CARACTERISTICILE COMUNITĂŢII
tradus de R. Borşa
Note de curs
Pentru ca o comunitate să fie întreagă şi sănătoasă, ea trebuie să se bazeze pe dragostea oamenilor
şi pe grija pe care şi-o poartă unul celuilalt.
Millard Fuller
SPIRITUL COMUNITĂŢII
Dacă sociologia trebuie să rămână o ştiinţă, ea nu are dreptul să ia decizii teologice, ca existenţa sau non existenţa spiritului.
Pentru aceste întrebări trebuie căutat un consilier religios. Fraza „spiritul comunităţii” de aici nu are o interpretare teologică.
Nu este nimic supranatural în ceea ce priveşte comunitatea sau alte instituţii sociale ale societăţii.
Ce este deci „Spiritul comunitar”?
Spiritul comunitar se referă la ideea pe care membrii comunităţii o au despre ei înşişi şi despre comunitatea lor.
În general este vorba de atitudini pozitive, optimiste în privinţa viitorului şi care încurajează altruismul şi contribuţia
membrilor la bunăstarea comunităţii. Printre acestea regăsim şi fidelitatea. De asemenea şi optimismul. Aceste atitudini sunt apoi
reflectate în purtarea acestor membri şi prin urmare contribuie la un viitor mai bun al comunităţii. A spune că ei au „spirit”,
nu înseamnă că sunt posedaţi de vreo fiinţă supranaturală, dar că sunt activi şi motivaţi.
Ei sunt animaţi.
O caracteristică importantă a comunităţii este că membrii săi sunt conştienţi de apartenenţa lor la aceasta. Putem spune că
spiritul lor comunitar se identifică cu fidelitatea lor.
Expresia „spirit comunitar” nu este aici un termen tehnic sociologic, dar serveşte mai ales pentru a prezenta o
caracteristica importantă, chiar definitorie a comunităţii, ceea ce sociologii numesc "gemeinschaft."
În germană, „gemeinschaft” înseamnă simplu „comunitate”. Dar mulţumita sociologului german Ferdinand Tönnies,
acest termen este folosit în sociologie pentru a denumi caracteristicile esenţiale ale comunităţii.
Acest concept este ceva mai mult decât denumirea de „spirit comunitar”.
GEMEINSCHAFT ȘI GESELLSCHAFT
Tönnies consideră opuse „gemeinschaft ” cu „gesellschaft". În germană, "gesellschaft” este un substantiv care înseamnă
„societate”. În sociologie este folosit ca adjectiv pentru a caracteriza contrastul fată de „gemeinschaft” care evocă
„răceală”, formalitate, asociată mai ales vieţii urbane decât celei rurale.
Ceea ce Tönnies a explicat, a fost schimbarea în timp, când societăţile au devenit mai complexe, de le o organizare socială
informală, personală şi „sătească” la una mai formală, bazată pe reguli, „rece” (impersonală). Acolo unde existau caracteristici
„gemeinschaft ” majoritatea persoanelor se cunoşteau şi oamenii interacţionau unii cu ceilalţi ca grup, mai degrabă decât un
simplu vid social.
Este vorba de o schimbare interesantă din punct de vedere lingvistic. Acolo unde comunitatea a însemnat odată un grup de persoane,
cu propria cultură şi organizaţie socială în cadrul societăţii ca întreg, cuvântul german pentru comunitate vine să desemneze
caracteristicile comunității, informale și personale. Este o schimbare care se poate asemăna cu cea dintre un substantiv şi un
adjectiv. Pentru a menţine diferenţa, sociologii au tendinţa să reţină cuvântul german (gemeinschaft ) pentru adjectiv, iar cuvântul
„comunitate” să fie folosit ca substantiv. Privim „ gemeinschaft ” ca ceva care nu este „sau... sau”, dar ceva ce comunităţile
au în grade diferite.
AVEŢI GRIJĂ LA POETIZAREA COMUNITĂŢII:
Unor oameni le place să trăiască în oraş.
Altora le place să trăiască în mici comunităţi rurale.
Să ii lăsam de o parte pe pustnici, pe prospectori sau pe vânători, facem cu toţii alegeri care ne reflectă valorile şi atitudinile.
Pentru că avem idei preconcepute despre caracteristicile diferitelor comunităţi, avem tendinţa de a idealiza pe cei care sunt mai
bine reprezentate fie de gemeinschaft, fie de gesellschaft. Să nu uităm că, în ştiinţele sociale, trebuie să ne concentrăm
mai mult pe "ceea ce este" mai degrabă decât "ceea ce ar trebui să fie".
Atunci când comunitatea se identifică mai mult cu gemeinschaft, poate să devină insuportabil când toata lumea îţi
ştie ocupaţiile, unde zvonul influenţează foarte mult comportamentul oamenilor şi unde libertatea de a acţiona
sau de a se îmbrăca într-un mod excentric este restrânsă. În schimb, exista persoane care se simt bine dacă sunt cunoscute de toata
lumea, care preferă să nu fie nevoiţi să ia decizii în ceea ce priveşte credinţele religioase sau alegerile politice şi care sunt mulţumiţi
de partajarea valorilor şi experienţelor comune.
