Când organizaţiile, familiile şi comunităţile sunt mai bine organizate, ele sunt mai
puternice. Când ele reasamblează o organizaţie mai formală şi mai raţională, au o
mai mare capacitate de a obţine ceea ce membrii lor doresc să obţină.
Dacă dorim să întărim comunităţile, familiile sau organizaţiile, cum putem şti dacă
am avut succes sau la ce trebuie să ne aşteptam? Ca oameni de ştiinţă implicaţi în cercetarea socială,
cum putem măsura fortificarea lor, când şi-au mărit capacităţile sau când au devenit
mai puternice? Din păcate, nu există un micrometru electronic care, atunci când se
schimbă de la 62 la 79 să ne permită să spunem că puterea a crescut cu 17 puncte.
Putem analiza conceptul de „putere”, „tărie” sau „capacitate” aplicat organizaţiilor,
familiilor sau comunităţilor, putem observa diferitele componente şi putem identifica
un set de observaţii care ne vor indica faptul ca s-a produs o întărire sau o
mărire a capacităţii.
Cele şaisprezece elemente sunt: altruismul; valorile comune; serviciile comunitare; confidenţialitatea;
comunicarea; contextul; informaţia; intervenţia; conducerea; reţeaua; organizarea; puterea politică;
abilităţile; încrederea; unitatea şi bogăţia. Acestea sunt într-un fel mai vaste decât cele cinci
elemente de putere birocratică ale lui Weber, dar identificarea lor se bazează pe aceleaşi principii
sociologice folosite de către Weber.
Întărirea merge cu mult dincolo de acceptul politic sau legal de a participa la sistemul politic naţional.
Aceasta include capacitatea de a face lucruri pe care membrii le doresc. Întărirea include dezvoltarea
capacităţii în diferite dimensiuni. Aici sunt prezentate cele şaisprezece elemente ale comunităţii care
se schimbă atunci când comunitatea, organizaţia sau familia devin mai puternice. Aici sunt prezentate
cele şaisprezece elemente ale comunităţii care se schimbă atunci când comunitatea, organizaţia sau familia devin
mai puternice.
Altruismul:
Altruismul este proporţia şi gradul în care indivizii sunt gata să sacrifice propriul
beneficiu în favoarea beneficiului comunităţii ca un întreg, reflectat în grade de generozitate, umilinţa individuala,
mândrie comuna, ajutare reciprocă, loialitate, grijă, camaraderie, frăţie. Am împrumutat acest concept mai degrabă
din biologie decât din filozofie. Atunci când o comunitate dezvoltă mai mult altruism, ea dezvoltă o mai mare
capacitate. Acolo unde indivizilor, familiilor sau grupurilor li se permite sa fie lacomi şi egoişti în
defavoarea comunităţii, se ajunge la o slăbire a comunităţii sau a organizaţiei.
Valorile comune:
Valorile comune ca şi factor al puterii organizaţiei sau comunităţii, sunt gradul
în care membrii comunităţii împart valori, mai ales în ideea în care aparţin unei
entităţi comune care înlocuieşte interesele membrilor ei. Aceasta este în legătura cu dimensiunile
valorice ale culturii. Cu cât mai mult membrii comunităţii împart, sau cel puţin înţeleg şi tolerează,
orice alte valori sau atitudini, cu atât comunitatea lor va fi mai puternica. Rasismul, discriminarea
de vârsta, de sex, intoleranta şi ideile preconcepute slăbesc o comunitate sau o organizaţie.
Serviciile Comune:
Pentru aşezările umane acestea sunt facilităţile şi serviciile (ca de exemplu străzile, pieţele, apa potabilă,
accesul la educaţie, serviciile medicale), păstrarea lor (îngrijiri şi reparaţii), durata lor şi gradul în care
membrii comunităţii au acces la ele. Aceasta se leagă de dimensiunea
tehnologică a culturii. Cu cât membrii au mai mult acces la facilităţile comunitare necesare, cu
atât sunt mai puternici. Măsurând capacitatea organizaţiilor, inclusiv echipament de birou, unelte, rezerve,
accesul la toaletă sau la alte facilităţi personale, facilităţi profesionale şi echipamente fizice.
