MANUAL PENTRU GENERAREA BUNĂSTĂRII
ISBN: 92-1-1314 03-8 ─ UN: HS/544/98
traducere de Elena Taropa
revizuit de Natalia Grymnak
Nu
este sărac care nu are mult
ci
acela care râvneşte la mai mult.
Thomas
Fuller
Prefaţă:
Acesta
este al doilea dintr-o serie de trei manuale adresate lucrătorilor comunitari de
teren. Cei mai mulţi dintre lucrătorii comunitari pentru dezvoltare sunt interesaţi
de generarea sau crearea avuţiei publice sau comune ( accesul la utilităţile aşezărilor
umane sau la servicii precum şcoli, clinici, drumuri, pieţe, furnizori de apă,
sistem sanitar). Primul manual adresat lucrătorilor (Manual pentru mobilizatori)
se concentrează pe acest aspect. Prezentul manual însă se focalizează mai mult
pe aspectul privat (individual sau familial) al bunăstării, cum eradicarea sărăciei
poate include întreprinderile la scară mică sau micro şi cum mobilizatorul comunitar
poate contribui la dezvoltarea sa.
Este
rezultatul a şase ani de mobilizare şi instruire comunitară în domeniul managementului
în CMP (Programul de Management Comunitar) al Uganda, executat de UN- HABITAT (
Habitat) şi implementat de Directoratul Dezvoltării Comunitare al Guvernului din
Uganda. Multe lecţii au fost învăţate de-a lungul anilor, unele referitoare la
succes, altele la eşec. Prin toate acestea am văzut potenţiala capacitate şi
rezilienţa uimitoare a comunităţilor.
Ceea
ce am ajuns să observăm este că toate aceste comunităţi, indiferent cât de
sărace, au resurse ( multe dintre care necesită încă să fie identificate) care
pot fi utilizate, astfel încât acestea, şi întreaga ţară, să se poată dezvolta.
Pentru a pune în folosință aceste uriaşe resurse naţionale este nevoie de mobilizare
şi instruire managerială. Acest manual prezintă modul în care acele resurse potenţiale
pot fi deblocate pentru o dezvoltare susţinută. Acest manual este predestinat guvernului,
NGO, mobilizatorilor profesionişti şi voluntari de pretutindeni. Nu este limitat
la Uganda. Sperăm că vă va fi util.
Phil
Bartle, Consultant tehnic şef
Laban
Mbulamuko, Coordinator naţional
Programul
de Management Comunitar
1992-1998
Acesta
este al doilea din cele trei manuale destinate mobilizatorului comunitar. Acompaniază
"Manualul
pentru mobilizatori,"
şi "Manualul
pentru Monitorizare şi Evaluare.
Atîta timp cît primul din cele menționate urmărește lupta împotriva sărăciei
prin crearea unei bunăstări de natură comună (ex. cu acces public şi/sau deţinut
în mod public), acest manual vizează crearea bunăstării (pentru a lupta contra
sărăciei) în ceea ce priveşte proprietatea privată (individuală sau familială)
prin micro- antreprenoriat.
Aceasta
este o carte de tip "cum să" pentru lucrătorii comunitari pentru dezvoltare care
au scop să ajute la eradicarea sărăciei. Există o multitudine de metode diferite
pentru promovarea generării bunăstării. Aceasta este una dintre ele.
Începe
cu o analiză a sărăciei şi a cauzelor acesteia, conducînd la acţiuni menite
să îndepărteze sărăcia. Se analizează apoi o combinaţie între credit şi
instruire pentru a promova anteprenoriatul. Apoi unele sfaturi privind organizarea
grupurilor. Următoarea parte descrie abilităţile pe care va trebui să le transmiteţi
celor ce vor deveni întreprinzători. În final, cerinţele pentru a conduce o micro
antrepriză viabilă.
Acest
manual urmăreşte să minimalizeze teoria, istoria şi naraţiunea; se concentrează
pe ceea ce dumneavoastră, ca şi mobilizator comunitar, trebuie să ştiţi, şi
ce deprinderi vă sunt necesare pentru a promova eradicarea sărăciei.
1.
Sărăcie şi bunăstare:
Obiectivul
nostru pe termen lung este eradicarea sărăciei. Nu o vom elimina prin alinarea
temporară a discomfortului şi suferinţei cauzate de sărăcie. Acelea sunt simptomele.
Noi trebuie să identificăm cauzele sărăciei şi să contracarăm acele forţe
negative puternice. Trebuie să concepem metode pentru crearea unei bunăstări veritabile
ca proces susţinut de creştere.
Orice
mare comandant militar vă va spune că, pentru a înfrânge inamicul, trebuie să
ştii totul despre el. Dacă vrem să înfrângem sărăcia, trebuie să ştim îndeajuns
despre sărăcie (şi nu numai despre simptomele sale) şi despre bunăstare.
Acest
manual nu vă spune totul despre sărăcie; vă introduce principalele elemente şi
vă indică direcţia de urmat astfel încât să învăţaţi dumneavoastră înşivă
mai mult. Luaţi aceste idei, scrieţi-le în jurnalul dumneavoastră, gândiţi-vă
la ele, dezvoltaţi-le, disputați asupra lor, discutaţi-le cu prieteni şi colegi
în şedinţe de lucru, seminarii şi în timpul dumneavoastră liber. Folosiţi
acest manual ca un punct de plecare.
1.1.
O perspectivă alternativă:
Pentru
a înţelege natura şi cauzele sărăciei şi bunăstării, trebuie mai întâi
să scăpăm de nişte prezumţii frecvent întâlnite. Sărăcia nu reprezintă
pur şi simplu lipsa banilor. Bunăstarea nu înseamnă numai a avea bani. Sărăcia
şi bunăstarea înseamnă mult mai mult decât absenţa sau prezenţa banilor.
Banii pot
fi folosiţi uneori ca măsură a bunăstării, un mijloc de a depozita avuţia şi
un important set de simboluri pentru schimbul acesteia. Dar banii nu reprezintă
bunăstarea, şi natura sărăciei este mult mai interesantă şi mai provocatoare
decât simpla absenţă a banilor. Odată ce aţi plecat de la această idee radicală
şi revoluţionară, că bunăstarea
înseamnă
mai mult decât prezenţa banilor şi sărăcia este mai mult decât absenţa acestora,
atunci veţi şti cum să atacaţi inamicul comun, sărăcia.
Spunem
aceasta nu pentru a minimaliza importanţa banilor. Banii pot fi o unealtă deosebit
de utilă în lupta noastră împotriva sărăciei. Multe dintre secţiunile acestui
manual de tip " cum să" arată cum banii pot fi folosiţi pentru a lupta împotriva
sărăciei şi a genera bunăstarea. Amintiţi-vă însă că numai banii nu vor
elimina sărăcia.
Dumneavoastră,
în calitate de lucrător comunitar, vă sunt necesare trei lucruri pentru a contribui
la eradicarea sărăciei: (1) înţelegerea conceptelor şi principiilor (2) unele
abilități de instruire, facilitare şi organizare şi (3) trăsături personale,
incluzând integritatea, motivaţia şi creativitatea. Astfel, fără prea multă
teorie, primele două capitole ale acestui manual orintează către principiile şi
conceptele pe care trebuie să le înţelegeţi.
1.2.
Bunăstarea:
Dacă
banii nu înseamnă acelaşi lucru ca bunăstarea, şi doar adăugînd bani nu vom
elimina sărăcia, atunci ce este bunăstarea şi cum vor ajuta banii lupta împotriva
sărăciei?
Dacă
privim definiţiile economiştilor referitor la bunăstare, vom vedea cum pot fi
utilizaţi banii în lupta contra sărăciei. Economiştii vorbesc despre "bunuri
şi servicii" cu valoare dar
chiar şi "bunurile" au valoare numai în limita în care oferă un serviciu. Conceptul
cheie, aici, este valoarea.( Un anumit bun are o valoare relativă, în conformitate
cu două atribute (1) dacă este relativ folositor şi (2) dacă este relativ rar.
