Traduceri:
Alte Pagini:
Module
Hartă Site
Cuvinte Cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
FACTORUL UMAN ȘI CAPACITAREA COMUNITĂȚII
Analiză a Studiilor asupra Factorului Uman
2008 Vara, Volum 14, No. 1, Ediție Specială
de Phil Bartle, Fondator, Colectivul pentru Capacitarea Comunității
Victoria, Columbia Britanică
traducere de Cristina Grigorie
DREPTURILE
DE AUTOR PENTRU ACEST TEXT SUNT DETINUTE EXCLUSIV DE THE JOURNAL. POATE FI CITAT
SPRE
DEOSEBIRE DE MAJORITATEA PAGINILOR DE PE ACEST SITE, NU ESTE COPYLEFT SAU CC DE CATRE
SA
Abstract
Capacitarea Comunității, o metodologie speciala pentru întărirea comunităților, pornește de la ideea că o capacitate nu se poate construi (inginerie sociala), ci că o comunitate poate fi stimultata să se dezvolte singură. Comunitatea este o instituție și parte din cultura, ideile și acțiunile învățate de indivizi, și de aceea este diferită de membrii implicați să învețe. Experiența în teren a arătat că puterea unei comunități se bazează pe saisprezece factori de tărie. Aceși factori au fost descriși și identificați ca aparținând celei de-a șasea dimensiuni a culturii și deci ca facând parte din metoda Factorului Uman.
[ Versiunile French, German și Spanish ale acestui abstract]
Introducere
Dupa cum studenții la sociologie sau antropologie învață în primul lor an, a fi o ființă umană înseamnă a avea cultură (Henslin, 2004). De-a lungul întregii vieți, procesul de a achiziționa cultură este un proces de învățare.(1) Cultura și instituțiile sale, adică societatea, nu este compusă din indivizi, ci din modul de a gândi și de a acționa al acestor indivizi; cultura ( acest lucru care ne face pe noi ființe umane) este “purtată” de indivizi.
Comunitatea este una dintre cele mai vechi institutii ale umanității și pare a fi existat de tot atât de mult timp de cand există și ființa umană. La fel ca toate instituțiile sociale, comunitate nu poate fi văzută sau auzită, ci este un construct social, asemeni modelului unui atom. Comunitatea în sine nu reprezintă un individ, nu poate mânca, gândi, judeca sau juca golf și nu ar trebui să o antropomorfizăm dacă dorim să fim preciși în a o înțelege sau a îi prezice acțiunile.(2)
Originile Metodologiei de Capacitare a Comunității
Metodologia de Capacitare a Comunității nu a rezultat ca urmare a unei cercetări savante sau academice. Metodologia îsi are originile pe teren, ca metodă de a rezolva o problemă foarte dificilă - problema socială a sărăciei. Asta înseamnă că nu există nicio istorie a publicațiilor academice pe această temă. Atunci când Einstein a scris teoriile sale la începutul secolului 20, toată lumea cunoștea semnificația elementelor descrise de el - e, m, c și «la pătrat» - dar a fost nevoie de el să pună aceste noțiuni împreună pentru a defini un nou mod de a privi universul. Este posibil să vedeți elementele capacitării comunității și să presupuneți că ceea ce citiți a mai fost spus; nu este adevărat.
Factorul Uman și Capacitarea Comunității
Metoda ce consideră factorul uman a apărut ca recunoaștere a nevoii de a studia individul ca întreg, inclusiv aspectele spirituale. Metodologia capacitării comunității se bazează pe analiza culturii umane din perspectiva celor șase dimensiuni, una dintre acestea fiind factorul spiritual, inclusiv convingeri și viziunea asupra lumii. Aceste dimensiuni: technologica, economica, politica, sociala, valori și viziunea asupra lumii, precum și rolul lor în procesul de capacitare vor fi explicate mai jos.
Capacitare și Dezvoltare
Un motiv pentru care unii cititori consideră aceste lucruri ca fiind deja cunoscute îl reprezintă similaritatea noțiunilor de dezvoltare a comunității, respectiv capacitare a comunității. Dezvoltarea implică a deveni mai mare și mai complex. Capacitarea implică a deveni mai puternic. Deși cele două noțiuni sunt diferite ca și definiție, totuși ele sunt interconectate în mod complex.
Capacitarea comunității diferă de dezvoltarea comunității prin faptul că nu are origine coloniala sau orientare, de a nu fi limitată la comunitățile rurale și de a se baza pe o examinare mai complexă a comunităților, incluzând cele sase dimensiuni ale culturii și cele șaispreze ceelemente ale tăriei comunității.
Dezvoltarea, inclusiv dezvoltarea unei comunități, reprezintă o creștere in complexitate. Nu este vorba doar de o creștere a unei dimensiuni, de exemplu populație, zona de control sau belșug. Dezvoltarea este mai degrabă asemănătoare extinderii unei centrale, decât construcției unei mașini.
Pe măsură ce o comunitate devine mai puternică, devine și PAC capacitată. Își crește abilitatea de a realiza lucrurile pe care membrii săi le doresc, iar în acest fel dezvoltă o capacitate, putere, tarie marite. Putem stimula o comunitate să își devolte propria capacitate, insa nu putem construi noi capacitatea comunității.
Metodologia de capacitare a comunității se bazează pe implementarea practică a științelor sociale. Depășește limitele metodelor traditionale de dezvoltare a comunității, cu prejudecățile sale rurale și legături coloniale. Această metodologie privește comunitatea ca pe orice organism, cultural sau biologic, ca pe lucru care devine mai puternic prin exercițiu sau luptă.
