Traduceri:
Alte Pagini:
Module de training
Hartă Site a Studii Akan
Sociologie pentru incepători
Contact
Kompan Adepa
Mergeţi la oameni
Ghana Web
Spiritul din noi
de Phil Bartle, PhD
Traducere de Oana Bajka
Deşi majoritatea apartenenţilor populaţiei Kwawu pe care i-am cunoscut (1965 – prezent) erau conştienţi de creştinism şi mulţi dintre ei se identificau drept creştini, sunt recunoscute şi spiritele şi personalităţile istorice, pre-creştine, şi ele continuă să joace un rol în organizarea socială şi în evenimentele cotidiene ale populaţiei.
 |
Biserică Creştină
Fără a intra în prea multe detalii tehnice, această lucrare descrie lumea spirituală istorică (aşa-numită "tradiţională") în general, şi trimite la alte lucrări, care tratează în mod specific despre zei şi strămoşi. Interesul meu a fost de a descoperi urme ale credinţelor şi practicilor religioase originale care au fost prezente înainte ca misionarii să introducă creştinismul. Aceste pagini web sunt ilustrate cu anecdote şi prezentări din timpul cercetărilor mele pentru doctorat, 1971-79.
În majoritatea cazurilor, oamenii sunt caracterizaţi prin sincretism; asta înseamnă că nu văd sistemele de credinţe ca excluzându-se reciproc, ci adaugă pur şi simplu noi credinţe la unele care deja există. Desigur că asta i-a frustrat pe misionarii europeni de la începutul secolului al nouăsprezecelea, când diferite persoane păreau a se converti la creştinism dar apoi îşi continuau practicile religioase cu care misionarii nu erau de acord. Misionarii credeau, desigur, că exista o singură cale spre Dumnezeu, şi că numai ei o cunoşteau.
Când misionarul pietist elveţian Ramseyer a ajuns în Abetifi pentru a-şi deschide a sa "Misiune Ashanti" (Asante fiind închis europenilor în secolul al nouăsprezecelea), încurajând populaţia Kwawu să îşi declare independenţa faţă de Asante, avea nevoie de cazare. Conducătorul din Abetifi şi bătrânii lui nu au văzut nici o problemă în a încartirui familia Ramseyer în casa unuia dintre preoţii unui spirit protector local (pe care misionarii îl numeau "fetiş" sau demon). Misionarii erau servitori ai lui Hristos, fiul lui Dumnezeu.
 |
Populaţia Kwawu recunoşteau mulţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, personalităţi care locuiau în munţi, peşteri şi râuri, adică spirite protectoare. "Dumnezeu nu este un 'copil din oală' ", spuneau ei. Un 'copil din oală' este o persoană lipsită de onoare, care moare fără a avea copii, şi care nu este apoi recunoscută ca un strămoş vrednic şi nu i se aduc ritualuri de înmormântare.
 |
A avea mulţi copii este o obligaţie iar statutul unei persoane creşte prin numărul mai mare de copii. Dumnezeu este cel mai important, astfel că El/Ea nu ar putea fi redus(ă) la statutul de a avea un singur copil. Desigur că misionarii vedeau problema diferit, căutând exclusivitate faţă de alte zeităţi.
 |
Libaţie pentru puternicul spirit protector Nansing, un râu în interiorul unei peşteri
Misionarii au recunoscut în curând că exista şi un alt fel de sacru, acela al conducătorilor şi bătrânilor care erau manifestările fizice vii ale propriilor strămoşi pe linie maternă. Nu numai că mulţi dintre misionari erau antialcoolici, ei aveau obiecţii pe motive teologice faţă de obiceiul de a turna alcool pe jos, asemeni grecilor precreştini, ca dar şi recunoaştere a strămoşilor şi a zeilor. Pentru a construi o misiune erau obligaţi să ia o sticlă de tărie la reşedinţa comandantului, şi să o toarne în cinstea Zeilor şi Strămoşilor, cerându-le permisiunea pentru această întreprindere.
