Tweet
Traduceri:
'العربية / al-ʿarabīyah
Bahasa Indonesia
Català
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
हिन्दी / hindī
Italiano
日本語 / Nihongo
Polszczyzna
Português
Română
Tiếng Việt
Alte Pagini:
Module
Hartă Site
Cuvinte Cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
Conținut:
Conținut:
Conținut:
Conținut
Conținut:
Conținut:
ÎMPUTERNICIREA COMUNITĂȚII
Întărirea Vecinătăților
de Phil Bartle, Dr.
traducere de Loredana Tirziu
revizuit de Natalia Grymnak
Ghid de Training
Motivele din spatele acestei metodologii
De ce Împuternicim Comunitățile?
În mod frecvent, atunci când folosim cuvinte transmitem mesaje pe care nu intenționăm sau nu realizam că le transmitem. Acestea sunt presupuneri și emoții asociate cu cuvintele folosite.
Ca exemplu, să luam cuvântul "sărăcie." În serviciile de asistență (persoane care ajuta la dezvoltare), ne vedem adesea că soldați în așa numitul razboi împotriva sărăciei. Sărăcia este ceea ce vrem să eliminăm. Dar ce înseamna opusul sărăciei? Bogăția. Dintr-un anumit motiv, nu ne place să admitem că suntem "soldați în razboiul pentru creșterea bogătiei." De ce?
Explicația este că, în timp ce sărăcia și bogăția sunt opuse din punct de vedere tehnic, aceste doua concepte au atașate multe presupuneri, emoții și valori ascunse care sunt transmise împreuna cu înțelesul lor evident. Înt-un fel sau altul este acceptabil, din punct de vedere moral, să îi ajutam pe cei săraci, dar nu întotdeauna ne dorim să păstram în conștiință gândul ca îi ajutăm sa devină bogați.
Modulul despre generarea veniturilor este mai acceptabil atunci cand este numit "generarea veniturilor" decât atunci când este numit "generarea bogăției" chiar dacă cuvântul "bogăție" este un termen economic mai exact (Acolo obiectivul este de a genera "bogăție" și nu doar de a transfera bani). Termenul "bogăție" vine cu încărcătură emoțională ascunsă și sugereaza că ar însemna bogăție nemăsurată.
Saracia este o problemă din cauza disparităților în posesia bunurilor; unii posedă mai mult decat altii. Dacă egalitatea adevarată ar fi fost posibăla (dar nu este) atunci saracia nu ar fi o problemă.
Asociată îndeaproape cu "bogăția" sunt "capacitatea" și "sărăcia." Comunitățile (și indivizii) care au mult dintr-una singura în mod normal au mult din toate trei și vice-versa (cei cu bogăție scăzută au putere și capacitate scăzută). Deci, atunci cand dorim să îmbunătățim situația oamenilor din comunitățile cu venituri mici, sărace și marginalizate, dorim ca aceste comunități să aibă mai multa capacitate, putere și bogăție.
Dar nu prea mult.
Este frumos (ne gândim) să îi ajutăm pe cei săraci, dar (în dorințele noastre ascunse) nu dorim ca ei sa devina la fel de bogați ca și noi. Nu vrem să admitem asta.
Un alt cuvânt emoțional pe care îl folosim astăzi este "democrație." Aparent, toți suntem pentru ea.
Dar suntem oare cu adevarat?
Dacă analizăm cu grijă înțelesul democrației, realizăm că nu suntem intotdeauna pentru ea, în special dacă înseamna că trebuie să cedăm din puterea reala pe care o avem (sau capacitate, sau bogatie).
Mulți dintre cei care sunt în favoarea democrației, în realitate, sunt în favoarea unui set de instituții care permit oamenilor să voteze pentru candidați, să îi puna în putere pe candidații cu mai multe voturi și care să îi reprezinte pe oameni. Aceasta este "democrația reprezentativă." Evident, "democrația reprezentativă" este aproape o contradicție de tremeni. Înțelesul "democrației" este "Putere Oamenilor" (demo = oameni, cracy = putere). Procesul de votare pentru reprezentanți, însa, ia din puterea oamenilor și o da câștigătorilor procesului de votare.