Atunci când oferim totul unei comunități și facem tot ce este nevoie pentru ea, aceasta devine, la modul metaforic, un sedentar cultural. Există într-adevar momente și locuri potrivite pentru o abordare caritabilă, ca de exemplu după un dezastru natural sau provocat de om, atunci când actul de caritate poate însemna diferența dintre viață și moarte. Dacă însă actul caritabil se desfașoară pe o perioadă prea lungă, va conduce la dependență, care la rândul ei conduce la slăbirea comunității și implicit la sărăcirea acesteia. Perioada prea lungă înseamnă mai mult de câteva luni, și nu câțiva ani, așa cum multe persoane din cadrul agențiilor umanitare presupun. Așa cum organismul biologic se atrofiază, la fel și beneficiarii carității își vor pierde abilitatea de a se baza pe forțele proprii.
Elementele Principale ale Capacitării Comunității
Se bazează pe opt principii importante:
- Echilibrul de putere (formatorii de opinie și liderii, nu doar majoritatea demografică) trebuie să dorească ca o comunitate să se bazeze cât mai mult pe forțele proprii și să fie dispuși la eforturi și sacrificii pentru aceasta.(Formatorii de opinie și liderii pot fi formali și/sau informal, recunoscuți și/sau oficial). Fără această condiție, mobilizatorul își va pierde timpul degeaba și ar fi mai folositor ajutând alte comunități;
- Un agent experimentat și/sau pregătit trebuie să fie disponibil să intervină pentru a stimula și ghida comunitatea să se organizeze și să acționeze pentru a depăși sărăcia și a se baza din ce în ce mai mult pe forțe proprii. Mobilizatorul poate fi cineva cu talent și aptitudini înnascute, iar materialul de pregătire de pe acest website are ca scop dezvoltarea și accentuarea acestor aptitudini și talente.
- Deși asistență poate fi oferită, aceasta nu ar trebui să fie sub formă de asistență de caritate care promovează dependența și slăbiciunea, ci sub formă de parteneriat, asistență și pregătire care promovează încredere în sine și capacitate întărită.
- Organizatiile sau comunitățile beneficiare nu trebuie forțate sau controlate să se schimbe, ci experți pregătiți pentru rolul de activist sau mobilizator ar trebui să intrevină prin stimulare și ghidare. Ingineria socială ar trebui evitată. Este nevoie de persuasiune și de facilitare;
- Organismele devin mai puternice prin exercițiu, luptă și prin înfruntarea adversarului. Metodologia capacitării incorporeaza acest principiu pentru organizatiile sociale. Antrenorii sportivi utilizează des sloganul "Fără durere nu există câștig." Noi nu promovăm durerea, însă încurajăm lupta și efortul;
- Participarea activă, în special în luarea deciziilor, este esențială pentru creșterea capacității. Deciziile nu pot fi luate pentru sau în numele comunității;
- O proporție substanțială de resurse necesare pentru un proiect comunitar trebuie să fie puse la dispoziție de către însăși membrii comunității;
- Golul nostru ar trebui să fie ca încă de la început participanții să preia controlul complet, exercitând dreptul de a lua decizii pe deplin și acceptând întreaga responsabilitate pentru acțiunile care vor conduce la creșterea tăriei lor.
A se vedea Bartle (2004) pentru mai multe detalii despre aceste principii
Acesta este setul de baza de principii ale metodologiei capacitării. Fiecare dintre cele șase dimensiuni culturale și fiecare dintre cele șaisprezece elemente de tărie sunt apelate în procesul de ajutorare a comunității pentru a se întări, folosind aceste principii.
Elementele de tărie
Patruzeci de ani de muncă în stimularea comunităților pentru a deveni mai puternice au demonstrat saisprezece elemente de tărie.(3) Investigații ulterioare au demonstrat, asemeni elementelor lui Weber de tărie a birocrației, (4) ca exact aceleași elemente sunt aplicabile în cazul tăriei familiilor sau organizațiilor formale.
Cele Șaisprezece Elemente de Tărie
Altruism:
Proporția și gradul în care indivizii sunt dispuși să sacrifice beneficiile proprii pentru interesul comunității ca întreg (lucru reflectat in gradul de generozitate, smerenie individuală, mândrie comunală, susținere mutuală, loialitate, grijă, camaraderie, fraternitate). Pe măsură ce comunitatea dezvoltă mai mult altruism, dezvoltă și mai multă capacitate. (Acolo unde indivizilor, familiilor sau facțiunilor li se permite să fie lacomi și egoiști în detrimentul comunității, acest lucru slăbește comunitatea).
Valori Comune:
Gradul în care membrii unei comunității împart valori, în special ideea că aparțin unei entități comune care poate înlocui interesele membrilor săi. Cu cât membrii comunității împart mai mult ─ sau măcar înțeleg și tolerează─ valori și atitudini unii cu alții, cu atât mai puternică va fi comunitatea. (Rasismul, prejudecata și bigotismul slăbesc comunitatea sau organizația).
Servicii Comunale:
Facilitățile și serviciile din așezările umane ( precum drumuri, pieșe, apa potabilă, acces la educație, servicii de sănătate), întreținerea acestora, durabilitatea și gradul în care membrii comunității au acces la ele. Cu cât membrii au acces mai mult la faciltățile comunale necesare, cu atât mai mare este gradul lor de capacitare. (Pentru a măsura capacitatea unei organizații, se condieră echipamentul de birou, sculele, rechizite, accesul la grupurile sanitare și alte facilități pentru angajați, facilități de lucru, fabrica în sine).
