Traduceri:
Alte Pagini:
|
Povestea numarul 2
El nu era impresionat
tradusă de Camelia Adriana Bucătariu
Poveşti scurte pentru a ilustra principiile
Vignetă
Limpopo
Wilson era un faimos reporter pentru ziarul naţional. De-abia terminase un articol
despre noul stadion imens de fotbal (care semăna cu o farfurie zburătoare de mărimea
unui oraş). Prietenul şi fostul său coleg, Eddy, l-a invitat acum să scrie despre
festivităţile care se ţin cu ocazia finalizării unui proiect comunitar: o mică
şcoală într-un sat îndepărtat.
Nu avea nici măcar vopsea pe pereţi, şi avea,
în mod evident, câteva erori în construcţia sa. Wilson, cu siguranţă, nu era
impresionat. "Aceasta nu este o poveste despre cum se construieşte o şcolă," i-a
explicat Eddy. Aceasta este o poveste despre sărăcia umană, viziune, luptă şi
eforturi uriaşe pentru a depăşi obstacole mari. Satul nu avea mai nimic în afară
de apatie, boală, ignoranţă şi disperare. Ei s-au reunit şi au decis că vor
folosi orice resursă posibilă pentru a construi o şcoală. Ei au gasit un producător
de caramidă care era la pensie pentru a-i învaţa cum să facă şi să ardă cărămizile.
OK, toate cărămizile nu sunt chiar de aceeaşi dimensiune, dar mândria pe care
au avut-o in a le face depăşeşte cu mult uniformitatea. În mod similar cu un
zidar în vârstă. Wilson, aceasta este o provocare pentru un jurnalist, pentru
a dezvălui ceea ce oamenii nu pot vedea în această construcţie, drama umană
şi victoria. Eşti la înălţimea acestui eveniment?'' Wilson a acceptat provocarea
şi a scris un articol interesant despre celebrarea finalizării şcolii şi a inclus
partea umană a poveştii bazându-se pe informaţiile de la Eddy. Oamenii din întreaga
naţiune s-au simţit mândri în acest demers de a fi independenţi.
Notă:
Aceste poveşti sunt bazate pe evenimente reale. Numele persoanelor şi ale locurilor
au fost schimbate pentru a rămâne anonime.
––»«––
––»«––
© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web concept de Lourdes Sada
––»«––Ultima actualizare: 08.03.2011
|