Pagina de bază
 Socializare







Traduceri:

Bahasa Indonesia
Català
中文 / Zhōngwén
Deutsch
English
Español
Français
Italiano
日本語 / Nihongo
Português

                                        

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile


O METODĂ AUDITIVĂ PENTRU ÎNVĂŢAREA
ORALĂ A UNEI LIMBI STRĂINE

de Phil Bartle, Dr.

traducere de Alina Balagiu


Ati fost vreodată trimis într-o comunitate a cărei limbă să nu o vorbiţi?

1. Hotărâţi-vă să învăţaţi:

Primul lucru care trebuie făcut este să vă hotărâţi dacă vreţi să folosiţi această metodă, apoi să urmaţi tehnica de învăţare timp de trei luni. Metoda nu este una dificilă, de fapt este uimitor de simplă, dar necesită consecvenţă şi hotărâre pentru a o urma până la capăt.

Citiţi însemnările următoare şi hotărâţi-vă dacă doriţi să folosiţi metoda. Decizia este a dumneavoastră, deci puteţi alege.

2. Staţi deoparte timp de trei luni:

Perioada optimă este de nouăzeci de zile fără întrerupere. Trebuie doar să folosiţi între cinci şi cincisprezece minute pe zi, de preferinţă divizate în două sau trei perioade de câte două până la patru minute fiecare. Utilizând această metodă nu veţi pierde mult din timpul dumneavoastră de muncă sau de relaxare.

3. Scopul este fluenţa:

Această metodă vă va ajuta să aveţi fluenţă în limba respectivă. “Fluenţa” se referă la faptul că veţi fi capabil să gândiţi şi să acţionaţi în limba respectivă. Nu înseamnă că veţi avea un vocabular bogat la început, dar vă va oferi instrumentele necesare pentru a vă construi vocabularul din interiorul limbii, aşa cum aţi făcut (şi cum încă faceţi) în limba maternă.

4. Folosiţi modalităţi de învăţare care există deja în creierul dumneavoastră:

Deşi nu mai sunteţi copil (vârsta la care eraţi când aţi învăţat să vorbiţi), puteţi profita de modalităţile de învăţare care au funcţionat când aţi învăţat limba maternă, prin folosirea câtorva trucuri psihologice şi propria imaginaţie în avantajul dumneavoastră. Trucul psihologic evidenţiat de această metodă este “să înveţi să vorbeşti aşa cum învaţă un copil”.

5. Amintiţi-vă învăţarea limbii materne:

Cum vă poate avantaja acum modul de a învăţa să vorbiţi folosit când eraţi copil?

Modul în care aţi învăţat să vorbiţi a fost diferit din multe puncte de vedere de modul în care aţi învăţat a doua limbă, mai ales dacă aceasta a fost învăţată la şcoală. Creierul şi sistemul nostru nervos sunt bine structurate pentru învăţarea primei limbi într-un anume mod. Pare ciudat să învăţăm o limbă străină fără a ne folosi de structurile de învăţare existente cănd am învăţat prima dată să vorbim.

Examinaţi fiecare element al modului în care aţi învăţat a doua limbă în şcoală. Cât s-a folosit la fiecare element modul de a învăţa să vorbeşti? Aţi învăţat să scrieţi înainte de a învăţa să spuneţi cuvinte? Aţi acumulat un vocabular bogat la început? V-aţi făcut griji în legătură cu cât de bine pronunţaţi fiecare cuvânt înainte de a-l folosi pentru a obţine ceea ce doreaţi? Memoraţi sensurile cuvintelor de care nu aveaţi nevoie sau pe care nu le foloseaţi? Învăţaţi regulile gramaticale înainte de a folosi regulile? Nu.

Cât de neplacut şi plictisitor a fost modul de a învăţa a doua limbă în şcoală? V-ar fi plăcut să învăţaţi o limbă străină fără: manuale, citit, scris, reguli gramaticale, teste şi învăţarea pe de rost a unor liste lungi? Această metodă ar putea fi răspunsul dorinţelor dumneavoastră.