Mijloace de comunicare:
In interiorul unei comunități, cât și între aceasta și exterior, comunicarea include drumuri, metode electronice (eg telefoane, radio, TV, Internet), media tipărită (ziare, magazine, cărți), rețele, limbaje de înțeles comun, gradul de alfabetizare, dorința și abilitatea de a comunica (care implică tact, diplomație, disponibilitatea de a asculta și de a vorbi) in general. Pe măsură ce comunitatea comunică mai bine, devine mai puternică. ( Pentru o organizație, asta implică echipamentul de comunicație, metode și practici disponibile personalului). O comunicare slabă înseamnă o organizație sau o comunitate slabă.
Încredere în sine:
Deși exprimată de indivizi, în ce măsură este încrederea împărțită în cadrul comunității ca întreg? ex înțelegerea comună că acea comunitate poate obține tot cee ce își propune. Atitudinile pozitive, disponibilitatea, auto-motivația, entuziasmul, optimismul încredere în sine mai degrabă decât atitudini de dependență, diponibilitatea de a lupta pentru drepturile proprii, evitarea stărilor de apatie și fatalism, o viziune a lucrurilor posibile. Mai multă tărie include mai multă încredere.
Context (Politic și Administrativ):
O comunitate va fi mai puternică, mai capabilă să devină mai puternică și să mențină această tărie dacă se află întrun mediu care susține întărirea comunității. Acest mediu include elemente (1) politice (inclusiv valorile și atitudinile liderilor naționali, legi și legislație) și (2) administrative (atitudinile funcționarilor publici, cât și reglementările și procedurile guvernamentale). Mediul legal. Atunci când politicenii, liderii, technocrații și funcționarii publici, precum și legile și regulația, adoptă o abordare prevăzătoare, comunitatea este slabă, spre deosebire de cazul când adoptă o atitudine permisivă, de susținere față de o comunitate care acționează pe bază de auto-suținere, caz în care comunitatea devine mai puternică. Comunitățile pot deveni mai puternice atunci când au parte de un context care le permite asta.
Informație:
Mai presus decât doar a deține sau a primi informatie neprocesată, tăria unei comunități depinde de abilitatea acesteia de a procesa și analiza ace ainformație, gradul de consțtientizare, cunoștințe și înțelepciune ce definesc membrii de bază precum și comunitatea ca întreg. Atunci când informația este nu doar mai multă, ci și mai eficientă si mai folositoare, comunitatea va fi mai puternică. (A se nota că acest aspect este în conexiune cu, dar diferă de elementele de comunicare prezentate mai sus).
Intervenție:
Care sunt dimensiunile si eficacitatea acțiunilor de animație (mobilizare, managementul pregătirilor, sensibilizare, stimulare) cu scopul de a întări comunitatea? În ce măsură sursele de caritate externe sau interne cresc gradul de dependență sau slăbesc comunitatea, sau acestea determină comunitatea să acționeze și astfel să devină mai puternică? Este acestă intervenție durabilă sau depinde de planurile susținătorilor din exterior, care au obiective diferite față de cele ale comunității? Atunci cînd o comunitate are mai multe surse de stimulare a dezvoltării, are mai multă putere.
Leadership:
Leaderii au putere, influență și capacitatea de a urni comunitățile din loc. Cu cât managementul este mai eficient, cu atât mai puternică este comunitatea. Deși nu este locul pentru o dezbatere ideologică între leadership-ul demografic și cel participativ, in contrast cu stilurile totalitariste, autoritare și dictatoriale, cel mai eficient și durabil leadership (pentru întărirea comunității, nu doar a liderilor) este cel care operează astfel încât să urmeze deciziile și dorințele comunității ca întreg, să adopte un rol de facilitator și de susținere. Liderii trebuie să dețină abilități, dorință și ceva charisma. Cu cât leadership-ul este mai eficient, cu atât mai multă capacitate are comunitatea sau organizația. (In lipsa unui leadership bun, comunitatea devine mai slabă).
Relaționare:
Nu doar "ceea ce știi," dar și "pe cine știi" poate fi o sursă de tărie. (Foarte adesea se glumește că nu doar "ce știi/ know-how," dar mai ales "pe cine șii/ know-who" te ajută să obții o slujbă). În ce măsură membrii unei comunități, in special liderii, cunosc persoane (și agentiile sau organizațiile acestora) care pot produce resurse folositoare pentru întărirea comunității ca întreg? Legăturile folositoare, posibile sau deja existente, care există în cadrul comunității și cu cei din afara ei. Cu cât rețeaua este mai eficientă, cu atat mai puternică este comunitatea sau organizația. (Izolarea duce la slăbirea comunității).
Organizație:
Gradul în care diverși membri ai comunității se văd având un rol de susținere al comunității ca întreg, inclusiv (in sensul sociologic) integritatea organizatională, structură, proceduri, procesele de luare a deciziilor, eficiența, diviziunea muncii și complementaritatea rolurilor și a funcțiilor. Cu cât o comunitate sau organizație este mai organizată sau mai eficient organizată, cu atât posedă mai multă capacitate sau tărie.
Putere Politică:
Gradul în care comunitatea poate participa în luarea deciziilor la nivel național și regional. Așa cum indivizii au diverse grade de putere în cadrul unei comunități, la fel și comunitățile pot avea diverse grade de putere și influență în la nivel regional și național. Cu cât este mai mare puterea politică și influența pe care o comunitate sau o organizație le poate exercita, cu atât mai mare este gradul său de capacitate.
Abilități:
Abilitatea manifestată de indivizi de a contribui la organizarea comunității și abilitatea acesteia de a realiza lucrurile pe care și le-a propus, abilitățile tehnice, organizaționale și de mobilizare. Cu cât o organizație sau comunitate poate obține și folosi mai multe abilități (de grup sau individuale), cu atât mai puternică este comunitatea sau organizația.
