Tweet Traduceri:
'العربية / al-ʿarabīyah |
Cultura și animarea socialăPuțin din sociologie pentru mobilizatorul comunitarde dr Phil Bartletradus de Loredana Tirziutraducere revizuitã de Oana NeculaDocument de referință1. Animarea promovează schimbarea socială: O așezare umană nu înseamnă duar o colecție de case. Ea este o entitate (culturală și socială) umană. (Casele, care sunt produse culturale ale oamenilor, aparțin uneia dintre cele șase dimensiuni ale societății sau culturii, și anume cea tehnologică). Animarea socială (promovarea implicării în comunitate și a ajutorului reciproc) mobilizează și organizează o comunitate. Aceasta înseamnă că organizarea socială a comunității este schimbată. Deci, animatorul este un agent al schimbării sociale, sau un catalizator. 2. Activistul trebuie să cunoască societatea. Să schimbi ceva despre care nu știi nimic poate fi periculos. De aceea, sarcina activistului este să învețe cât mai mult despre societate din antropologie și sociologie . Un activist (mobilizator) este un sociolog care aplică teoria în practică și prin urmare, trebuie să aibă conoștințe de bază despre subiect. 3. Rețineți elementele esențiale ale societății : Cel mai important lucru pentru activist este ca ea/el să înțeleagă legătura dintre dimensiunile culturale care compun o comunitate. În timp ce sociologii nu sunt toti deacord asupra naturii acestei interconectări, toți sunt deacord că caracteristica de bază a societății (si prin urmare a unei comunități care face parte din acea societate) o reprezintă legăturile dintre dimensiunile culturale. O comunitate, ca orice alta instituție socială, nu înseamnă duar o colecție de persoane ci și o sumă în continuă schimbare de relații, aptitudini și comportamente. 4. Cultura se învață: Cultura înseamnă toate acele lucruri, inclusiv acțiunile și credințele pe care ființele umane (ca animale cu conștiință) le învață și care ne fac oaeni. Cultura include comportamentul învătat dar nu și lucrurile care sunt determinate genetic. Cultura este conservată și transmisă prin simboluri si nu genetic. În timp ce o parte a culturii este învațată în copilărie (ca de exemplu cum să vorbim) o altă parte este învățată la maturitate. Atunci când activistul se angajează în promovarea schimbării sciale, ea/el promovează învățarea de idei și comportamente noi. Deaceea, activistului îi sunt necesare aptitudini de educare pentru adulți. Această definiție sociologică a culturii, care este societatea însăși, nu este definiția de zi cu zi a culturii și în cazul căreia oamenii se gândesc, de obicei, la cântece și dans, sau duar arte (care aparțin numai dimensiunii estetice a culturii). 5. Cultura există dincolo de oameni: Cultura este supra-organică. Dacă dorim să înțelegem ce înseamnă o comunitate este important să înțelegem conceptul urmator: "supraorganic." La fel cum nivelul organic se bazează pe cel anorganic (celule vii alcatuite din atomi care nu trăiesc), partea supraorganică se bazează pe cea organică (societatea nu este o ființă umană dar este compusă din ființe umane). Aceasta înseamnă că, în timpul animării (organizare și mobilizarea) unei comunități, activistul trebuie să poată să distingă între ceea ce se întamplă fiecărui individ în comparație cu ceea ce se întamplă la nivel comunitar. 6. O comunitate este un sistem supraorganic: O comunitate poate fi vazută ca un organism: trăiește și funcționează chiar dacă membrii săi vin și pleacă, se nasc sau mor. La fel cum o celulă vie, plantă sau animal există prin atomi, o instituție, un model de comportament sau o comunitate există prin indivizii săi umani. De exemplu, o credință adoptată de oameni poate avea o viață mult mai lungă decât persoana care a adoptat-o inițial. La fel se intamplă, de exemplu, și cu instituția căsătoriei, o organizație ca aviația militară, un oraș ca Maputo, un obicei ca strângerea mâinii, o unealtă ca sapa sau un sistem ca pomovarea comerțului. Toate există dincolo de oamenii care le folosesc. Din cele de mai sus rezultă că societatea este un sistem ─ nu un sistem anorganic ca un motor, nici unul organic ca un copac, ci un sistem supraorganic contruit pe idei învățate și comportamentul ființelor umane. Deși comunitatea este un sistem cultural (care există dincolo de fiecare individ), a presupune că ea este în armonie este o greseală. Și asta deoarece comunitatea este marcată de facțiuni, lupte și conflicte care își au rădăcinile în discriminarea dintre bărbați și femei, religie, situația