Traduceri:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Documente utile

Link-uri folositoare

PREGÃTIREA FACILITATORULUI
PENTRU EVALUAREA PARTICIPATIVÃ

Abordãri eficiente în transmiterea abilitãţilor

de cãtre Phil Bartle, PhD

traducere Ana Bolea

traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu

Observaţiile instructorilor

Cum sã pregãtiţi mobilizatorii şi coordonatorii / facilitatorii comunitãţii în stimularea participãrii comunitãţii la procesul de evaluare?

Dacã aveţi sarcina de a forma şi/sau coordona mobilizatorii în tehnici de promovare a participãrii membrilor comunitãţii în evaluarea şi aprecierea nevoilor, a prioritãţilor, a problemelor şi a constrângerilor propriilor comunitãţi, atunci existã câteva principii şi metode care trebuie luate în considerare.

Învãţarea prin acţiune; (A) Într-o sesiune de pregãtire

Puteţi folosi, desigur, metodele obişnuite de transmitere a principiilor PRA/PAR cãtre cei pe care îi formaţi: lecturi, prezentãri audio-vizuale (slide-uri, retroproiectoare, filme video), seminarii, dezbateri şi discuţii în grupuri mici. În acest caz, recomandãm ca aceste abordãri tradiţionale sã fie folosite în formarea suplimentarã şi ca "învãţarea prin punerea în practicã" sã reprezinte punctul central al metodelor dumneavoastrã.

Dumneavoastrã şi cei pe care îi pregãtiţi veţi fi rãsplãtiţi dacã vã concentraţi asupra câtorva contexte în care facilitatorii şi cei instruiţi sã poatã sã se implice în "acţiune". Aceste contexte pot include : (1) jocuri de roluri structurate, (2) jocuri de simulare, şi (3) un proces de grup.

Grupul de cursanţi care beneficiazã de pregãtire pot deveni comunitatea ţintã şi pot primi sprijin în identificarea necesitãţilor grupului, a resurselor, a constrângerilor şi a prioritãţilor. Acest ultim exerciţiu nu este doar unul lipsit de substanţã, ci ar trebui sã conducã la producerea unui inventar care va contribui la formarea ulterioarã şi la operaţiunile grupului. Cursanţii pot, fiecare la un moment dat, sã conducã astfel de procese.

Când este comparat procesul de învãţare prin acţiunea întreprinsã într-o sesiune de formare, într-un context controlat, cu procesul de învãţare prin acţiuni întreprinse pe teren, care sunt mai puţin controlate, veţi remarca existenţa unor plusuri şi a unor minusuri în ambele contexte. În situaţia controlatã, cel mai bine folositã de cãtre începãtori, vã bucuraţi de un mediu mai structurat şi mai "sigur" pentru nişte ucenici nesiguri. În situaţia de pe teren nu aveţi un control atât de strict asupra a ceea ce se întâmplã, dar experienţa este mai realã şi mai realisticã pentru cei care beneficiazã de instruire.

Învãţarea prin acţiune; (B) Pe teren

Practica pe teren este mai puţin sigurã, dar prezintã un context pentru învãţare mai intens. Pregãtirea pe teren poate lua forme şi dimensiuni diferite.

În fiecare dintre cazuri, o sesiune de interogare este valoroasã. Astfel cursantul poate de asemenea profita de pe urma acestei experienţe de învãţare.

Îi oferã celui care beneficiazã de formare şansa de: (1) a înregistra şi analiza procesul care s-a derulat, (2) a putea viziona etapele procesului bazându-se pe o experienţã realã, (3) a pune întrebãri specifice formatorului, şi (4) a formula principii şi practici pentru sarcinile viitoare.

Îi oferã formatorului / instructorului un forum (1) pentru a furniza un comentariu bazându-se pe observaţiile sale, (2) sã facã recomandãri bazându-se pe evenimente concrete şi (3) sã îndrume pe cei care-i formeazã în observarea, analiza, înregistrarea şi scrierea rapoartelor.

Învãţând din materialul scris

Materialul scris nu prezintã o eficacitate la fel de imediatã precum o are "punerea în practicã", în încurajarea şi în formarea unei persoane care beneficiazã de instruire pentru a deprinde anumite abilitãţi. Este, totuşi, util pentru revizuiri şi ca referinţã şi ajutã la confirmarea a ceea ce persoana care beneficiaza de procesul de formare învaţã prin practica efectivã. Cursanţii au tendinţa de a relata mai mult într-un material scris, fiind capabili sã citeascã şi sã înţeleagã mai multe din el, dacã au experimentat recent o sesiune de "punere în practicã" a aceluiaşi subiect.