Comunicaţiile:
În cadrul unei comunităţi, atât în interiorul cât şi în exteriorul ei, comunicaţiile, incluzând străzile,
metodele electronice (telefon, radio, televiziune, internet), presa scrisa (ziare, magazine, carţi),
reţele, limbaje mutual înţelese, educaţia şi dorinţa sau abilitatea de a comunica (ceea ce implică tact,
diplomație, dorinţa de a asculta ca şi de a vorbi) în general. Atunci când o comunitate îşi îmbunătăţeşte
comunicaţiile, ea devine mai puternica. Pentru o organizaţie, acesta este echipamentul comunicaţiilor,
metodele şi practica disponibilă pentru personal. Comunicaţii sărace sunt echivalentul unei organizaţii
sau comunităţi slabe.
Confidenţa:
Atunci când este exprimată între indivizi, cât de multă confidenţă este împărţită în cadrul comunităţii
sau organizaţiei ca un întreg? Acest factor include o înţelegere în care organizaţia sau comunitatea poate obţine
tot ceea ce doreşte. Atitudinea pozitivă, voinţa, motivarea de sine, entuziasmul, optimismul, stăpânirea
de sine în defavoarea atitudinii dependente, dorinţa de a lupta pentru propriile drepturi, evitarea apatiei
şi fatalismului, o viziune a posibilităţilor existente, toţi aceşti factori sunt incluşi.
Mărirea puterii include mărirea confidenţei.
Contextul (Politic şi Administrativ):
O organizaţie sau comunitate va fi cu atât mai puternica, mai capabila să devina mai puternica sau
să îşi susţină puterea, cu cât exista într-un mediu capabil să îi susţină puterea. Acest mediu
include elemente (1) politice (inclusiv valorile și atitudinile liderilor naţionali) şi (2) administrative
(atitudinea personalului administrativ ca şi regulile şi procedurile guvernamentale). Include şi mediul legal.
Când politicienii, liderii, tehnocraţii şi personalul din serviciul public, ca şi legile şi regulile lor,
au o atitudine pasivă, comunitatea este slaba, în timp ce dacă au o atitudine provocatoare în privinţa
comunităţii acţionând ca o auto într-ajutorare, comunitatea va fi mai puternica. Comunităţile,
familiile şi organizaţiile pot fi mai puternice pot fi mai puternice atunci când se afla într-un context
incitator, provocator.
Informaţia:
Mai mult decât simplul fapt de a primi sau a avea informaţie neprocesată, puterea unei organizaţii sau comunităţi
depinde de abilitate de a procesa şi analiza acea informaţie, nivelul de conştientizare, ştiinţa şi inţelepciune
găsita printre individualii cheie și în grup ca întreg. Când informaţia este mai practică şi mai folositoare,
nu doar în volum, comunitatea va fi mai puternică. (A se nota că acest lucru este legat, dar diferit de elementul
comunicaţie din această listă)
Intervenţia:
Care este extensia şi punerea în practică a animaţiei (mobilizare, gerarea cursurilor de formare, mărirea conştientizării,
stimularea) menita sa întărească organizaţia sau comunitatea? Surse exterioare sau interioare de caritate măresc
nivelul de dependenţă şi slăbesc comunitatea, sau o provoacă să acţioneze şi deci să devină mai puternică? Este
intervenţia un element de durata sau depinde de deciziile donatorilor care au alte scopuri sau interese decât comunitatea însăşi?
Când o comunitate sau organizaţie are mai multe surse de stimulare pentru a se dezvolta, ea este mai puternică.
Conducerea:
Conducătorii au puterea, influenta şi abilitatea de a pune în mişcare comunitatea. Cu cât stilul de conducere
este eficace, cu atât mai puternică este o comunitate. Chiar dacă acesta nu este locul pentru a comenta ideologia
democratică sau a conducerii participative, în contrast cu stilurile totalitare, autoritare sau dictatoriale, conducerile cele
mai eficiente şi de durată (pentru întărirea comunităţii şi nu doar întărirea conducătorilor) sunt acelea care operează în
asa fel încât să urmeze deciziile şi dorinţele comunităţii ca întreg, să ia un rol stimulator şi de facilitare.
Liderii trebuie să fie abili, plini de voinţă şi carismatici. Cu cât o conducere este mai eficientă,
cu atât capacităţile organizaţiilor sau comunităţilor cresc. Lipsa unei conduceri bune duce la slăbirea comunităţilor.
Reţeaua:
Nu doar "ce ştii" dar şi "pe cine ştii" reprezintă o sursă de putere. (Cum se glumeşte adesea, nu doar "ştiu-cum"
dar de asemenea "ştiu-pe cineva" ajuta la o angajare). Care este amploarea la care membrii comunităţii, mai ales liderii,
ştiu persoane (şi agenţiile sau organizaţiile lor) care pot aduce resurse folositoare care vor întări comunitatea ca întreg?
