Traduceri:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile

TEHNOLOGIA ALIMENTARII CU APA PENTRU MOBILIZATOR

Alimentarea cu apa a populatiei

de Phil Bartle, PhD

traducere de Ioana Ciobotea

Dedicat lui Andrew Livingstone

Conspecte de training

Incurajarea comunitatilor sa foloseasca o combinatie de tehnologii pentru administrarea propriului sistem de alimentare cu apa

Transportarea apei:

Indiferent de sursa din care provine, apa trebuie transportata acolo unde va fi consumata. Fie ca este transportata, pompata sau adusa prin tevi, o anumita tehnologie se foloseste in fiecare caz. In unele situatii e necesar ca apa sa fie tratata pentru a deveni potabila; asta inseamna alte tehnologii. Amintiti-va documentul despre ce este comunitatea si cum functioneaza ea: tehnologia este o dimensiune culturala, transmisa si dezvoltata mai degraba prin simboluri decat prin gene. Modul in care oamenii transporta apa de baut de la sursa la locul unde va fi folosita, este in mare masura o chestiune de traditii, concepte, valori, obiceiuri si alte creatii umane.

A determina o comunitate sa priveasca managementul alimentarii cu apa intr-un mod rational si analitic, evaluand raportul cost/beneficii, presupune, ca orice mobilizare, stimularea si ghidarea catre o Schimbarea sociala. A crede ca tehnologia este o materie rece, rationala, si independenta de cultura (asa cum gandesc multi ingineri), inseamna a nu intelege natura tehnologiei din punct de vedere cultural, si poate duce la esecul sustinerii unui sistem de alimentare cu apa.

In procesul mobilizarii unei comunitati, daca s-a stabilit ca un sistem de alimentare cu apa reprezinta prioritatea acesteia, trebuie sa ajutati membrii comunitatii sa-si dezvolte o parere de ansamblu asupra sistemelor de alimentare cu apa. In general se presupune ca exista un singur mod corect de a furniza apa, si ca munca mecanizata este intotdeauna superioara celei manuale. Atitudinile personale sunt de asemenea importante. Membrii comunitatii, motivati probabil de un sentiment de mandrie sau de dorinta de a parea moderni, prefera adesea o masina sofisticata si scumpa, chiar daca resursele de care dispun pentru functionarea si intretinerea acesteia sunt mult mai potrivite pentru un sistem manual.

Membrii comunitatii trebuie sa-si dezvolte o privire de ansamblu care sa cuprinda diferitele alternative pentru sursele de apa si tehnologiile de transportare a apei.

E important ca aceasta privire de ansamblu sa nu le fie impusa dun exterior. Ca mobilizator, dumneavoastra trebuie sa punctati aceste aspecte membrilor comunitatii, prin intermediul comitetului lor executiv, ca parte a planificarii procesului unui proiect comunitar.

Un sir de tehnologii sofisticate:

Probabil cea mai simpla tehnologie de furnizare a apei consta in introducerea unui container intr-o apa de suprafata si aducerea containerului la gura. Printre cele mai complicate, scumpe si sofisticate se numara sistemele de tevi de apa din marile orase, cum ar fi New York. Intre aceste doua extreme exista o multitudine de grade de tehnologie.

Membrii comunitatii trebuie sa realizeze ca exista o gama limitata de tehnologii care le sunt accesibile lor. Trebuie sa-si evalueze resursele, si sa-si calculeze singuri optiunile disponibile. Aceasta trebuie sa se faca in paralel cu evaluarea diferitelor surse de apa la care au acces, dupa cum se descrie in documentul insotitor, Sursele de apa.

Exista o atitudine prevalenta pe care o puteti intalni. Uneori aceasta atitudine poate fi identificata ca mandrie, fiind corelata cu dorinta de de a avea tehnologii cat mai sofisticate. Ea nu este corelata cu cat de adecvata ar putea fi tehnologia respectiva, nici cu aspectele tehnice sau de inginerie si nici cu raportul dintre cost si resursele de care ar putea dispune comunitatea.