Oricare
dintre noi care a rămas fără bani la un moment dat, credem că ştim ce înseamnă
sărăcia. Dar experienţa sărăciei individuale, care este alinată de primirea
unor sume de bani, este foarte diferită de problema socială a
sărăciei care
este o problemă a întregii economii. Problema socială a sărăciei este lipsa
bunăstării, şi nu lipsa banilor. Pentru persoanele cu venituri reduse, sărăcia
reprezintă de asemenea modul în care bunăstarea este distribuită în societate.
Dacă veţi alimenta sistemul cu bani, veţi crea numai inflaţie, şi asta nu face
ca societatea să scape de sărăcie. Aşadar, răspunsul în lupta contra sărăciei
ca problemă socială este nu adăugarea de bani ci crearea sau generarea bunăstării,
de aceea titlul acestui manual se referă la generarea bunăstării şi nu numai
generarea unui venit.
Puteţi
să faceţi trei lucruri cu bunăstarea : (1) să o consumaţi, (2) să o depozitaţi,
şi (3) să o investiţi.
Pentru
a ilustra cele mai sus menţionate, să luăm exemplul unui fermier african. De vreme
ce majoritatea fermierilor de pe continent sunt femei şi fete, vom utiliza pronumele
personal "ea", dar nu vom discrimina sau uita bărbaţii. Să spunem că ea tocmai
a strâns o recoltă de porumb. Ea poate să (1) o consume, (2) înmagazineze sau
(3) investească. Ea poate să gătească şi să mănânce o parte din recoltă
cu prietenii şi rudele; adică să (1) o consume. Ea poate să pună o parte din
recoltă în containere; adică să o (2) înmagazineze. Dacă paraziţii şi bolile
distrug o parte din porumbul depozitat,o vom numi o formă regretabilă de consum.
Ea poate, de asemenea, să păstreze o parte din porumb pentru a-l folosi ca sămânţă,
pentru a planta şi creşte recoltele viitoare.Aceasta este o modalitate de (3) investire
a avuţiei sale( porumbul, care este relativ limitat şi folositor).
Prin
urmare, indiciul unei bunăstări în dezvoltare într-un sistem economic este investiţia,
unde consumul imediat din prezent sau din viitorul apropiat este neglijat în favoarea
producerii unei bunăstări sporite în viitor. Lumea noastră modernă şi complexă
nu este la fel de simplă ca aceea a unui fermier care are trei opţiuni, dar principiul
rămâne acelaşi, investirea duce la o bunăstare sporită şi contracarează sărăcia.
1.3.
Sărăcia:
Ce
cauzează sărăcia Problema
socială a sărăciei. Lipsa banilor este o măsură şi un simptom al sărăciei,
nu o cauză. Tratând
simptomele nu vom vindeca boala. Cauzele problemei sociale a sărăciei se regăsesc
printre mai mulţi factori, în special
cei
cinci mari factori:
boala, ignoranţa, lipsa de onestitate, apatia şi dependenţa.
Boala
face ca aportul de muncă al societăţii să fie mai puţin productiv. Maladiile
şi moartea reduc unul dintre cei trei factori majori ai producţiei, forţa de muncă.
Boala însăşi poate fi redusă printr-o mai mare înţelegere a modalităţilor
de prevenire a îmbolnăvirilor şi luarea măsurilor necesare pentru a ne asigura
că bunăstarea publică menită să fie utilizată în scopul prevenirii şi tratării
maladiilor nu va fi deturnată către un câştig personal. Aşadar, factorii sărăciei
sunt inter-conectaţi. Necinstea şi ignoranţa contribuie la boală, şi toţi cei
trei factori contribuie la sărăcie.
Ignoranţa,
cum era menţionat undeva, nu este un lucru ruşinos ci este pur şi simplu un fapt.
Aceasta este cauzată de izolare, astfel încât unele persoane nu cunosc anumite
lucruri pur şi simplu pentru că nu au auzit niciodată de ele (informaţie). Şi
alţi factori ai sărăciei pot contribui la ignoranţă, incluzând boala şi necinstea.
Ambii factori contribuie la un acces mai scăzut la educaţie şi informaţie.
Lipsa
de onestitate, pe de altă parte, este o cauză majoră a sărăciei ca problemă
socială. Când o persoană care se află într-o funcţie învestită cu încredere
deturnează o sută de unităţi de valoare către uzul personal, societatea, va
pierde mult mai mult decât o sută de unităţi de valoare care ar putea să contribuie
la dezvoltarea şi reducerea sărăciei. Aceasta este ceea ce economiştii numesc
"efectul multiplicator". Lipsa de onestitate "înfloreşte" într-o atmosferă de
apatie, ignoranţă şi dependenţă, aşadar iată un alt exemplu de factori inter-conectaţi
ai sărăciei.
Observaţi
că aceasta nu este o judecată de valoare. Nu spunem că lipsa de onestitate, boala,
ignoranţa şi apatia sunt rele. Este menirea liderilor noştri religioşi să ne
înveţe despre bine şi rău. Aceasta este doar o analiză ştiinţifică ( ştiinţe
sociale) a factorilor sărăciei. Pentru a lupta împotriva problemei sociale a sărăciei
( dacă aceea este decizia populaţiei) este necesară identificarea şi analiza
cauzelor sărăciei.
Aceşti
factori sunt, pe rând, rezultatele a cinci cauze cheie: apatia, boala, lipsa de
onestitate, dependenţa şi ignoranţa.
Lipsa
facilităţilor şi serviciilor aşezărilor umane comune aparţine tipului de proprietate
publică sau de grup. Aceasta include lipsa accesului la facilităţi medicale şi
educaţionale, lipsa infrastructurii precum drumurile, pieţele, electricitatea sau
telefonia, lipsa altor infrastructuri comune, precum instituţiile sanitare, apa
potabilă şi o aprovizionare sigură cu hrană.
Aceste
forme de bunăstare comună diferă de proprietatea personală unde sărăcia se
manifestă prin salarii modeste sau lipsa unui salariu, lipsa pământului şi a
altor proprietăţi, lipsa capitalului proprietate privată (unelte, clădiri, fabrici),
şi lipsa abilităților umane. Contracararea sărăciei în sectorul comun este
descrisă mai detaliat în primul dintre aceste manuale conexe. "Manual
pentru mobilizatori Acest
manual reliefează formarea capitalului privat şi reducerea sărăciei prin stimularea
micro întreprinderilor private.
1.4.
Investirea:
Această
metodă iniţiază, la un nivel foarte redus, investiţia privată care, dacă prinde
rădăcini şi începe să se dezvolte, contribuie la crearea bunăstării la nivelul
întregii ţări şi la eradicarea sărăciei.
Avuţia
existentă poate fi direcţionată către consum sau investire. Porumbul, ca şi
aliment, este un exemplu de bun de consum. O sapă pentru grădinărit, folosită
la lucrat pământul din fermă, este un exemplu de bun de capital. Un bun de capital
nu poate fi consumat în mod direct, dar poate contribui la sporirea avuţiei viitoare.
Investirea înseamnă direcţionarea avutului către producţia de capital , care
este necesară la contribuirea creşterii nivelului de bunăstare în comunitate
ţi în societate. Acest manual vă arată cum să iniţiaţi o investiţie.
Afacerile
de producţie la scară mică, în special procesarea primară a produselor agricole,
sunt desfăşurate cel mai eficient de către întreprinzători individuali. Acea
procesare primară a produselor este la mare căutare de-a lungul întregului continent
şi este cel mai promiţător sector pentru reducerea sărăciei pe scară largă.
Sarcina dumneavoastră ca şi mobilizator este de a iniţia persoanele cu venituri
modeste, în special femeile ( dar şi pe cei fără un loc de muncă, persoanele
handicapate şi vulnerabile) în a deveni creatori de bunăstare, de exemplu persoane
din cadrul antreprizelor agricole care procesează recoltele agricole.
2.