 |
Comandantul suprem purtat pe palanchin în faţa tobelor sale
(Daasebre Akuamoah Boateng II)
În mod deosebit tobele aduceau frica în inimile misionarilor, ei vedeau tobele ca fiind un opiat sau un obiect hipnotic, care dădea dependenţă adepţilor acestei venerări demonice şi ducea oamenii în stări de transă care neutralizau dorinţa misionarilor de a vedea cum toţi oamenii erau convertiţi la versiunea lor de creştinism. Mai există şi astăzi multe congregaţii care încă interzic aducerea tobelor în biserică, spre deosebire de cei care doresc să africanizeze venerarea creştină şi nu văd tobele ca fiind locuite de demoni.
 |
La rândul lor, mulţi misionari moderni conştientizează valoarea spirituală a tobelor. Ei remarcă faptul că creştinismul a adoptat multe obiceiuri păgâne când a ajuns în Europa, cum ar fi ouăle de Paşte şi pomii de Crăciun, aşa că de ce nu ar adăuga şi tobele? Apoi rezistenţa a venit de la membrii congregaţiilor care fuseseră convertite de misionarii dinainte, care încă se temeau de tobe ca fiind instrumente ale diavolului.
 |
Păpuşă Akuaba pentru fertilitate
Zeii şi strămoşii locuiau de asemenea în obiecte fabricate. Se credea că erau zeităţi în imagini şi statuete păstrate de obicei în camere sacre rezervate zeilor, de obicei în casele preoţilor şi preoteselor. Strămoşii conducătorilor şi ai bătrânilor erau in scaune anumite, care erau păstrate în încăperi ancestrale sacre, de obicei în palatul conducătorului sau în casele celor mai vechi reprezentanţi pe linie maternă.
 |
Scaunul ancestral înnegrit este ascuns în pânza albă pe pietre
Clopotul vasului era un trofeu popular în timp de război
În lucrarea mea despre trei culori de bază, zeii aparţin categoriei sacre a albului, pe când strămoşii aparţin categoriei sacre a negrului.
În cea mai mare parte, zeii, preoţii şi preotesele se preocupă de sănătate şi bunăstare (fizică, emoţională, mentală) şi de fertilitate. Spre deosebire de ei, bătrânii, conducătorii şi strămoşii sunt preocupaţi mai ales de chestiuni politice, de luarea unor hotărâri şi de rezolvarea unor conflicte.
 |
Nana Akonnedi Komfo îmbrăcat(ă) pentru ritualul Odwira
Scriu câteva eseuri ilustrate pentru a extinde această temă, unele despre bătrâni şi strămoşi, altele despre preoţi şi zei. Le puteţi vedea accesând link-ul de mai jos.
Există şi o altă categorie de spirite care pot locui oameni şi obiecte. Este vorba despre spiriduşi, pitici, puteri (lipsite de personalitate), spirite şi lucruri numite "vrăjitoare" (bayi, a nu se confunda cu religia păgână europeană Wicca). Acestea nu fac parte din cosmografia majoră a celor trei culori, nu apar în mod obişnuit ca părţi importante ale organizării sociale şi de obicei li se asociază lucruri negative, precum ghinion, necazuri şi spirite malefice care trebuie învinse de zei.
Piticii (moetia) par a fi fiinţe în conştientul colectiv care reprezintă locuitori ai pădurii, vânători şi culegători, înrudiţi cu pigmeii sau Khoisanii existenţi, care sunt descendenţi ai locuitorilor din Africa dinainte de expansiunea negrilor. Se spune despre ei ca sunt "roşii" şi că au genunchii spre spate. Adesea li se lasă fructe sau alte produse vegetale în semn de pace şi pentru a se asigura că nu vor veni să producă mici necazuri pe lângă ferme şi case, ca gremlinii şi gnomii de origine europeană. (Amintiţi-vă de "trick or treat" din 31 Octombrie din Canada).
Vrăjitoarele (bayi) apar mai ales ca valuri de isterie socială şi sunt asociate cu diferite culturi de vânătoare de vrăjitoare, ca Tigare, care sunt văzute ca spirite ce vânează vrăjitoare, aduse din nord de întreprinzătorii din sud. Victimele sunt de obicei femei bătrâne, nevrotice şi singure, care sunt ispitite să mărturisească faptul că sunt locuite de o vrăjitoare, apoi sunt supuse unei purificări organizate de purtătorul spiritului ce vânează vrăjitoare. Înainte ca Kwawu să intre sub protectorat britanic (1883), unele dintre aceste culte solicitau ca victima să se sinucidă pentru a-şi separa sufletul de spiritul cel rău. De atunci, ritualul de purificare implică un tip de îmbăiere, evitarea anumitor mâncăruri şi donaţii regulate către cei care operează cultul vânătorii de vrăjitoare. Dacă mergeţi în satul de origine al unor asemenea culte, zeul local, sau o stâlcire a numelui său, pare să fie originea, iar preotul sau preoteasa nu recunoaşte cultul aşa cum este practicat în sud. Există un vânător de vrăjitoare Tigare în disparata comunitate Obo. El apare ocazional pentru afahye sau Adae Kese.
