Traduceri:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

ÎMPÃRTÃŞIREA FERICIRII PRIN PRA Nepal de Kamal Phuyal editat de cãtre Phil Bartle, PhD traducere Ana Bolea traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu

"Instruirea participanţilor nu se concentreazã asupra conţinuturilor pregãtirii, ci observã comportamentul formatorilor, dacã comportamentul acestora este în concordanţã cu modul lor de instruire atât în clasã, cât şi în afara ei. Mai mult decât atât, participanţii vor pune ceea ce au învãţat în practicã dacã sunt convinşi de cât de practic este comportamentul formatorilor.
(Dl. Uttam Dhakhwa, forumul de împãrtãşire a Spiritualitãţii şi a Dezvoltãrii).

De ce sã fie utilizatã metoda PRA? Aceastã întrebare a fost pusã în diferite forumuri, de formare sau în cadrul atelierelor. Ca urmare a propriei experienţe, am observat, în principiu, trei componente de importanţã majorã a PRA: atitudinea şi aspectul comportamental, conceptul şi viziunea aspectului, procesul (de aplicare a metodelor) sau aspectul abilitãţilor. Al treilea aspect pare a fi foarte clar, concentrându-se asupra modului de folosire a metodelor avute la îndemânã. Existã o remarcã referitoare la faptul cã cea mai mare parte a formãrii se axeazã pe acest aspect. Instruirea începe de la istoria PRA şi se încheie cu aplicarea metodelor.

Prima componentã are în vedere urmãtoarele întrebãri: cine ar trebui sã foloseascã PRA? Care sunt caracteristicile necesare celor care practicã PRA? A doua componentã se concentreazã asupra folosirii PRA - De ce sã nu fie folosite alte metode în afara folosirii PRA? Care sunt valorile PRA? În mod asemãnãtor, a treia componentã are de-a face cu modul folosirii metodelor cât mai eficient? Care este procesul de aplicare?

Participarea localnicilor depinde de atitudinea facilitatorului / coordonatorului PRA.

Dezvoltare înseamnã impãrtãşirea fericirii

Odatã, unul dintre colegii mei mi-a spus "Ştii ce înseamnã dezvoltare? Din propria experienţã înseamnã, în mod esenţial sã împarţi fericirea cu ceilalţi". El mi-a explicat descriind diferite cazuri din propria sa experienţã şi mi-a plãcut ideea lui despre dezvoltare.

Am avut ocazia de a vizita numeroase proiecte în curs de dezvoltare; unele cheltuiau milioane de rupii, iar altele cheltuiau doar câteva mii. Am fost odatã, undeva în apropierea satului Pokhara, la vreo 200 km de Kathmandu. Fãceam o evaluare participativã a unui proiect pentru apa potabilã. Ne-am simţit foarte bine acolo; am putut sã interacţionãm şi sã împãrţim multe cu sãtenii, erau foarte-foarte fericiţi cã ne aflam în satul lor. Din punct de vedere financiar era vorba despre un proiect mic. Departamentul guvernamental regional al administrãrii apelor şi o organizaţie japonezã au realizat proiectul împreunã. Au cheltuit aproximativ 35.000 Rs pentru a finaliza proiectul. Femeile au povestit despre proiectul lor pe mãsurã ce ne împãrtãşeam ideile:

Acei sãteni nu pot sã pronunţe corect nici mãcar numele organizaţiilor; singurul lucru pe care l-au dezvãluit în repetate rânduri este faptul cã au fost foarte fericiţi cu acea Bikase Didi (o asistentã socialã - sorã). Din nefericire, nu am putut s-o întâlnim pe acea Didi, dar când ni s-a povestit despre ea, am descoperit cã ea a fost foarte fericitã sã munceascã cu femeile de la sat. Am aflat cã singurul ei motto era sã împartã fericirea cu alţi oameni. Atât sãtenii, cât şi Didi şi-au împãrtãşit fericirea. Proiectul de alimentare cu apã potabilã a fost mijlocul prin care ei şi-au împãrtãşit fericirea. Iar, acea fericire a dus la succesul proiectului. Sãtenilor nu le pasã de suma de bani cheltuitã pentru proiect şi nici nu şi-o mai amintesc. Pe parcursul întregii perioade de evaluare, si-au amintit în mod constant fericirea lor. Acea fericire i-a încurajat sã facã multe alte lucruri. Acum au propriile lor cooperative, au format un comitet de întreţinere al femeilor. Au grupuri de economii. "Suntem fericiţi sã fim parte a unui grup şi sã venim aici sã ne împãrtãşim problemele şi de fapt putem sã ne împãrtãşim şi fericirea aici", au spus aceştia.