Nu trebuie sa criticati aceasta atitudine tinandu-le predici. Incercati sa o subminati provocandu-i pe membrii comunitatii sa-si justifice alegerea si sa analizeze relatia dintre costuri, beneficii si resursele disponibile.

Sa revedem in continuare cateva tipuri de tehnologii privind furnizarea apei, punand accentul pe comunitatile cu venituri reduse din tarile sarace. Acestea includ:

Dumneavoastra ca mobilizator trebuie sa revedeti toate aceste aspecte cu membrii comunitatii, afisandu-le public si identificand beneficiile si obstacolele fiecaruia, totodata cu estimarea costurilor de constructie si intretinere. Trebuie sa le demosntrati ca exista variatii in fiecare dintre aceste categorii. Comunitatile trebuie incurajate sa obtina o combinatie de tehnologii diferite.

Aceasta lista unora le poate parea prea evidenta, in timp ce altora prea simplista. Ea trebuie sa fie folosita ca un instrument adminstrativ, o lista deschisa, care sa va ajute sa indrumati membrii comunitatii in realizarea unui inventar al tehnologiilor disponibile, beneficiile si limitele fiecareia, cu scopul de a lua decizii manageriale in cunostinta de cauza.

Cursuri de apa si balti din vecinatate:

Extragerea apei din cursurile de apa si baltile din vecinatate reprezinta probabil cea mai simpla tehnologie. Cu toate acestea, este printre cele mai periculoase metode, prezentand un risc crescut de a furniza apa contaminata cu micro-organisme ce produc diferite boli. Este o metoda comun folosita, si este practicata acolo unde nu este disponibila alta tehnologie, sau unde apa necontaminata este prea departe sau prea costisitor de transportat.

In unele zone, oamenii platesc pentru apa freatica necontaminata in timpul sezonului secetos, dar colecteaza apa de suprafata contaminata in timpul sezonului ploios deoarece apa freatica necontaminata este deja vanduta si finantele gospodaresti sunt limitate. Acesta este un exemplu in care oamenii aleg apa necontaminata nu pentru beneficiile asupra sanatatii, ci doar datorita disponibilitatii acesteia.

Dupa cum am notat intr-un alt modul (Vezi: Sursele de apa si AMP), apa necontaminata fara alte masuri adiacente nu reduce imbolnavirile si saracia, de aceea ea trebuie sa fie insotita de intelegerea modului in care se pot reduce imbolnavirile si a modului in care se pot elimina bolile transmise prin fecalele ajunse in apa de baut.

Puturile de suprafata:

O tehnologie foarte comuna pentru a obtine apa de baut este saparea unui put de suprafata. De obicei are cel putin cativa metri adancime, astfel incat apa freatica este putin probabil sa fie contaminata.

Pamantul este un filtru eficient pentru apa. Exista totusi si exceptii, depinzand de cat de contaminate pot fi anumite surse de apa din vecinatate. Apa poate fi usor contaminata daca fantana nu este acoperita. Deseuri, animale mici, insecte si fecale ale pasarilor pot ajunge cu usurinta in apa din put. Animale blocate in put pot muri iar corpurile raman in apa.

Puturile de suprafata pot diferi in functie de felul in care este scoasa apa. Apa poate fi scoasa cu o galeata cu franghie care poate fi manevrata manual sau prin intermediul unei manivele. Cea de-a doua varianta este mai costisitoare decat prima. Putul poate fi acoperit majoritatea timpului, si descoperit doar cand se coboara galeata pentru a scoate apa. Aceasta ajuta la pastrarea necontaminata a apei. O teava poate fi montata in put pana la nivelul apei, si apa scoasa cu ajutorul unei pompe manuale sau mecanizate. Prima varianta este mai putin costisitoare decat a doua. Un important beneficiu al folosirii unei tevi este acela ca putul poate ramane permanent acoperit, reducand astfel semnificativ probabilitatea de contaminare.

Instalarea ambelor tipuri de pompa este costisitoare; pompa manuala este mai ieftina dar mai putin convenabil sa fie manevrata decat pompa mecanica. Pompa mecanica necesita combustibil si lubrifianti, costurile de functionare fiind mai mari.

