Traduceri:

Alte pagini:

Sociologie:
Pagina Principală
Notiţele cursului
Discuţii
Hub

Cuvinte Cheie
Module

Utilităţi:
Hartă Site
Contact
Documente Folositoare
Linkuri Utile

EDUCAŢIE

un proces şi o instituţie socială

de către Phil Bartle, PhD

tradus de Sandra Lifshitz

Material de training

Educaţia este ceva mai mult decât învăţare

Educaţia este diferită de socializare pentru că este, sau se presupune că este planificată, cu obiective stabilite pentru ce învaţă elevii -- o programă. Vezi eseul meu despre Educaţie şi Socializare.

Educaţia este o instituţie socială .

Este o colecţie de organizaţii desemnate să educe tinerii în societate.

Cînd copiii merg pentru prima oară la grădinţă, şcoala primară şi secundară, învaţă noi modalităţi de a funcţiona, interacţiona cu alţi elevi şi personalul într-o comunitate nouă şi este necesar să fie socializaţi.

Ca şi cu alte socializări secundare, acest aspect al educaţiei de obicei nu este planificat, nu este în mod special parte din programă şi tinde să fie spontan şi ad hoc.

Experienţa poate produce nişte angoasă printre elevi, şi multe şcoli au consilieri ca să-i ajute pe copii să se adapteze în funcţie de cerinţe.

La fel ca şi în alte instituţii unde socializarea are loc, şcolile contribuie la socializare în funcţie de sex, cu toalete separate pentru băieţi şi fete, reguli de îmbrăcăminte, şi încurajări să se înscrie la un curs sau altul.

Acum cincizeci de ani, nimeni nu presupunea că fetele vor avea rezultate bune la matematică şi ştiinţe, şi erau îndemnate să studieze economia gospodăriei mai curînd decît arte industriale.

Acum se pune mai mult accentul pe încurajarea fetelor să obţină rezultate bune la ştiinţe şi se tolereaza mai mult agresivitatea şi comportamentul nerestrîns al băieţilor, diminuînd calificările lor vandabile societăţii după ce părăsesc şcoala.

O instituţie educaţională este una care crează si măreşte inegalitatea.

Copiii de părinţi bogaţi în general merg la şcoli "mai bune" cu buget mai mare şi mai multe servicii.

Principiul "oportunităţilor egale" înseamnă de fapt oportunitatea de a concura şi rezultatul ei este întotdeauna inegalitate. Nu duce la egalitate.

Studenţii sînt evaluaţi şi notaţi şi note mai bune înseamnă că au mai mult acces să-şi continue educaţia, şi, mai tirziu, acces la mai multe posturi mai bine plătite.

Într-o societate post-industrială complexă ca a noastră, ca şi în societăţile industriale, persoanele în general nu sînt văzute ca indivizi în ei însăşi, ci în funcţie de rolurile diverse pe care le au.

Acesta este un produs şi un simptom de gesellschaft.

Mulţi patroni, în consecinţă, oferă poziţii celor ce aplică, pe baza diplomelor lor, chiar dacă conţinutul educaţiei nu este direct legat de abilităţile şi cunoştiinţele necesare postului oferit.

Atunci se spune că avem o societate "acreditată".

Asta înseamnă că unele persoane care ar putea să facă o treabă mai bună nu sînt angajate, în timp ce persoane care au certificatele necesare, dar poate nu acelaşi nivel de abilitate, obţin slujba.

Educaţia îndeplineşte un rol de “portar”, filtrînd anumite persoane în afara accesului la anumite locuri de muncă, şi lăsind pe alţii înauntru.

Vezi notele de lectură despre Promovarea socială.

Foarte des facem distincţie între educaţie si formaţiune.

Educaţia este acumularea de cunoştiinţe în timp ce formaţiunea este obţinerea de abilităţi, deşi cele două se suprapun considerabil.

În pagina mea "Împuternicirea Comunităţii", formaţiunea oferită merge mult mai departe decît definiţia ei obişnuită.  Vezi “Formaţiunea ca Mobilizare.”

Aşa cum ne putem aştepta, sociologii cînd analizează educaţia au tendinţa să se uite la aspecte diferite în funcţie de perspectiva pe care o preferă.

Funcţionaliştii în general privesc modul în care educaţia contribuie la funcţionarea societaţii, oferind formaţiune în abilităţi şi educaţie în cunoştiinţele care ajută societăţii să funcţioneze.

"Portarul la intrare" este văzut ca o necesitate în funcţionarea meritocraţiei. Educaţia ajută să integreze indivizii într-o societate complexă.

">Educaţia este vazută ca disponibilă pentru orice necesitate de schimbare socială.

Sociologii de conflict, în contrast, văd rolul educaţiei ca menţinînd inegalitatea, şi deci privilegiul pentru unii dar nu şi pentru alţii.

Ei consideră că testele de inteligenţă au un bias cultural, şi că bugetul inegal al şcolilor contribuie la inegalitate şi la menţinerea mozaicului vertical, servind scopurile elitei la putere.

Ei descriu “programa ascunsă” ca ceva ce se predă la şcoală dar nu este scris în programă, supunere la autoritate, conformitate cu direcţia principală sau valori şi norme burgheze, etica de lucru protestantă, şi alte aspecte care menţin suportul clasei superioare de către clasa mijlocie.