Traduceri:
Alte pagini:Sociologie:
|
DIMENSIUNEA TEHNOLOGICĂInterfaţă între cultură şi naturăde către Phil Bartle, PhDtradus de Ramona Băltăreţu JacobMateriale de instruireDimensiunea tehnologică a culturii este capitalul acesteia, instrumentele şi atributele acesteia, şi modalităţile de interacţionare cu mediul fizic.Este interfaţa din umanitate şi natură. Nu instrumentele fizice în sine alcătuiesc dimensiunea tehnologică a culturii, ci ideile învăţate şi comportamentul ce permite oamenilor să inventeze, să folosească, şi să se înveţe unii pe alţii cum să utilizeze aceste instrumente. Tehnologia este aproape o dimensiune culturală din punctul de vedere al credinţelor şi tiparelor de interacţiune; este simbolică. Această dimensiune culturală este ceea ce economiştii pot numi "capital real" în contrast cu capitalul financiar. Este ceva valoros ce nu este produs pentru consum direct, ci pentru a fi folosit pentru a spori producţia, prin urmare mai multă bunăstare, în viitor; este o investiţie. Oamenii au fost numiţi animalul "ce construieşte instrumente". Alte animale folosesc instrumente, dar nici unul dintre ele nu are o aşa tehnologie sofisticată ca şi oamenii. Foarte probabil că, odată cu limbajul şi incestul tabu, tehnologia datează odată cu însăşi originea umanităţii. În dezvoltarea capacităţii , este unul dintre cele şase elemente ale puterii ce se schimbă (sporesc) odată ce o organizaţie sau o comunitate devine mai puternică. În războiul împotriva sărăciei, tehnologia asigură un set important de arme. Pentru un individ sau o familie, tehnologia include casa lor, mobila şi facilităţile din gospodărie, inclusiv aparatele de bucătărie şi ustensilele, uşile, ferestrele, paturile şi corpurile de iluminat. Limbajul, care este una dintre caracteristicile importante ale fiinţei umane, aparţine dimensiunii tehnologice (este un instrument). Acesta merge mână în mână cu mijloacele de comunicare cum ar fi radioul, telefoanele, televizorul, cărţile şi maşinile de scris (acum computerele). Într-o organizaţie, tehnologia include birouri, computere, hârtie, scaune, pixuri, spaţiul biroului, telefoane, toalete şi camere amenajate pentru masa de prânz. Unele organizaţii au o tehnologie specifică: mingi de fotbal şi uniforme pentru cluburile de fotbal, table de scris, bănci şi cretă pentru şcoli, altare şi şiruri de bănci pentru biserici, pistoale şi bastoane de cauciuc pentru poliţişti, transmiţătoare şi microfoane pentru staţiile radio. Într-o comunitate, tehnologia comună include propriile facilităţi cum ar fi latrinele publice şi robinetele cu apă, drumurile, pieţele. clinicile, şcolile, semnele de pe drumuri, parcurile, centrele comunitare, bibliotecile, terenurile de sport. Tehnologia din cadrul unei comunităţi private poate include magazine, fabrici, case şi restaurante. În general (există şi excepţii) tehnologia este poate cea mai simplă dintre cele dimensiuni pentru că introduce schimbări culturale şi sociale. Este mai uşor să introduci un radio transmiţător decât să introduci o nouă credinţă religioasă, un nou set de valori sau o nouă formă de familie. Oricum, paradoxal, introducerea unei noi tehnologii (prin invenţie sau prin împrumutare) va duce la schimbări în sferele tuturor celorlalte cinci dimensiuni ale culturii. Există întotdeauna excepţii; în societatea Amish, de exemplu, există o decizie comună conştientă de a rezista introducerii de tehnologie nouă. Ei se bazează pe conservarea tehnologiei vechi (fără tractoare, fără automobile, fără radiouri) cum ar fi căruţele şi plugurile trase de cai, pentru a-şi consolida propriul sentiment de identitate culturală. Aceste schimbări nu sunt uşor de prezis, şi nu se îndreaptă întotdeauna în direcţiile dorite. După ce se întâmplă, pot apărea ca fiind logice, deşi nu au fost prezise mai devreme. De-a lungul istoriei umanităţii, tehnologia s-a schimbat în general devenind mai complexă, mai sofisticată şi cu un mai mare control asupra energiei. O formă nu o înlocuieşte imediat pe alta, deşi biciurile pentru cai nu mai sunt astăzi la modă, dar nu au dispărut, după ce automobilul a înlocuit calul în urma unui secol de schimbări. De obicei, schimbările sunt cumulative, iar instrumentele şi tehnologiile vechi amortizându-se dacă au devenit relativ mai puţin folositoare, mai puţin eficiente şi mai scumpe. Dacă nu constituie o barieră pozitivă, pot rămâne pe post de reziduu timp de secole. De-a lungul istoriei, recoltarea şi vânătoarea au lăsat locul agriculturii, cu excepţia câtorva mici cuiburi de grupuri remanente, cum ar fi multe comunităţi din Canada intitulate Primele Naţiuni şi Pigmeii şi Koisanii din Africa. În acelaşi fel, agricultura a cedat locul industriei, deşi ultimii cincizeci de ani au văzut "corporatizarea" agricuturii canadiene. În timp ce tehnologia este foarte avansată, cum ar fi tehnologia informaţiei, computerele, internetul din zilele noastre, este utilizată de către un procent foarte mic al populaţiei globului. Oamenii ce utilizează tehnologii mai vechi şi mai puţin eficiente sunt marginalizaţi şi se confruntă cu sărăcia. Acest lucru este în special valabil în cazul vânătorilor şi culegătorilor din Africa. ––»«––Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi o trimitere la următoare adresă: cec.vcn.bc.caAcest site este găzduit de către Reţeaua Comunitară din Vancouver (VCN).© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina Principală |