Credit şi investiţie:
Metoda
prezentată în acest manual este aceea de a introduce creditul potenţialilor întreprinzători,
care vor folosi apoi economiile altor persoane (ca şi împrumuturi) pentru a devia
de la noţiunea imediată, către investire şi crearea bunăstării.
Când
cineva împrumută bani, nu este un cadou; ei trebuie returnaţi. Dacă nu sunt returnaţi,
creditorul a săvârşit un furt şi este necinstit.Atunci cînd este răspindită
pe larg atitudinea că nu este necesar să restitui banii îmrumutați, lipsa de
cinste face parte din cei cinci factori ai sărăciei ca problemă socială.
Cauzele
neîndeplinirii obligaţiilor în cazul unui împrumut pot fi oarecum nevinovate:
speranţe mari nerealiste (atât în ceea ce îl priveşte pe debitor cât şi pe
creditor) şi aşteptări nerealiste la momentul când împrumutul este contractat.Contractarea
de împrumuturi nerealiste poate constitui o cauză majoră de încălcare a încrederii
şi destrămare de prietenii.
În
calitate de mobilizator, în cruciada dumneavoastră împotriva sărăciei, vă aparţine
responsabilitatea ca orice împrumuturi menite să creeze bunăstare să nu fie nerealistic
de mari. Trebuie să fiți în stare să vă spuneţi cu onestitate, despre orice
împrumut pe care îl aprobaţi sau îl recomandaţi, că poate fi restituit (100%).
În caz contrar, veţi susţine supravieţuirea sărăciei. După cum Eldritch Cleaver
şi Malcom X spuneau: " Dacă nu faci parte din soluţie, atunci faci parte din problemă."
2.1.
Valoarea adăugată:
Vă
amintiţi povestea de mai sus despre femeia fermier şi opţiunile sale privind ce
poate să facă cu recolta ei de porumb? Acolo am menţionat că ar fi putut să
consume recolta, să o depoziteze sau să pună o parte deoparte pentru sămânţă.
O a patra alternativă este o altă formă de investiţie: ar putea să o prelucreze.
Porumbul măcinat este mai valoros decât cel nemăcinat. Prin adăugarea factorilor
de producţie (muncă, pământ, capital) ea poate să adauge valoare porumbului
său (sau al altcuiva), macinîndu-l.
Prelucrarea
porumbului creează avuţie. Acest proces nu are loc de unul singur; ea trebuie să
adauge mai multe elemente: capital (unelte, incluzând o moară), teren (un loc unde
să amplaseze moara) şi munca (introducerea porumbului şi scoaterea resturilor).
Dacă valoarea rezultatului, porumb măcinat, reprezintă mai mult decât valoarea
combinată a porumbului originar nemăcinat şi costurile de producţie ale morăritului,
atunci activitatea a generat o valoare, o bunăstare reală (nu numai bani). În
această scurtă istorioară găsim esenţa luptei împotriva sărăciei la scară
continentală. Aceasta este " valoarea adăugată".
Majoritatea
Africii, de fapt majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, este agricolă. Unele
recolte sunt exportate în schimbul unor sume de bani, dar majoritatea lor sunt consumate
de către producători. Unul dintre elementele importante care lipsesc este prelucrarea
iniţială (ca să nu mai vorbim de cea subsecventă) a producelor agricole. Dacă
am putea găsi o soluţie pentru a umple acest vid, ajutând femeile să lupte contra
sărăciei personale şi a familiei lor, atunci am susţine o luptă revoluţionară
în războiul împotriva sărăciei. O sarcină importantă o constituie identificarea
unui sector unde " valoarea adăugată" care este atribuită contribuie la eradicarea
problemei sociale a sărăciei la scară largă.
2.2.
Folosirea banilor împrumutaţi pentru a crea bunăstare:
Suma
de bani care este dată cu împrumut de către creditor şi este luată cu împrumut
de către debitor se numeşte credit. Partea "principală" a împrumutului este suma
împrumutată. "Dobânda" pe împrumut constituie contravaloarea "chiriei" pentru
oferirea şi folosirea împrumutului. Este posibil să se adauge şi unele taxe pentru
servicii drept costuri pentru împrumutul de bani efectuat.
Când
am vorbit despre fermierul care investea punând deoparte o parte din recolta sa
ca sămânţă, aceasta investea propria sa avuţie. Însă, grupul ţintă pe care
îl vizaţi (beneficiarii), femeile cu venituri reduse, s-ar putea să nu aibă suficientă
bogăţie proprie pentru a o investi. Alte persoane s-ar putea să fi acumulat avere,
pe care vor să o " dea spre închiriere" (în schimbul unui preţ, dobânda) pentru
ca alţii să investească. Acela este creditul care reprezintă o sursă accesibilă.
Nu
daţi grupului dumneavoastră ţintă bani (donaţii) ca şi capital de investit;
nu daţi gratuit maşini de cusut, care nu ar face decât să îi pregătească să
fie dependenţi de o sursă care nu este constantă ca fiind factorul lor de producţie.
În schimb, învăţaţi-i nişte deprinderi lucrative şi asistaţii în obţinerea
unor credite. Acestea trebuie să fie împrumuturi de o mărime realistă pe care
le pot folosi investind pentru crearea bunăstării şi pe care le pot restitui creditorului,
restituind atât partea principală a creditului cât şi dobânda, din avuţia pe
care ei au creat-o.
2.3.
De ce credit şi nu donaţii?
Manualul
principal care este acompaniat de acest Manual
pentru mobilizatori a
evidenţiat un principiu important al susţinerii şi consolidării potenţialului
comunităţii. Dacă muşchii dumneavoastră nu exersează, se vor atrofia (îşi
vor pierde din putere); dacă veţi face flotări, braţele dumneavoastră îşi
vor recăpăta vigoarea. Dacă unei comunităţi îi este oferit totul, aceasta nu
va deveni stăpână pe sine. Dacă veţi da bani gratuit unei persoane de afaceri,
o veţi învăţa să fie dependentă de daruri şi caritate.
Dacă
o persoană vrea să înceapă o afacere, va avea nevoie de capital financiar pentru
a începe. Dacă îi veţi oferi dumneavoastră aceşti bani, aceasta va fi învăţată
să fie dependentă. Acel capital financiar este valoros, şi persoana în cauză
ar trebui să plătească "chirie" pentru posesia şi uzul temporar al acestui capital.
Acea "chirie" pentru utilizarea banilor altuia este "dobânda" pe care persoana respectivă
trebuie să o plătească titularului sumei de bani împrumutate.
Persoana
în cauză va trebui să restituie şi împrumutul. Acesta nu reprezintă un cadou,
un act de caritate sau o donaţie. Este un component al unei afaceri sau o resursă,
şi este închiriat.Trebuie returnat! Casa dată spre închiriere, ca şi banii daţi
cu împrumut, rămâne în proprietatea titularului său (proprietar de imobile,
creditor).
Dacă
îi veţi permite unui întreprinzător să nu îşi respecte obligaţiile în ceea
ce priveşte un împrumut (adică să nu îl ramburseze), faceţi două deservicii:
(1) individului şi (2) comunităţii şi societăţii ca întreg. Întreprinzătorul
va primi astfel o pregătire care încurajează dependeţa şi incorectitudinea,
doi factori majori ai problemei sociale a sărăciei şi veţi contribui la o conducere
greșită şi pierderea de capital din sistemul economic. Întreprinzătorul va rata
o lecţie importantă privind aportul personal la consolidarea comunităţii prin
organizarea unei afaceri viabile, pe când societatea va eşua să găsească un
potenţial în plus pentru creşterea economică şi eradicarea sărăciei.
Atrageți
atenția, că nu s-a judecat moralitatea nerespectării obligaţiilor în cazul unui
împrumut. Nerambursarea banilor către titularul de drept (adică furtul) poate
fi imoral sau o infracţiune, dar este datoria liderilor dumneavoastră religioşi
şi a autorităţilor care veghează pentru respectarea legilor, să se ocupe de
aceste aspecte. O analiză din punctul de vedere al ştiinţei sociale arată numai
cum acest fenomen agravează problema socială a sărăciei.