Multe persoane mai in varsta prefera sa foloseasca munca manuala care costa mai putin. Ei pierd din vedere realitatea economica ca femeile si fetele care produc munca fizica necesara cheltuie timp si energie (ceea ce se traduce in bunastare) care ar putea fi folosite pentru alte activitati mai productive.

In mod surprinzator, multe ape freatice de suprafata pot curge in subteran pana in ocean. Aceasta produce o situatie interesanta in care, in timpul refluxului, sapand in nisip se poate gasi apa dulce, iar in timpul fluxului in acelasi loc apa este sarata.

Puturi forate de suprafata:

Din punct de vedere tehnic diferenta este mica intre puturile forate de suprafata si fantanile de suprafata. Primul este de obicei forat, nu sapat. Puturile sapate manual sunt de obicei mai largi in diametru. Puturile forate mecanic au in general un diametru mai ingust (ca de ex. 40cm). Diferenta importanta consta in costurile de constructie. Un camion cu un perforator automat poate costa pana la un milion de dolari sau chiar peste, prin urmare e foarte scump de inchiriat.

De obicei apa este extrasa dintr-un put forat cu ajutorul unei pompe manuale, desi e posibil sa se foloseasca si o pompa mecanica. De obicei putul este acoperit, ceea ce contribuie la pastrarea necontaminata a apei.

Puturi forate de adancime:

Un put forat de adancime ar putea fi necesar acolo unde nu exista surse de apa freatica la suprafata.

Dupa cum s-a mentionat in documentul despre sursele de apa , o panza freatica adanca este mai putin probabil sa contina apa dulce (buna de baut, fara saruri si minerale) decat o panza freatica de suprafata. De asemenea este mai costisitor de construit decat un put de suprafata, timpul de foraj fiind mai mare. Este si mai probabil sa necesite o pompa mecanica daca o pompa manuala nu poate extrage apa eficient.

Marele avantaj este probabilitatea foarte mare ca apa sa ramana necontaminata de micro-organisme, atata vreme cat putul este acoperit si oamenii nu il descopera frecvent. Din nefericire, gustul apei nu este prea bun.

Colectarea apei de ploaie:

Acolo unde nu exista apa de suprafata si nici rauri sau lacuri in vecinatate, unica sursa de apa ramane apa de ploaie.

O modalitate comuna de a colecta apa de ploaie este aceea de a construi jgheaburi de-a lungul streasinilor caselor, apa fiind apoi colectata prin alte jgheaburi pana ajunge in containere. Apa care se va scurge de pe acoperis va fi asfel canalizata si colectata.

Un sistem mai elaborat de colectare a apei de ploaie include tancuri (cisterne) voluminoase de ciment construite subteran, si pompe care sa aduca apa deasupra tancului, de unde apa se poate scurge printr-o teava. O tehnologie mai simpla si mai ieftina presupune doar cateva butoaie care sa stranga apa direct din jgheaburile streasinilor. Avantajul primei variante este acela ca este mai usor sa se mentina apa necontaminata, dar este mai costisitor sa fie construit decat gasirea catorva butoaie. Folosirea butoaielor se poate practica acolo unde ploua saptamanal pe tot timpul anului, astfel incat, desi au o capacitate mica de depozitare, butoaiele nu se usuca.

Unde exista anotimpuri distincte ploios si secetos, si e necesara depozitarea apei pe lunga durata, cisternele subterane sunt mai practicate decat butoaiele tinute pe sol.

Colectarea apei aduse de inundatii:

Aceasta tehnologie este asemanatoare colectarii apei de ploaie, si este folosita acolo unde ploaia se produce doar cateva zile pe an.

Adeseori, acolo unde exista campii intinse, si unde ploaia vine cu putere si in cantitate foarte mare, dar doar pe parcursul a catorva zile sau saptamani pe an, solutia este sa se indiguiasca apa. E necesara pentru aceasta o buna cunoastere a zonei in care trebuie canalizat fuxul de apa.

