Traduceri:

Alte formaturi:

Alte Pagini:

Module

Harta Site-ului

Cuvinte Cheie

Contact

Document Folositoare

Link-uri Folositoare

Conţinuturi:

• Început
• Introducere
• Proceduri
• Conţinuturi
• Utilitare
• Concluzii
• Capăt

Conţinuturi:

• Început
• Introducere
• Proceduri
• Conţinuturi
• Utilitare
• Concluzii
• Capăt

Conţinuturi:

• Început
• Introducere
• Proceduri
• Conţinuturi
• Utilitare
• Concluzii
• Capăt

Conţinuturi:

• Început
• Introducere
• Proceduri
• Conţinuturi
• Utilitare
• Concluzii
• Capăt

Conţinuturi:

• Început
• Introducere
• Proceduri
• Conţinuturi
• Utilitare
• Concluzii
• Capăt

PREGĂTIREA UNUI DOCUMENT DE POLITICĂ DE DEZVOLTARE A UNEI COMUNITĂŢI

Ghidare pentru Liderii Ministerelor

de către Phil Bartle , Doctor

tradus de către Alexandru Stern

Document de Referinţă

1. Introducere (Scop):

În multe proiecte pot exista anumite obiective, ce au legătură cu schimbarea mediilor înconjurătoare (politice şi administrative), în cadrul cărora au loc intervenţiile de dezvoltare a comunităţilor. Acestea pot include, de exemplu, "lideri, experţi tehnici, şi servitori civili ce fac trecerea de la o abordare ce constă în aprovizionare la una ce facilitează auto ajutorarea". Alte obiective se pot referi la programe de dezvoltare şi instituţionalizare şi la acţiuni de împuternicire a comunităţilor cu venit mic, de către ministerele şi departamentele relevante, şi în ghidarea organizaţiilor non guvernamentale spre îndeplinirea eforturilor.

Pentru a crea un cadru legal şi instituţional, cât şi pentru a permite Guvernului să asigure un rol de conducere în dezvoltarea comunităţilor, este necesar să ai un document oficial de politică, aprobat de către Guvern, ce îşi codifică principiile şi poliţele cu privire la dezvoltarea comunităţii.

Acest document asigură anumite scheme şi sugestii legate de producerea şi folosirea a unui asemenea document de politică (creerea unui nou document sau revizuirea unui document deja existent). Ca şi cu majoritatea schemelor din această serie, acesta nu este un document definitiv. El conţine datele puse de către voi, şi va fi modificat şi actualizat în funcţie de aprecierile făcute de voi şi de alţii. Vă rugăm sa vă angajaţi în dialog.

Structura acestu document este simplă: (1) începe cu sugestii privind procedurile de creere, dezvoltare, modificare, editare, finalizare şi legalizare a unui asemenea document; (2) discută conţinutul ideilor, ce poate fi modificat sau mărit pe măsură ce documentul este dezvoltat; (3) se termină cu anumite sugestii despre cum poate fi folosit documentul de politică.

2. Proceduri:

Pentru a asigura că un document de politică este inteligibil, util, relevant şi că este o reprezentare exactă a "dorinţei poporului", producerea lui trebuie să fie cât se poate de participatorie şi consultativă. Cei ce participă la crearea şi dezvoltarea lui nu trebuie să fie doar servitorii civili, sau doar cei ce practică dezvoltarea comunităţii, sau doar cei din categorile de personal specific; participarea trebuie să fie cât mai largă şi amplă. Trebuie să includă acţionari din toate nivelurile: grupuri de avocatură, OBC-uri şi comitete de implementare, grupuri de angajament civic, fermieri, lucrători în domeniul sănătăţii, iliteraţi, avocaţi, autorităţile locale, ONG-urile naţionale şi internaţionale, studenţii, profesorii; oameni din toate mediile de viaţă.