Atunci când spunemca vrem să împuternicim o comunitate, dorim să se înțeleagă că vrem să o democratizam Aceasta nu înseamnă neaparat că dorim ca membrii unei comunități să aibă voturi pentru a-și alege reprezentanții (ca în modelul politic American sau Britanic). înseamna că dorim ca oamenii (nu numai indivizii) ca întreg (colectiv) să aiba putere. Noi dorim să găsim metodele prin care comunitatea să aibă mai multa capacitate, bogație și putere.
Atunci comunitățile care merită cel mai mult asistența noastră sunt cele cu capacitatea, bogăția și puterea cea mai mică.
Dar, în același timp, trebuie să fim conștienți de dorințele noastre ascunse de a-i ține pe oameni săraci, fară putere și incapabili, doar ca să continuam să facem acte de caritate. Dacă vrem cu adevărat să îi împuternicim, trebuie să o facem în așa fel încât ei să devina independenți de caritatea noastră, ca să devina confidenți, ca să poată să-și susțină dezvoltarea fară ajutorul nostru. Dorințele noastre de bogăție și putere sunt naturale și normale. Nu trebuie să ne fie rușine de ele. Trebuie să reținem, totuși, că în dorința noastra de a-i ajuta pe cei care sunt săraci și fără putere să nu o facem în așa fel încât, pe termen lung, să-i ținem săraci și fără putere ---adică dependenți de noi.
Documentele de training de pe acest web site sunt destinate în primul rând mobilizatorului comunitar și pun accentul pe practici și metode mai degrabă decât pe teorie sau ideologie. Pe de alta parte, ca să folosim efectiv aceste metode, trebuie să fim conștienți de raționalitatea din spatele lor, care principii se aplică și care le sunt efectele pe termen lung. Nu mai puțin important, trebuie să examinam în mod constant scopul și motivele din spatele a ceea ce facem.
Devenind Mai Puternici Prin Exercițiu:
Pe acest web site, ești sfătuit adesea să alegi abordări care pot fi considerate că împuternicesc și care nu promovează dependența.
Uneori folosim termenul "abordarea carității" ca să numim metodele de a da ajutor producatoare de dependență . Caritatea în sine nu este rea atâta timp cât este bazată pe generozitate, o valoare pe care noi o sprijinim puternic.
Ceea ce numim prin "aborderea carității," este o metoda de a-i ajuta pe cei săraci și fără putere dar care, totuși, nu îi ajuta să devina independenți. Cadourile care îi fac dependenți pe primitori față de donatori nu sunt cu adevarat generoase. Ele susțin sărăcia. Ele îi țin pe cei care fac acte de caritate în poziția de a da. Dacă dai ceva unei persoane nevoiașe sau grup nevoiaș, le alinezi suferința doar temporar. Poți fi sigur că atunci cand vor fi, din nou, la nevoie se vor întoarce la cei care le-au oferit primul ajutor.
Aceasta nu este rău: este natura umana sau natura de supraviețuire a oricarui organism.
Dacă dorești ca acel individ sau grup să se poata susține singur, trebuie să te asiguri în primul rând că vor ceva. Trebuie, apoi, să găsești metode pentru ca individul sau grupul să lucreze sau să lupte pentru a obține acel ceva, pentru ca atunci când vor dori acel ceva din nou să nu vina înapoi pentru a cere. În felul acesta, dacă primesc ceva fară să plăteasca, vor ști că tot ce ar fi platit pentru acel ceva ar valora destul de mult.
Pe acest web site vei vedea de multe ori analogii sportive pentru a explica metoda de împuternicire . Un antrenor nu face flotari pentru atleti și nici nu aruncă mingea la coș pentru jucatorul de baschet. Persoana care trebuie să devină competentă și puternică trebuie să muncească.
O altă analogie o gasim în fizioterapie. Dacă te rănești și iți pierzi funcțiile unei mâini, mergi la fizioterapist pentru ajutor. Fizioterapistul poate să-ți miște mâna în maniera în care trebuie să o miști, dar el face asta doar pentru a-ți arăta unde trebuie să fie exersată. Tu însuți trebuie să practici mișcarea chiar dacă asta este un proces necomfortabil și dureros. Tu trebuie să vrei să te faci bine. Rezultatul este că iți recuperezi puterea și nu o să mai ai nevoie de serviciile fizioterapistului.
