ȘAISPREZECE ELEMENTE DE FORȚĂ

Altruism:

Altruismul este proporția și măsura în care indivizii sunt gata să-și sacrifice interesele pentru binele comunității ca întreg, reflectate în gradul de generozitate, umilință personală, mândrie comună, întrajutorare reciprocă, loialitate, grijă, camaraderie și frăție. Conceptul are mai mult de-a face cu biologia, decît cu filozofia. Pe măsură ce comunitatea devine mai altruistă, capacitatea ei crește. Acolo unde indivizii, familiile sau facțiunile sunt lăsate să fie lacome și egoiste pe socoteala comunității sau organizației, aceasta va duce la slăbirea comunității sau organizației.

Valori comune:

Valorile comune, ca factor al puterii organizatorice sau comunitare, reprezintă gradul în care membrii comunității împărtășesc valorile, și în mod special idea de a aparține unei entități care se află deasupra intereselor membrilor ce o compun. Aceasta se referă la valorile dimensiunii culturale. Cu cât membrii comunității împartășesc, sau cel puțin își înțeleg și tolerează reciproc valorile și atitudinile mai mult, cu atât comunitatea va fi mai puternică. Rasismul, discriminarea de vârstă, sexismul, prejudecata și bigotismul slabesc comunitatea sau organizația.

Servicii comune:

Pentru așezările omenești, există facilități și servicii (cum ar fi drumuri, piețe, apă potabilă, acces la educație, servicii medicale), întreținerea acestora (menținere și reparații, dezvoltarea durabilă), și măsura în care toți membrii comunității au acces la ele. Acestea se leagă de dimensiunea tehnologică a culturii. Cu cât accesul membrilor la facilitățile comune este mai mare, cu atât va spori capacitatea lor de a-și atinge scopurile. În măsurarea capacității organizațiilor, se iau în considerare echipamentul de birou, ustensilele, materialele, accesul la grupuri sanitare și alte facilități pentru personal, facilitățile și spațiul de lucru.

Comunicații:

Comunicarea din interiorul unei comunități, ca și dintre comunitate și mediul din afara ei, cuprinde drumuri, metode electronice (telefon, radio, TV, Internet), media tipărită (ziare, reviste, cărți), rețele de comunicații, limbi de circulație cunoscute, alfabetizare și capacitatea de a comunica, în general (ceea ce implică tact, diplomație și disponibilitatea de a vorbi și de a asculta, deopotrivă). Pe măsură ce comunicarea este mai bună, comunitatea devine mai puternică. În cazul unei organizații, ne referim la echipamentul, metodele și practicile de comunicare aflate la dispoziția personalului. Comunicații insuficiente înseamnă organizație sau comunitate slabă.

Siguranță:

Cu toate că se referă la indivizi, câtă siguranță se face simțită în cadrul întregii comunități sau organizații? Acest factor implică ideea potrivit căreia organizația sau comunitatea poate realiza orice își dorește. Atitudinea pozitivă, disponibilitatea, automotivarea, entuziasmul, optimismul, atitudinea de încredere în forțele proprii mai degrabă decît dependența, dorința de a lupta pentru drepturile proprii, evitarea apatiei și fatalismului, imaginarea posibilităților sunt toate incluse aici. Forța sporită include creșterea siguranței.

Context (politic și administrativ):

O organizație sau comunitate va fi mai puternică și mai capabilă de a se întări și de a-și menține forța în măsura în care mediul în care ea există încurajează această întărire. Acest mediu include elemente (1) politice (inclusiv valorile și atitudinile leaderilor naționali, legile și legislația) și (2) administrative (atitudinile funcționarilor și tehnicienilor civili, precum și regulamentele și procedurile guvernamentale). El cuprinde mediul legal. Când politicieni, leaderi, tehnocrați și funcționari civili, împreună cu legile și regulamentele funcționează ca distribuitori, comunitatea este slabă; dacă, din contră, ei capacitează comunitatea de a se gospodări singură, comunitatea va fi mai puternică. Comunitățile, familiile și organizațiile pot fi mai puternice când ele există într-un context care le sporește capacitatea.

Informație:

Puterea unei organizații sau comunități depinde nu atât de primirea sau deținerea de informații brute, cât de capacitatea de a procesa și analiza acele informații, și de gradul de conștientizare, de cunoaștere și al înțelepciunii în rândul indivizilor-cheie, precum și din cadrul grupului, în totalitatea lui. Atunci cînd informația este mai eficientă și mai folositoare, și nu doar mai abundentă, comunitatea va avea mai multă forță. (A se nota că aceasta se referă doar la elementul comunicare descris mai sus, însă diferă de acesta).

Intervenție:

Care este măsura și efectul animării (mobilizării, training-ului în management, creșterii gradului de conștientizare, stimulării) cu scopul întăririi organizației sau comunității? Sunt sursele de binefacere din interior sau din afară la originea creșterii gradului de dependență sau slăbirii comunității, sau sunt de natură să stimuleze comunitatea pentru a acționa și a deveni astfel mai puternică? Poate această intervenție să fie susținută sau depinde de deciziile donatorilor din afară, care au scopuri și planuri diferite de cele ale comunității? Atunci când o comunitate sau organizație are mai multe surse de stimulare a dezvoltării, ea are mai multă forță.

