Problema se află în faptul că atunci când unii oameni au o credinţă, ei susţin că e singura validă sau permisă.

Ideea poate fi enunţată astfel: "Susţinem pacea şi toleranţa atâta timp cât voi recunoaşteţi că numai noi deţinem singurul adevăr".

De vreme ce religiile se bazează pe metoda non-raţională de cunoaştere, adică pe credinţă, este inevitabilă existenţa unor interpretări diferite asupra naturii lui Dumnezeu şi asupra a ceea ce ne spune Dumnezeu să facem.

Astfel, aceasta este reţeta pentru conflict şi violenţă.

Forţa acestei reţete este crescută astăzi cu o religie care susţine ideea de martiriu şi disponibilitatea de a ucide în numele lui Dumnezeu, şi de a se sinucide pentru a atinge acest scop, totul pentru a primi o răsplată în ceruri.

Dacă Dumnezeu nu este mulţumit să existe o singură specie de gândac, de ce ar vrea El o singură religie? (Există sute de mii de specii de gândaci).

Multe religii universale, cele care caută convertiţi, presupun o ideea etnocentrică, aceea că sunt mai bune decât alte religii.

Utilizarea creştină a majusculei pentru scrierea cuvântului "Dumnezeu" este un subtil mod de manifestare a acestei idei, pe când pentru cuvântul "dumnezei" al altor religii folosesc litere mici.

Folosirea cuvântului "spirite" pentru a desemna marii Zei animale ale religiilor First Nations este o altă modalitate de a degrada sistemele de credinţe ale non-creştinilor.

Acest etnocentrism este unul dintre factorii motivanţi care au ca rezultat conflictul bazat pe credinţe religioase.

Dacă creştinismul înseamnă să preţuieşti pacea, iertarea, iubirea şi toleranţa, atunci sunt şi eu un creştin.  Dacă, dimpotrivă, înseamnă credinţe iraţionale precum considerarea vieţii lui Hristos ca istorică, idei precum aceea că o fecioară a dat naştere unui prunc, execuţia şi apoi învierea, sau alte interpretări literale ale bibliei, atunci sunt un eretic.