6. Imitarea începuturilor:

Nu vă puteţi întoarce înapoi în timp şi nu veţi mai avea niciodată un an sau doi, astfel încât nu veţi putea să copiaţi exact modul în care aţi învăţat să vorbiţi. Chiar dacă nu puteţi copia, puteţi imita. Această metodă vă permite să vă folosiţi de dovada psihologică ce indică faptul că orice experienţă trăită este stocată inconştient undeva în creierul nostru. Uneori ne putem aminti experienţa doar prin hipnoză. Ceea ce dorim să ne amintim sunt metodele interne de învăţare pe care le-am folosit când am învăţat să vorbim pentru prima dată.

7. O metodă psihologică:

Această metodă foloseşte modalităţile de învăţare existente în creier în momentul când am învăţat să vorbim şi le readuce în uz pentru a ne ajuta să învăţăm o altă limbă. Această capacitate de învăţare are ca bază psihologică structura noastră genetică, dezvoltată în milioane de ani de selecţie care au dus spre un primat cu capacitatea de a dezvolta o limbă.

8. Sunt lucruri de care să vă dezvăţaţi:

S-ar putea să vă surprindă să descoperiţi faptul că atunci când aţi învăţat să vorbiţi, învăţaţi de fapt ce să nu spuneţi, în aceeaşi măsură în care învăţaţi ce să spuneţi. Când persoanele din jur răspundeau pozitiv la unele sunete pe care le produceaţi şi la altele nu, sunetele acceptabile erau consolidate în minte. Aţi învăţat ce să nu spuneţi. Dintre toate zgomotele întâmplătoare sau experimentale pe care le-aţi produs când eraţi copil, aţi învăţat că anumite sunete nu erau acceptabile, sau probabil, erau nefolositoare. Acum, când sunteţi pe punctual de a învăţa o limbă străină, veţi învăţa să spuneţi lucruri, sau să produceţi zgomote pe care, înainte învăţaseţi să nu le spuneţi, sau să nu le faceţi.

Pentru început, vă va fi de folos să recunoaşteţi că va trebui să uitaţi de anumite interdicţii (faţă de anumite sunete) pe care vi le-aţi impus înainte. Acest fenomen este asemănător cu şanţurile şi marginile unui disc. Una formează reversul celeilalte, iar mişcarea acului care urmează mişcările discului este o mişcare de răspuns faţă de aceste urcuşuri şi coborâşuri. Din moment ce aţi învăţat ce sunete să nu spuneţi când aţi învăţat să vorbiţi, pentru a învăţa o limbă străină, va trebui să învăţaţi să produceţi sunetele pe care mai de mult aţi învăţat că nu ar trebui să le produceţi.

9. Pronunţia; începeţi ca un copil mic:

Pentru a începe să învăţaţi cum să vă dezvăţaţi de sunetele care nu trebuiau spuse, produceţi tot felul de sunete la întâmplare. Includeţi printre aceste sunete pe acelea care credeţi că sunt nepoliticoase, vulgare, ciudate sau neplăcute (inclusiv râgâieli, pocnete, şuierături, chiţăieli şi grohăieli sau mormăieli).

10. Folosiţi duşul:

Când începeţi acest exerciţiu, se poate să vă simţiţi stânjeniţi. Nu este surprinzător, deoarece veţi fi antrenaţi într-un comportament, despre care aţi învăţat (în mod inconştient sau intuitiv când eraţi copil) că este un comportament inacceptabil. Soluţia acestei probleme este, pentru început, să exersaţi singur (de exemplu la duş sau într-o călătorie solitară), până când vă veţi permite să scoateţi aceste sunete care să poată fi auzite şi de alte persoane.

11. Funcţia sociolingvistică a râsului:

Când veţi produce aceste sunete, se poate să vă vină să râdeţi sau să chicotiţi. Acesta este un indicator important. Sociologii au descoperit că râsul este un comportament care reduce tensiunea socială. Râsul sau chicotitul sunt modalităţi de a reduce jena. Este în acelaşi timp şi un indicator sociologic ce exprimă jena dumneavoastră.

12. Deveniţi indiferent la sunetele ciudate pe care le scoateţi:

Exersaţi singur până când nu mai simţiţi nevoia să râdeţi. Exersaţi apoi cu un prieten apropiat şi de încredere până când nu mai simţiţi nevoia să chicotiţi. În cele din urmă, puteţi încerca acelaşi lucru cu o cunoştinţă sau un coleg, care nu vă e prieten sau apropiat. Se poate să doriţi să explicaţi motivul pentru care scoateţi acele sunete, deoarece prietenul s-ar putea să fie surprins de faptul că ceea ce produceţi sunt sunete fără sens. Obiectivul dumneavoastră este să fiţi capabil să produceţi sunete ciudate fără să vă simţiţi stânjenit.