Se sapa o groapa de forma unei potcoave, deseori cu un buldozer, si se inalta un perete (un dig) din trei parti (cele trei parti de unde nu vine apa) pentru a colecta apa adusa de inundatii.

Aceasta tehnologie prezinta multe dezavantaje. Uneori micul lac artificial nu dureaza tot anotimpul secetos pana la ploile din anul care urmeaza. Alteori, apa devine namoloasa si se contamineaza cu micro-organisme. Acest lucru devine si mai problematic datorita obiceiului de a adapa vitele in micul lac.

Totusi, este cea mai buna optiune acolo unde nu exista alte alternative.

Protectia izvoarelor:

Dupa cum s-a mentionat in documentul despre sursele de apa, uneori panza freatica de apa ajunge la suprafata, si apa va izvori in mod miraculos din pamant. Apare astfel un izvor. Un izvor este o conditie naturala aparent miraculoasa; e un minunat loc unde se poate medita, sau pur si simplu privi in apa.

Pentru a fi folosit ca sursa de apa de baut, tehnologia esentiala consta in protejarea sa. El poate fi contaminat cu micro-organisme daca oamenii sau animalele se aproprie prea mult in cautare de apa. Izvorul poate fi distrus cu usurinta daca persoane nestiutoare incearca sa-i largeasca gura, sa curete plantele din jur, sau sa-i modifice in vreun fel arhitectura.

Cea mai buna metoda de protectie consta in construirea unui zid puternic de ciment in jurul sau, care va fi apoi acoperit deasupra cu un acoperis de ciment intarit, astfel incat nici oamenii nici animalele nu vor avea acces in aria din jurul izvorului. Zidul de ciment poate fi prevazut cu tevi scurte sau gauri care sa permita apei sa se scurga in afara.

Esentialul consta in prevenirea faptului ca cineva sau ceva sa afecteze izvorul sau pamantul imediat inconjurator. Interesant si provocator este faptul ca orice izvor este unic in felul sau, si ofera provocari in gasirea modalitatilor de protejare.

Dupa ce sunt protejate, multe izvoare pot fi prevazute cu tancuri de depozitare a apei, jgheaburi pentru scurgerea apei, cisterne acoperite de depozitare, si/sau tevi pentru transportul fluxului de apa in sens gravitational.

Extensii de tevi pentru transportarea apei:

Unele comunitati sunt biencuvantate cu sisteme de alimentare cu apa situate in vecinatate, si tot ce trebuie sa faca este sa construiasca un sistem de tevi pentru scurgerea apei in sens gravitational, si eventual o pompa pentru ridicarea apei intr-un tanc inalt de unde apa se va scurge datorita gravitatiei. Un exemplu este o comunitate rurala din vecinatatea unui oras ce detine un sistem de alimentare cu apa. Un alt exemplu poate fi o mahala sau un cartier dezorganizat de la periferia unui oras care nu are inca apa curenta.

Comunitatea (si nu dumneavostra) trebuie sa obtina autorizatia si dreptul de a folosi apa orasului, apoi sa construiasca o pompa care sa ridice apa la o inaltime suficienta, si sa instaleze tevi care sa transporte apa catre comunitate.

Un alt exemplu este un lac sau un rau situat in apropierea muntilor, care poate fi canalizat pentru a transporta apa prin tevi pana la comunitate. Uneori asta presupune construirea unui baraj pe rau, si/sau instalarea unei pompe pentru a extrage apa di lac sau din rau, transportand-o apoi prin tevi catre comunitate.

In mod similar, apa poate fi disponibila acolo unde exista un izvor care a fost protejat. Poate fi nevoie de o pompa (in functie de gravitatie) si vor fi necesare tevi pentru transport.

Desalinizarea apei:

Apa extrasa din ocean sau din puturi foarte adanci este prea sarata. Ea contine prea multe saruri si minerale pentru a fi potabila (buna de baut), desi poate fi buna pentru spalat sau eventual pentru gatit.

Inlaturarea sarurilor din apa este mai simplu decat multi oameni isi pot imagina. Fierberea si condensarea, proces numit distilare, nu sunt practice, in principal datorita costului combustibilului necesar. Dar acesta poate fi obtinut folosind energia solara.

