Traduceri:
Alte Pagini:Sociologie:
|
EPISTEMOLOGIEStudiul cunoașteriide Phil Bartle, Dr.traducere de Ana-Maria Grittmann"Mintea nu este asemeni unui vas de umplut, ci ca un foc de aprins" ─ PlutarchIată un cuvânt bun pe care îl poți folosi pentru a-ți impresiona prietenii la un bar: "epistemologie". Înseamnă studiul felului în care cunoaștem. Pentru începutul discuției asupra cercetării sociologice, vom trece în revistă subiectul epistemologiei. Trebuie să știm ce este cunoașterea pentru a putea examina critic studiile făcute de specialiștii sociologi. Avem patru modalități de cunoaștere:
Fiecare dintre acestea își are puterea ei însă niciuna nu este perfectă. Mulți savanți idealizează importanța observației. Ei cred că teoria este o piedică în obținerea datelor concrete. Sunt uneori denumiți "empirici" întrucât ei exagerează importanța observațiilor. Totuși, sociologia ne învață că încă de la naștere suntem bombardați cu un număr imens de informații senzoriale pentru toate cele cinci simțuri. Învățarea noastră de a fi umani, socializarea , înseamnă învățarea unei limbi, iar aceasta implică faptul că învățăm să ordonăm în categorii acel bombardament imens al simțurilor, și să le așezăm în cutii de sensuri numite cuvinte. Aparent simplul fapt de a vedea o pisică plimbându-se într-o cameră, de exemplu, ceea ce înseamnă că trebuie să procesăm mii de unități de informație senzorială, este deja un proces ce implică presupunerile și așteptările noastre. Aparent simplul fapt de a vedea o pisică plimbându-se într-o cameră, de exemplu, ceea ce înseamnă că trebuie să procesăm mii de unități de informație senzorială, este deja un proces ce implică presupunerile și așteptările noastre. Le ordonăm în categoriile pisică și plimbare. Nu există nimic intrinsec animalului sau acțiunilor sale care să ne îndreptățească să folosim acele simboluri ca și cuvinte pentru a generaliza, categorisi și descrie observațiile noastre. Totul se află în mintea noastră, în sensurile pe care le-am învățat începând din copilărie. Nu putem ști că ceea tu vezi și identifici a fi un pulover roșu este ceva ce eu aș putea realmente vedea că este roșu. Aș putea vedea un pulover care mie mi se pare că este albastru, dar despre care spun că e roșu pentru că aceasta este "eticheta" pe care am învățat-o atunci când am învățat limba. Referitor la culori, o altă problemă este aceea că în natură, de fapt, nu există culori. Din studiul fizicii învățăm că lumina este separată în frecvențe ușor diferite atunci când este reflectată sau transmisă de diferite substanțe. Acestea nu sunt colorate; ele doar transmit mai departe lumina cu frecvențe ușor diferite. Fiziologia ochilor și creierului nostru este cea care transformă frecvențele diferite respective în ceea ce numim noi culori. Un al doilea mod de cunoaștere a lucrurilor este prin intermediul logicii sau rațiunii noastre. Simbolurile pe care le folosim pentru a ne comunica logica sunt artificiale și nu se regăsesc în natură. Numărul "doi" spre exemplu este un concept uman. Când vedem ceea ce se cheamă două portocale, numărul "doi" nu se află în portocale, ci în mintea noastră. Prin urmare, când spunem că doi plus doi fac patru, acesta este un produs al raționamentului nostru, și nu al observației. Când pornim de la o supoziție greșită și argumentăm logic mai departe, nu vom putea fi siguri asupra corectitudinii concluziei la care ajungem. Credința și convingerea sunt considerate similare pentru scopurile modulului de față. Toți avem convingeri. Ele pot fi diferite, dar le avem cu toții. Acestea nu se bazează pe logică sau observații, ci sunt ceea ce noi credem că este corect. Credința este principalul mod de a cunoaște că există Dumnezeu, Moș Crăciun sau spiriduși. Credința nu este știință, iar știința nu poate dovedi sau infirma credințele. Cea din urmă modalitate de cunoaștere, autoritatea, este în bună măsură modul prin care învățăm majoritatea lucrurilor. Noi preluăm de la părinții noștri, de la alții cu care socializăm, cum sunt frații și surorile mai mari, profesorii și leaderii religioși ceea ce acceptăm a fi adevărat. Uneori învățăm să nu dăm crezare autorității, cum ar fi atunci când descoperim că monstrul din beci de fapt nu există în realitate, însă alteori suspiciunea că el totuși este acolo ne urmărește în tot cursul vieții. Deseori folosim diferitele modalități de cunoaștere împreună pentru a ne construi argumentele. Cum ar fi de exemplu în "Dumnezeu a creat evoluția dar creaționiștii refuză să o creadă". ––»«––© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagină de legătură |
Cercetare sociologică |