Încredere:
Gradul în care membrii comunității au încredere unii în alții, îndeosebi în liderii și în funcționarii comunitari, care reflectă gradul de integritate (onestitate, fiabilitate, deschidere, transparență, încredere) în interiorul comunității. Mai multă încredere și fiabilitate într-o comunitate sunt semne ale unei capacități crescute. (Necinstea, corupția, frauda și diversiunea resurselor comunității - toate acestea contribuie la slăbirea comunității sau a organizației).
Unitate:
Un simț comun de apartenență la o entitate cunoscută (ex. grupul care formează comunitatea, deși fiecare comunitate prezintă diviziuni sau schisme (religioase, de clasă, statut, venit, vârstă, gen, etnie, clanuri), gradul în care membrii unei comunități sunt dispuși să tolereze diferențele și diversitatea dintre ei și sunt dispuși să coopereze și să colaboreze, un simț comun al valorilor și al țelurilor. Atunci când o comunitate sau o organizație este mai unită, devine mai puternică. (Unitatea nu înseamnă că toți sunt identici, la fel, ci că aceștia tolerează diferențele dintre ei și lucrează pentru un bine comun).
Belșug:
Gradul în care comunitatea ca întreg (spre deosebire de indivizii care o alcătuiesc) are control asupra resurselor actuale și potențiale, precum și producția și distribuția de bunuri și servicii rare dar folositoare, monetare și nemonetare (inclusiv donate,, echipament, furnituri, cunosștințe, abilități).Cu cât o comunitate este mai bogată, cu atât este mai puternică. (Atunci când indvizii lacomi, familii sau fractiuni achiziționează averi în detrimentul comunității sau al organizației ca întreg, comunitatea sau organizația devine mai slabă).
Cele Șase Dimensiuni ale Culturii în Comunitate
Mai sus am specificat că metodologia de capacitare a comunității face referire la cele șase dimensiuni culturale și aplică cele cinci principii de întărire fiecăreia în parte. Mai jos urmează o descriere detaliată a acestor dimensiuni.
Dimensiunea Tehnologică a Comunității:
Dimensiunea tehnologică a culturii o reprezintă capitalul acesteia, ustensile, aptitudinile și modalitățile de a aborda mediul fizic. Este interfața dintre umanitate și natură.
Nu uitați că nu ustensilele fizice formează dimensiunea tehnologică a culturii, ci ideile și comportamentul învățate - care permit oamenilor să inventeze, folosească și să învețe pe alții despre aceste instrumente. Tehnologia este o dimensiune culturală, asemănător credințelor și modelelor de interacțiune. Este o formă simbolică.
Această dimensiune culturală este ceea ce economistul numește "capital real" (spre deosebire de capitalul financiar). Reprezintă ceva de valoare care nu este produs pentru consum direct, ci va fi folosit pentru a crește producția viitoare (generând mai mult belșug); investiție.
În dezvoltarea capacității, aceasta este unul dintre cele șaisprezece elemente de tărie care se schimbă (crește) pe măsură ce organizația sau comunitatea devine mai puternică. În războiul împotriva sărăciei, tehnologia este o sursă importantă de arme.
Pentru un individ sau o familie, tehnologia include casa acestora, mobila și facilitățile gospodăriei, inclusiv aparatele și ustensilele de bucătărie, uși, ferestre, paturi și lămpi. Limba, una dintre caracteristicile principale ale fiinșei umane, aparține dimensiunii tehnologice (este un instrument). Acesta este acompaniată de instrumente de comunicație precum radio, TV, cărți și mașini de scris (acum computere).
Initr-o organizație, tehnologia include birouri, computere, hârtie, scaune, stilouri, spașiul de lucru, telefoane, băi și săli de mese.Unele organizații dispun de tehnologie specifică: mingi și uniforme pentru cluburile de fotbal, table de scris și cretă pentru școli, altare și strane pentru biserici, pistoale și bastoane pentru forțele de poliție, transmițătoare și microfoane pentru stațiile radio.
Intr-o comunitate, tehnologia comunală include facilități precum latrinele publice și puncte publice de apă, drumuri, piețe, clinici, școli, indicatoare stradale, parcuri, centre comunitare, biblioteci, terenuri sportive. Tehnologia privată poate include magazine, fabrici, case și restaurante.
Atunci când facilitatorul încurajează comunitatea să construiască o latrină sau un puț, este introdusă tehnologie nouă. Un puț (sau o latrină) reprezintă un instrument (și o investiție) în aceeași măsură ca și un ciocan sau un computer.
În general (există și excepții) tehnologia este poate cea mai usoară formă dintre cele șase simensiuni de introducere a schimbărilor culturale și sociale. Este mai ușor să introduci un tranzistor radio decât să introduci o nouă credintă religioasă, un nou set de valori sau o nouă formă de familie. Paradoxal, totuși, introducerea unei noi tehnologii (prin invenție sau împrumut) va conduce la schimbări în toate celelalte cinci dimensiuni ale culturii.
Nu uitați că există întotdeauna excepții. În societatea Amiș, de exemplu, avem de-a face cu o decizie comunală conștientă de a se opune introducerii de noi tehnologii. Aceștia se bazează pe păstrarea tehnologiilor vechi (fără tractoare, fără automobile, fără radio) precum căruțele și plugurile trase de cai, pentru a întări apartenența la o identitate culturală.
Aceste schimbări nu sunt ușor de prevăzut și nici nu decurg mereu în direcția dorită. După ce se întâmplă, pot părea ca fiind logice, chiar dacă nu au fost prezise anterior.