 |
Ucigaş de vânătoare Tigare
Practicianul Tigare anti-vrăjitoare prezentat aici e îmbrăcat în negru în loc de alb, poartă un şorţ din nordul Ghanei, o pălărie de călău făcută din piele de maimuţă şi are în mână un topor de luptă făcut din piatră pentru a ucide spiritele rele. El este prezentat la afahye în Kwawu Tafo, suflând într-un fluier şi cântând la dawuru (gong gong). Vedeţi: http://www.djembe.dk/no/18/28nttd.html
O formă interesantă de vrăjitorie se numeşte "Nzima Bayi," numită aşa după un grup de coastă vorbitor de Guan, semi-akanizat, de lângă graniţa cu Coasta de Fildeş. Aşa cum ne-am aştepta, nimeni din Nzima nu recunoaşte practicienii acestui cult. Adesea foloseşte ca justificare pentru cei care nu sunt Kwawu să explice de ce mulţi dintre Kwawu sunt aşa de bogaţi. Oamenilor nu le vine uşor să recunoască faptul că unora le merge bine prin muncă serioasă şi investiţii abile; aşa că este inventat un spirit rău, ca explicaţie.
Aşa cum într-o închisoare poţi să nu găseşti nici un vinovat, tot aşa nu vei găsi un membru Kwawu care să recunoască faptul că practică Nzima Bayi sau că ştie pe cineva care o face.
Povestea spune că cineva merge la un medium al acestui Bayi şi se oferă să facă sacrificii importante pentru a ajunge bogat. Cu siguranţă vor trebui să permită ca sora lor sau alt membru iubit pe linie maternă să moară. Cazul este uneori mai degrabă faustian, adică făptaşul îţi va sacrifica propriul viitor după moarte, şi/sau va muri tânăr.
Ei fac acest sacrificiu pentru a putea deveni bogaţi, pentru a construi una sau mai multe case mari şi pentru a avea mulţi copii. Oamenii care răspândesc aceste zvonuri spun şi despre numărul mare de case mari, noi şi curate in Obo. Propria mea cercetare (Rezumat) înţelege asta ca pe o urmare a migraţiei ciclice şi a dorinţei aproape universale de a construi case în oraşul natal, alături de succesul în afaceri. Detractorii (cei din afară) au înţeles casele goale ca mărturii ale rudelor moarte sacrificate pentru Nzima Bayi.
 |
Obo are multe case noi, curate, cu etaj, dintre care unele sunt în cea mai mare parte a timpului goale
Porţiunile decolorate de pe şosea sunt dovezi de construcţii şi renovări.
Eram într-un complex al unui zeu local din Obo când au venit doi tineri dintr-un district vecin, susţinând iniţial că ar căuta protecţie împotriva ghinionului, pentru că eşuaseră de câteva ori în afaceri. Discutând cu preotul, şi-au făcut cunoscută disponibilitatea de a face unele sacrificii necesare pentru a avea succes în afaceri. Preotul s-a supărat foarte tare şi i-a scos afară imediat fără nici o formalitate. Apoi mi-a spus că este o problemă ocupaţională pentru preoţii din Kwawu aceea că oameni din afară caută adesea originea acestei mistice Nzima Bayi. "Nici un preot nu poate ierta asemenea practici rele şi trebuie să-şi apere reputaţia în faţa acuzelor că le-ar practica." a spus el. Mă voi referi mai detaliat la rolurile şi responsabilităţile preoţilor şi preoteselor în alte lucrări, suplimentare acesteia despre zei.
Cele două categorii mari şi importante de spirite care pot "poseda" sau locui oameni şi obiecte aparţin zeilor (categoria albă) şi strămoşilor (categoria neagră), şi se încadrează în sistemul tricolor pe care l-am descris în Trei suflete.
Files in the Religion set: |