Traduceri:

Alte Pagini:

Sociologie:
Pagina principala
Notite Curs

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

MĂSURAREA FORȚEI SAU CAPACITĂȚII

unei comunități, familii sau organizații

de Phil Bartle, Dr.

traducere de Ana-Maria Grittmann

Vom încerca să măsurăm forța, capacitatea sau puterea unei comunități, familii sau organizații și vom folosi pentru aceasta șaisprezece variabile care contribuie la acea forță. Cele șaisprezece elemente și descrierile lor succinte sunt prezentate în Șaisprezece elemente.

Cu cât comunitatea sau organizația are mai mult din fiecare aceste elemente, cu atât ea este mai puternică, are o capacitate mai mare și este mai capabilă. O comunitate este o entitate socială; ea nu devine mai puternică prin simpla creștere a numărului de facilități. Întărirea comunității sau sporirea capacității implică schimbări sociale, ─ dezvoltare ─ iar aceasta, la rândul ei, implică toate cele șaisprezece elemente de forță.

Dificultăți de măsurare

Modificarea nivelului forței nu poate fi măsurată cu precizie de un cercetător prin folosirea unui chestionar. Aceasta poate fi mai degrabă observată și verificată în timpul discuțiilor conduse de un facilitator care face observarea tuturor membrilor comunității la o întrunire, prin adresarea de întrebări asupra acestei schimbări. A monitoriza construcția fizică a unei clinici este relativ ușor; se poate raporta, de exemplu, că s-a ajuns cu construcția la nivel de fundație sau la ridicarea pereților. În schimb, monitorizarea schimbării forței unei comunități înseamnă realizarea de măsurători sociologice asupra schimbărilor caracteristicilor sociale ale comunității.

Aceasta înseamnă că membrii comunității trebuie să fie informați asupra elementelor de forță și a scopului întăririi, precum și asupra obiectivelor imediate ale construcției facilității, și că toate acestea nu pot fi doar apanajul cercetătorilor. Este important pentru comunitate ca ea să participe la evaluarea propriei ei întăriri, să fie conștientizată asupra elementelor care duc la întărirea ei. Facilitatorul trebuie prin urmare să explice toate aceste elemente în cursul procesului comunității de automonitorizare a propriei creșteri a capacității.

Măsurarea participării

Este important pentru comunitate ca ea însăși să facă parte din procesul de măsurare a forței și de evaluare a sporirii acesteia. În construirea unei clinici, un obiectiv concret sau bine definit, este ușor să-ți dai seama când construcția clinicii a fost finalizată. În cazul măsurării forței sau capacității comunității, scopul este deschis, iar procesul nu are limite clare, bine definite. Comunitatea însăși (membrii săi în cadrul unei întruniri de grup, nu doar câteva facțiuni sau indivizi cu influență) trebuie să fie cea care evaluează dacă a avut loc o creștere a forței, care anume din elementele de mai sus au contribuit la aceasta (în cazul în care ea s-a produs), și dacă o creștere în continuare a forței este dorită de comunitate. Metodele de obținere a observațiilor comunitare trebuie să difere între cele pentru monitorizarea construcției unei facilități, pe de o parte, și cele pentru monitorizarea creșterii forței comunității care a construit-o, pe de altă parte.

Mobilizatorii care organizează comunitatea pentru a se ajuta singură fac aceasta printr-un demers de facilitare, nu de asigurare. Acest demers, care aduce laolaltă întreaga comunitate în cadrul întrunirilor publice pentru luarea deciziilor, pare să fie și cea mai folositoare metodă de monitorizare a creșterii forței comunității.

În viața de zi cu zi însă, facilitatorii se schimbă, membrii comunității vin și pleacă, nu toată lumea poate participa la o întrunire, participarea tuturor nu este posibilă, și schimbările care au loc în comunitate modifică percepțiile și standardele membrilor acesteia. Este de așteptat ca în stadiile de început, de exemplu, membrii comunității să fie conștienți de sărăcia lor și să vadă primirea de resurse de la donatorii din afara comunității ca pe singura modalitate de ieșire din sărăcie. În stadiile mai avansate, pe măsură ce membrii comunității câștigă încredere prin angajarea cu succes în activități de întrajutorare, ei nu-și vor diminua neapărat dorința de a primi în continuare donații din afară, dar vor prețui importanța luării deciziilor în cadrul comunității, precum și a identificării și utilizării resurselor disponibile din interiorul comunității.