De-a lungul istoriei omenirii, tehnologia s-a modificat in general devenind mai complexă, mai sofisticată și cu un control crescut asupra energiei. O formă nu înlocuiește neapărat o alta (deși căruțele trase de cai au devenit demodate după ce mașinile au înlocuit calul într-un secol de schimbare).
De obicei schimbările sunt cumulative, cu instrumentele și tehnologiile mai vechi fiind eliminate atunci când nu mai sunt folositoare, eficiente și devin mai scumpe. De-a lungul evolutiei, colectarea și vânătoarea au făcut loc agriculturii. De asemenea agricultura a făcut loc industriei. În general grupurile de oameni care încă folosesc tehnologii vechi mai puțin eficiente sunt marginalizate sau la limita sărăciei. Acolo unde avem de-a face cu un grad avansat al tehnologiei (ex. tehnologia informatiei, calculatoare, internet), aceasta este totuși accesibilă doar unui procent redus din populația lumii.
Tehnologia introdusă de către mobilizatori poate fi de exemplu din domeniul medicinei (clinici și medicamente) și sănătății (apă curată, igienă), clădiri pentru școli sau piețe acoperite în zonele rurale. Rezidenții acestor zone nu sunt străini de aceste tehnologii, ci doar nu au avut acces la ele înainte de a se mobiliza pentru a le obține. Mobilizatorul trebuie să fie pregătit să înțeleagă efectele pe care introducerea unor schimbări la nivel tehnologic le poate genera asupra altor dimensiuni culturale.
Dimensiunea Economică a Comunității
Dimensiunea economică a comunității constă în diversele căi si mijloace de producție și alocare a bunurilor și serviciilor (belșug) rare și folositoare, indiferent dacă este vorba de oferirea de cadouri, obligațiuni, troc, schimb comercial sau alocații de stat.
Dimensiunea economică a comunității nu este definită de elementele fizice precum banii, ci de ideile sau comportamentul care dau valoare banilor (și altor elemente) și aparțin celor care au creat sistemul economic folosit. Belșug nu înseamnă numai bani, așa cum sărăcia nu înseamnă numai absența acestora.
Belșugul este unul dintre cele șaisprezece elemente ale consolidării comunitare sau capacității organizaționale. Atunci când o organizație sau o comunitate este mai îmbelșugată (deține belșug pe care îl poate controla la nivel de organizație sau comunitate), are mai multă putere și deci o mai mare abilitate de a atinge obiectivele pe care și le-a propus.
De-a lungul istoriei omenirii, tendinșa generală de schimbare economică a fost de la simplu către mai complex. Un sistem nu a înlocuit imediat un altul, însă sisteme noi au fost adăugate iar cele mai puțin folositoare au dispărut cu timpul.
In cadrul grupurilor mici și simple, belșugul ( sau orice bun rar și folositor) era distribuit dintr-o simplă obligație familială. Atunci când cineva sosea acasă cu ceva mâncare sau îmbrăcăminte, acestea erau alocate celorlalți membri ai familiei fără așteptări de recompensă imediată.
Pe măsură ce societatea a devenit mai complexă ți diverse grupuri au intrat în contact unele cu altele, au luat naștere schimburi simple prin diverse forme de troc. Distribuția în interiorul grupurilor de familie a rămas mai mult sau mai puțin la fel. Pe măsură ce trocul a devenit mai compex și mai cuprinzător, noi instituții au fost adăugate pentru a simplifica contabilitatea: moneda, conturi, bănci, credite, carduri de credit și de debit. Aceste anu au eliminat imediat formele initțiale, însă oferirea de cadouri și distribuirea în cadrul familiei au devenit cu timpul mai rare în cadrul sistemelor variate de distribuție, iar trocul a scăzut din ce în ce mai mult în importanță.
Nu uitați că moneda în sine nu are valoare intrinsecă. Are valoare doar pentru că societatea ─ comunitatea; cultura ─ i-a conferit o anumită valoare. De exemplu o bancnotă de o sută euro poate fi folosită pentru a aprinde focul sau pentru a înfășura o țigaretă, însă generic aceasta valorează mult mai mult de atât.
In orice comunitate vom întâlni diverse forme de distribuție a belșugului. este important pentru mobilizatorul comunității respective să afle care sunt acestea, și care sunt lucrurile ce pot fi schimbate, cumpărate sau vândute. În multe societăți anumite forme de belșug nu pot fi alocate prin achiziție, cum ar fi favorurile sexuale, soțiile, ospitalitatea, copiii sau divertismentul. Însă și acest lucru variază. Mobilizatorul trebuie să includă in cercetările sale și aspectele legate de cum, sub ce condiții și între cine sunt distribuite aceste elemente.
Atunci când o comunitate decide să aloce apa după un sistem forfetar (rație fixă) pentru toți membrii săi, sau alocarea să se facă pe baza unui sistem de plată pentru fiecare container de apă atunci când este colectat, vorbim despre o alegere ce trebuie făcută între două sisteme de distribuție economică foarte diferite.
Animatorul ar trebui să încurajeze comunitatea să aleagă ceea ce dorește astfel încât să fie consistentă cu păstrarea valorilor și atitudinilor. (Un bun mobilizator nu va încerca să impună părerea sa despre ce consideră a fi cel mai bun sistem de distribuție, ci toți membrii comunității trebuie să ajungă la un consens).
Dimensiunea Politică a Comunității:
Dimensiunea Politică a Comunității constă în diversele căi și mijloace de alocare a puterii, influenței și de luare a deciziilor. Nu reprezintă același lucru cu ideologia, care aparține dimensiunii valoare. Dimensiunea politică include, dar nu se limitează la, tipurile de guvernământ și de management al sistemelor. Include de asemenea și modul în care se iau decizii în grupuri mici sau informale atunci când nu avem un lider recunoscut.
