participanţi i se va cere să considere de ce anume are nevoie sectorul pe care îl reprezintă pentru a materializa aceste idei şi de ce sprijin va avea nevoie din partea celorlalte sectoare pentru a reuşi. Ulterior, aceste grupuri se vor întâlni, vor colabora în ce priveşte un plan comun, vor stabili obiective realiste şi vor lucra pentru punerea lor în practică.

Dacă primiţi un răspuns bun, sub forma numărului de oameni care se oferă să se întâlnească şi să discute o anumită chestiune, atunci ştiţi că aţi reuşit să identificaţi o problemă reală.

Un agent de dezvoltare comunitară care este înţelept se va întreba cine sunt oamenii care fac parte din această comunitate, ce segmente de populaţie reprezintă ei şi care este cea mai bună metodă de a îi face să se implice în proces. Dacă este vorba despre o iniţiativă la nivelul întregii comunităţi, va lucra cu scopul final de a reconcilia aceste segmente de populaţie. Dacă grupurile sau indivizii respectivi nu sunt potriviţi pentru a colabora sau nu doresc să lucreze împreună, agentul de dezvoltare comunitară poate juca rolul unui canal de comunicare între ei.

Oricum, în cazul unei iniţiative la nivelul întregii comunităţi, este de dorit să implicaţi cât de multe sectoare de populaţie este posibil în cadrul procesului. Din experienţa proprie am constatat că există oameni care "vorbesc" şi oameni care "fac", "oameni care exprimă idei" şi "oameni de acţiune". Implicaţi-i pe toţi în aşa fel încât să se completeze unii pe ceilalţi, dacă acest lucru este posibil.

O notă de avertisment: Nu încercaţi să "reconciliaţi întreaga comunitate" asupra unei probleme chiar de la început. Dacă aveţi de-a face cu un "subiect fierbinte" sau dacă spectrul de idei, probleme şi opinii este foarte larg, s-ar putea să nu reuşiţi să ajungeţi la nici un consens sau să nu găsiţi nici o soluţie posibilă. Ca rezultat, întâlnirile ulterioare vor atrage din ce în ce mai puţini participanţi. In schimb, începeţi folosind un focus-grup mic şi creşteţi gradual nivelul de implicare a indivizilor şi a grupurilor pe măsură ce problemele sunt identificate şi planul de acţiune este conturat.

H. Responsabilitatea faţă de agenţiile furnizoare de fonduri:

Cum puteţi concilia, in calitate de agent de dezvoltare comunitară, ambiguitatea iniţială intre " venirea in întâmpinarea intereselor comunităţii" si nevoia "responsabilităţii" sau ridicarea la nivelul aşteptărilor stabilite de către agenţiile furnizoare de fonduri?

Am constatat că avem într-adevăr nevoie să fixăm obiective (de exemplu, obiectivul 1 - un număr de "X" persoane care să facă parte dintr-un anumit proiect, obiectivul 2 - iniţiativa "Y" să obţină nivelul "Z" de suport sau răspuns până la o anumită dată). Acest lucru trebuie realizat cu condiţia că respectiva comunitate sa fie invitată să participe în procesul de stabilire a obiectivelor, iar în cazul în care aceasta alege să nu participe, acel aspect particular al programului sau proiectului este posibil să nu se materializeze.

În cazul unei propuneri recente, spre exemplu, am putut să obţin finanţare pentru până la şase iniţiative propuse, pentru care sondajele noastre au indicat că oamenii manifestă interes. În final, am putut să ducem la bun sfârşit numai trei din cele şase iniţiative. Agenţia finanţatoare a fost foarte mulţumită de rezultatele noastre şi ulterior a finanţat propunerea noastră pentru paşii următori în acel domeniu.

I. Mulţumiri:

Acesta este în mare materialul pe care am dorit să îl prezint. Sper ca acest eseu să fie folositor şi mă bucur să primesc din partea dumneavoastră comentarii şi sugestii. Le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat fie în dezvoltarea, fie în implementarea celor prezentate mai sus. În mod particular, aş dori să mulţumesc doctorilor Phil Bartle, John Mitchell şi Bernice Levitz Packford; şi in special, aş dori să transmit recunoştinţa mea deosebită minunaţilor oameni cu care am avut plăcerea să colaborez în comunităţile de vest pe parcursul ultimilor doi ani.

Comentariul lui Phil:

Un cititor atent va remarca diferenţa care se pare că există intre ceea ce David sugerează, anume că nu este necesar să aduceţi întreaga comunitate la un consens şi materialul de baza care există pe acest site, care susţine că realizarea unităţii este un element esenţial în cadrul ciclului mobilizării. Diferenţa este una de context. Fiecare comunitate este diferită şi mobilizatorul trebuie să adapteze acest ciclu potrivit fiecăreia dintre ele. Materialul de baza a fost scris iniţial pentru a servi comunităţilor cu venituri reduse din Africa. David si-a desfăşurat activitatea într-un grup de comunităţi suburbane situate în jurul oraşului Victoria în vestul Canadei, care sunt relativ mai complexe şi au de asemenea şi un mai mare venit pe cap de locuitor. În activitatea noastră de instruire în domeniul managementului, afirmăm: "Nu trebuie să te afli într-o stare precară pentru a îţi îmbunătăţi situaţia". David a parafrazat aceasta spunând: "Nu trebuie să fii sărac şi lipsit de putere pentru a deveni mai puternic şi a te baza mai mult pe propriile forţe".

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceput de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 09.03.2011