Pagina de start
 Sociologii Clasici


Traduceri:

Català
Deutsch
Ελληνικά
English
Español
Italiano
Português
Русский

                                        

Alte pagini:

Sociologie:
Pagina Principală
Notiţele cursului
Discuţii
Hub

Cuvinte Cheie
Module

Utilităţi:
Hartă Site
Contact
Documente Folositoare
Linkuri Utile

PREŢUL CREŞTERI COPIILOR

Cine ar trebui să plătească?

de către Phil Bartle, PhD

tradus de Sandra Lifshitz


Materiale de pregătire

Aceastea sînt ciorne de note de curs, nu sînt şlefuite pentru uzul general

Făcutul copiilor poate fi o distracţie, ieftină şi uşoară, dar crescutul lor este costisitor.
Prin “crescut” înţelegem socializare şi acoperirea nevoilor lor.
Este singurul mod în care societatea se perpetuează (se reproduce) pe ea însăşi.
De ce revine părinţilor să platească toate cheltuielile?

Procesul de comercializare:

  • Considerăm o responsabilitate socială ca şi cum ar fi un bun de consum.

  • Comercializăm din ce în ce mai mult activitatile noastre

  • De exemplu: educaţia, parcurile, planificarea urbană, şoselele.


În interesul cui?

  • Consorţiurilor şi guvernelor conservatoare care le sprijină.

  • Procesul a început cu revoluţia industrială (de către deţinătorii de capital)

  • Un rezultat al societăţii capitaliste.

Tendinţe în comercializare:

  • Societăţile pre industriale privesc creşterea copiilor ca o responsabilitate socială. 

  • Acestea includ trecutul nostru: culesul, pescuitul, vînatul, şi societăţile agrare.

  • Comercializarea a venit împreună cu industrializarea (capitalismul)

  • Ultimii 50 de ani au văzut o intensificare a conceptului, a valorilor, şi a practicii.

  • Copiii sînt acum mai puţin văzuţi ca o investiţie în producţie şi siguranţă la bătrîneţe.

Alte tendinţe în modelele de socializare:

  • Familii mai mici = mai puţini fraţi mai mari care să ajute la îngrijire & socializare

  • Tot mai mult ambii părinţi lucrează = tot mai mult se sprijină pe agenţi externi

  • Televiziunea: 50 de ani, creată şi extinsă; rol din ce în ce mai mare

  • Creştere în facilităţile de creşă şi grădiniţă, acceptare, şi folosire

  • Mai multe sporturi organizate şi organisme de distracţie

  • Mai multă frică de a nu dăuna la copii, mai puţină libertate au să alerge liberi

  • Copilărie mai regimentată şi controlată = mai puţină gîndire independentă

  • Cost mărit datorat folosirii tot mai mult al agenţiilor externe (mai puţini copii)

  • Scădere în educaţia morală = creştere în criminalitate, trişat

Dacă statul este reprezentantul politic al societăţii, şi societatea poate să se reproducă sau să se perpetueze numai prin socializare, atunci costul acestei socializări ar trebui să fie acoperit 100% de către stat.  Asta este logic şi cinstit.  Viaţa şi societatea nu sînt garantate să fie nici logice, nici cinstite.

––»«––
Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi o trimitere la următoare adresă: cec.vcn.bc.ca
Acest site este găzduit de către Reţeaua Comunitară din Vancouver (VCN).

© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceput de Lourdes Sada
CSS: Ana Maria Mădălina Panait
––»«––
Ultima actualizare: 2011.08.26

 Pagina Principală