Puterea politică aparține celor șaisprezece elemte de putere a comunității sau de capacitate a organizației. Cu cât o comunitate sau organizație are mai multă putere politică și influență, cu atât mai mult poate obține lucrurile pe care și le dorește.
Un animator trebuie să fie capabil să identifice diversele tipuri de lideri într-o comunitate. Unii pot avea autoritate birocratică sau tradițională; alții pot avea calități personale carismatice. Atunci când lucrează cu o comunitate, animatorul trebuie să poată să ajute dezvoltarea sistemului de putere și luare a deciziilor pentru a promova unitatea comunității și luarea deciziilor de grup în beneficiul comunității, nu doar al grupurilor de interese.
De-a lungul istoriei omenirii, leadership-ul (putere și influență) la început a avut un caracter difuz, temporar și minimal. Intr-o mică ceată de vânători, un lider putea fi orice persoană care sugera și organiza vânătoarea. În cadrul grupurilor restrânse nu existau șefi, conducători sau regi, iar aceste grupuri au fost numite de antropologi "acephalous" (fără cap).
Pe măsură ce istoria a înaintat, sistemele politice au devenit din ce în ce mai complexe, iar puterea și influența au crescut și au afectat un mare număr de oameni. Nivelurile de sofisticare politică și ierarhie au variat de la acephalous, cohortă, trib, până la regat și stat națiune.
In cea mai simplă bandă există o foarte mică diferență între cantitatea de putere și influență deținute de lider și de cel mai simplu membru al grupării. Prin comparație considerați diferența de putere și influență dintre Președintele SUA și un îngrijitor de toaletă publică intr-un hotel dintr-o mahala din Washington.
Comunitățile, inclusiv cele în care activezi, toate au un anumit sistem politic și o anumită distanță între nivelurile cele mai de sus și respectiv cele mai de jos între membrii și grupuri. De aceea mobilizatorul trebuie înainte de toate să înțeleagă cum funcționează, cum sunt distribuite puterea și influența și ce schimbări au loc.are occurring.
Mobilizatorul va avea ceva influență asupra aranjamentelor de putere, având în vedere că el/ea stimulează formarea unui comitet de dezvoltare. Mobilizatorul va fi cel/cea care va încuraja creșterea complexității politice, dacă acsta este primul comitet de acest fel din acea comunitate.
Dimensiunea Institutională a Comunității:
Dimensiunea socială sau institutională a comunității se compune din modurile în care membrii aceșteia interactționează unii cu alții, reacționează și se așteaptă să acționeze, reacționeze sau interacționeze ceilalați. Include instituții precum căsătoria sau prietenia, roluri precum cel de mamă sau de ofițer de poliție, statut sau clasă precum și alte modele de comportament uman.
Dimensiunea institutională a societății este unul din primele lucruri la care se gândesc non sociologii atunci când aud termenul de "sociologie." Totuși ea nu reprezintă decât una din cele șase dimensiuni ale organizației sociale (Cultura).
Această dimensiune are de a face cu modul în care oemanii relaționează unii cu alții, precum și cu așteptările, presupunerile, judecățile, prezicerile, răspunsurile și reacțiile acestora. Analizează modele de relații uneori identificate ca roluri sau statuturi, precum și formarea de grupuri sau instituții care derivă din aceste modele.
O "soacră," de exemplu, reprezintă atît un rol( cu un statut) cât și o instituție. Într-o comunitate, organizarea socială a comunității reprezintă suma totală a tuturor acestor interrelații și modele.
Gradul de organizare (sau complexitatea organizării), gradul de divizare a muncii, gradul de divizare a rolurilor și a funcțiilor reprezintă încă unul din cele șaisprezece elemente consolidării comunitare sau capacitate organizațională. Cu cât mai organizată, respectiv mai eficient organizată, este o comunitate (și mobilizatorul o poate ajuta ăn acest demers), cu atît mai capacitate pot deveni obiectivele comunale sau organizaționale.
Ca și în cazul celorlalte dimensiuni, de-a lungul istoriei, tendința generală a fost de la simplu la complex. În societățile simple timpurii, familia reprezenta atât comunitatea cât și societatea.Faimilia definea toate rolurile și statuturile. Pe măsură ce societatea a devenit mai complexă, mai întâi familiile au devenit mai complexe, apoi noi relații non- familie s-au dezvoltat și au fost recunoscute. Mai târziu familia a scăzut în importanța sa relativă la celelalte tipuri de relații.
De fiecare dată când un nou rol este creat, cu tot ceea ce implică obligații, responsabilități, drepturi și modele de comportament, societatea devine mai complexă. Dacă mobilizatorul încurajează formarea unui nou comitet de dezvoltare, cu poziții oficiale și membrii, comunitatea devine cu atât mai complexă.
O comunitate rurală mică, fără clinică sau școală, este foarte probabil compusă din rezidenți însrudițiîntre ei prin grade de descendență sau prin căsătorie. Dacă această comunitate este stimulată să construiască o școală sau o clonică, cu profesori sau asistenți sanitari plătiți (de obicei din exterior), atunci complexitatea socială a comunității va crește.
In acest sens, se poate spune că dimensiunea socială este asemănătoare cu cea tehnologică, în sensul că este mai puțin dificil de introdus schimbarea socială (față de alte dimensiuni, în special ultimile două). Ca și cu celelalte dimensiuni, o schimbare în dimensiunea socială va avea efecte asupra fiecăreia din celelalte cinci dimensiuni.