Poate părea surprinzător să descoperiţi că, dacă sunteţi capabil din punct de vedere fizic să vorbiţi orice limbă, sunteţi capabil să produceţi toate sunetele din orice limbă.

Orice oprelişte, în ceea ce priveşte pronunţia, pe care credeţi că o întâmpinaţi, este una psihologică şi nu una fiziologică. Deci, ar trebui să acordaţi atenţie psihologiei învăţării unei limbi, aşa cum face această metodă./p>

13. Nu vă propuneţi să acumulaţi un vocabular foarte bogat:

Amintiţi-vă că fluenţa nu implică nivelul de înţelegere şi uşurinţa de a vorbi pe care le aveţi acum în limba maternă. Fluenţa înseamnă capacitatea de a opera, comunica sau interacţiona din punct de vedere social într-o limbă. Scopul dumneavoastră ar trebui să fie, la sfârşitul celor trei luni, un vocabular de numai trei sute de cuvinte, dar cuvinte pe care să le puteţi folosi în conversaţii zilnice pentru a obţine ceea ce doriţi şi a vă face înţeleşi. Vă doriţi fluenţă funcţională, nu un vocabular vast dar nefolositor.

14. Maxim cinci, minim un cuvânt pe zi:

Stabiliţi-vă ca ţel să învăţaţi cel puţin un cuvânt pe zi timp de nouăzeci de zile. Nu trebuie să pierdeţi nici o singură zi. Deoarece trebuie să acordaţi minim cinci minute pe zi pentru învăţarea unei limbi noi, efortul nu este prea mare. Singura grijă este de a nu uita care este ţelul şi a lăsa să treacă o zi fără a învăţa un cuvânt nou.

Trebuie să învăţaţi cel mult cinci cuvinte pe zi. Se poate să fiţi tentaţi la început să învăţaţi liste mai lungi de cuvinte, dar e bine să nu vă grăbiţi. Pe măsură ce trec cele trei luni, se poate să nu mai fiţi atât de nerăbdător; acelea sunt momentele în care trebuie să vă asiguraţi că învăţaţi cel puţin un cuvânt în fiecare zi.

15. Alegeţi vocabularul pe care să-l folosiţi în mod curent:

Când aţi învăţat să vorbiţi, cuvintele pe care le-aţi învăţat au fost cele vitale; le-aţi învăţat cu scopul de a le folosi, nu doar să existe în memorie.

În fiecare zi alegeţi să învăţaţi un cuvânt în funcţie de ceea ce faceţi în momentul respectiv. De exemplu, poate să vă fie sete; atunci ţelul este să învăţaţi cuvintele “Vreau apă.” Ceea ce înseamnă două cuvinte. Puteţi ajunge la maxim cinci cuvinte pe zi aflând cum se spune “Daţi-mi apă”. Ziua următoare se poate să fiţi la masă şi să aveţi nevoie de sare. Bine! Deja ştiţi cinci cuvinte: "daţi, îmi, vreau, apă, eu". Folosiţi cuvintele pe care le ştiţi şi învăţaţi cum se spune “Vreau sare” şi “Daţi-mi sare”.

Aminiţi-vă că în a doua zi aţi învăţat un cuvânt, dar l-aţi învăţat în context pentru a-l folosi cu cuvintele pe care le ştiţi deja.

Repetaţi cuvintele şi expresiile pe care le-aţi învăţat în ziua precedentă. Nu le uitaţi. Păstraţi în permenenţă în minte ţelul fluenţei când selectaţi fiecare cuvânt nou; învăţaţi cum să-l folosiţi separat şi în context.

16. Vocabularul zilnic de bază:

Ceea ce este denumit în mod greşit “vocabular minimal” este o listă de două sute până la trei sute de cuvinte, care formează optzeci până la nouăzeci la sută din conversaţia zilnică, excluzând toate cuvintele profesionale şi de specialitate, care nu sunt folosite de toată lumea. Daca veţi continua să alegeţi cuvintele în acest mod (existenţial) în fiecare zi, la sfârşitul celor trei luni veţi fi aproape de vocabularul necesar conversaţional al acelei limbi.