Legăturile folositoare, potenţiale sau realizate, care există în interiorul comunităţii sau înafara ei. Cu cât o reţea
este mai eficientă, cu atât comunitatea, familia sau organizaţia este mai puternică. Izolarea duce la slăbiciune.
Organizarea:
Nivelul de organizare într-o comunitate este gradul până la
care diferiţii membri ai comunităţii se vad ca având fiecare un rol în susţinerea întregului (în contrast cu simpla adunare
de indivizi separaţi), inclusiv (în sensul sociologic) integritatea organizaţională, structura, procedurile, procesele care
duc la decizii, eficienta, divizarea mucii, independenta şi complementaritatea rolurilor şi funcţiilor. Acestea sunt în
legătură cu dimensiunea instituţională şi interacţiunile culturii şi societăţii. Cu cât este mai organizata sau mai
eficient organizata o comunitate sau o organizaţie, cu atât are mai multe capacitaţi şi mai multă putere.
Puterea Politică:
Puterea unei comunităţi sau organizaţii este gradul în care
aceasta poate participa la luarea de decizii la nivel naţional şi districtual (judeţean). Aceasta este în strânsa legătura
cu dimensiunea politic ă a culturii. Ca şi indivizii care îşi exercită puterea în sânul unei comunităţi, la fel şi comunităţile
îşi exercita puterea şi influenta în district(judeţ) şi în ţară. Cu cât o comunitate sau o organizaţie poate exercita
mai multă putere sau influenţă politică, cu atât are capacitaţi mai importante.
Abilităţile:
Abilităţile, manifestate la indivizi, care vor contribui la organizarea comunităţii şi abilitatea acesteia de a realiza
lucrurile pe care le doreşte realizate, abilităţile tehnice, abilităţile organizaţionale şi abilităţile mobilizatoare sunt
toate incluse. Cu cât o comunitate poate obţine sau poate folosi mai multe abilităţi (individuale sau de grup), cu atât mai
puternică este acea comunitate sau organizaţie. Aceste abilităţi trebuie să fie relevante pentru scopul organizaţiei;
un jongler foarte talentat, de exemplu, nu poate să fie de prea mare ajutor unei companii de transport sau unei forţe de poliţie.
Încrederea:
Încrederea este gradul la care membrii organizaţiei sau ai comunităţii au încredere unii în alţii, mai ales şefii,
liderii şi agenţii comunităţii. Aceasta este în plus o reflexie a integrităţii lor (onestitate, fiabilitate, deschidere,
transparenţă, fidelitate). Mai multa încredere şi fiabilitate reflectă mărirea capacităţii. Reaua-credinţă, corupţia,
delapidarea şi diversiunea resurselor comunităţii duc împreună la slăbirea organizaţiei sau a comunităţii.
Unitatea:
Unitatea este un sentiment împărtăşit de a aparţine unei entităţi
cunoscute (grupul formând comunitatea), deşi fiecare organizaţie are diviziunile sau schismele ei (religie, clasă, statut, venituri,
vârstă, gen, etnie, clan) sau rivalizări personale. Este gradul în care membrii organizaţiei sau ai comunităţii sunt dispuşi
să tolereze diferenţele şi variaţiile dintre toţi şi sunt dispuşi să coopereze şi să lucreze împreună, un sentiment de scop comun
sau viziune, valori împărtăşite. Când o comunitate sau o organizaţie este mai unită, ea este mai puternică. Unitatea
nu înseamnă că toţi sunt la fel, dar că fiecare îi tolerează celuilalt diferenţele şi munceşte pentru binele tuturor.
Bogăţia:
Bogăţia este gradul în care organizaţia sau comunitatea ca întreg în contrast cu indivizii din interiorul ei are controlul
asupra resurselor actuale şi potenţiale, asupra producţiei şi distribuţiei de bunuri şi servicii folositoare şi rare, monetare
sau non monetare, inclusiv forţă de muncă, pământ, echipamente, bunuri, ştiinţă, abilităţi. Are legătura cu dimensiunea
economică a culturii. Cu cât o comunitate este mai bogată, cu atât ea este mai puternică. Când indivizi lacomi,
familii sau grupuri acumulează bogăţii în defavoarea comunităţii sau a organizaţiei ca întreg, cu atât comunitatea sau
organizaţia este mai slabă. E foarte probabil ca familiile care au bogaţii mari să dureze mai mult decât câteva generaţii.
A se vedea Dimensiunea economică.