materială, apartenență etnică, clasă socială, nivel de educație, venit, proprietate a capitalului, limbă și mulți alți factori. În consecință, pentru a promova participarea membrilor comunității și dezvoltarea comunității însăși, activistul trebuie să elimine facțiunile, să încurajeze spiritul de echipă și toleranța și luarea deciziilor prin consens. Aceasta nu este o sarcină usoară. În timp ce în paginile acesui site se găsesc se regăsesc modalități de desfășurare a acestor activități, cunoașterea sistemelor sociale și culturale (descrise în acest document) furnizează cadrul teoretic pe care un activist își poate construi competența profesională. Pentru a promova schimbarea socială a unei comunității, un activist trebuie să știe cum operează un sistem și cum va reacționa la schimbare. Facilizatorul comunitar (o persoană implicată în științele sociale și care se ocupă de partea practică) trebuie să cunoască cum funcționează o comunitate la fel cum un inginer (un om de știință de fizică aplicată) trebuie să cunoască cum funcționează un motor. 7. Dimensiuni culturale: Cultura (sau organizarea socială) are câteva dimensiuni. Ca și dimensiunile fizice: lungime, lățime, înălțime și de timp, dimensiunea culturală poate varia ca mărime dar, prin definiție, se regăsește în ansamblul comunităților. Se presupune că există șase dimensiuni culturale sau sociale. Acestea reprezintă întregul sistem de valori învățate și de comportament. Dimensiunile culturii:
Chiar dacă fiecare individ posedă cele șase dimensiuni ale culturii, activistul nu poate "vedea" o dimensiune a culturii sau a societății așa cum vede un individ. În ciuda acestei realități, ea/el trebuie să fie capabil să analizeze toate dimensiunile și interdependența dintre ele pentru a putea deveni efectiv din punct de vedere social. 8. Dimensiunea tehnologică a culturii: Dimensiunea tehnologică a culturii este dată de capitalul, uneltele, aptitudinile și metodele de administrare a mediului înconjurător. Cu alte cuvinte, este interfața dintre natură și oameni.Trebuie subliniat, însă, că dimensiunea tehnologică nu înseamnă uneltele în sine ci comportamentul și ideile învățate, care îi ajută pe oameni să le creeze, să le folosească și să le transmită mai departe. Atunci cand un facilitator incurajeaza o comunitate ca sa construiasca o fantana sau o latrina se introduce o tehnologie noua. O fantana (sau latrina) este o unealta la fel ca si un computer sau un ciocan. Facilitatorul trebuie sa fie pregatit sa inteleaga efectele introducerii unei schimbari legata de dimensiunea tehnologica asupra celorlalte dimensiuni ale culturii. 9. Dimensiunea economică a culturii: Dimensiunea economică a culturii se referă la modul de producție și la metodele de alocare a bunurilor și serviciilor (bogăției) care se face prin oferirea de cadouri, obligații, schimburi în natură, schimburi în piață sau alocațlei de stat.Dimensiunea economică a culturii nu înseamnă bani sau alte obiecte materiale ci ideile, valorile și comportamentul care dau valoare banilor (sau altor obiecte materiale) ca parte integrantă a unui sistem economic care a fost creat de catre oameni. Bogăția nu înseamnă doar bani, la fel cum sărăcia nu reprezintă lipsa banilo. Atunci când comunitatea decide să distribuie apa pe baza unei rate fixe pentru toți rezidenții sau să o distribuie în schimbul unei sume pentru fiecare sticlă de apă, se face o alegere între două sisteme economice diferite de distribuire. Activistul trebuie să încurajeje comunitatea să aleagă ceea ce dorește astfel încât cea din urmă să fie consecventă în atitudinile și valorile pe care le promovează. (Un activist bun nu-și impune parerea în legatură cu sistemul de distribuiție ci îi încurajează pe membrii comunității trebuie să ajungă la o decizie prin conses). 10. Dimensiunea politică a culturii: Dimensiunea politică a culturii se referă la metodele de alocare a puterii și la modul de luare a deciziilor. Ea nueste același lucru cu ideologia care aparține dimensiunii valorilor. Dimensiunea politică include, dar nu este limitată la, tipurile de guvernare și sistemele de conducere. De asemenea, include modul în care oamenii din grupurile mici iau decizii în lipsa unui conducător recunoscut.Un activist trebuie să fie capabil să identifice tipurile de conducator dintr-o comunitate, adică pe cei care dețin autoritate tradițională și pe cei care posedă calități înascute. Atunci când lucrează într-o comunitate, un activist trebuie să fie capabil să dezvolte sistemul de luare a deciziilor și alocare a puterii astfel încât ele să susțină unitatea comunității și luarea deciziilor în grup; deciziile trebuie să aducă beneficii comunității și nu intereselor personale. 