O participare completă a tuturor (cei din lista prezentată mai sus) este imposibilă. Alternativa practică este să pregătim o procedură ce permite o admitere maximă din partea deţinătorilor de acţiuni. Un mic grup de lucru, alcătuit din patru persoane, de exemplu, ar trebui să primească sarcina de a coordona crearea şi producerea acestui document. Acest grup ar trebui să includă cel puţin o persoană cu studii academice (ce are cunoştinţe în domeniul dezvoltării comunităţii), un lucrător profesionist al comunităţii, şi un ofiţer al unui ONG. Sarcina acestui grup trebuie să fie producerea unei prime schiţe, să o facă să circule pe la toţi ceilalţi pentru a primii referinţe, şi să organizeze o serie de ateliere pentru editare şi finalizare, iar apoi să pregătească o copie finală ce va fi prezentată parlamentului.

Când documentul este finalizat, el trebuie dus de către oficiali ai ministerului la acesta, pentru a fi prezentat pentru aprobare, parlamentului. El poate fi acompaniat de către orice fel de documente necesare pe care membrii parlamentului le pot conspecta (de exemplu descrierea şi analiza condiţilor şi cerinţelor; avantajele relative ale facilitării participării).

3. Conţinuturile Documentului de Politică:

Cele ce urmează sunt o colecţie de subiecte legate de ce se poate include sau ce nu se poate include într-un document de politică. Lista este incompletă. Propria voastră experienţă în domeniul dezvoltării comunităţii sau în a scrie un document de politică este o sursă importantă pentru a putea modifica sau extinde aceste subiecte. Vă rugăm să contribuiţi.

3.1. Politica Trebuie Să Fie Politică:

Un document de politică trebuie să fie o transcriere a politicii unei ţări. Pentru a testa conţinutul, puteţi pune după fiecare propoziţie întrebarea: "Scrie aici ce să faci, şi ce să nu faci (de către cine, pentru cine, cu cine sau prin cine)?" Multe documente de politică sunt diluate sau slăbite de către materialul descriptiv despre sociologia sau istoria comunităţilor sau a dezvoltării comunităţilor. Un document de politică nu este un eseu universitar; materialul descriptiv sau analitic poate fi pus într-un document însoţitor de profil (poate pentru a convinge membrii parlamentului de nevoia pentru codificarea respectivei politici), dar nu trebuie inclus în documentul de politică .

3.2. Definiţii Clare şi Precise:

Dezvoltarea comunităţii şi participarea în cadrul comunităţii sunt lovite de către diverse interpretări conflictuale. Folosirea cuvintelor cheie în textul politicii trebuie să fie precisă, specifică, şi să nu fie ambiguă. Acestea trebuie să fie susţinute de către o listă cu definiţii care este ataşată (sub forma unui apendix) documentului politic şi aprobată ca fiind o secţiune integrală a acestui document. Cuvintele şi frazele definite într-un astfel de apendix trebuie să includă (dar să nu fie limitate la) următoarele:

Contabilitate, animaţie, capacitate, OBC, RBC, o comunitate, împuternicirea comunităţii, gestionarea comunităţii, bazat în comunitate, consultare, dezvoltare, funcţionare literară, aşezare umană, generare de venit, intervenţie, autoritate locală, mobilizare, ONG, participare, parteneriat, ASP, sărăcie, susţinere, pregătire, transparenţă, organizarea unităţii, şi adaugare de valoari. Vă puteţi gândi şi la alte cuvinte cheie şi la alte concepte.

Toate definiţiile, şi folosirea acelor cuvinte în text, nu trebuie să fie vagă sau posibilă de a fi interpretată în mai mult de un fel. Acest lucru va ajuta în evitarea interpretării greşite şi în evitarea acţiunilor contradictorii sau conflictuante, ce ar putea fi făcute de către cei ce implementează munca în comunitate.

