Traduceri:
Alte pagini:Sociologie:
|
MAX WEBERde către Phil Bartle, PhDtraducere realizată de Lavinia Loredana Berțiarevizuit de Ana Maria Mădălina PanaitNote de cursMax Weber, unul din cei trei ”părinți ai sociologiei”, a contribuit la înțelegerea noastră asupra perspectivei sociologice, asupra naturii schimbării sociale, și asupra naturii inegalității sociale.Max Weber (1864-1920) ne-a ajutat să înțelegem natura societății. El s-a opus viziunii lui Marx, dar nu în același fel în care s-a opus Durkheim. El nu a negat importanța factorilor materiali, pe care Marx a pus atât de mult accent, și nici noțiunea de fapte sociale exterioare individului, idee atât de importantă pentru Durkheim, ci a adăugat la acestea faptul că trebuie să dăm importanță ideilor, și mai ales sensurilor pe care le dăm lucrurilor, accentuând rolul ideilor în schimbările sociale. Cu referire la sensul pe care oamenii îl acordă lucrurilor, Weber a folosit termenul german de ”verstehen”, care face referire la o înțelegere mai profundă din partea noastră a acelor sensuri. Deoarece cultura se bazează pe simboluri, iar simbolurile trebuie să aibă sens pentru a putea fi simboluri, atunci înțelegerea lor este esențială înțelegerii societății. În limba engleză, în sociologie, se foloseşte cuvântul ”verstehen” pentru a analiza acest element important al culturii și al societății. Pentru a se opune viziunii lui Marx asupra revoluției industriale, Weber a sugerat că mai întâi a avut loc o schimbare radicală a ideilor. Această schimbare s-a manifestat prin Reforma Religioasă Protestantă, și prin predicile liderilor protestanți, mai cu seamă Jean Calvin, care se opuneau ideilor și practicilor bisericii Catolice. Printre numeroasele valori și idei susținute de către protestanți se aflau idei ca autonomia, austeritatea și relația nemijlocită cu Dumnezeu în locul celei mijlocite de către un preot. Austeritatea era o atitudine esențială, necesară pentru încurajarea economiilor și a investițiilor, elemente importante în capitalism și în revoluția industrială. Ei susțin deasemenea că nu au nevoie de o organizație mare, coruptă și decadentă pentru a-i învăța cum să gândească, și că libertatea de gândire a făcut ca oamenii să își deschidă propriile afaceri, contribuind la creșterea capitalului clasei proprietare. Potrivit lui Weber, reforma protestantă a constituit cauza principală a revoluției industriale și a apariției capitalismului, acesta fiind un punct de vedere foarte diferit de cel al lui Marx. O a treia contribuție importantă a lui Weber se referă la natura socială a inegalității. Marx a pus accentul pe producție. Fără a nega importanța bogăției materiale, Weber a adăugat prestigiul - judecățile de valoare pe care oamenii le fac unii despre alții, și care contribuie la diferențierea de clasă. Din nou, Weber a arătat interes pentru idei. Karl Marx a relaționat ideea de clasă cu mijloacele de producție. El a sesizat o trecere de la societatea feudală bazată pe agricultură, în cadrul căreia clasa proprietarilor de pământuri se diferenția de clasa țăranilor, la revoluția industrială, care a făcut diferența între clasa ce deținea capitalul (proprietarii de fabrici) și muncitori". Alte categorii de persoane, cum ar fi intelectualii, jurnaliștii, forțele de apărare și angajații din sectorul public, nedesfășurând activități productive, nu constituiau o clasă socială. În schimb, Max Weber, care a scris cu o jumătate de secol mai târziu, a înțeles clasa socială ca fiind bazată pe trei factori: putere, bogăție și prestigiu. În sociologia zilelor noastre, tindem să vedem și noi aceiași trei factori, deși sociologii marxiști pun accentul pe legătura dintre mijloacele de producție (ce includ acum și producția de idei și de informație). Weber a văzut societatea ca având nu două, ci mai multe straturi, și că factorii care au o influență mare asupra acesteia nu sunt de natură materială. Noi privim azi inegalitatea socială ca fiind determinată de trei factori majori: bogăția materială, putere și prestigiu. Conflictele de muncă tind să apară acum între lucrători și manageri, cei din urmă fiind plătiți să fie de partea patronilor, care sunt acum în mare parte proprietari de acțiuni și de obligațiuni. Scrierile lui Weber au contribuit la perspectiva simbolic-interacționistă, una din cele trei perspective clasice ale sociologiei. În ceea ce privește celelalte două perspective clasice, Weber nu a inventat termenii care le denumesc, și nici nu a fondat sau a descris perspectivele per se; în schimb Blumer a făcut-o. El a contribuit la modelarea gândirii noastre și a celor care au continuat să dezvolte perspectiva simbolic-interacționistă -- Blumer, Mead, Thomas, Park –– s-au inspirat mult din scrierile lui Weber. Weber a contribuit de asemenea la observația sociologică și la analiza organizațiilor. Printre numeroasele sale lucrări, el a studiat natura birocrațiilor, investigând motivele pentru care acestea dețin o putere atât de mare. El a analizat dezvoltarea birocrațiilor odată cu revoluția industrială. El a identificat cinci elemente care le conferă putere: ierarhizarea autorității, diviziunea muncii, regulile scrise, comunicările scrise și impersonalitatea. Două dintre aceste elemente sunt problematice, dacă ne întrebăm: pot fi ele folosite pentru a face comunitățile mai puternice. ”Ierarhia autorității”, mai ales dacă este rigidă, dură și dictatorială, precum și ”impersonalitatea”, mai ales dacă alineează membrii comunității, sunt elemente care reduc gemeinschaft-ul unei comunități, astfel reducând caracteristicile esențiale ale acelei comunități. Weber a scris ca reacție la gândirea lui Marx, având intenția de a contrazice abordarea materialistă. El a considerat apariția protestantismului ca fiind schimbarea principală, aducând valori și convingeri care au contribuit la revoluția industrială. El a susținut că noile valori ale protestantismului, austeritatea, libertatea gândirii și autonomia, erau valori necesare creării și dezvoltării gândirii capitaliste și acțiunilor care au condus la revoluția industrială. Din poziția favorabilă în care ne aflăm, putem vedea că aceste abordări diferite nu se exclud reciproc, ci sunt explicații complementare. Vezi: Cercul Sociologilor Dispăruți. ––»«––Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi o trimitere la următoare adresă: cec.vcn.bc.caAcest site este găzduit de către Reţeaua Comunitară din Vancouver (VCN).© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina Principală |