17. Maxim 15, minim 5 minute zilnic:

Dintr-o oră de învăţat intens la o materie, nouăzeci la sută din energia consumată pentru concentrare este condensată în primele cinci minute. Dacă vreţi să eficientizaţi durata şi propria capacitate de învăţare, petreceţi doar acele cinci minute pentru învăţarea limbii respective într-o zi.

Puteţi face acelaşi lucru o a doua perioadă şi uneori chiar a treia perioadă în aceeaşi zi, dacă simţiţi nevoia. Nu este nevoie să recurgeţi decât la o perioadă de învăţare zilnic, iar aceasta trebuie să fie de cel puţin cinci minute pe zi.

18. Nu folosiţi cărţi să citiţi sau să notaţi:

Nu uitaţi cum aţi învăţat să vorbiţi. Nu aţi început cu o carte. Nu ştiaţi să citiţi sau să scrieţi, aşa că nu aţi folosit aceste mijloace pentru a învăţa să vorbiţi. Nu aveţi nevoie de ele dacă vreţi să aveţi fluenţă într-o altă limbă. În primele trei luni, cititul şi scrisul vor fi considerate o piedică în ceea ce priveşte fluenţa.

Nu vă notaţi cuvintele noi pe care le învăţaţi. Trebuie să vă concentraţi să le stocaţi în creier, nu pe hârtie. Procesul este asemănător cu cel folosit când învăţăm cum să împărţim şi să înmulţim, înainte de a deveni dependenţi de calculator pentru ajutor. Scrierea cuvintelor pe care le învăţaţi, în cazul acestei metode, reduce din capacitatea de cunoaştere şi folosire a lor.

Cea mai bună strategie este să aşteptaţi trei luni înainte de a citi sau scrie în noua limbă. În acel moment veţi putea descoperi câteva aspecte plăcute şi amuzante, ca în română când aţi învăţat să scrieţi şi aţi descoperit că “întronoapte” se scrie de fapt “într-o noapte”. Aceste aspecte nu vă vor împiedica să atingeţi fluenţa în primele trei luni.

19. Nu învăţaţi reguli gramaticale; simţiţi-le:

Când aţi învăţat cum să vorbiţi (la vârsta de 1-2 ani), aţi învăţat că este corect să spui “eu merg” şi “el merge”. Prin încercări şi greşeli repetate (fiind corectat de adulţi), aţi învăţat că nu este corect să spui “el merg”. Nu aţi învăţat regulile gramaticale în mod organizat, dar aţi fost corectaţi până când le-aţi învăţat.

Mulţi ani mai târziu aţi învăţat regulile gramaticale care ne spun cum se conjugă verbul “a merge”. În cadrul acestei metode, scopul este să vă amintiţi acel sentiment şi să îl utilizaţi în mod pozitiv pentru învăţarea unei limbi străine.

Pe măsură ce învăţaţi fiecare cuvânt, în fiecare zi, trebuie să folosiţi cuvântul în cât mai multe contexte posibil. Astfel, veţi începe să învăţaţi gramatica în mod inconştient. Vă vom explica în continuare cum să faceţi acest lucru, stabilindu-vă perioade de conversaţie în care vă puteţi imagina că “sunteţi corectaţi de părinţi”.

Scopul dumneavoastră este să învăţaţi cum sună bine. Ce “sună bine” va fi corect din punct de vedere gramatical.

20. Nu uitaţi că tonalitatea are şi ea un sens:

În limbile europene, expresia “Unde te DUCI?” are un sens diferit faţă de “UNDE te duci?” (Am folosit majuscule pentru a indica accentul în propoziţie). În limbile europene folosim tonalitatea pentru a accentua anumite cuvinte care dau sensul propoziţiei.

În limba Akan, prin comparaţie, vocabularul se schimbă dacă se schimbă tonalitatea. "WO ko," înseamnă "tu mergi", în timp ce "wo KO", înseamnă "el merge". Tonalitatea în limba Akan modifică vocabularul. Orice limbă alegeţi să învăţaţi prin această metodă, fiţi atenţi la folosirea tonalităţii şi fiţi pregătiţi să descoperiţi că tonalitatea este utilizată diferit faţă de limba maternă.