Tehnicile de mobilizare încep cu organizarea uniunii, prin întrebarea și aflarea problemelor prioritare și trecerea acestora pe o tablă fără a permite însă criticile, iar când se ajunge la un acord comun, facilitatorul transformă "problema" în "scopul" prioritar al comunității.

Metoda

Pentru a iniția o monitorizare bazată pe comunitate a procesului de întărire a forței, este nevoie de un facilitator, de un înregistrator, și de o întrunire a comunității. Facilitatorul poate începe cu procedurile similare celor folosite în mobilizarea membrilor comunității.

În același mod, în cursul sesiunii de monitorizare a comunității, facilitatorul descrie elementele de mai sus ale întăririi comunității iar apoi pe rând, la fiecare element în parte, cu ajutorul unei table de scris sau unor coli de hârtie prinse de perete, el înregistrează răspunsurile membrilor comunității privitor la gradul de schimbare a elementelor respective. Facilitatorul întreabă care elemente s-au schimbat cel mai mult și care cel mai puțin și de ce. Fiecare problemă este trecută pe tablă de către facilitator, iar înregistratorul le notează pe toate într-un caiet, inclusiv detaliile care ar putea să fie omise pe tabla de scris. Răspunsurile sunt deplasate pe tablă pentru a indica acele elemente care s-au schimbat cel mai mult și a celor care s-au modificat cel mai puțin.

Scopul facilitatorului este acela de a atinge consensul membrilor în realizarea evaluării. În cazul în care au avut loc mai mult de o întâlnire în trecut, atunci se poate vedea dacă rata schimbării a fost mai ridicată în faza precedentă sau imediat după aceasta. El trebuie să se asigure că toți membrii de la întâlnire cunosc sensul și importanța fiecăruia din elementele de întărire a forței. Este recomandabil să se întocmească un raport al întrunirii, a cărui primă schiță să fie pregătită în chiar acea zi. El trebuie să fie revizuit atît de facilitator cât și de înregistrator. În măsura în care timpul permite, facilitatorul poate arăta raportul unor membri aleși din comunitate, pentru ca aceștia sa-l poată verifica.

Raportul se cere să cuprindă toate elementele de mai sus, împreună cu comentariile (în formă narativă) făcute de membrii comunității, unul împotriva celuilalt. Vei vedea că este dificilă măsurarea gradului de schimbare, și vor fi variații în ce privește interpretarea naturii schimbărilor de către diferiți membrii ai comunității. Convocă o întrunire a comunității (anuală) similare întrunirii de mobilizare. Facilitatorul folosește tehnici de brainstorming adaptate. Înregistratorul notează toate detaliile sugestiilor în timp ce facilitatorul scrie principalele idei pe tablă.

Cere grupului să ajungă la un consens după explicarea fiecărui element: (1) forța relativă în prezent; (2) schimbarea în cursul ultimelor douăsprezece luni; și (3) schimbarea în decursul ultimilor patru sau cinci ani.

Permite interpretări diferite, apoi urmărește ajungerea la consens a grupului. Invită persoanele timide și modeste să ia cuvântul. Notează principalele puncte pe tablă în timp ce înregistratorul scrie detaliile.

Pentru ca procesul să se desfășoare mai ușor, poți alege să multiplici și să distribui materialul Formular pentru măsurarea capacitării unde participanții pot completa întâi estimările proprii ale forței, pentru ca apoi să combini estimările lor într-o sesiune a grupului. Formularul conține și o secțiune unde persoanele care pot scrie vor putea nota, în propriile lor cuvinte, factorii care contribuie la estimările lor, pentru fiecare element în parte. Acestea se pot citi cu atenție după încheierea sesiunii.

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 2012.07.13