Necesitatea
de a sublinia că nu trebuie oferite donaţii, că împrumuturile trebuie restituite
şi că trebuie plătite (prin intermediul dobânzii), sunt trei motive bune de ce
împrumuturile iniţiale date debitorilor neexperimentaţi (grupul dumneavoastră
ţintă) să fie mici (aşadar accesibile) şi prin urmare mai uşor de restituit.
2.4.
Ce rate ale dobânzii?
Dacă
obiectivul dumneavoastră este de a pregăti noi întreprinzători pentru a-şi susţine
propriul potenţial , pentru a crea şi a conduce antreprize viabile , atunci împrumuturile
lor nu trebuie să fie gratuite şi dobânda acestora nu trebuie subvenţionată.
Multe
persoane, auzind pentru prima oară aceste lucruri, s-ar putea să obiecteze: "Dar
aceste femei sunt sărace! Nu ar trebui să le forţăm să plătească dobânzi
pentru împrumuturile luate! Sunt prea sărace!" Sentimentele acestora sunt caritabile
dar analiza lor asupra situaţiei este insuficientă. Oare vrem să pregătim femeile
sărace să rămână în continuare sărace? Sau vrem să le dăm posibilitatea
să îşi poată susţine ele însele potenţialul? Dacă vrem să le pregătim să
se poată baza pe forţele proprii şi să genereze bunăstare atunci va trebui să
le instruim cum să creeze o întreprindere profitabilă , una care produce un profit
destul de ridicat încât să plătească valoarea de piaţă a "închirierii" (dobânda)
folosirii banilor altora. Este mai bine să le îndrumăm cum să conceapă o afacere
la o scară mai redusă , pentru a câştiga experienţă, să împrumute mai puţini
bani, să realizeze un profit onest şi să restituie atât împrumutul cât şi
dobânda aferentă.
Asiguraţi-vă
că grupul dumneavoastră ţintă , participanţii dumneavoastră, sunt instruiţi
încă de la început în a fi capabili să plătească o rată a dobânzii la nivelul
pieţei, aceeaşi ca aceea percepută de o bancă guvernamentală sau de una comercială.
2.5.
Ce dimensiuni să aibă împrumuturile?
Prefixul
"micro" înseamnă "de dimensiuni reduse". Această metodologie se adresează persoanelor
cu venituri foarte reduse care nu au experienţă în afaceri. Micro antreprizele.
Dacă cineva are deja succes în afaceri şi are nevoie de un împrumut de 50,000,000/
50,000$ , atunci aceştia nu aparţin acestui grup ţintă şi vor fi nevoiți să
caute în altă parte.
Această
schemă se adresează persoanelor care iniţial împrumută între 100 şi 10,000
$ şi folosesc aceste sume pentru generarea bunăstării. Dacă aceştia au succes
în administrarea şi utilizarea acestor împrumuturi iniţiale, să aibă profit,
să ţină o evidenţă exactă, să plătească atât împrumutul iniţial cât
şi dobânda aferentă, atunci aceştia pot opta pentru un al doilea împrumut, mai
mare. Dacă scara împrumuturilor este de la 10 la 100, media tuturor împrumuturilor
ar trebui să fie de 50 la 60 %.
Cel
de-al doilea împrumut poate fi de la două până la douăzeci de ori mai mare decât
primul împrumut, depinzând de cât de prompt a fost restituit primul împrumut,
cât profit a fost obţinut după achitarea tuturor costurilor, incluzând dobânda
şi propria lor muncă. Dacă aceştia nu au învăţat cum să aibă profit dintr-un
împrumut de 100,000/(100$), atunci nu ne putem aştepta să aducă profit dintr-un
împrumut de 1,000,000/ (1000 $).
Cel
de-al treilea împrumut poate fi de la două până la douăzeci de ori mai mare
decât cel de-al doilea împrumut, depinzând, din nou, de nivelul succesului pe
care l-a avut cel de-al doilea împrumut. Sarcina dumneavoastră ca şi mobilizator
este să îmdemnați fiecare participant care este un potenţial întreprinzător.
Acest aspect va fi dezvoltat în capitolul cinci.
Adesea
participanta va fi mult prea optimistă şi va solicita un împrumut mai mare decât
capacitatea ei de a-l utiliza pentru generarea avuţiei şi aducerea de profit. Ea
trebuie să aibă o propunere de afaceri reală care va sta la fundaţia unei antreprize
viabile , şi nu una bazată pe ignoranţă şi pe o gândire orientată înspre
ceea ce şi-ar dori, în detrimentul a ceea ce ar putea face cu adevărat.
Păstrarea
împrumuturilor iniţiale la dimensiuni reduse reprezintă o contribuţie importantă
la viabilitate.
3.
Organizarea grupurilor
Amintiţi-vă
că acest manual, ca şi celelalte care îl acompaniază, se adresează mobilizatorilor
comunitari sau animatorilor. Care este cel mai important talent al unui mobilizator?
Este abilitatea de a organiza un grup pentru acţiune. S-ar putea să vă pară un
pic ciudat că, deşi metoda pentru generarea bunăstării propusă de noi se adresează
individului (întreprinzătorului cu venituri reduse), totuşi avem nevoie de cunoştinţele
organizatorice de grup ale mobilizatorului comunitar. Analizând însă mai îndeaproape
această metodă în întregul său, totuşi, acest aspect arată mai puţin ciudat.
Unele elemente esenţiale ale metodei în întregul ei includ pregătirea indivizilor,
alte elemente vizează organizarea grupurilor.
Sunteţi
deja un mobilizator comunitar calificat şi experimentat (vezi "Manual pentru mobilizatori")
care ţinteşte să lupte împotriva sărăciei comunale prin promovarea de proiecte
de întrajutorare a comunităţii. Acum, puteţi să adăugaţi la bagajul dumneavoastră
de cunoştinţe concepte, principii şi metodologii din acest manual şi să găsiţi
noi posibilităţi de a utiliza conceptele şi deprinderile dumneavoastră de mobilizator.
Piramida
pe care o veţi organiza va avea un "grup- umbrelă" în vârf, de la cinci la şapte
"grup de încredere" la mijloc şi întreprinzători individuali la bază. Fiecare
individ va aparţine unui "grup de încredere" şi toţi vor aparţine "grupului
umbrelă". Indivizii joacă roluri diferite ca şi stagiari şi participanţi, la
fiecare dintre nivelurile piramidei. Aceştia creează antreprenoriatul micilor afaceri
care produce mult dorita "valoare adăugată" şi ei sunt participanţii şi membrii
grupurilor care le facilitează afacerile.
3.1.
Grupuri de tip trust
Un
grup de tip "î]ncredere" este compus din cinci până la şapte indivizi, de obicei
femei, care se cunosc şi au încredere reciprocă. Ca şi mobilizator, veţi construi
mai multe grupuri de încredere dintr-un grup comunitar mai numeros (20-40). Veţi
da fiecărei participante o foaie de hârtie pe care aceasta îşi va scrie numele
şi apoi va nota numele a cinci alte persoane în care aceasta are suficientă încredere
încât să îi ţină banii. Ar fi binevenit să aveţi unul sau doi asistenţi
care să vă ajute în desfăşurarea acestei activităţi. Apoi, confidenţial,
luaţi colile de hârtie şi organizaţi participanţii în grupuri.
Dacă
o participantă nu îşi regăseşte numele pe nici o listă, aceasta nu va putea
fi parte din nici un grup bazat pe încredere reciprocă. Participanta în cauză
s-ar putea să reclame dar dumneavosatră trebuie să rămâneţi ferm întrucât
aceasta are nevoie de cel puţin patru sau cinci alte femei care au încredere în
ea pentru ca aceasta să facă parte din vreun grup bazat pe încredere.
