Traduceri:

Alte Pagini:

Sociologie:
Pagina principala
Notite Curs

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

METODE DE CERCETARE

Diferite tipuri

de Phil Bartle, Dr.

traducere de Ana-Maria Grittmann

TrainingHandout

În mod obișnuit, considerăm că sunt șapte tipuri diferite de metode de cercetare în științele sociale:

• documente
• experimente
• observarea participanților
• interviuri calitative
• analize secundare
• sondaje
• măsurători discrete

Să ne oprim asupra fiecăreia în parte. Documentele cuprind o mare varietate de materiale. Dificultatea principală este aceea că, o dată ce cercetarea a fost încheiată, nu te mai poți întoarce în timp pentru a adresa alte întrebări.

O carte de telefon oferă o cantitate mică de material destinat unui număr mare de indivizi. Un jurnal cuprinde un material detaliat pentru o singură persoană și alte câteva observate de către persoana respectivă. Ziarele oferă date istorice, deși acestea sunt alese pentru a face ziarul vandabil, și mai puțin pentru calitatea observației sau interesul științific.

Experimentele sunt mai des întreprinse de micro sociologi și psihologi. Ele sunt cel mai adesea bazate pe crearea de medii artificiale, și care tocmai prin aceasta pot să influențeze rezultatele. Observarea participanților înseamnă să trăiești laolaltă cu persoanele observate și să înveți felul în care ei văd și trăiesc experiențele.

Este un lucru ce necesită mult timp și cunoașterea limbii, și poate să nu se potrivească tuturor cercetătorilor sau tipurilor de personalitate. Unui copilandru de 18 kilograme i-ar putea fi cam greu să alerge împreună cu cei din echipa Hell's Angels, de pildă.

Aceasta a fost principala metodă pe care am folosit-o când am studiat populația Kwawu din Africa de vest, împreună cu multe alte metode. Interviurile calitative cu posibilitatea de a primi răspunsuri multiple fac posibilă observarea mai multor subiecți, însă nu atât de mulți ca și în cazul sondajelor, și totodată permit o investigare mai în profunzime decât o pot face sondajele.

O problemă a acestora este faptul că răspunsurile diferiților repondenți nu se pot suprapune sau nu acoperă același subiect. Cantitatea de informație primită de la fiecare repondent nu se poate prevedea.

Analiza secundară, preferata sociologilor de salon, preia materialul colectat de alți observatori, pentru alte scopuri, și îl rearanjează și interpretează în alte scopuri și într-un context nou. Asemeni documentelor, nu te poți întoarce pentru a pune alte întrebări, ci trebuie să te mulțumești cu ceea ce ai.

Sondajele, una dintre cele mai populare metode agreate de amatorii de cifre, lucrează cu un număr limitat de unități de informație în cazul unui număr mare de repondenți. Ele necesită determinarea metodelor de eșantionare și conceperea de întrebări bine formulate, fără echivoc, uneori chiar testate în prealabil, și a unei liste de întrebări cât mai scurte posibil pentru a asigura consistența răspunsurilor, precum și colectarea răspunsurilor la toate întrebările și de la toți repondenții.

Măsurătorile discrete se pot aplica în toate cazurile descrise mai sus cu excepția chestionarelor, acolo unde persoanele observate nu știu că sunt sub observație. Observarea felului în care persoanele iau loc după urcarea în autobuz, sau aleg urinalul în toaleta bărbaților sunt exemple clasice de studii care utilizează măsurătorile discrete.

Orice studiu de documente poate fi realizat fără ca cei observați să fie înștiințați că sunt sub observație. O cercetare valoroasă va aplica mai multe dintre aceste metode în același demers.

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 15.12.2010