Dacă antrenorul face flotările în locul atletului, cel din urmă nu devenine mai puternic. Dacă fizioterapistul face exercițiile în locul pacientului, pacientul nu devenine mai puternic. Dacă mobilizatorul comunitar face muncă în locul comunității, comunitatea ramâne dependentă și sărăcia este menținută. Aceasta constituie o slăbiciune.
Abordarea împuternicirii la dezvoltarea comunității este una în care determini în primul rând ce vrea comunitatea (dupa cum s-a descoperit în sesiunea de dezbatere a ideilor ) și apoi arăți membrilor comunității cum să obțină ce iși doresc. Procesul prin care obțin ceea ce vor este exercițiul (lupta) care îi face mai puternici.
De ce alegem să împuternicim o comunitate?
Dacă scopul mobilizării este să mărim capacitatea, bogăția și puterea unei comunități, de ce am alege o comunitate și nu alta?
Universul nu este un loc al egalității. Există inegalitate. Exista conflict. Exista lipsa de umanitate împotriva omenirii din partea unor oameni. Viața nu este dreaptă. Avem nevoie de scopuri în viață. Încercarea de a stabili corect nedreptățile lumii; încercarea de a-i ajuta pe cei săraci să scape de sărăcie și să devina independenți, fac parte din aceste scopur. Deseori scopul unor oameni este doar încercarea proprie de a deveni bogații, dar acel scop în sine este nesatisfăcător și superficial (cu cât mai bogați devin unii oameni, cu atât mai multă bogăție își doresc; aici, satisfacția nu iși are locul). Nu avem probe, sau chiar sperantă, că lumea va deveni mai bună, că sărăcia va fi eliminată. Totuși, lupta împotriva lor iși are recompensele ei.
Deci, ne-am putea consuma energia încercând să mobilizăm și să împuternicim o comunitate bogată sau relativ bogată; dar, aceasta alegere are rezultate mai puțin satisfăcătoare decât încercarea de a ajuta o comunitatea săracă să devina mai puternică. Metodele care sunt explicate pe acest web site pot fi aplicate pentru comunitățile sărace sau bogate.
A alege să lucrezi cu o comunitate mai săracă este un mod de a atinge un scop mai înalt în viață. A alege o comunitate doar pentru că te-ai născut în ea este la fel de bine, dar mai puțin semnificativ.
Documentele de pe acest site sunt destinate pentru a fi aplicate comunităților cu putere scăzută, capacitate redusă și venituri mici. Elaborarea lor are scop chiar dacă nu se câștigă bani prin publicarea lor pe internet. Aceasta este un element (regiment? muniție?) în lupta împotriva sărăciei.
Unor oameni le place să susțină că "Caritatea ar trebui să înceapă acasă." Ei spun asta în mod frecvent pentru a justifica adunarea de fonduri pentru a împărți cadouri oamenilor săraci din comunitățile în care s-au născut (lucru care nu va pune capăt saraciei lor, după câte cunoaștem). Din păcate, astfel de oameni cred adesea nu numai că actele de caritate ar trebui să înceapa acasă dar și să se termine acolo.
Lumea este compusă din ființe umane. Noi toți suntem înrudiți și facem parte dintr-o mare familie umană. Oamenii care trăiesc departe în comunitățile izolate și sărace sunt frații și surorile noastre. Dacă putem să îi ajutăm, avem un scop în viață. Dar dacă îi ajutăm ar trebui să ne concentram în a-i ajuta să ajungă independenți de caritatea noastra și să devină capabili să se ajute singuri în viitor.
Dacă am putea alege comunitatea în care să ne punem aptitudinile în aplicare ca mobilizatori, este mai semnificativ (și ar avea un efect mai mare din punct de vedere global) să alegem comunitățile cu veniturile cele mai mici, cele cu capacitate și putere redusă.
Împuternicirea ca Proces Social:
În câteva locuri de pe acest web site, am scos în evidență faptul că sărăcia este o problemă socială și că nu este același lucru ca o problemă individuală a lipsei de bani sau a altor resurse. În analiza noastra trebuie să distingem între nivelul individual și cel social.
O comunitate este o organizație sociala, și nu una individuală. Este mult mai mult decât o simplă colecție de indivizi. Ea este o entitate, deseori descrisă ca "supraorganică", care trancedentează indivizii care o compun într-un anumit moment.