Cu
timpul, unele persoane vor renunţa; îşi vor pierde interesul, vor emigra, vor
găsi vreo ocupaţie bine plătită sau orice altceva. Grupul bazat pe încredere
reciprocă va trebui atunci, consensual, să elimine numele acesteia de pe lista
membrilor grupului. Pe de altă parte, o altă persoană poate deveni cunoscută
grupului şi ar putea opta să i se alăture. Aceasta se va putea alătura grupului
atâta timp cât numărul maxim de persoane este de şapte, şi dacă este acceptată
în mod unanim de membrii grupului. Deşi nu este neapărat necesar, puteţi cere
fiecărui grup să îşi găsească un nume: serios sau umoristic, după cum doresc.
Alegerea numelui va trebui să fie consensuală pentru toţi membrii grupului. Dacă
un alt grup şi-a ales deja un nume, menţionaţi-l pentru a evita duplicarea lui.
Fiecare
grup va alege, unanim, unul dintre membrii să le păstreze banii. Această persoană
nu trebuie să fie neapărat cultă, dar trebuie să se bucure de încrederea tuturor
celorlalţi membrii. Între şedinţe, această persoană învestită cu încrederea
celorlalţi (sau trezorier) va păstra banii întregului grup.
Fiecare
grup bazat pe încredere se va reuni, de preferinţă săptămânal, şi fiecare
membru va depune la trezorierul grupului aceeaşi sumă de bani. O persoană poate
avea dublă calitate de membru şi, aşadar, poate depune o sumă dublă de bani.
Fiecare grup bazat pe încredere trebuie să cadă de acord asupra faptului că plata
săptămânală va respecta cerinţele "grupului umbrelă" (toţi membrii grupului
bazat pe încredere sunt, de asemenea, şi membrii ai "grupului umbrelă").
Ca
şi în cazul grupurilor tradiţionale de creditare rotativă, grupul bazat pe încredere
poate să desfăşoare şi alte activităţi în timpul şedinţelor săptămânale.
Diferă de la grup la grup, de la comunitate la comunitate, de la ţară la ţară.
Sarcina
dumneavoastră este să organizaţi de la cinci până la şapte grupuri bazate pe
încredere pentru fiecare "grup umbrelă".
3.2.
"Grupul- umbrelă"
Veţi
mobiliza şi organiza apoi un "grup- umbrelă" mai mare (compus din toate grupurile
bazate pe încredere) pentru creşterea volumului capitalului (băncile nu vor să
facă împrumuturi mici) şi pentru instruirea deprinderilor necesare investiţiilor,
antreprenoriatului şi producţiei. "Grupul-umbrelă" se va afla în vârful piramidei
(pe care o veţi organiza). Fiecare membru al fiecărui grup bazat pe încredere
este automat şi un membru al "grupului- umbrelă". Nimeni nu poate fi membru al
"grupului-umbrelă" dacă nu este membru participant al unuia dintre grupurile bazate
pe încredere constituente. Ca şi mobilizator, dumneavoastră nu trebuie să faceţi
parte din nici un grup bazat pe încredere sau "grup-umbrelă". Dumneavoastră veţi
fi doar organizator.
Fiecare
"grup-umbrelă" va trebui să aibă un nume ales de toţi membrii săi: un slogan
de încurajare, noroc, înţelepciune, viitor prosper sau fraze pozitive similare.
Spre deosebire de grupul bazat pe încredere, "grupul- umbrelă" trebuie să fie
un pic mai structurat, poate cu un executiv standard compus din preşedinte, vicepreşedinte,
secretar, trezorier, alte birouri funcţionale (după cum consideră necesar grupul)
şi, în general, un membru sau doi. Executivul trebuie să aibă cel puţin un membru
din fiecare şi din toate grupurile bazate pe încredere.
"Grupul-umbrelă"
trebuie să se reunească fiecare trei până la cinci săptămâni, de preferat
în aceeaşi zi a săptămânii şi la aceeaşi oră.Toţi membrii fiecărui grup
bazat pe încredere vor trebui să fie prezenţi. Membrii executivului care lipsesc
mai mult de două sau trei (alese de către grup) şedinţe consecutive, vor fi schimbaţi
cu membrii mai participativi sau activi. Principalele atribuţii ale "grupului-umbrelă"
sunt: (1) strângerea periodică de depozite sau contribuţii de la grupurile-trust,
(2) divizarea unui împrumut bancar mare în împrumuturi mai mici care vor reveni
grupurilor-trust, şi (3)primirea restituirii împrumuturilor de la grupurile-trust.
În
timpul şedinţelor "grupului-umbrelă", toate aceste plăţi trebuie să fie publice,
anunţate verbal, înregistrate şi pe cât de posibil de transparente. Ajutaţi
fiecare "grup-umbrelă" să dezvolte un stil deschis de a face plăţi în toate
direcţiile. Un membru anume desemnat trebuie să anunţe cu voce tare de unde vine
fiecare plată, pentru ce este şi unde se duce. Simultan, o altă persoană (de
exemplu, trezorierul) înregistrează fiecare plată în rubrica corespunzătoare,
în registrul contabil potrivit. Fiecare participant ( de exemplu, administratorul
dintr-un grup bazat pe încredere), ar trebui să aducă toţi banii strânşi şi
să îi pună pe podea şi să îi numere, pentru ca toată lumea să vadă. Faceţi
un ritual public din asta!
O
altă responsabilitate a "grupului-umbrelă" este să decidă suma de bani şi intervalul
pentru contribuţiile individuale către grupurile-trust.
"Grupul-umbrelă"
devine apoi singurul individ legal sau parte care are legătură cu banca, deschide
un cont de economii, deschide depozite de economii, negociază un împrumut, se ocupă
de comasarea tuturor micilor împrumuturi individuale (canalizate prin grupurile-
trust), solicită băncii un singur, mare, împrumut, şi îl divizează în împrumuturi
proporţionale de mărime medie pentru grupurile-trust care, în continuare, îl
vor diviza din nou şi îl vor distribui individual membrilor lor.
Grupurile
-trust (grupurile bazate pe încredere reciprocă) şi "grupurile-umbrelă" sunt
compuse din aceeaşi indivizi şi se complinesc reciproc în roluri şi funcţii.
Împreună, acestea formează o piramidă care reprezintă o punte vitală între
bancă (ori o altă agenţie care oferă împrumuturi) şi antreprenorii individuali.
3.3.
Grupurile de pregătire
Instruirea
are loc la toate cele trei niveluri ale piramidei: "grupul- umbrelă", grupul- trust
şi întreprinzătorii individuali. Fiecare nivel are diferite tipuri de subiecte
şi metode de pregătire pentru scopuri diferite, pe de altă parte existând o oarecare
suprapunere şi o relaţie funcţională între diferitele niveluri.
Instruirea
în domeniul financiar este necesară la toate cele trei niveluri ale piramidei deşi
aspectele specifice variază. Vezi lista cu diferite subiecte
de instruire în domeniul financiar;
fiţi sensibil la nevoile exprimate ale diferitelor grupuri, întrucât dumneavoastră
vă veţi stabili planul de pregătire.
Organizaţi-vă
programul de instruire conform nevoilor piramidei. Nu ţineţi şedinţe de lucru
unde sunt prezente persoane din afara piramidei. Menţineţi grupurile de pregătire
cât se poate de restrânse, 8-15 persoane. Angajaţi instructori temporari calificaţi
în diversele competenţe necesare. (Vezi Capitolul
4 mai
jos: management, planificare, credit, comunicare, marketing şi producţie. Pregătiţi-vă
instructorii să folosească o abordare facilă mai degrabă decât o abordare de
tip prelegere. Asiguraţi-vă că sesiunile de pregătire sunt toate conduse într-o
manieră practică, unde deprinderile nu sunt predate ca şi teorie ci cu exemple
concrete luate din activitatea grupurilor şi întreprinzătorilor.
4.
Competenţe necesare pentru generarea bunăstării
Ce
trebuie să ştie un individ și cum să facă pentru a crea şi menţine o întreprindere
privată, profitabilă şi de succes? Amintiţi-vă că grupul dumneavoastră ţintă
are venituri reduse, de obicei analfabeţi sau semi- analfabeţi, nesofisticaţi,
având cunoştinţe generale minime despre lume, necalificaţi în nici o deprindere
tehnică, neinformaţi despre posibilitatea obţinerii unui credit sau despre administrarea
banilor, a oamenilor, a bunurilor.