21. Utilizaţi în multe moduri vocabularul limitat pe care îl posedaţi:

Deşi nu veţi învăţa în mod conştient regulile gramaticale, încercaţi să înţelegeţi în ce mod variază un cuvânt în diferite contexte, ca de exemplu în română, “merg” se schimbă în “merge” când este folosit împreună cu “el”. Scopul este să folosiţi gramatica; învăţaţi ceea ce sună bine; nu învăţaţi regulile gramaticale.

22. Găsiţi între trei şi cinci persoane ca surse de informaţii/profesori:

În drumurile zilnice, vă veţi întâlni cu unii oameni aproape în fiecare zi, sau la câteva zile. Aceştia pot fi acasă, la şcoală, la muncă, sau acolo unde mergeţi. Pe măsură ce îi cunoaşteţi şi vă împrieteniţi, întrebaţi dacă cineva ar dori să vă fie profesor pentru însuşirea limbii. Veţi vedea că majoritatea oamenilor ar fi încântaţi, mai ales când vor afla că nu vor pierde prea mult timp cu acest ajutor.

23. Pregătiţi-vă sursa de informaţii/profesorul:

Nu uitaţi că cei care ar dori să vă ajute vă sunt egali sau subordonaţi din punct de vedere social (un chelner sau un bucătar ar fi o alegere potrivită, dacă limba respectivă este limba lor maternă). Le va fi greu să vă trateze ca pe un copil, aşa că nu îi lăsaţi să creadă că vor face acest lucru. Nu trebuie să le spuneţi ce credeţi; trebuie să le daţi instrucţiuni simple în legătură cu modul în care doriţi să fiţi ajutat.

Spuneţi-i informatorului/profesorului ca vreţi să vă înveţe un singur cuvânt pe zi. Va trebui să insistaţi în legătură cu acest fapt la început, cu unii, care vor dori să vă înveţe o listă lungă de cuvinte în prima zi.

24. Lăsaţi-i să aibă ultimul cuvânt:

Secretul metodei este să vă antrenaţi informatorul/profesorul să aibă ultimul cuvânt. Ei trebuie să repete fiecare cuvânt nou pe care îl învăţaţi. Să-i lăsaţi să aibă ultimul cuvânt necesită disciplină.

Când învăţaţi un cuvânt, puteţi să fiţi tentaţi să repetaţi cuvântul după informator/profesor. Încercaţi să evitaţi acest mod de învăţare şi rugaţi informatorii/profesorii să spună întotdeauna cuvântul (sau propoziţia când se va ajunge la ea) după ce o spuneţi dumneavoastră. S-ar putea să îi ia ceva timp fiecărui informator/profesor până să înceapă să exerseze regulile de bază de care aveţi nevoie.

25. Apare o stare de confort dacă aveţi ultimul cuvânt:

Faptul că informatorul/profesorul spune un cuvânt după dumneavoastră dă o stare de discomfort. Poate să nu fie evident la început, dar veţi dori să spuneţi cuvântul după informator/profesor. Dacă sunteţi ultimul care spune cuvântul, veţi simţi o stare de confort mental şi va exista un sentiment de încheiere şi completare.

Starea de satisfacţie este un impediment în învăţarea unui cuvânt; evitaţi-o. Această metodă se bazează pe starea de discomfort pe care o simţiţi când nu puteţi spune ultimul un cuvânt.

26. Asiguraţi-vă că informatorul/profesorul nu se simte stânjent din punct de vedere social:

Asiguraţi-vă că informatorul/profesorul nu bănuieşte acest lucru, dar imaginaţi-vă, atunci când cuvântul sau propoziţia sunt repetate după dumneavoastră, că sunteţi un copil care este corectat de o persoană matură (părinte, soră, vecin, oricine se întâmpla să fie în jur când aţi învăţat să vorbiţi). Sunteţi corectat, dar nu vă doriţi ca informatorul/profesorul să se simtă stânjenit corectându-vă, deoarece el sau ea nu ar vrea să vă “facă de râs” corectându-vă.

Tot ceea ce informatorul/profesorul trebuie să ştie este că vreţi ca propoziţia sau cuvântul să fie repetate după ce le spuneţi dumneavoastră. Ceea ce se petrece în mintea dumneavoastră nu este problema lor. Aceasta este o metodă psihologică de învăţare a unei limbi străine, deci ceea ce se petrece în mintea dumneavoastră este parte integrantă a metodei.