Este usor să vezi și să interacționezi cu un individ. In contrast, o comunitate," este un model știintific, ca un atom sau sistem solar, care poate fi văzută cel mult parțial la un moment dat, dar nu poate fi văzută ca un întreg. (Cunoști povestea celor sapte oameni orbi si a elefantului). O comunitate nu se comporta ca un individ.
Uneori antropomorfizăm o comunitate (ne gândim la ea și vorbim despre ea ca și când ar fi o ființă umană) dar o comunitate este mai mult ca o amoebă socială decât ca o ființă individuală.
Putem să îi facem pe indivizi mai puternici (fizic și psihic) și putem face comunitățile mai puternice (capacitate, bogație și putere); ele nu sunt același lucru. În muncă de mobilizatori, trebuie să fim atenți să nu presupunem și să nu facem predicții despre comunități ca și când o comunitate ar fi o ființă umană, individuală și gânditoare. Este ușor dar greșit, pentru ca să alunecam în acel tip de gândire.
Chiar daca dumneavostră, ca mobilizator, vedeți si lucrați cu indivizi, ținta dumneavostră rămâne comunitatea, o organizație socială, pe care nu o puteți vedea în totalitatea ei și cu care trebuie să lucrați indirect.
Atunci, ca să obțineți succes în împuternicirea comunității, este necesar ca să întelegeți natura organizațiilor sociale, a nivelului social, al societății. De asemenea, este necesar să cunoașteți cîte ceva despre relația dintre individ, sau indivizi, și comunitate, sau societate.
Pe lângă faptul că acest site încearca să delimiteze teoria de ideologia și să scoată în evidență tehnicile, metodele și directivele practice, pentru ca să lucrați mai eficient, sunteți încurajați să învățați despre știința sociologiei, natura comunității ca organizație sociala, și perspective sociale.
Totuși sociologia nu poate sa fie la fel de precisa și previzibila ca, de exemplu, chimia sau astronomia, pentru că factorii care afectează schimbarea sociala sunt prea mulți. Este mai dificil deoarece ca organizare socială, să spunem o comunitate sau un NGO, comunitatea este un construct, un model, pe care nu îl poți vedea în mod direct.
Totusi, trebuie să vă stabiliții ca țel al carierei să învățăți mai multe despre perspectiva socială, să vă dezvoltați aptitudinile pentru a înțelege elementele sociale care sunt dezvăluite de indicatorii pe care îi puteți vedea, incluzând comportamentul indivizilor, statisticile economice și sociale, unele întâmplări și informațiile demografice. În ajutor vă vin doua module, care identifică șaisprezece elemente de împuternicire. Unul se concentrează in principal pe Capacitatea de dezvoltare a unei organizații (ca de exemplu NGO sau CBO), iar celălalt se concentrează în principal pe măsurarea creșterii (sau descreșterii) capacității unei comunități. Aceste șaisprezece elemente, din care multe nu se pot observa decât prin caracteristicile indivizilor, vă vor ajuta să priviți în detaliu și cu grijă la procesul de împuternicire ca proces social.
De Ce Participare?
Împuternicirea unei comunități nu este ceva care tu poti face pentru acea comunitate. Asta este din cauza ca procesul de împuternicire sau dezvoltare al unei comunități este un proces social, adică ceva prin care comunitatea însăși trebuie să treacă. Nici macar membrii unei comunități, ca indivizi, nu-și pot dezvolta singuri comunitățile deoarece împuternicirea este un process de maturare al comunității ca întreg, din interior, ca un organism (supra organism sau organism social).
Încercarea de a forța creșterea, pentru a forța schimbarea socială, se numește inginerie socială, și are efectele sale; dar, de obicei, acele efecte sunt departe de acelea pe care le dorim. Metoda noastră este să stimulăm comunitatea să acționeze.
Adesea, ne referim la acea acțiune ca la un "proiect." Prin realizarea acestui proiect comunitatea va deveni mai puternică, iși va dezvolta capacitatea. Acțiunea pe care comunitatea o ia este exercițiul său pentru a deveni mai puternică.
Am menționat mai inainte că oamenii trebuie să lupte pentru a deveni mai puternici. Metoda de baza a unui mobilizator comunitar este de a determina în primul rând ce dorește comunitatea ca întreg, și apoi să o ghideze în lupta pentru a atinge ceea ce și-a propus.