Pentru ca un animator să aibă succes, acesta trebuie să cunoască instituțiile locale, să știe care sunt diversele roluri ocupate de bărbați și femei și care sunt principalele forme de interacțiune socială.
Dimensiunea Valoare-Estetică a Comunității:
Dimensiunea valoare-estetică a comunității este structura de idei, uneori paradoxale, inconsistente, sau contradictorii, pe care oamenii o au despre bine și rău, despre frumos și urât, despre corect și greșit, care sunt argumentele aduse de aceștia pentru a-și explica acțiunile.
Cele trei axe de-a lungul cărora oamenii își dezvoltă judecățile depind de ceea ce aceștia au învățat in copilărie. Aici sunt incluse și aprecierile legate de bine și rău, de frumos și urât, de corect și greșit, toate basate pe valori sociale și ale comunității.
Acestea nu sunt dobândite la naștere, genetic, ci prin procesul de socializare. Asta are ca rezultat faptul că pot fi reînvățate, ca ne putem schimba aprecierile. Valorile, totuși, sunt incredibil de dificil de schimbat ăntr-o comunitate, mai ales dacă rezidenții acesteia percep aceast act ca pe o încercare de a ii schimba pe ei. Schimbarea are loc, pe măsură ce standardele comunității evoluează, însă această schimbare nu poate fi grăbită sau coordonată prin influență externă sau prin manipulare conștientă.
Într-o comunitate, standardele comune sunt importante pentru identitatea personală și a comunității. O persoană se definește într-o foarte mare măsură prin valorile în care crede. Gradul în care membrii unei organizații sau comunități împart aceleași valori și/sau își respectă reciproc valorile, este o componentă importantă printre cele șaisprezece elemente de putere și capacitate.
Valorile au tendința de a se schimba pe măsură ce comunitatea devine mai complexă, mai heterogenă sau mai conectată cu restul lumii. Schimbările în valori pot apărea ca rezultat al schimbărilor în tehnologie, schimbărilor în organizarea socială, însă nu ca rezultat al unor predici sau lecții despre schimbare directă.
Aparent nu putem vorbi de o direcție generală de schimbare în istoria omenirii, concepțiile devin mai mult sau mai puțin liberale, tolerante, catolice, sau eclectice – pe măsură ce societățile devin mai complexe și sofisticate. Comunitățile de la fiecare capăt al spectrumului social afișează standarde cu grade variate de rigiditate. În ciuda acestei game complexe, în cadrul fiecarei comunități există de obicei doar o gamă restrânsă de valori printre rezidenți. Comunitățile urbane și heterogene tind să aibă o varietate mai mare de valori și estetici.
Pentru un mobilizator nu este ușor de prezis valorile standard dintr-o comunitate înainte de a ajunge acolo și nici să determine modul de a opera în acea comunitate. Datorită importanței lor, este necesar ca mobilizatorul să înveșe cât mai mult despre standardele comunității și să nu presupună că acestea sunt aceleași cu ale sale.
Dieși introducerea de noi facilități și servicii într-o comunitate poate conduce la schimbări în standardele comunității, orice propunere din partea mobilizatorului trebuie să aibă în considerare păstrarea setulului de valori ale comunității. De fiecare dată când animatorul introduce noi căi de a face lucrurile în cadrul comunității, acesta trebuie să se asigure de păstraea valorilor, oricât de variate și contradictorii ar fi acestea.
Dimensiunea Convingeri-Conceptual a comunității:
Dimensiunea convingeri - conceptual a comunității este o altă structură de idei, uneori contradictorie, pe care oamenii o au despre originea universului, lumea din jurul lor, rolul lor în ea, cauza și efect, precum și despre natura timpului, materie și comportament.
Această dimensiune este uneori confundată cu religia oamenilor. Totuși ea reprezintă o categorie mai largă, care include de asemenea și convingerile ateiste precum aceea că omul este cel care l-a creat pe Dumnezeu în imaginația sa. Include convingeri comune despre nașterea universului, despre cum funcționează și ce este de fapt reali. Este riligie și mai mult de atât.
Atunci când mobilizatorul scapă un creion pe podea, demonstrează convingerile sale despre gravitate. Atunci când spune că soarele răsare dimineața (nu este corectș pământul se învârte), mobilizatorul exprimă de fapt o vedere asupra lumii învechită.
Dacă mobilizatorul este perceput ca cineva care atacă convingerile oamenilor, se va găsi în situația de a ii fi afectată muncă, de a întâmpina opoziție față de obiectivele sale și de a eșua ca mobilizator. Indiferent dacă mobilizatorul inteționează să se opună convingerilor locale, acesta nu trebuie să fie perceput ca dorind să le schimbe.
De-a lungul existeței umane, tendința generală de schimbare a fost de descreștere a numărului de zeități și de reducere a diferenșelor din spațiul sacru-profan în spațiul secular. De la politeismul local caracterizat printr-o multitudine de zei, omenirea s-a mutat către un politeism cu mai puțini zei, apoi către monoteism (un dumnezeu), iar de aici o creștere a procentului de oameni care nu cred în niciun dumnezeu.
De-a lungul experienței omenirii s-a observat că acele grupuri care cred în zei locali tradiționali tind să fie mult mai toleranți cu alți zei decât o fac așa zisele religii universale, care fiecare în parte pretinde că deține adevărul. Războaie importante au fost purtate în numele religiilor (ironic, având ăn vedere că majoritatea religiilor militează pentru pace ți toleranță), iar acest lucru ar trebui să fie un avertisment pentru mobilizator despre gradul în care oamenii țin de convingerile lor.
