Traduceri:
Alte pagini:Sociologie:
|
MATERIALISMUL DIALECTICde către Phil Bartle, PhDtraducere realizată de Lavinia Loredana Berţiarevizuit de Ana Maria Mădălina PanaitNote de cursO teorie timpurie de schimbareNoţiunile lui Karl Marx despre schimbare au avut ca fundament scrierile filosofului GWF Hegel, care a dezvoltat conceptul de dialect. Această noţiune se bazează pe ideea că orice lucru conţine în interorul său sămânţa audodistrugerii, şi că o nouă formă va lua naştere din rămăşiţele acestei distrugeri. Ciclul a fost descris ca teză, antiteză şi sinteză. Unii consideră că această idee se aseamănă cu miturile clasice latine şi greceşti despre pasărea Phoenix, care zboară prea aproape de soare şi se arde, şi cu miturile despre creaţie ale poporului Athapaskan din Marile Câmpii din America. Marx a preluat această idee a dialecticii şi a aplicat-o societăţii, spunând că originile schimbării sunt materiale. În termenii noştri acest lucru înseamnă că ele aparţin sferei tehnologiei şi a economiei. Pe măsură ce tehnologia oamenilor a evoluat de la stadiul de vânător/culegător la agricultură (horticultură, creşterea animalelor), apoi la revoluţia industrială, schimbările în domeniul tehnologiei au condus la schimbări în organizarea socială, în credinţe şi valori. Societăţile primitive de vânători-culegători, spune Marx, aveau un „comunism primitiv”. În societăţile agrare, pe care el le numeşte feudale, conflictul principal exista între proprietarii de pământuri (aristocraţii) şi cei care munceau pe aceste pământuri (şerbii). În era industrială, sursa majoră de conflict s-a aflat între muncitori, pe care el i-a numit proletariat (din latină), care supravieţuiau din munca prestată, şi proprietarii de fabrici, pe care i-a numit burghezie, cuvânt ce îşi are originile în ”burgh” şi ”burger”, care aveau nevoie de munca prestată pentru a obţine profituri. Clasa exploatată a fost favorabilă schimbării şi a beneficiat de pe urma schimbării ce a condus spre egalitate, în timp ce clasa exploatatoare a arătat rezistenţă schimbării. Deoarece societatea conţine seminţele autodistrugerii în interiorul său, comunismul primitiv s-a prăbuşit făcând loc feudalismului, care la rândul său a căzut facând loc capitalismului. Marx s-a aşteptat ca sistemul capitalist să se prăbuşească din cauza tensiunii dinamice dintre muncitori şi proprietari, iar revoluţia ce urmează acestei prăbuşiri să aibă ca rezultat comunismul, unde statul să dispară treptat, iar economia să fie bazată pe sloganul ”De la fiecare în funcţie de posibilităţile sale, pentru fiecare în funcţie de nevoile sale”. Această abordare este numită materialism dialectic. Marx, care a murit in 1883, s-a aşteptat ca o revoluţie comunistă să ia loc ca rezultat al tensiunilor dintre proletariat şi proprietarii de fabrici. În mod ironic, cele două mari revoluţii comuniste ale timpului au avut loc în Rusia (1917) şi China (1949), amândouă fiind societăţi feudal-agrare în acea perioadă. Vezi: Cercul Sociologilor Dispăruţi. ––»«––Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi o trimitere la următoare adresă: cec.vcn.bc.caAcest site este găzduit de către Reţeaua Comunitară din Vancouver (VCN).© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina Principală |