Materialul scris (ca şi alte tipuri de "practicã") poate fi utilizat la diferite niveluri pe mãsurã ce cursantul învaţã cum sã devinã un mobilizator sau un facilitator / coordonator. La nivel de începãtor, introductiv, poate fi simplificat, ilustrat şi înmânat direct de cãtre formator cursantului... Toate pliantele şi cea mai mare parte a celorlalte materiale de pregãtire de pe acest site aparţin acestui tip de material de formare simplificat. Ar trebui sã fie prezentat într-un limbaj simplu, lipsit de complicaţii (limbaj local unde este posibil) într-un mod clar şi lipsit de ambiguitate. Ilustraşiile sunt suplimente valoroase la acest nivel al materialului scris de formare.

Cursanţii care au avut parte de ceva experienţã pe teren au nevoie de un nivel mai avansat al materialului de pregãtire scris. Poate fi mai sofisticat. Avertismentele şi excepţiile pot fi notate, iar incertitudiniile evidenţiate, subliniate (acestea pot sã-i descurajeze pe începãtori). Mai important, totuşi, materialul scris intermediar şi avansat (degerat sau nu) nu ar trebui dat cu uşurinţã cursanţilor. Ca şi în cazul metodologiei de consolidare, dacã beneficiarii luptã sau fac câteva sacrificii pentru a-l obţine, îl valoreaza mai mult. Daţi-le celor pe care îi formaţi indicii, sugeraţi-le direcţia potrivitã şi instruiţi-i sã întreprindã propria cercetare (literarã).

Învãţarea prin predare

În timp ce "acţiunea" este probabil cel mai bun mod de a deprinde o abilitate, procesul de transmitere a abilitãţilor celorlalţi poate sã reprezinte un nivel superior a învãţãrii prin experienţã. Confruntaţi cu perspectiva de a trebui sã transmitã abilitãţile cursanţilor, chiar şi într-o simulare în care aceştia au acelaşi nivel de experienţã, o persoanã care beneficiazã de formare va depune eforturi intense pentru a se asigura cã abilitãţile respective sunt înţelese.

Încurajaţi-i pe cei pe care îi pregãtiţi sã încerce sã creeze manuale şi îndrumãri de tipul "Cum sã" indiferent cât de simple (Pregãtirea materialului de pregãtire este o altã formã de predare). Permiteţi-le sã foloseascã aceste manuale pentru a le pune în practicã între ei. Dupã fiecare sesiune, întrebaţi dacã abilitãţile şi principiile au fost înţelese. Cel care a primit informaţiile l-a înţeles pe prezentatorul acestora? Discutaţi fiecare prezentare şi exerciţiu scris cu toţi cei care beneficiazã de formare.

Predarea poate fi practicatã de cãtre cursanţi în mai multe moduri, inclusiv prin realizarea unor prezentãri şi prin pregãtirea unor materiale scrise. Încurajaţi ambele (şi multe alte modalitãţi) printre facilitatorii şi mobilizatorii care contribuie la procesul de formare. Cereţi-le cursanţilor sã pregãteascã materiale scrise folosind un limbaj cât de simplu posibil, folosind o gramaticã şi un vocabular cât se poate de comun. Încurajaţi-i de asemenea sã pregãteasca materiale scrise în limbile locale oriunde este posibil. Pentru a acorda o încurajare mai intensã, copiaţi şi publicaţi materialele de pregãtire ale celor pe care îi formaţi, fãceţi-le sã circule în buletinele informative locale sau de grup, în ziarele locale, în revistele şi ziarele de specialitate ori de câte ori este posibil. Astfel vor fi recunoscute eforturile celor pe care îi formaţi şi aceştia vor fi încurajaţi.

Continuaţi sã învãţaţi

Amintiţi-vã întotdeauna celor pe care îi formaţi cã învãţarea acestei profesii ar trebui sã fie o vocaţie sau o chemare care sã dureze toatã viaţa. "Când încetezi sã înveţi, încetezi sã exişti".

Formarea coordonatorilor comunitari:

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptut de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 15.03.2011