Aproape
orice altceva necesar pentru a desfăşura o afacere poate fi inclus în competenţele
necesare.
Tipurile
de deprinderi necesare pot fi grupate în mai multe categorii:
- Competenţe
de management: managementul persoanelor, al resurselor fizice şi financiare;
- Competenţe
financiare: ţinerea de registre corecte, realizarea de bugete, calcularea profitului
şi pierderilor;
- Competenţe
de comunicare: vorbit, scris, citit;
- Competenţe
de marketing: cercetare, vânzări, antreprenoriat;
- Competenţe
în ceea ce priveşte creditarea: împrumutarea banilor, relaţionarea cu banca sau
cu orice alt creditor, dobânda;
- Competenţe
tehnice: fizică aplicată, chimie, biologie, aptitudini de artizan în ceea ce priveşte
o anume întreprindere profitabilă şi productivă.
Acest
capitol identifică unele dintre aceste aptitudini necesare şi vă direcţionează
pe dumneavoastră, în calitate de mobilizator, spre moduri de a transmite acele
competenţe grupului dumneavoastră ţintă.
4.1.
Competenţe de planificare şi management
Întreprinzătorul
la scară mică trebuie să ştie cum să îşi administreze afacerea. Trebuie să
ştie cum să mobilizeze resursele şi energia necesară. Trebuie să cunoască oamenii;
nu ne referim la angajaţi pentru început, dacă antreprenoarea noastră începe
afacerea de la o scară foarte mică, ci furnizorii, membrii familiei, clienţii,
investitorii, autorităţile. Aptitudinile în relaţionarea interumană sunt necesare.
Pentru dumneavoastră, ca şi mobilizator, multe competenţe de management au fost
descrise în secţiunea privind construcţia şi menţinerea facilităţilor şi
serviciilor comunale, în " Manualul pentru mobilizatori", anex acestui manual. Provocarea
dumneavoastră este acum să convertiţi în acest sens pregătirea în domeniul
managementului pe care dumneavoastră aţi primit-o.
Aptitudinile
de management şi planificare includ identificarea nevoilor, generarea de ţinte
şi obiective, localizarea resurselor, identificarea restricţiilor, conceperea de
posibile strategii, alegerea celor mai eficace strategii şi determinarea unor detalii
importante precum bugete, metode de monitorizare, clarificarea rolurilor şi sarcinilor,
conceperea de planuri de muncă şi aducerea de modificări în urma evaluărilor.
Pentru
un întreprinzător analfabet, aceste lucruri nu trebuie să fie prea elaborate,
sofisticate şi în formă scrisă, ci trebuie discutate cu antreprenoarea şi date
acesteia spre consideraţie. Sarcina dumneavoastră ca şi mobilizator este să o
provocaţi pe aceasta să demonstreze că a luat în considerare toate aceste aspecte
şi că a luat decizii realiste.
4.2.
Competenţe în domeniul creditării:
Mulţi
consideră că acest tip de competenţe sunt necesare numai pentru a lucra într-o
bancă. Ceia ce mulţi nu iau în considerare este că aceste aptitudini sunt de
asemenea necesare pentru a fi un client al băncii. Pentru o persoană cu venituri
reduse, în special analfabetă şi modestă, banca este un loc perceput ca fiind
ameninţător şi de temut. Formalităţile şi procedurile de urmat sunt străine
şi de neînţeles.
Grupul
dumneavoastră ţintă (beneficiarii) sunt oameni care trebuie să înveţe despre
natura creditului, despre instituţiile care furnizează creditul şi despre cei
care lucrează în aceste instituţii.
"Rechinii"
care oferă împrumuturi în mod neoficial vor taxa cu până la şi peste 200% dobândă,
fără a face acest lucru clar debitorului (împrumutatului). Împrumuturile luate
de la bănci, la rate comerciale sau guvernamentale, sunt mult mai puţin costisitoare.
Ignorarea aptitudinilor de a obţine un credit constituie o barieră în a învinge.
Aptitudinile
pe care grupul dumneavoastră ţintă trebuie să le aibă sunt înţelegerea principiului
de credit, dobândă, taxe pentru serviciu şi toate metodele şi procedurile de
împrumutare şi restituire a banilor.
Ca
şi cu alte deprinderi, cea mai bună metodă de a învăţa despre credit este de
a lua un credit.
4.3.
Competenţe de marketing(de comercializare)
Este
inutil pentru o întreprinzătoare la scară mică să îşi investească resursele
pentru a produce ceva de valoare şi apoi să nu îşi poată vinde produsul. Vânzarea
furnizează banii necesari pentru restituirea împrumutului şi a oricăror altor
datorii, asigurând sieşi şi celorlalţi un salariu decent, şi plătind toate
celelalte costuri de producţie înainte de a oferi un profit satisfăcător.Competenţele
de marketing (de comercializare) includ a şti cum să găsiţi clienţi interesaţi
(inclusiv cunoştinţe de cercetare pentru a-i găsi) şi cum să prezentaţi produsul
într-o manieră atractivă pentru cumpărători.
Indiferent
cât de entuziastă şi de optimistă o antreprenoare ar fi, afacerea acesteia nu
va fi viabilă dacă aceasta nu îşi poate vinde produsele. Sarcina dumneavoastră
ca şi mobilizator este să o provocaţi să vă demonstreze că are un plan realist
de comercializare (de marketing) şi o strategie. Vezi Marketing.
4.4.
Competenţe financiar-contabile
Dacă
participanţii din grupul dumneavoastră ţintă nu îşi pot cunoaşte întotdeauna
poziţia financiară şi nu îşi pot calcula propriile venituri şi costuri, aceştia
pot avea mari probleme financiare. Dimensiunea sarcinilor de contabilitate şi buget
necesare depinde de mărimea şi complexitatea întreprinderii.
Cea
mai importantă aptitudine (care este , de altfel, şi un obicei demn de încurajat)
este aceea de a ţine registrul contabil la zi, indiferent de dimensiunea afacerii.
Aşadar, primele lecţii în materie de contabilitate trebuie să vizeze modul de
utilizare a registrelor financiare. Ca şi în cazul altor cursuri de pregătire
privind dezvoltarea capacităţii, evitaţi să ţineţi discursuri, evitaţi predicile
şi stilurile dictatoriale de prezentare a materialului. Vezi " Manualul pentru mobilizatori";
învăţarea dezvoltării capacităţii trebuie făcută prin metode facile.
Dacă
organizaţi o şedinţă de lucru ea trebuie să fie restrînsă. Limitaţi numărul
de participanţi la maximum zece. Fiecare participant trebuie să aibă un plan de
afaceri şi, în timpul şedinţei, să pregătească documentele financiare specifice
antreprizei pe care o plănuiesc sau care există deja. Începeţi cu exerciţii
de completarea registrelor ( de exemplu, registrul contabil) şi continuaţi cu exerciţii
de întocmirea dărilor de seamă ( de exemplu, declaraţiile financiare).
5.5.
Competenţe tehnice
Deşi
nu le veţi impune membrilor grupului ţintă ce sector să aleagă, sfatul dumneavoastră
este menit să îi ghideze în procesarea iniţială a produselor agricole. Pentru
ca participantele să poată conduce o afacere de succes, acestea trebuie să aibă
suficiente cunoştinţe tehnice despre procesare.
Trebuie
încurajate întreprinderile la scară mică din următoarele sectoare: prelucrare
agricolă în afara fermelor ( morărit, panificaţie, afumarea peştelui); artizanii
( fabricarea şi repararea echipamentului folosit în ferme, producerea de cărămizi,
ţesutul, construcţiile, croitoria, tâmplăritul, prepararea mâncării şi comerţul
cu amănuntul). Deprinderile necesare pot fi identificate însă trebuie să găsiţi
şi metoda potrivită pentru a transmite aceste abilităţi grupului dumneavoastră
ţintă.