Conducere:

Conducătorii au putere, influență și capacitate de a transforma comunitatea. Cu cât conducerea este mai eficientă, cu atât comunitatea este mai puternică. Cu toate că dezbaterea ideologică pe tema conducerii democratice sau participative vis-a-vis de stilurile totalitare, autoritare și dictatoriale nu-și are locul aici, conducerea cea mai eficientă și sustenabilă (pentru întărirea comunității, și nu doar a liderilor) este cea care operează în așa fel încât să urmeze deciziile și aspirațiile comunității în întregul ei, asumându-și un rol în facilitare și capacitare. Leaderii trebuie să aibă pregătire, voință și o oarecare carismă. Cu cât conducerea este mai eficientă, cu atît este mai mare capacitatea comunității sau organizației. Lipsa unei bune conduceri slăbește comunitatea sau organizația.

Interrelații:

La originea forței stă nu doar "ceea ce știi", dar și "pe cine știi". (Așa cum de multe ori se glumește, nu numai bagajul de cunoștințe, dar și pe cine cunoști îți asigură slujba). Care este măsura în care membrii comunității, și în special liderii, cunosc persoane (și agențiile sau organizațiile acestora) care pot oferi resurse utile ce pot întări comunitatea în ansamblul ei? Legăturile utile, potențiale și realizate, care există în cadrul comunității și cu alte persoane din afara ei. Cu cât rețeaua este mai eficientă, cu atât mai puternică este comunitatea, familia sau organizația. Izolarea determină slabiciune.

Organizarea:

Nivelul de organizare într-o comunitate este gradul în care diferiți membrii ai comunității se percep ca având fiecare un rol în menținerea întregului (și nu o simplă grupare de indivizi separați), inclusiv (în sens sociologic) integritatea organizației, structura, procedurile, procesele de luare a deciziilor, eficiența, distribuția muncii, interdependența și complementaritatea rolurilor și funcțiilor. Aceasta are legătură cu dimensiunea instituțională sau interacțională a culturii și societății. Cu cât comunitatea sau organizația este mai organizată sau organizată mai eficient, cu atât ea are mai multă capacitate sau forță.

Puterea politică:

Puterea unei comunități sau organizații este gradul în care ea poate participa în procesul de luare a deciziilor la nivel regional sau național. Este vorba aici de dimensiunea politică a culturii. Așa cum indivizii au puteri diferite într-o comunitate, și comunitățiille sau organizațiile au putere și influență diferite în regiune sau pe plan național. Cu cât organizația sau comunitatea exercită o putere politică și o influență mai mare, cu atât mai ridicat va fi nivelul capacității sale.

Abilități:

Capacitatea manifestată la nivelul indivizilor, de natură să contribuie la organizarea comunității și la abilitatea de a realiza acele lucruri care se doresc a se realiza, laolaltă cu abilitățile tehnice, de management și de organizare. Cu cât sunt mai multe abilități (individuale sau de grup) pe care comunitatea sau organizația le poate obține și folosi, cu atât mai mare va fi capacitatea acelei comunități sau organizații. Acele abilități trebuie însă să aibă relevanță pentru scopul organizației; un foarte iscusit jongleur, de exemplu, s-ar putea să nu fie foarte valoros pentru o companie de transport sau pentru forțele polițienești.

Încredere:

Încrederea este măsura în care membrii organizației sau comunitaății își acordă credit reciproc, și în mod special managerilor, leaderilor și slujbașilor civili, ceea ce la rândul ei reflectă gradul de integritate (onestitate, destoinicie, deschidere, transparență, credibilitate). Mai multă încredere și siguranță reflectă o mai mare capacitate. Lipsa onestității, corupția, fraudarea și deturnarea resurselor comunității contribuie toate la slabirea organizației sau comunității.

Unitate:

Unitatea reprezintă sentimentul împartășit al apartenenței la o entitate cunoscută (grupul care formează comunitatea), deși fiecare organizație sau comunitate iși are diviziunile sau schismele (religioase, de clasă, statut, venit, vârstă, sex, etnie, clan) sau rivalitățile personale. Este gradul în care membrii comunității sau organizației sunt dispuși să-și tolereze reciproc diferențele și disensiunile și sunt gata să coopereze și să lucreze împreună, un simț al viziunii și scopului comun, al împartășirii acelorași valori. Când o comunitate sau organizație este mai unită, ea e mai puternică. Unitate nu înseamnă că toți sunt la fel, ci că fiecare acceptă diferențele celuilalt, și toți lucrează pentru binele comun.

Bogăție:

Bogăția este măsura în care organizația sau comunitatea, luată ca întreg, – spre deosebire de indivizii care o compun – are controlul asupra resurselor actuale și potențiale și asupra producției și distribuției bunurilor și serviciilor utile și prețioase, monetare și non monetare, inclusiv munca, pământul, echipamentul, materialele, cunoașterea și aptitudinile. Aceasta se referă la dimensiunea economică a culturii. Cu cât comunitatea sau organizația este mai bogată, cu atât este ea mai puternică. Atunci când indivizi, familii sau facțiuni lacome acumulează bogății pe cheltuiala comunității sau organizației întregi, aceasta va slăbi comunitatea sau organizația. Familiile foarte bogate sunt mai probabil să se perpetueze mai mult de câteva generații.