Centru |
Traduceri:
Alte pagini:ModuleSociologieNote de lecturăDiscuţii onlineHarta site-uluiCuvinte cheieContactDocumente utileLink-uri utile |
SCHIMBAREA SOCIALĂCauze, efecte, şi . . .de Phil Bartle, PhDtradus de Claudia MarinasNote de cursMaterialism fără MarxWilliam Ogburn a observat trei procese de schimbare socială: inovarea, descoperirea şi distribuţia. Acesta a văzut ca principal resort al schimbării sociale, tehnologia unei culturi dar, spre deosebire de Marx, nu a văzut-o în mod necesar, ca un rezultat al relaţiilor de producţie. În descrierea celor şase dimensiuni ale culturii, am pus dimensiunea tehnologică la sfârşit ca pe o fundaţie. Tehnologia nouă tinde să fie mai puţin ameninţătoare decât ar fi inovaţia sau prezentarea celorlalte cinci dimensiuni. Este mai usor să prezinţi un radio tranzistor unei comunităţi izolate decât să prezinţi o limbă noua, un sistem de credinţe, o nouă modalitate de distribuţie a bogăţie, sau valori noi. Acea prezentare a radio tranzistorului, oricum, va avea consecinţe importante în toate cele şase dimensiuni ale culturii, şi prin urmare, va schimba socialul. Agricultura a fost inventată sau descoperită? Probabil că cea mai importantă descoperire sau invenţie din istoria homo sapiens, a fost procesul de control al producţiei de hrană, prin domesticirea turmelor de animale şi prin plantarea seminţelor şi al lăstarilor pentru a reproduce plantele care asigură hrana. Domesticirea câinilor a avut loc cu mult înainte, şi câinele a devenit o altă unealtă pentru vânătoare, împreuna cu săgeţile şi alte arme de vânătoare. Câinii au început probabil, prin a sta în preajmna taberelor de vânătoare şi s-a dezvoltat o simbioză pentru avantajul lor reciproc. Creşterea animalelor, incluzând vacile, oile şi caprele, alte animale în Asia şi America au constituit un salt uriaş. Aceasta a implicat păzirea turmelor de animale de prădători, realizată de oameni cu ajutorul armelor de vânătoare. Oamenii aveau vedere binoculară, dezvoltată probabil când stramoşii trăiau în copaci, aşa încât erau mai buni în a aprecia distanţele, în comparaţie cu vitele care n-o puteau face. Aceasta i-a ajutat să protejeze vitele de prădători. Vitele însoţite de oameni aveau mai multe şanse de supravieţuire şi reproducere. Domesticirea a implicat şi acuplarea şi reproducerea şi prin urmare, creşterea selectivă pentru a sublinia trăsăturile fizice dorite de oameni. Probabil că oamenii au domesticit mai întâi animalele dar acest fapt este încă în dezbatere. Plantarea seminţelor şi a vlăstarilor pentru a controla dezvoltarea şi locul plantelor de cultură şi ulterior ingrijirea prin udare cu apă şi/sau fertilizatori, plivit, creare de spaţii de depozitare, toate acestea au contribuit la cea mai mare revoluţie din istoria umanităţii, surplusul agricol. Au fost acestea inventate sau descoperite? Înainte de domesticirea plantelor, multe plante se reproduceau prin seminţe, care erau împrăştiate de vânt, apă şi animale. O zmeura de-ar fi mancată, seminţele ar trece nemodificate prin sistemul digestiv al unui animal, după care ar fi plantate şi fertilizate în aceeaşi operaţiune. Vânătorii erau foarte atenţi la reziduurile alimentare din fecalele provenite de la animalele pe care le urmăreau. Este posibil ca oamenii să fi observat acest proces şi să fi gândit că aşa se controla plantarea. Aceasta era făcută cel mai probabil de femei, care culegeau deja produsele vegetale, în timp ce bărbaţii vânau sau păstoreau animalele. Poate fi o linie de demarcaţie foarte fină între procesele lui Ogburn, inovaţie şi descoperire. Când diferite comunităţi iau legătura unele cu altele, încep de obicei prin a-şi împărtăşi şi copia tehnologia. Vezi Tabooul incestului . Aceasta este baza răspândirii. Câteodată o tehnică a fost păzită cu gelozie de o comunitate şi asta a stimulat deseori multă curiozitate şi invidie în cealaltă comunitate şi oamenii ar fi mers distanţe mari pentru a descoperi acea tehnică. Rezultatul a fost ca orice inovaţie sau descoperire, dacă era utilă, era transmisă de la comunitate la comunitate, de unde răspândirea. Odată ce o schimbare tehnologică este prezentată comunităţii, apar apoi adaptări în toate cele şase dimensiuni culturale ale acelei comunităţi. Orice schimbare care rămâne în urmă în adaptarea primei schimbări, în termenii lui Ogburn era întărziere culturală. ––»«––Dacă folosiţi informaţiile de pe acest site, vă rugăm citaţi autorul(ii) |
Pagina principala |