Aveti nevoie de un recipient larg in care sa puneti apa sarata. Poate fi aproximativ de marimea suprafetei podelei unei camere. Deasupra recipientului intindeti o folie curata de plastic, care sa atarne in mijloc. Soarele va evapora apa din recipient si o va condensa pe folia de plastic de deasupra. In portiunea centrala care atarna in jos a foliei, puneti un mic vas la cativa centimetri dedesubtul plasticului. Fixati apoi o teava de la vas pana dincolo de marginea foliei prin care sa se scurga apa desarata, colectand-o apoi intr-un container. Din cand in cand trebuie sa reumpleti recipientul cu apa sarata, putand folosi pentru aceasta o pompa care aduce apa din subteran sau din ocean.

Decontaminarea apei:

Daca apa a fost contaminata, sau potential contaminata cu micro-organisme transmitatoare de boli, pentru a deveni potabila (buna de baut) e nevoie de un sistem de purificare a apei bazat pe chimicale sau pe filtre de nisip. Daca apa contine multe saruri si minerale e nevoie, dupa cum s-a mentionat anterior, sa fie desalinizata pentru a putea fi bauta. Aceasta se poate realiza prin evaporare si re-condensare.

Procesarea apei pentru a deveni potabila costa bani si/sau alte resurse. Inainte de a se angaja intr-o astfel de actiune, o comunitate trebuie sa revada resursele de care dispune pentru a stabili daca este realizabila.

Concluzii; Administrarea comunitara a alimentarii cu apa:

Sarcina dumneavoastra ca mobilizator este sa indrumati comunitatea sa-si administreze propriul sistem de alimentare cu apa. Aceasta se poate realiza cel mai bine in cadrul unor intruniri in care se revad sursele disponibile, ca parte a evaluarii participative, apoi posibilele tehnologii si costurile pe care le implica, iar in final o trecere in revista a resurselor disponibile pentru construirea si intretinerea fiecarui sistem in parte.

Facand aceasta trebuie sa va reamintiti ca acest proces este parte a inlaturarii unor atitudini, cum ar fi cele care prefera tehnologii nepotrivite, bazandu-se mai mult pe mandrie decat pe fezibilitate; sau bazandu-se pe inertia gandirii, "doar pentru ca asa s-a facut pana cum"; sau bazandu-se pe o alocare nedreapta a sarcinei de a cara apa (de ex. femeilor), pierzandu-se astfel prea mult timp si energie. Pot fi de asemenea atitudini care contribuie mai degraba la raspandirea bolilor decat la mentinerea sanatatii populatiei.

Inlaturati aceste atitudini nu prin predici ci prin promovarea unei abordari manageriale a alimentarii cu apa.

Referinte:

1. Alan Malina
2. http://www.thewaterpage.com/religion.htm

Nota:
Probabil una dintre cele mai pitoresti si mai sofisticate tehnologii traditionale de alimentare cu apa este cea folosita de populatia Borena (sau Borana), care migreaza cu vitele in sudul Etiopiei si nordul Kenyei. Ei isi sapa gropile de apa (Ellas) trasand la inceput o circumferinta de aproximativ 300-400 de metri si continuand apoi in jos spre centru. La aproximativ jumatatea distantei pana la suprafata apei construiesc jgheaburi in care se pot adapa vitele. Sapa apoi un put vertical cu circumferinta de cca zece metri, cu o schela de lemn pe margini, si o serie de jgheaburi pe margini la 3-4 metri distanta unele de altele. Ei colecteaza apa de la nivelul cel mai de jos, dau recipientele persoanei asezate deasupra, si pun apa in jgheabul imediat superior de pe peretele putului. Acest proces se poate repeta de cateva ori la rand, apa trecand din mana in mana si din jgheab in jgheab pana cand ajunge in jgheabul unde sunt adapate vitele. (Exista un set de reguli si practici la fel de complicate care permite fiecarui grup de semi-nomazi sa foloseasca fiecare put).

Un sant pentru tevile de apa:

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceput de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 30.01.2011