Evitaţi
ţinerea de discursuri în clasă, cu un lector care ţine o prelegere monotonă
despre procesare. Căutaţi, în schimb, metode de pregătire inovative, ieşite
din tipare şi relevante.
Puneţi
accentul pe activităţi practice (învăţăm cel mai bine făcând lucrurile respective).
Vizitaţi întreprinderi şi procese în funcţiune, de diferite tipuri şi mărimi;
discutaţi cu proprietarii şi cu muncitorii. Aduceţi instructori cu experienţă
practică dar nu le permiteţi să ţină prelegeri; daţi-le şansa să faciliteze
şi să demonstreze ( învăţaţi-vă instructorii metode de facilitare), când
participanţii pot avea experienţe practice (de "a face cu mâna lor").
4.6.
Metode de instruire
Spre
deosebire de "instrucţia ca şi mobilizare", precum în capitolul 3 de mai sus,
sau în mobilizarea comunităţilor pentru a soluţiona probleme comunale ( Manualul
pentru mobilizatori), pregătirea din acest capitol pune accentul pe transferul de
aptitudini. Totuşi, aceasta nu este o pregătire tradiţională şi insituţională.
Metoda centrală este pregătirea, calificarea la locul de muncă, şi asta înseamnă
că fiecare participant (stagiar) trebuie să participe din plin la crearea şi funcţionarea
propriei sale întreprinderi.
Evitaţi
ca vreun non participant, cu excepţia instructorilor, să ia parte la orice şedinţă
de lucru. Organizaţi reuniuni de lucru restrânse, de jumătate de zi, în locaţia
fiecărui participant, folosind incinta întreprinderii acestora ca loc de pregătire
şi exemplu pentru instruire.
Pregătiţi
un plan de pregătire flexibil, rotativ, sensibil la cerinţele participanţilor.
Subiectele majore pe care le veţi prezenta se vor referi, precum mai sus, la competenţele
de planificare, management, capacitatea de a obţine şi folosi un credit, aptitudini
de comercializare (marketing), competenţe financiar- contabile şi tehnice ( de
producţie). Modificaţi-vă planul în funcţie de monitorizarea nevoilor şi punctelor
slabe ale participanţilor.
Găsiţi
specialişti experimentaţi în fiecare dintre subiecte, dar asiguraţi-vă că aceştia
vor aborda o metodă facilă şi participativă ( îi veţi învăţa pe instructori
aceste tehnici), şi asiguraţi-vă că toţi participanţii au ocazia să desfăşoare
anumite activităţi pe viu, "cu mâna lor", experienţă supravegheată care este
relevantă şi valabilă pentru tipul de antrepriză/ întreprindere ales de aceştia.
5.
Conducerea unei întreprinderi de succes
Acest
capitol recapitulează unii dintre factorii sau motivele pentru care se ajunge la
succes sau la eşec în conducerea unei întreprinderi productive. Amintiţi-vă
că acest manual vi se adresează dumneavoastră, mobilizatorilor, care vor să lupte
împotriva sărăciei ca problemă socială. Gândiţi-vă la aceşti factori când
încurajaţi, pregătiţi, sfătuiţi şi susţineţi participanţii care vor să
genereze bunăstarea.
Succesul
unei speculaţii comerciale poate fi măsurat prin viabilitatea acesteia. Poate supravieţui?
Se poate susţine singură sau se va prăbuşi după ce susţinerea externă va fi
retrasă? Din punct de vedere financiar, viabilitatea înseamnă că întreprinderea
este profitabilă. Adică, în timp, aceasta înseamnă că venitul rezultat din
afacere este mai mare decât sunt cheltuielile. Nivelul de profit trebuie să fie
suficient de ridicat încât întreprinzătorul să nu decidă că s-ar merita să
desfăşoare mai degrabă o altă activitate.
Două
caracteristici importante care contribuie la viabilitate şi profit sunt integritatea
şi bunăvoinţa. Integritatea înseamnă că afacerea este condusă într-o manieră
onestă şi onorabilă. În caz contrar, în cele din urmă aceasta se va prăbuşi.
Bunăvoinţa
este un concept special în afaceri; înseamnă totalul bunurilor nemateriale ale
unei afaceri: reputaţia sa (ex. pentru calitatea serviciilor oferite, pentru onestitate,
pentru că se poate avea încredere în ea), popularitatea sa, renumele său (cât
de bine este cunoscută clienţilor şi furnizorilor), cât credit poate atrage,
şi cât de bună imagine are în ochii publici. O a treia caracteristică este aceea
de a fi practic, iscoditor şi dur pentru a nu fi păcălit sau înşelat.
Aceste
trei elemente contribuie la viabilitate, şi sarcina dumneavoastră ca şi mobilizator
este aceea de a transmite acest mesaj simplu dar important grupului dumneavoastră
ţintă.
5.1.
Viabilitatea
Cea
mai importantă caracteristică a unei afaceri pe care ajutaţi să se înfiinţeze
este de a fi una de succes. Trebuie să fie în stare să supravieţuiască. Dacă
poate supravieţui, este considerată "viabilă". Viabilitatea presupune mai multe
aspecte dar cea mai importantă trăsătură este aceea de a produce profit.
Ce
este profitul?
După
ce adăugaţi toate costurile producţiei ( teren, chirie, forţă de muncă, salarii,
capital, incluzând costurile creditului) şi le deduceţi din venitul total (ex.
din vânzări şi taxe de închiriere), şi dacă astfel obţineţi o cifră pozitivă,
aceasta este suma profitului obţinut. Dacă este un număr negativ, atunci aceasta
este suma pierderilor.
O
afacere poate înregistra unele pierderi pentru o oarecare perioadă de timp dar,
pe termen lung, trebuie să aibă profit pentru a supravieţui.
Dumneavoastră,
ca mobilizator, doriţi să faceţi două lucruri aparent contradictorii: (1) să
încurajaţi persoanele cu venituri reduse să creeze şi să dezvolte o afacere
(să fie optimişti) dar, de asemenea, (2) să încurajaţi prudenţa pentru a evita
un entuziasm exagerat (să fie realişti) care i-ar putea împinge să înceapă
o afacere care s-ar putea să eşueze. Ca în orice activitate de dezvoltare, începeţi
de la ceva restrâns,fiţi modeşti şi câştigaţi succesul; aceasta îi va ăncuraja
şi pe alţii să vi se alăture. Dacă începeţi o afacere la scară mare şi eşuaţi,
va fi mai dificil să găsiţi persoane interesate să vi se alăture. După cum
proverbul spune " succesul atrage succes".
Cheia
pentru a rezolva paradoxul sau contradicţia aparentă dintre optimism şi realism
este modul în care veţi face dumneavoastră mobilizarea. Veţi încuraja participanţii
din grupul dumneavoastră ţintă să înceapă fiecare o afacere, dar numai o afacere
viabilă. Chiar dacă menţionaţi acest aspect încă de la început, nu trebuie
să vă limitaţi la o prelegere introductivă. De-a lungul întregului proces organizatoric
va trebui să vă impulsionaţi participanţii să plănuiască pentru viabilitate.
Exemple
practice pentru acest tip de planificare sunt incluse în unele dintre anexele acestui
manual. Copiaţi formularele şi instrucţiunile şi distribuiţi-le în timpul şedinţelor
de lucru şi cereţi participanţilor ca fiecare să realizeze un plan de muncă
pentru a crea o întreprindere viabilă. Amintiţi-vă că şedinţele de lucru nu
sunt pur şi simplu nişte conferinţe ci participanţii trebuie să fie pregătiţi
să lucreze în timpul acestora şi rezultatele acestora trebuie să fie producerea
de planuri de muncă realiste pentru a începe şi a menţine întreprinderi viabile.
Din
nou, participanţii vor învăţa prin practică, nu doar ascultând discursuri,
prelegeri sau predici.
5.2.
Integritatea
Amintiţi-vă
de capitolul unu şi de cei cinci mari factori
ai sărăciei În
această privinţă veţi avea un rol important în atacarea cauzelor sărăciei.