O persoana din afara comunității nu poate decide ceea ce vrea comunitatea. Membrii comunității trebuie să ajungă la un comun acord în ceia ce privește dorințele lor. Acesta este primul motiv (din mai multe) pentru care ei trebuie să participe la luarea deciziilor; participarea este necesară în primul rând pentru a determina ceea ce ei vor cel mai mult.
O sesiune de dezbatere a ideilor este una dintre tehnicile predate pe acest site și care vă ajuta să determinați prioritățile lor. Când este realizat corect, acesta este un proces care stabilește o alegere comună, nu alegerea câtorva oameni, sau a unei fracțiuni dominante.
Apoi, urmează decizia legată de strategie, sau alegerea caii optime pentru a atinge țelul prioritar. Din nou, căile de a alege o strategie sunt multe, dar cu cât mai mult strategia reprezintă voința comunității ca întreg, cu atât ea este mai legitimă. Participarea este vitală pentru succes.
Oricare ar fi proiectul, el va avea componente care intră și componente care ies. Componentele care intra sunt resursele investite la în proiect. Componenul care reiese din aceste acțiuni este obiectivul care a fost realizat. În timp ce unele componente care intra pot veni de la donatori externi, încluzând guvernul, cu excepția comunității înseși, membrii săi ar trebui să facă, de asemenea, unele sacrificii. Pe lîngă participarea în luarea deciziilor, noi sugerăm ca și ei să contribuie cu resurse, adica componente care intra.
Monitorizarea este un element esențial al oricărui proiect, chiar dacă este adesea neglijat. Comunitatea ar trebui, de asemenea, să participe la monitorizarea proiectului. Membrii sai nu ar trebui să o lase numai pe seama celor din afară - donatori sau aplicatori- ca să vadă dacă proiectul evoluează după plan.
Pe parcursul desfășurării proiectului, membrii comunității pot descoperi unele aptitudini care le lipsesc. Acestea pot fi legate de contabilitate, raportare sau de ordin tehnic. Dacă puteți obține training legat de aceste aptitudini, recomandam ca trainingul să fie participator: oamenii învață cel mai bine prin "a face" decât prin ascultarea prelegerilor sau vizionarea prezentărilor.
Abordarile participative sunt recomandate întotdeauna în cazul procesului de împuternicire deoarece participarea însăși contribuie la împuternicire.
Dezvolarea Națională:
Anii cincizeci și șaizeci (și mai tîrziu) au marcat sfârșitul erei coloniale în mai multe țări nou- constituite. Exista și speranța că aceasta va însemna și sfârșitul sărăciei în momentul în care țările au devenit mai puternice și independente.
Realitatea a fost însă alta și descurajarea a înlocuit optimismul în momentul în care sărăcia și numărul oamenilor săraci au crescut. Sunt multe cauze istorice care explică aceast fenomen: neocolonialismul, corporațiile multinaționale (fiecare în parte mai bogate decât țările în întregime), globalizarea culturii corporate, lipsa cunoștiințelor și a rafinamentului în conducere, și așa mai departe. Fiecare își are teoriile preferate.
În Factorii Sărăciei, distingem între (1) cauze istorice și (2) factorii care contribuie la continuarea problemei. Aceasta diferențiere are un scop practic. Nu putem merge înapoi în istorie pentru a aschimba evenimentele. Dar, putem să vedem factorii actuali și să exercitam o influență cât de mică asupra lor. Trainingul de pe acest web site este destinat în primul rând mobilizatorului comunitar (administratorului, programatorului, proiectantului și managerului sau).
În modulul sexelor, am citat sloganul "Gândește global, acționează local." Acesta se aplică și aici. Cum putem contribui la o națiune independentă, bazată pe propriile forțe si puternică? Dacă acea țară are comunități capabile, confidente și puternice, atunci ea va deveni mai puternică.
În calitate de mobilizator, nu puteți (prin munca proprie) să schimbați direct caracteristicile naționale ale unei țări, dar puteți contribui ca o comunitate sau mai multe să devină mai puternice. De asemenea, prin predarea acestor tehnici și metode altora, puteți contribui indirect ca acele comunități să devină mai puternice. Puteți fi, de asemenea, capabil să influentați regulamente și directive ministeriale și ale legislaturii într-un fel care să contribuie la crearea unui mediu care sprijină și promoveaza comunitățile confidente și puternice. Țara beneficiaza atunci când cât mai multe comunități devin mai puternice.