Una dintre cele mai mari organizaţii multi-laterale a cheltuit 1.5 milioane de rupii într-un proiect de asigurare a alimentãrii cu apã potabilã într-un sat din regiunea Nuwakot, din partea de nord a Kathmandu. Totuşi, un comitet de dezvoltare a satului (CDS), care cuprinde aproximativ 800 de familii (câteva sate), primeşte doar 500 de mii de rupii de la guvern pentru bugetul anual. S-a iscat un conflict considerabil între sãteni şi proiect. Sãtenii nu erau multumiţi de proiect, deşi problema lor de a-şi procura apa de la o mare distanţã fusese rezolvatã. În evaluarea proiectului, sãtenii au exprimat urmãtoarele opinii:

Sãtenii îşi aduceau apã de la cel mai apropiat izvor de mulţi ani; şi pot deasemenea continua sã facã acest lucru şi în viitor. Sãtenii nu au fost întrebaţi despre dorinţele lor; ce gândeau ei de fapt. A fost planificat de cãtre strãini şi de asemenea implementat cu sprijinul unei mâini de oameni care nu aveau ei înşişi probleme legate de alimentarea cu apã. În acest caz, am descoperit cã proiectul nu poate fi un mijloc de a împãrtãşi fericire. Distanţa dintre sãteni şi oamenii proiectului a început sã se extindã încã de la începutul intrãrii proiectului în sat. Se pare cã personalul angajat a considerat acel proiect doar ca parte a muncii lor. Credeau cã sunt amabili cu sãtenii aducându-le un proiect în sat. Nu sunt dispuşi sã petreacã ceva timp discutând cu sãtenii; dacã ei nu discutã cu oamenii, cum pot împãrtãşi fericirea?

Experienţa noastrã ne spune multe povestiri despre munca partcipativã realizatã chiar de cãtre oamenii direct implicaţi. Putem descoperi cã oamenii au înãlţat multe temple, au fãcut multe drumuri, puţuri şi lacuri, şcoli şi aşa mai departe. Obişnuiau sã facã aceste lucruri ca şi cum sãrbãtoreau anumite ceremonii. Dacã veţi continua sã analizaţi situaţiile, descoperiţi cã principala motivaţie a acestora a fost aceea de a împãrtãşi fericirea. Obişnuiau sã cânte melodii, sã realizeze munca în folosul comunitãţii împreunã, sã împartã mâncarea între ei la petreceri, sã râdã, sã se bucure şi sã finalizeze munca lor. Se pare cã ei uneori îşi împãrtãşesc fericirea oferind altora ceva, iar uneori primind de la alţii ceva şi uneori împãrtãşesc reciproc fericirea.

Odatã, o organizaţie mare i-a oferit uneia dintre colegele mele o slujbã importantã. S-a gândit mult, şi-a împãrtãşit gândurile altora şi într-un final a refuzat oferta. A spus:

Împãrtãşirea fericirii prin PRA

Nu ni s-au pãrut pânã acum plictisitoare niciuna dintre instruirile în PRA. Recent, am analizat 60 de rapoarte de formare PRA. Am consultat partea de evaluare fãcuta de cãtre participanţi, care în general este realizatã la sfârşitul instruirii. Nu am gãsit, nici mãcar un raport care sã afirme cã instruirea PRA este plictisitoare. Veţi gãsi în acestea idei de genul: "10 zile care au trecut ca şi cum ar fi fost 10 minute", "Procesul de învãţare a fost ca şi cum ne-am fi jucat", " Nu ne-am plictisit deloc", " Am râs foarte mult", etc. Ceea ce învãţaţi din PRA poate fi învãţat şi prin alte modalitãţi. Totuşi, una dintre principalele valori ale PRA, luând în considerare propria experienţã, este acea de a crea un mediu pentru împãrtãşirea fericirii. Participanţii nu simt ierarhiile în acest context, nu resimt niciun fel de diferenţã sau disparitãţi (socio-economice, de castã, de gen). Toţi râd, învaţã şi împãrtãşesc. Împãrtãşirea fericirii dezvoltã ataşament sentimental printre cei care participã, iar asta este ceea ce realizeazã PRA, fie pe perioada formãrii, fie în comunitate.