27. Folosiţi-vă de râs pentru a vă încuraja:

Râsul este un alt element, care la început va fi o problemă, dar pe care îl puteţi folosi în favoarea dumneavoastră. De multe ori oamenii vor începe să râdă când veţi începe să vorbiţi în limba lor. Aţi fost educat în spiritul fricii faţă de râs, care ar putea fi considerat un semn de dispreţ, iar dumneavoastră nu aţi vrea să fiţi subiectul glumelor celor din jur. Nu vă obligă nimeni să gândiţi aşa.

Când eraţi mici, oamenii care vă iubeau râdeau pentru că erau încântaţi de tot ceea ce încercaţi să faceţi. În multe culturi, râsul pe care îl auziţi când încercaţi să vorbiţi exprimă bucurie, nu dispreţ.

28. Puteţi interpreta râsul aşa cum vreţi:

Din moment ce nu sunteţi obligat să credeţi că oamenii râd de dumneavoastră când vorbiţi, spuneţi-vă (deoarece enunţurile pozitive cresc respectul faţă de propria persoană) că râsul pe care îl auziţi este al unei persoane care vă iubeşte şi este fericită că încercaţi să învăţaţi limba pe care o vorbeşte.

La început se poate să nu credeţi când încercaţi să vă convingeţi că râsul înseamnă încurajare. Nu contează, continuaţi să vă convingeţi; va deveni realitate pe măsură ce vă repetaţi acest lucru.

29. Când uitaţi să învăţaţi un cuvânt pe zi:

Ce faceţi dacă într-o zi vă daţi seama că ziua de ieri a trecut şi nu aţi învăţat nici măcar un cuvânt nou?

Această metodă produce o uşoară depresie emoţională. Când eşti adult, este dificil să fii corectat în fiecare zi, chiar dacă cei care te ajută nu ştiu că vă simţiţi corectat.

Ca în cazul oricăror lucruri pe care le începeţi, nu uitaţi: “Lucrurile se fac treptat”. Nu puteţi aduce înapoi ziua de ieri. Consolaţi-vă cu faptul că trăiţi această zi şi că puteţi învăţa un singur cuvânt, doar pentru astăzi.

30. Starea dumneavoastră emoţională este o parte importantă a acestei metode:

Pe parcursul unei zile normale, emoţiile cresc şi descresc. Pe durata învăţării prin această metodă, media emoţiilor poate fi undeva sub linia confortului. Amintiţi-vă că v-aţi impus situaţia în care să fiţi în permenenţă corectat iar subconştientul poate fi deprimat din cauza acestui proces. Faptul că uitaţi să învăţaţi un cuvânt pe zi este modalitatea în care inconştientul încearcă să facă faţă acestei stări de uşor disconfort, care este parte integrantă a acestei metode.

Când descoperiţi că ieri aţi uitat să învăţaţi un cuvânt, veţi şti că metoda funcţionează. Învăţaţi de la cei care sunt recuperaţi prin programul Alcoolicii Anonimi: nu vă puteţi întoarce să schimbaţi ziua de ieri, dar începeţi astăzi, învăţaţi un cuvânt nou.

31. Ce faceţi după cele trei luni?

Cele trei luni, pe care vi le-aţi impus pentru a încerca această metodă, vor trece mai repede decât v-aţi fi aşteptat. La sfârşitul lor veţi avea fluenţă, veţi fi învăţat o metodă prin care vă puteţi îmbunătăţi fluenţa şi capacitatea de a încerca să vă îmbogăţiţi vocabularul vorbind limba respectivă. Veţi descoperi chiar că o parte din visele dumneavoastră sunt în noua limbă.

Ce faceţi după cele trei luni? Probabil veţi dori să continuaţi în acelaşi mod şi să vă îmbogăţiţi treptat vocabularul, sau s-ar putea să fiţi pregătiţi să încercaţi să citiţi şi să scrieţi cuvintele pe care le ştiţi deja.

Depinde doar de dumneavoastră.

Tuum est.

––»«––

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada
––»«––
Ultima actualizare: 05.12.2010

 Pagină de legătură

 Socializare