Lipsa de onestitate este unul dintre "marele cinci". Aveţi grijă! Nu vă transformaţi
într-un predicator pentru a ţine prelegeri împotriva lipsei de onestitate. A face
morală este sarcina liderilor noştri religioşi. Nu! Într-o manieră calmă, informată
şi încrezătoare explicaţi că supravieţuirea unei afaceri depinde de viabilitatea
sa, viabilitatea presupune profit iar pentru o afacere profitabilă trebuie să existe
integritate.
Dacă
o afacere îşi va înşela clienţii, aceştia nu vor dori să se întoarcă iar
vânzările vor scădea. Dacă aceasta (participanta) îşi înşeală furnizorii,
aceştia vor încerca să îşi ducă resursele, produsele, altundeva. Dacă nu îşi
va stimula personalul, cei motivaţi şi competenţi vor pleca şi numai cei incompetenţi
şi corupţi vor rămâne, ducând afacerea la colaps.
Amintiţi-vă,
sarcina dumneavoastră este de a lupta împotriva lipsei de onestitate, un factor
major al problemei sociale a sărăciei, dar nu predicând împotriva ei ci ajutând
persoanele cu venituri reduse să stabilească micro întreprinderi viabile, fapt
care necesită integritate pentru a supravieţui. Încorporaţi motivaţia logică
de mai sus în toate nivelurile de organizare şi instruire a afacerilor piramidale
şi individuale.
5.3.
Bunul renume
Conceptul
de "bun renume" pare să sune precum ceva despre care se zice că este "cald şi
pufos" (ex. ceva care sună atractiv dar care nu este foarte practic). În jargonul
din lumea afacerilor, totuşi, "bunul renume" este o caracteristică concretă a
oricărei afaceri. Se compune din toate lucrurile de preţ imateriale ale antreprizei.
Include reputaţia sa şi numărul de clienţi şi de furnizori, precum şi cât
de bine este cunoscută. Include valorile pe care alţi oameni i le atribuie în
ceea ce priveşte onestitatea şi integritatea sa; va avea lumea încredere în această
afacere sau se va teme că vor fi înşelaţi de aceasta? În marile companii precum
Coca Cola, Pepsi, Nile Lager, Sportsman, include melodiile care ne răsună în minte.
Include măsura în care motto-ul unei afaceri este familiar oamenilor.
Toate
aceste active necorporale contribuie la valoarea întreprinderii şi sunt bunuri
de preţ.
În
ce mod are acest aspect legătură cu pregătirea pe care o oferiţi şi organizaţi?
Trebuie să vă asiguraţi că participanţii din grupul dumneavoastră ţintă recunosc
bunul renume ca factor important şi valid al unei afaceri de succes şi că este
conştiincios inclus în instruirea pentru o antrepriză viabilă.
Loialitatea
angajaţilor ( precum şi loialitatea clienţilor şi furnizorilor) este importantă.
Un întreprinzător poate planta sămânţa loialităţii, o poate ajuta să crească,
zilnic, printr-o veritabilă grijă prietenească faţă de ceilalţi. Fiţi interesat
de aceştia în întregul lor, nu doar ca şi factori de producţie. Vorbiţi-le
respectuos şi pozitiv. Evitaţi să îi criticaţi, ci daţi-le sfaturi pozitive
şi încurajatoare despre cum să îşi îmbunătăţească performanţa. Recunoaşteţi
realizările lor adesea şi în faţa martorilor. Salutaţi pe toată lumea în fiecare
zi când ajungeţi la locul de muncă. Nu afişaţi un comportament arogant şi superior
celor cu sarcini servile şi salarii modeste.
Trataţi
pe toată lumea cu respect prietenesc. Acesta este mesajul pregătirii pe care o
veţi oferi.
Multe
restaurante mici sau noi îşi pierd clienţii şi devin falimentare , nu pentru
că mâncarea lor nu este bună, ci pentru că renumele lor este rău. Uneori pentru
asta este învinovăţită pregătirea neadecvată a angajaţilor. Un întreprinzător
proprietar de restaurant trebuie să se asigure că personalul său este informat
că fişa postului lor include şi obligaţia acestora de a crea un bun renume afacerii.
Aceasta este cu atât mai adevărat în cazul oricărei antreprize din domeniul serviciilor.
Personalului trebuie să i se reamintească faptul că sunt clienţii cei care le
plătesc salariile şi trebuie toţi trataţi ca adevăraţi şefi respectaţi.
O
chelneriţă poate fi foarte supusă şefului ei, dar nepoliticoasă cu clienţii
când şeful este absent. Când ceva nu este disponibil, de exemplu, o chelneriţă
neinstruită va spune doar " nu avem". Pe de altă parte, un ospătar care înţelege
bunul renume, va spune " regretăm că nu avem" şi va oferi una sau mai multe alternative
într-o manieră pozitivă şi plăcută. Dacă angajata este loială şefului (datorită
bunului său renume) şi arată că doreşte să trateze clienţii într-un mod prietenesc
respectuos, afacerea va înflori întrucât clienţii o vor recomanda altora şi
bunul său renume se va dezvolta.
5.4.
Planificarea şi managementul temeinic
Pe
când le demonstraţi cum şi încurajaţi micro întreprinzătorii să fie plăcuţi,
respectuoşi şi prietenoşi, precum am menţionat mai sus, trebuie să le arătaţi
şi cum să fie atenţi, prudenţi şi temeinici în conducerea afacerii. A fi prietenos
nu înseamnă a permite furnizorilor, angajaţilor sau clienţilor să se folosească
de dumneavoastră sau să vă înşele.
Mai
întâi, aceasta înseamnă a avea un plan şi un buget în detaliu practice, viabile
şi bine organizate. În al doilea rând înseamnă să respectaţi acest plan şi
buget sau să aveţi motive temeinice pentru a vă abate. În al treilea rând, aceasta
înseamnă o bună monitorizare: urmăriţi producţia şi schimbările financiare,
în detaliu, zilnic. Trebuie să ştiţi întotdeauna ce se întâmplă. În al patrulea
rând, când lucrurile o iau razna, luaţi decizii şi acţionaţi rapid, pentru
a readuce lucrurile pe calea lor înainte ca situaţia să se înrăutăţească.
Ca
mobilizator, sarcina dumneavoastră este să convingeți grupul vostru că nu trebuie
să îşi abandoneze afacerea. Să nu se aştepte ca angajaţii şi membrii de familie
să fie la fel de motivaţi ca şi întreprinzătorul să transforme afacerea într-un
succes. Delegaţi responsabilităţile oricând este posibil, în special când afacerea
se dezvoltă, dar monitorizaţi zilnic şi arătaţi-vă interesul faţă de ceea
ce se întâmplă.
Grija
dumneavoastră va da roade.
6.
Apendice
Apendicele
au fost integrate de această dată în
modulul
de instruire.
Ilustraţiile:
În
varianta imprimată a acestui manual, există mai multe ilustrări ale procesului
de formare şi instruire a grupurilor pentru generarea bunăstării. Acestea constau
în desene alb-şi-negru de Julianna Kuruhiira, din Ministerul pentru gender, muncă
şi dezvoltare socială a Guvernului din Uganda. Aici ele sunt adunate într-un dosar
separat.
Dacă
pregătiţi un manual local bazat pe acesta şi doriţi să folosiţi ilustraţiile,
pot fi descărcate de pe acest site. Pentru
a prelua acest dosar cu ilustraţii, apăsaţi doar pe
Ilustraţii
generarea bunăstării şi
instrucţiunile pentru descărcarea şi salvarea tuturor sau unor ilustraţii vor
apărea odată cu dosarul. Echipa
nu va negocia pentru obţinerea schițelor ce variază în aranjament sau fundal.
––»«––
Cele
trei manuale:
Manual
pentru mobilizatori,
Manual
pentru generarea bunăstării,
Manual
pentru monitorizare.
© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada
––»«––Ultima actualizare: 12.01.2011
|