JOCURILE DE ROL ŞI SIMULAREA
O tehnică de formare
Notiţele
facilitatorului
Jocurile
simulează situaţii din realitate şi pot oferi jucătorilor o
oportunitate de a-şi exersa noile aptitudini
Introducere:
"Formarea
prin acţiune" a fost recomandată în câteva dintre documentele de pe acest website.
Învăţăm citind, ascultând pe cineva care vorbeşte, privind cum se face ceva
şi făcând noi înşine acel lucru. Desigur că persoane diferite au moduri diferite
de a învăţa, precum şi atuuri variabile în funcţie de modul în care obţin
informaţia pe care şi-o însuşesc. Această listă reprezintă o generalizare
estimativă.
Dacă
vă uitaţi la modurile diferite în care învăţăm, cititul pare să fie jos pe
listă. Informaţia este dificil de absorbit şi de înţeles iar reţinerea tinde
să fie de scurtă durată. Ascultatul unei prelegeri pare să fie foarte jos pe
listă, aproape la fel de jos ca cititul. A privi cum se face ceva, pe viu sau într-un
clip sau film, este ceva mai eficient - cel mai bine e pe viu. În fruntea listei,
când oamenii iau parte la activitatea care trebuie învăţată, absorbţia este
mai rapidă, mai completă şi mai concentrată, iar reţinerea este mult mai mare.
Totuşi,
într-o situaţie din clasă sau de la un atelier nu este posibilă replicarea exactă
a unei situaţii reale de pe teren în care participanţii se pot implica. Acesta
este unul dintre numeroasele motive pentru care formarea nu ar trebui să fie îngrămădită
laolaltă pentru ca apoi să se aştepte de la facilitator sau mobilizator să-şi
desfăşoare activitatea pe teren.
După
ce au făcut ceva muncă pe teren, mobilizatorii ar trebui aduşi înapoi la un centru
de formare, ar trebui să li se permită să-şi împărtăşească experienţele
şi să beneficieze de şi mai multă formare pornind de la ceea ce deja au făcut.
Formarea periodică şi regulată ar trebui să fie un element standard din toate
programele de facilitare a mobilizării, de dezvoltare a capacităţilor, de reducere
a sărăciei, de formare în management şi de generare de venit.
În
acelaşi timp există şi o altă formă de participare, simulată, care poate fi
desfăşurată într-o sală de clasă, la un atelier sau într-o sesiune de formare.
Jocurile de rol şi simulările au fost găsite ca foarte eficiente. Astfel de participare
simulată ar trebui să fie folosită în formarea facilitatorilor şi mobilizatorilor
dumneavoastră, şi în continuare folosită de aceeaşi facilitatori şi mobilizatori
în munca lor de dezvoltare a capacităţilor, de mobilizare a comunităţii, de
generare a venitului şi de formare în management.
Esenţa
unui joc de rol:
Un
joc de rol este o sesiune de formare în care facilitatorul, poate ajutat de unul
sau doi asistenţi, stabileşte un scenariu în care participanţilor le sunt atribuite
diferite roluri şi în care aceste roluri se regăsesc în situaţiile care vor
fi întâlnite de participanţi în munca de pe teren.
Jocul
oferă participanţilor la formare oportunitatea de a juca diferite roluri alese
pentru a reprezenta roluri efective întâlnite în situaţia de pe teren.
Un
rezultat important este că participanţii la training au oportunitatea de a vedea
situaţia de pe teren din alte perspective decât acelea pe care le-ar avea în realitate.
Această oportunitate are ca rezultat o mai mare sensibilitate faţă de experienţele
altor persoane în situaţia de pe teren.
Sesiunea
de follow up care urmează jocului oferă participanţilor oportunitatea de a analiza
o parte din dinamica socială care s-a desfăşurat. Această obiectivitate este
accesibilă atât celor care îşi asumă roluri într-o sesiune de joc de rol, cât
şi celor care sunt observatori ai sesiunii de joc de rol.
Există
trei etape ale unei sesiuni standard de joc de rol: (1) pregătirea, (2) jocul, (3)
discuţia.
Pregătirea
jocului:
În
etapa de pregătire, facilitatorul aranjează scena. Aceasta înseamnă descrierea
scenariului şi atribuirea de roluri participanţilor.
Dacă
un participant are un anumit rol în realitate, în situaţia de pe teren, ar fi
mai eficient ca acelui participant să-i fie atribuit alt rol în timpul sesiunii
de joc de rol.
O
componentă opţională a etapei de pregătire este de a acorda ceva timp actorilor
principali pentru a se întruni şi a schiţa intriga generală a jocului lor. Ca
facilitator, dumneavoastră trebuie să decideţi aceasta pe baza a ceea ce vreţi
să accentuaţi, iar aceasta este o decizie pe care trebuie să o luaţi când concepeţi
atelierul în care se va desfăşura jocul de rol.
O
altă opţiune este de a scrie pe o pagină o descriere a scenariului care va fi
jucat de participanţi. Altă opţiune ar fi de a scrie descrieri de câte un paragraf
pentru fiecare rol principal. O descriere poate include principalele obiective şi
preocupări ale persoanei care joacă acel rol, eventual poate include unele dialoguri-cheie
sau o declaraţie care să fie citită de persoana care interpretează rolul. Sunt
numeroase variaţii posibile; folosiţi-le.
Alternativ,
ar putea fi util ca persoanele care joacă rolurile să fie spontane şi să îşi
gândească independent jocul în febra momentului. În acest caz nu va fi timp pentru
ca actorii să îşi plănuiască intriga, şi nu vor exista descrieri sau linii
directoare scrise.