Însã, PRA fãrã "împãrtãşirea fericirii" devine plictisitor şi foarte tehnic. Uneori, de asemenea devine periculos. Odatã, cei din conducerea unui CDS din regiunea Dhading, din apropierea regiunii Kathmandu, şi-au împãrtãşit experienţele privind `echipa PRA` astfel:

Acest tip de PRA neparticipativ nu împãrtãşeşte fericirea, ci o furã pe cea a oamenilor. Mai mult chiar, astfel de exerciţii PRA, cu interesele lor financiare, degradeazã de asemenea valorile PRA.

Orice este realizat cu ajutorul PRA poate fi realizat şi prin alte metode. Folosirea altor tehnici poate spori participarea membrilor comunitãţii. Putem sã-i încurajãm pe cei neştiutori de carte şi pe cei marginalizaţi sã participe la procesele de dezvoltare prin folosirea altor tehnici. Dar, principala valoare, sau contribuţie a PRA este potenţialul deţinut de creare a unui mediu de împãrtãşire a fericirii.

Odatã a fost realizatã evaluarea stãrii de bine într-un sat din regiunea Sindhupalchowk, aflatã în partea de nord est a Kathmandu. Un grup de sãteni au fãcut-o. Au plasat un om în vãrstã la cel mai jos nivel (sãrac). Era şi acesta în grup. A negat acest fapt cum cã ar trebui sã fie plasat astfel. Au avut loc discuţii pentru o lungã perioadã de timp. Ceilalţi vroiau sã demonstreze cã era sãrac dând multe exemple. De fapt, ei vroiau sã-l ajute întrucât proiectul avea sã ofere câteva programe destinate oamenilor sãraci. Bãtrânul nu avea nimic. Era dificil pentru el chiar sã-şi procure douã mese pe zi. El a spus - "nu am suficientã mâncare, dar sunt fericit. Sunt cea mai fericitã persoanã din sat, doar ştiţi. M-aţi vãzut vreodatã trist sau deprimat? Cum puteţi spune cã sunt sãrac?" În realitate, el era cel care obişnuia sã ia parte, cel dintâi, sau chiar sã conducã orice muncã socialã. În final, ceilalţi l-au plasat la un nivel mediu.

Dupã acel exerciţiu, am vorbit îndelung cu acel om. Am descoperit cã deţinea în interiorul sãu o sursã a fericirii. Toţi sãtenii îi simt lipsa când pleacã pentru câteva zile. Echipa PRA a înţeles cã desigur, nevoile esenţiale (cel puţin) reprezintã un drept al tuturor oamenilor şi cã foamea poate crea obstacole în calea sentimentului de fericire. Însã, bunãstarea economicã nu poate fi comparatã cu starea de bine emoţionalã şi spiritualã.

Luna trecutã am avut o discuţie despre dezvoltare şi spiritualitate. Cineva a întrebat: "Cum rãmâne cu întãrirea secţiunilor marginalizate ale societãţii? Împãrtãşirea fericirii cu cine?" Acea discuţie a avut câteva concluzii, cum ar fi:

Una dintre persoanele din conducerea CDS şi-a împãrtãşit experienţa acumulatã pe parcursul folosirii PRA pentru planificare.

Prin acest proces am învãţat din experienţele avute pânã acum cã PRA ne ajutã sã ne împãrtãşim fericirea cu sãtenii precum şi între noi, şi bineînţeles mai ales cu aceia care sunt vulnerabili şi marginalizaţi. Cred cã reflectând la aspectele pozitive (ale orice) ne poate ajuta sã înaintãm înspre dezvoltare. Reflectarea doar la aspectele negative ne închide; nu putem înainta doar concentrându-ne pe negativism.

Kamal Phuyal
Nepal

Articol trimis la atelierul IDS ."Drumuri ce duc la participare".

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptut de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 15.03.2011