3.3. Organizaţii Non Guvernamentale:

ONG-urile sunt şi vor fi aici pentru totdeauna. Ele cresc ca şi număr, mărime, varietate, impact, şi influenţă. Guvernele nu au resursele, flexibilitatea, sau mandatul pentru a face toata munca în comunităţi fără să fie suplinite de către ONG-uri. Acelea care sunt mature, profesioniste, etice, şi orientate spre dezvoltare vor dori să fie o parte integrată a politicii de reducere a sărăciei, a împuternicirii comunităţii şi a democratizării unei ţări. Acestea vor vedea un bine formulat document de politică drept o foarte binevenită clarificare a conducerii şi ghidării pentru munca lor.

Reprezentanţii ONG-urilor nu numai că ar trebui să fie invitaţi să participe la realizarea politici de dezvoltare a comunităţii, ci un segment important al politicii ar trebui să fie devotat ghidării făcute de către ONG-urile naţionale şi internaţionale. Drept minim, politicile trebuie să definească informaţiile primite de minister de la ONG-uri; inclusiv: obiective, metode, zone de operare, rezultatul activităţilor, monitorizarea şi evaluarea, sub forma de planuri, bugeturile, înregistrările şi rapoartele. Rapoartele de sfert de an, o dată la fiecare trei luni, sunt recomandate.

Ministerul, la rândul său, are un rol de jucat în însumarea şi sumarizarea tuturor rapoartelor ONG-urilor, estimând zonele (profesionale şi geografice) cu slăbiciuni şi nevoi, şi oferind ghidare şi îndrumare pentru ONG-uri.

3.4. Comunicarea şi Reţelarea:

Ministerul ar trebui să faciliteze împărţirea de experienţă şi deprinderi între toţi ofiţerii districtului ce lucrează în dezvoltarea comunităţii şi toate ONG-urile ce fac muncă pentru comunitate. Acest lucru se poate face sub forma unei scrisori informaţionale regulate, suplimentată de înştinţării ocazionale. Întâlnirile anuale ar fi şi ele foarte benefice.

Ministerul ar trebui de asemenea să fie la curent cu folosirea tehnologiei electronice de informare, prin creerea şi menţinerea unui site pe Internet, pe care să îşi facă toate comunicatele, şi pe care să pună şi material de pregătire şi să împartă experienţe ale ONG-urilor şi ale ofiţerilor de dezvoltare a comunităţii, ce lucrează în district.

3.4. Comunicarea şi Reţelarea:

Ministerul ar trebui să faciliteze împărţirea de experienţă şi deprinderi între toţi ofiţerii districtului ce lucrează în dezvoltarea comunităţii şi toate ONG-urile ce fac muncă pentru comunitate. Acest lucru se poate face sub forma unei scrisori informaţionale regulate, suplimentată de înştinţării ocazionale. Întâlnirile anuale ar fi şi ele foarte benefice.

Ministerul ar trebui de asemenea să fie la curent cu folosirea tehnologiei electronice de informare, prin creerea şi menţinerea unui site pe Internet, pe care să îşi facă toate comunicatele, şi pe care să pună şi material de pregătire şi să împartă experienţe ale ONG-urilor şi ale ofiţerilor de dezvoltare a comunităţii, ce lucrează în district.

3.5. Pregătire şi îmbunătăţire:

Guvernul ar trebui să se concentreze pe pregătirea şi perfecţionarea la serviciu a practicilor profesionale de intervenţie ale lucrătorilor din comunitate, atât înăuntru cât şi în afara Guvernului. (Lucrătorii din comunitate pot cu uşurinţă să devină depăşiţi, inutili, sau uzaţi, şi pregătirea este una din metodele de a îi reînvigora.) Multe astfel de servicii sunt disponibile, deseori chiar pe gratis, dar sunt de obicei necunoscute de către lucrătorii din comunitate.

Politica Guvernului trebuie să fie pentru o îmbunătăţire continuă şi promovarea profesionalismului în cadrul lucrătorilor ce se ocupă de dezvoltareai comunităţii, învăţând noile metode şi tehnici imediat ce ele apar, şi integrând experienţa practică cu teorii şi literatură de specialitate.