Joseph Marie de Maistre a scris că "Toute nation a le gouvernement qu'elle merite" (Fiecare țară își are guvernul pe care îl merită) Lettres et Opuscules Inedits (vol. I, letter 53); citatul este uneori atribuit incorect celui de-al doilea presedinte American, Thomas Jefferson. Daca vei munci pentru construirea societății pe care o dorești, vei contribui la alegerea unui guvern pe care îl meriți.
La dezvoltarea națională nu se ajunge prin gândire imaginară sau dezbaterea din "bar room." La ea se ajunge ca rezultat al sutelor de mii de schimbări mici și regulate bazate pe muncă grea a multor oameni cu viziune. Tu poți fi unul dintre ei, și acest web site îți oferă uneltele cu care să te angajezi în acea muncă dificilă.
Găsește ce este mai bun și îmbunătățește:
O atitudine pozitivă plină de entuziasm și optimism pentru a încerca neâncetat nu este un lux al acestei munci ci o necesitate.
Nici o comunitate, persoana sau societate nu este perfectă. Toți facem greșeli. Dacă îți petreci timpul și energia criticând, vei accentua greșelile pe care le critici și vei impiedica corectarea lor. Vei întâlni oameni care promit și nu se țin de cuvânt, oameni care nu își îndeplinesc partea lor din contract, oameni care mint și înșeală, oameni care sunt absurzi, ineficienți și inexacți, oameni care nu sunt onești și care te duc în eroare. Din momentul în care te-ai născut, nimeni nu a promis că viața va fi dreaptă. Astea sunt lucrurile.
Pentru a reuși în acest tip de muncă, îți trebuie o atitudine pozitivă și trebuie să accepți că eșecurile sunt inevitabile, și să fii dispus să "continui a continua" chiar și după eșecuri.
Pentru a scoate la iveală ceia ce e mai bun din oameni, trebuie doar să le vedeți slăbiciunile și eșecurile fără a le menționa, trebuie să recunoșteți punctele lor forte și realizarile, și este necesar să le dați de înțeles că asteptați ca ei să facă tot ce pot mai bine.
Construiți utilizînd punctele tari nu cele slabe.
Concluzie:
De ce ajutăm comunitățile să devină mai puternice? Lumea va fi un loc mai bun; sărăcia va fi redusă; munca pentru aceste obiective înseamnă efort. Care este metoda de împuternicire? Caritatea (impărțirea lucrurilor fără a cere bani) slăbește comunitățile. Comunitățile vor deveni mai puternice când decid ce vor și muncesc (exersează) pentru a-și obține obiectivul.
Ce tip de comunități ar trebui să alegi pentru a deveni de sine-statatoare? Trebuie să le alegi pe cele care au nevoia mai mare, cele mai sărace, cele cu capacitatea cea mai mica, cele cu puterea cea mai mica.
De ce nu sunt sărăcia și dezvoltarea legate doar de indivizi? Sărăcia este o problema socială și cere soluții sociale.
Dezvoltarea este posibilă numai dacă afectează comunități întregi. De ce trebuie ca membrii comunității să participe la dezvoltare? Fără participarea lor, nu poate fi dezvoltare și orice împuternicire nu poate fi susținută.
De ce nu muncim pentru dezvoltarea națională? Pe măsură ce comunitățile devin mai puternice, ele contribuie la dezvoltarea națională autentică. În calitate de mobilizator, puteți munci în mod practic pentru a ajuta ca comunitățile să devină mai puternice, pe când munca directă cu națiunile este mai puțin practicabilă.
Ce facem cu toate dezamăgirile, oamenii lipsiți de onestie și indivizii care înșeala? Pentru munca comunitară se cere o abordare pozitivă; acceptați eșecurile și mergeți mai departe; acceptați faptul că noi toți facem greșeli așa că evitați critica și bazati-vă pe punctele tari.
Munca voastră este onorabilă și valoroasă chiar dacă este mai puțin recunoscută.
––»«––
Un Atelier:
 |