11. Dimensiunea instituțională a culturii: Dimensiunea institutională sau socială a culturii este alcătuită din modalitățile în care oamenii acționează, interacționează și asteaptă să acționeze și să interacționeze. Ea include, de exemplu, instituța de casatorie sau prietenie, rolul de mama sau polițist, clasă sau statut și alte modele de comportament uman.Pentru ca un mobilizator sau activist să reusească, ea/el trebuie să cunoască instituțiile locale, care sunt rolurile jucate de femei și bărbați și care sunt formele principale de interacțune socială. 12. Dimensiunea valorilor estetice ale culturii: Dimensiunea valorilor estetice a culturii o constituie stuctura ideilor, uneori paradoxal- inconsistente sau contradictorii,- pe care oamenii le au despre bine și rău, despre frumos și urât, despre drept și nedrept și care reprezintă justificările pe care oamenii le folosesc pentru a-și motiva acțiunile.De fiecare data, când un activist introduce lucruri noi intr-o comunitate, ea/el trebuie să considere valorile predominante ale acelei comunității chiar dacă acestea sunt diferite și contradictorii. 13. Dimensiunea abstract ─ religioasa a culturii: Dimensiunea abstract-religioasă a culturii este o altă structură (uneori contradictorie) de idei pe care oamenii le au depre natura universului, a lumii care îi inconjoară și a rolul lor în ea, a cauzei și efectului, și a naturii timpului, materiei și a comportamentului.Activistul trebuie să fie conștient de principalele credințe din comunitate. Pentru a fi un catalizator eficient al schimbării sociale, activistul trebuie să facă sugestii și să promoveze acțiuni care nu jignesc credințele comunității, și care sunt consecvente sau cel puțin potrivite cu credințele și conceptele existente despre funcționarea universului. 14. Aceste dimensiuni se găsesc în fiecare aspect legat de cultură: Un lucru important, de amintit este că în fiecare societate, comunitate, instituție sau interacțiune dintre indivizi, găsim un element al culturii care conține o particică din fiecare dimensiune culturală. Toate acestea sunt învațate de la nastere. Nou născut se comportă mai mult ca un animal și nu ca o fiinta umană, dar ea/el începe să învețe cultura imediat (un exemplu este alăptarea) prin interacțiunea cu alți oameni; prin urmare începe să fie uman. (Mulți susțin că procesul de umanizare începe înainte de naștere). Procesul de învățare și de devenire continuă până la moarte. Dacă nu inveți, mori. 15. Interdependența are aplicare practică: Interdependența (cauzală sau funcțională) între dimensiunile culturale constituie o partea importantă nu numai pentru activistul social ci și pentru toți cei implicați în dezvoltarea altor activități. De exemplu, tehnologia - care constă în unelte și aptitudini- este (în contradicție cu parerea unora) tot o parte a culturii cum sunt credințele, dansurile și modalitățile de alocare a bogăției. A face o schimbare într-o dimensiune are repercursiuni în toate celelalte dimensiuni. De exemplu, introducerea unei metode noi de obținere a apei cere introducerea unei instituții noi pentru a întreține noul sistem de apă. Învățarea oricărei modalități noi de a face ceva, cere învățarea de noi percepții și valori. A ignora interdependența dintre dimensiunile culturii în timpul transferului tehnologic înseamnă a face ceva în detrimentul tău, deoarece acest proces poate conduce la rezultate neașteptate și/sau nedorite. 16. Interdependența influentează schimbarea socială: A schimba ceva într-o dimensiune culturală nu numai că cere schimbarea altor dimensiuni ci și cauzează schimbări în alte dimensiuni. Din aceasta cauză o evaluare a impactului social trebuie facută în cazul fiecărui proiect (fară a ține cont de mărimea sa). 17. Concluzie; Importanța culturii în mobilizare: Interdependența dintre dimensiunile culturale nu este nici simplă și nici usor de anticipat. Activistul trebuie să fie conștient de existența lor și să încurajeje observarea, analizarea, discutarea ideilor, citirea și prezența la cursuri și seminarii. Atunci cînd un activist lucrează cu comunitățile, ea/el trebuie să învețe neîncetat despre cultura și dinamica dimesiunilor culturale. ––»«––În piață: © Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina principală |
Împuternicirea comunitară |