Traduceri:
Alte pagini:Sociologie:
|
DISCUŢII despre DIMENSIUNEA TEHNOLOGICĂInterfaţa Cultura - Naturămoderat de către Phil Bartle, PhDTraducere de Camelia Adriana BucătariuRevizuit de Ana Maria Mădălina PanaitDiscuţii on linevezi: TehnologieContribuţiile vor fi adăugate acestei colecţii în aceeaşi formă în care le primesc.De la: Phil Bartle Data: Dum, 16 Ian În mod ironic, specia care nu are nici un mecanism pentru a opri un individ din aceeaşi specie de a lupta este porumbelul, simbolul nostru de pace. Dacă doi porumbei încep lupta, şi unul slăbeşte, acesta nu are nici un mod (precum un lup sau un câine care îşi expune gâtul) de a pune în aşteptare de inamic, de a spune "mă predau". Porumbelul câştigător va continua să ciugulească pe cel care a pierdut mult timp după moartea acestuia. Data: Dum, 16 Ian De la: allison m Aş vrea să îmi amintesc numele biologului comportamental a cărui carte am citit acum puţin timp, dar nu pot şi nu am cartea în faţa mea acum. Cartea se intitulează "Despre agresiune" şi aş sfătui pe oricine se gândeşte la problema 'nuke' să o citească. Principalul punct este că nu suntem carnivori cu instincte care ne împiedică să ne ucidem reciproc. Într-un cadru natural, un cimpanzeu nu poate ucide cu adevărat un alt cimpanzeu înainte ca acesta să poată scapa sau să liniştească pe atacatorul său. Cu toate acestea, cimpanzeul poate cu un instrument (de exemplu o piatră) în mâna să ucidă. Primul om care şi-a ucis prietenul/a cu piatra pe care el / ea o folosea pentru ruperea oaselor a fost, probabil, speriat. "Asta nu trebuia să se întâmple." Tehnologia noastră ne permite să lăsăm deoparte o mulţime de limite ''de natură'' care sunt în noi , dar unele dintre ele poate nu ar trebui să fie ocolite. Toate creaturile care trebuie să fie agresive au modalităţi de prevenire a agresivităţii faţă de membrii propriei specii. Cele mai multe dintre aceste modalităţi au de a face cu a fi aproape de un alt membru astfel încât să puteţi "recunoaşte" că este un alt cimpanzeu. Lasă departe piatra şi dă-i cimpanzeului un pistol: acum el nu percepe nici măcar mirosul "nu ucide" de la celălalt cimpanzeu. Acum, o puşcă - mai mult spaţiu - instinct mai puţin anti-crimă. Acum, da unui pilot un buton de împins. Dintr-o dată am răspuns de ce o persoană perfect normală ar putea apăsa un buton şi dezlănţui moartea asupra unui popor întreg şi apoi se duce acasă şi strânge copilul său în braţe - total şi complet deconectaţi. Şi ale noastre "facilităţi de instruire" ajută cu această deconectare. Recent, cineva a spus că "lucrăm cu software-ul secolului 21 pe hardware pre-istoric." Aş spune că e timpul pentru un upgrade înainte de a ne distruge rasa şi planeta noastră întreagă. Mulţumesc pentru lectură, Allison Data: Miercuri, 13 Ian De la: "Jamie G" Problema pe care o pui aduce o întrebare foarte importantă. Când tehnologia devine un pas contra-productiv în evoluţia nostră (a fiinţelor umane)? Pe măsură ce civilizaţia devine "mai avansată tehnologic", consecinţele cu care ne confruntăm devin mai mari. Ceea ce ştim, din studierea speciilor din trecut, care au locuit acest pământ, este faptul că adaptarea este cheia supravieţuirii. Albert Einstein a descoperit secretul Atomlui pentru avansarea domeniului tehnologic, spre beneficiul existenţei umane. Această tehnologie a fost folosită pentru a crea arme nucleare pentru protecţia speciilor noastre. Este exact aceeaşi tehnologie care ameninţă întreaga lume cu un război nuclear, care are capacitatea de a distruge tot ceea ce ne înconjoară. Mulţumesc, Jamie G Data: Ianuarie 13 De la: Daniel W Am avansat semnificativ, ca fiinţe umane, în domeniul tehnologiei în ultima sută de ani. S-ar putea susţine că poluarea în creştere şi daunele mediului ne vor distruge în mod inevitabil sau că am putea evita distrugerea în continuare a ecosistemului, utilizând tehnologia noastră avansată. Vom vedea deja această tendinţă fiind implementată odată cu utilizarea automobilelor electrice şi reciclare. Pe de altă parte, lumea este în criză de spaţiu pentru a dispune de deşeurile toxice produse ca urmare a necesităţilor de zi cu zi. Legile care sunt puse în practică de către autorităţi pentru ca companiile să le urmeze pentru a scăpa de deşeuri de multe ori nu sunt respectate. Mai puţin costisitor pentru companii este să descarce substanţele chimice toxice în ocean, decât să se ocupe în mod legal de ele. Companiile îşi asumă acest risc deoarece acestea obţin un profit şi de obicei nu există formă gravă de pedeapsă pentru companie în cazul în care este descoperită. Publicul nu iartă compania în cazul în care află ceea ce compania a făcut, dar de obicei asta nu se întamplă niciodată. Suntem foarte avansaţi tehnologic, comparativ cu o sută de ani în urmă, dar este această tehnologie, care ne va distruge în cele din urmă. ––»«––Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi o trimitere la următoare adresă: cec.vcn.bc.caAcest site este găzduit de către Reţeaua Comunitară din Vancouver (VCN).© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina Principală |