Mobilizatorul trebuie să învețe, studieze și să fie conștient de convingerile păstrate in acea comunitate. Deasemenea, pentru a fi un catalizator eficient al schimbării sociale, mobilizatorul trebuie să facă sugestii și să promoveze acțiuni care nu afectează acesle convingeri și care care sunt consistente cu sau cel puțin adecvate convingerilor și concepțiilor despre cum funcționează universul.
Factorul Uman și Tăria Comunității
Printre diversele avantaje ale abordării factorului uman pentru a înțelege societatea și cultura, este și acela că această abordare privește persoana în ansamblu, inclusiv caracteristicile sale tehnologice, economice, politice, sociale și evaluative.
Aceasta, în schimb, susține utilizarea a șase dimensiuni culturale în cercetarea și analiza societății și a culturii, Cele șase dimensiuni inlcud: dimensiunile tehnologică, economică, instituțională, și ideologică, precum și viziunea asupra lumii. Cele șase dimensiuni sunt foloditoare în organizarea materialului ethnographic, în instruirea despre natura culturii și în strategiile de cerecetare pentru dezvoltare. (5)
Dezvoltarea comunității și capacitarea comunității empowerment, care parțin domeniului științelor aplicate, nu pot obține rezultate fără a considera Factorul Uman. O comunitate reprezintă o instituție specială, parte a unei culturi și constă în ideile și comportamentul membrilor săi. Pentru ca ea să se dezvolte și să devină mai puternică, trebuie ținut seamă de contextul ființelor umane care alcătuiesc comunitate. Așa cum Factorul Uman consideră ființa în întregime, în acelaș fel capacitarea comunității trebuie să privească întreaga comunitate.
Le factor humain et le renforcement des communautés
Phil
Bartle, Fondateur, Community Empowerment Collective
Victoria,
British Columbia
Abstrait
Community Empowerment, une méthodologie pour renforcer le communautés, part de l’idée que la capacité ne peut pas être construite dans une communauté (par l’ingénierie sociale), mais qu’une communauté peut être stimulée à se développer par elle-même. La communauté est une institution et fait parti de la culture, des idées et des actions appris par les humains, et c’est pourquoi elle est différente des humains qui l’ont appris. Le travail sur le terrain indique que la force d’une communauté est basée sur seize facteurs de force. Ils sont décrits et il est démontré qu’ils appartiennent aux six dimensions de la culture, et par conséquence font parti de l’approche du facteur humain qui considère la personne entière. (Johanne Lemaire)
Der ganzheitliche Ansatz „menschlicher Faktor“ in der Stärkung der Gemeinschaft
Phil
Bartle. Gründer des „Community Empowerment Collective“
Victoria,
British Columbia
Abstract
Community Empowerment, eine spezielle Methode zur Stärkung der Gemeinschaft, beginnt mit der Idee, daß man Kapazität nicht herstellen kann (etwa durch Social Engineering), sondern daß die Gemeinschaft angeregt werden kann, um sich selbst zu entwickeln. Die Gemeinschaft als Institution besteht aus Kultur, Ideen und Handlungen, die von Menschen gelernt werden, und deshalb ist sie verschieden von den Menschen, die sie lernen. Feldforschung zeig, daß die Stärke einer Gemeinschaft auf sechzehn Stärkefaktoren baut. Diese Faktoren werden beschrieben und es wird gezeigt, daß sie zu den sechs Dimensionen von Kultur gehören; somit auch teil des ganzheitlichen Ansatzes „menschlicher Faktor“ sind. (Johanne Lemaire)
Factor humano y potenciación comunitaria
Phil
Bartle, Fundador del Colectivo de Potenciación Comunitaria
Victoria,
Columbia Británica
Resumen
La Potenciación Comunitaria, una metodología especial para fortalecer comunidades, parte de la idea de que la capacidad no se crea (ingeniería social), sino que puede estimularse a la comunidad para que se desarrolle a sí misma. La comunidad es una institución y forma parte de la cultura, ideas y acciones aprendidas por los humanos, y por tanto es diferente de los humanos que aprenden. El trabajo sobre el terreno revela que la fuerza de una comunidad se basa en dieciséis factores de fortaleza, que describiremos y demostraremos que pertenecen a las seis dimensiones de la cultura, lo que los hace parte del enfoque de «Factor humano» que considera la persona al completo. (Lourdes Sada)
Endnotes
1. Culturalizarea și socializarea sunt descrise pe acest website (Capacitarea Comunității).
A se vedea: http://www.scn.org/mpfc/modules/edu-inru.htm
2. Perspectiva Sociologică.
A se vedea: http://www.scn.org/mpfc/modules/per-inru.htm.
3. Cele șaisprezece elemente de tărie sunt descrise pe site-ul Capacitarea Comunității.
A se vedea: http://www.scn.org/mpfc/modules/mea-inru.htm.
4 Contribuțiile majore ale lui Weber, inclusiv despre birocrație, sunt menționate pe pe site-ul Capacitarea Comunității.
A se vedea: http://www.scn.org/mpfc/modules/cla-weru.htm.
5. Cele șase dimeniuni sunt descrise pe site-ul Capacitarea Comunității.
A se vedea: http://www.scn.org/mpfc/modules/dim-inru.htm
Referințe Citate
Bartle, Phil, 2005, Sociologia Comunităților, o introducere. Camosun College,Victoria
Henslin, James M., Dan Glenday, Ann Duffy și Norene Pupo. 2004. Sociologia: O Abordare Pragmatică , Third Canadian Edition. Toronto: Pearson
Weber, Max, 1946, From Max Weber; Essays in Sociology. (H Gerth & C. Wright Mills, trans și ed), New York, Oxford
––»«––
 |