3.6. Scopul şi Concentrarea:

Scopul documentului de politică trebuie să fie foarte bine expus. Intenţia lui este să clarifice şi codifice politicile ţării cu privire la dezvoltarea comunităţiilor. El trebuie să accentueze şi să impună împuternicirea asupra dependenţei, transparenţa asupra secretelor, acţiunea afirmativă îndreptată spre persoanele vulnerabile, echilibrul de genuri, buna gestionare, democratizarea şi planificarea.

3.7. Rolurile Actorilor:

Un capitol al documentului de politică sau (mai degrabă) un apendix ar trebui să definească rolurile principalilor actori şi acţionari. Dacă fiecare rol este identificat şi descris, atunci şi relaţiile dintre actori pot fi schiţate. Lista ar trebui să includă, dar să nu se limiteze la: Membrii comunităţii, liderii comunităţii, coordonatori, autorităţile districtuale sau regionale, reprezentanţii donatorilor, agenţiile executive, agenţiile de implementare, autorităţiile locale, ministerele, mobilizatorii / animatorii, ofiţerii ONG-urilor, consilile ONG-urilor, reprezentanţii naţionali ai ONG-urilor, politicienii, oficialităţiile ministerelor, oficialităţiile departamentelor, comitetele de conducere, ţintele (grupurile sau indivizii) şi alţi responsabili cu participarea la dezvoltarea comunităţii.

Lista ar trebui să includă şi pe actorii guvernamentali şi non guvernamentali, cât şi pe acţionari.

4. Utilitare:

Un document de politică, chiar şi dacă este aprobat de către parlament, nu va avea nici un efect dacă este pus in raft şi ignorat. Cât este de folositor (util) va fi în primul rând un rezultat a cea ce se întâmplă cu el. Politica nu trebuie doar să fie citită, ci discutată şi înţeleasă, nu doar de către lucrătorii comunităţii, ci şi de către supraveghetorii, managerii şi planificatorii lor, de către lideri şi oficialităţi, la toate nivelurile, şi de către toţi cei ce controlează sau influenţează cea ce se întâmplă în comunităţi.

Producerea documentului trebuie să fie tratată ca o oportunitate de a susţine principiile cuprinse în acesta. Ar trebui ca multe copii, fiecare din ele cu o copertă frumoasă şi câteva ilustraţii, să fie listate şi făcute disponibile în librării din toată ţara, la preţuri reduse. Copii gratuite ar trebui trimise la fiecare birou districtual şi la fiecare ONG ce lucrează în dezvoltarea comunităţii.

Mai multe ateliere, de nivel naţional şi districtual, ce includ toate tipurile de acţionari, ar trebui ţinute. Acestea nu trebuie să se limiteze doar la creştere conştientizării şi la înţelegerea politicii, ci trebuie să îi provoace pe participanţi să formuleze programe (pentru districtele lor, şi pentru naţiune) de dezvoltare a comunităţii, bazate pe principiile cuprinse în respectiva politică.

Ministerul poate să facă toate acestea, să producă, să aprobe şi să utilizeze, un document de politică, fără să îi mărească bugetul. Mulţi donatori externi (guverne, ONU, ONG-uri) sunt dispuşi să contribuie la un asemenea efort, atât timp cât îndrumarea, motivaţia, angajamentul şi dorinţa de a face acestă muncă sunt arătate de către ministerul însărcinat cu ea.

5. Concluzii:

Un document politic de dezvoltare a unei comunităţi este o unealtă necesară pentru a clarifica, a susţine şi a ajuta împuternicirea comunităţilor cu venit redus dintr-o ţară. Creerea şi conţinutul acestuia trebuie să ceară informaţii de la o bază extinsă de actori. Producerea sa trebuie să fie cât se poate de participatorie.

Trebuie să fie aprobat de către cel mai înalt corp de facere a politicii şi a legii al Guvernului, apoi distribuit tuturor districtelor şi ONG-urilor din ţară, şi făcut subiect principal al atelierelor din întreaga ţară. Scopul său este să clarifice şi să codifice viziunea oamenilor asupra participări în deciderea destinului lor.

Ultima actualizare: 2009.02.07