Etapa
jocului:
A
doua etapă a acestei sesiuni, etapa jocului este aceea în care participanţii la
formare îşi joacă rolurile iar piesa este interpretată.
Dacă
piesa devine prea lungă, facilitatorul poate da actorilor un avertisment de un minut
sau două, şi apoi poate încheia jocul.
Alternativ,
jocul ar putea fi prea scurt iar facilitatorul trebuie să încurajeze actorii să-şi
îmbogăţească jocul, să adauge discursuri, un monolog şi acţiuni care să le
facă piesa mai bogată.
Follow
up:
Etapa
a treia este sesiunea de follow up. Ea este importantă şi nu trebuie omisă.
Această
sesiune este importantă pentru că acum participanţii la formare discută despre
ceea ce s-a întâmplat. Ei pot să interpeleze actorii individuali pentru a-i întreba
de ce au avut o anumită poziţie, de ce au spus ceva anume sau de ce au întreprins
o anumită acţiune. Explicaţiile şi discuţiile rezultante sunt importante pentru
ca participanţii să înţeleagă mai bine dinamica socială asociată cu o anumită
situaţie de pe teren.
În
unele sesiuni de joc de rol situaţia se poate înfierbânta (furie, exasperare,
dezacord), mai ales dacă unii actori iau jocul prea în serios şi adoptă poziţii
radicale. Discuţiile din sesiunea de follow up oferă facilitatorului o deschidere
pentru a "răci" puţin grupul şi pentru a explica faptul că înfierbântarea a
fost generată de structura situaţiei şi nu de încăpăţânarea (sau răutatea)
persoanelor care au jucat rolurile.
Înfierbântarea
atmosferei nu este un lucru rău şi de evitat; ea reprezintă oportunitatea de a
revela natura unor situaţii de pe teren şi de a încuraja participanţii să fie
sensibili la diferite premise, valori, scopuri şi poziţii care pot fi asumate de
diferite persoane pe teren.
Valoarea
umorului:
Atât
în etapa de pregătire, cât şi în cea de discuţie, facilitatorul ar trebui să
încurajeze o abordare uşoară. Ţineţi minte că, prin definiţie "jocul" nu este
realitate şi nu ar trebui luat în serios. Se încurajează umorul.
Umorul
poate dezamorsa o situaţie anxioasă şi permite participanţilor o analiză de
la mică distanţă a situaţiilor posibile de pe teren cu care s-ar putea întâlni
mai târziu.
Participanţii
ar trebui încurajaţi să se "scuture" (să se joace cu rolurile lor, să exagereze
partea de interpretare a rolului) şi să se simtă bine în timpul interpretării.
Când
să folosim jocul de rol:
Aşa
cum am menţionat mai sus, jocurile de rol ar trebui folosite în formarea mobilizatorilor
şi facilitatorilor, şi folosite de aceştia în munca lor de pe teren. Jocul de
rol nu ar trebui să se limiteze la formarea iniţială sau la sesiuni de conştientizare.
Jocurile
de rol sunt foarte utile la bilanţurile anuale şi semi-anuale ale diferitor programe.
Ele sunt utile în follow up şi în formarea continuă a lucrătorilor comunitari
după ce au fost pe teren o vreme. Ele sunt utile pentru conducătorii de programe,
pentru manageri, responsabili cu programarea şi planificarea şi şefi de personal
şi funcţionari, mai ales dacă aceştia pot fi implicaţi în astfel de sesiuni
împreună cu lucrători pe teren din programele pe care le administrează.
Puteţi
decide să pregătiţi mai multe jocuri de rol într-o singură sesiune de formare
sau un atelier. Dacă alegeţi mai multe jocuri de rol, faceţi-le diferite, folosiţi
un scenariu diferit şi o structură diferită (de exemplu, dacă le daţi sau nu
instrucţiuni scrise; dacă daţi sau nu daţi jucătorilor timp să pregătească
intriga; dacă folosiţi toţi participanţii sau doar pe unii dintre ei).
Jocuri
de simulare:
Jocurile
de simulare sunt mai complexe decât simplul joc de rol. Probabil cel mai vechi joc
de simulare, elaborat pentru o clasă de la ştiinţe politice, este "Puterea
sorilor."
Unul
dintre cele mai complexe jocuri de simulare a fost cel fondat de CIDA, organizat
la Camp Sylo, o zonă militară în sălbăticie în sudul Manitobei, unde aproximativ
o sută de studenţi din toată Canada au fost organizaţi în cinci "naţiuni",
cu diferite caracteristici, cu facilitatori şi însoţitori, echipaţi cu microreceptoare
radio, într-un joc care a durat câteva săptămâni.
Relativ
la rezultate, conştientizarea participanţilor, probabil pregătirea complexă a
jocurilor de simulare nu le mandatează pentru utilizarea lor în formarea de şi
de către facilitatori şi mobilizatori în mobilizarea comunitară, reducerea sărăciei,
dezvoltarea de capacităţi şi generarea de venit. *
Concluzie:
În
timpul atelierelor de formare şi a bilanţurilor de rutină, jocurile de rol sunt
o metodă eficientă de conştientizare, de intensificare a analizei pe care o fac
participanţii situaţiilor de pe teren, şi de familiarizare a participanţilor
cu rolurile, scopurile, perspectivele şi poziţiile persoanelor cu care se vor întâlni
pe teren.
Deşi
nu sunt participative în mod direct în sensul de a fi situaţii reale, jocurile
de rol sunt participative în implementare şi aduc beneficii considerabile şi valoroase
unui program de formare.
––»«––
Interpretarea de roluri:
© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle Web conceput de Lourdes Sada
––»«––Ultima actualizare: 30.01.2011
|