În schimb, atunci când comunitatea est mai degrabă de tip gesellschaft, anonimatul şi dificultatea de a avea prieteni
pot fi dure, atunci când eşti ignorat în cea mai mare parte a zilei, unde ţi-e frică de străini pentru că ar putea să te rănească sau
să te fure, sau unde nu ştii exact care sunt regulile şi dacă ai putea să fii arestat. Aţii ar putea să se simtă eliberaţi de
constrângeri în ceea ce priveşte stilul lor de viaţă, credinţele religioase, să poată susţine orice partid politic şi să nu aibă
de-a face cu zvonurile.
Trebuie avut de grijă atunci când oamenii vorbesc ca şi cum o comunitate în sine este ideală. Câţiva susţinători ai participării
comunitare scriu ca şi cum ar exista ceva legat de comunitate care ar justifica participarea comunitară. Mulţi autori, fie de ficţiune
sau non ficţiune, scriu ca şi cum viata rurală sau cea din oraşele mici este bună într-un mod intrinsec, în timp ce alţii fac acelaşi
lucru pentru viata lor în oraş.
Să ne concentrăm pe „ceea ce este” şi nu pe „ceea ce ar trebui să fie”.
SPIRITUL COMUNITAR POATE FI UN SPIRIT RĂU:
Comunităţile mici au recurs la modalităţi informale de regularizare socială, care, în schimb, se alimentează
din zvonuri. Adesea aceste zvonuri pot fi vicioase şi duc la rea-funcţionare. Chiar şi inocenţi, cei care sunt victime, pot fi
judecaţi, acuzaţi şi pedepsiţi, şi asta pentru că zvonurile nu au aceleaşi sisteme de verificare şi de cântărire ca o
curte de justiţie.
Dacă aţi avut deja neplăcerea de a fi obiectul unui asemenea zvon, venit ca sancţiune negativa, chiar dacă eraţi vinovat
sau nu, ştiţi cât de acuzator este. În asemenea momente este chiar posibil să-ţi doreşti liniştea unei celule.
Chiar dacă uneori folosim termeni uzuali de genul „confortabil si primitor” pentru a caracteriza gemeinschaft, trebuie
evitată exprimarea care lasă de înţeles că a trăi într-o comunitate est neapărat uşor şi confortabil. Caracteristicile
gemeinschaft spun că o comunitate este destul de mică pentru ca toţi membrii să se cunoască intre ei, pentru ca măsurile
de control social să fie de tip informal (zvonul) mai degrabă decât de tip formal (legi sau reguli), iar diviziunea muncii şi rolurile să
fie mai puţin rigide şi formale. Este o situaţie care se poate dovedi dificilă şi inconfortabilă pentru unii. Chiar dacă „unitate”
este o parte din cuvântul „comunitate”, nu există nici o garanţie că o comunitate ar fi armonioasă şi unită.
Schismele sociale pot fi lungi şi amare, uneori păstrându-se timp de mai multe generaţii. Acestea pot fi bazate pe clanuri,
caste, clase, vârstă, gen, etnie, limbă, religie, câştig deci toate elementele organizaţiei sociale.
GENERALIZARE: IDENTITATE ŞI STEREOTIP
Fiecare comunitate este diferită.
Oamenii, prin natura lor şi prin modul lor de dezvoltare socială, au tendinţa de a generaliza pe baza unor observaţii particulare.
Acest lucru este normal şi, de altfel, este şi modul în care învăţăm o altă limbă.
Totuşi, atunci când aplicăm aceeaşi metodă unor aspecte ale vieţii, putem să avem probleme.
Folosim termenul de „generalizare” pentru a numi un proces în care observăm personalitatea
unor membri ai comunităţii şi apoi extrapolăm pentru a realiza un stereotip ce caracterizează întreaga comunitate.
Este o metoda care nu este întotdeauna greşită. Membrii comunităţii sunt mândri de identitatea lor şi pot considera
că unele din caracteristici le dau o forţa de care sunt mândri. Aceasta contribuie la întărirea fidelităţii şi mândriei ca elemente
gemeinschaft.
Acelaşi proces se poate dovedi o formă de etnocentrism care exagerează o parte din caracteristicile
comunităţii şi reduce stima pe care publicul o poartă comunităţii.
Să facem o observaţie în ceea ce priveşte stereotipurile etnice. Aţi observat că se râde atunci când un comedian face glume pe seama
unui grup etnic, dacă el face parte din acea etnie? Aceleaşi glume făcute de membrii majorităţii pot fi văzute ca ofensatoare.
Pentru sociologi, râsul şi ceea ce oamenii găsesc amuzant sunt indicii importante.
Ele spun multe despre subiectele sensibile dintr-o comunitate.
COMUNITĂŢI CONSTRUITE:
Noţiunea tradiţională de comunitate este considerată ca fiind rurală, cu limite geografice şi de populaţie bine definite,
mică şi în care activitatea de baza este agricultura, pescuitul sau alte tehnologii similare.
Este timpul să dăm jos de pe piedestal, şi să lăsam deoparte acest model care şi-a pierdut utilitatea. Noi tipuri de
comunităţi sunt în prezent create şi dezvoltate. A se vedea: Neo Gemeinschaft.
Pe măsura ce societăţile au devenit mai urbane, mai formale, mai complexe, cu diviziunea muncii, separarea rolurilor,
interdependenţa, şi-au dezvoltat caracteristicile de gesellschaft. Este posibil sa fie o necesitate naturală, sau cel
puţin o mare dorinţă a oamenilor ca o mare parte din interacţiile sociale zilnice să fie cu persoane cunoscute decât cu străini
care ocupă roluri plate sau unidimensionale în interacţiile lor sociale. E de ajuns să spunem că urbanizarea şi înstrăinarea au dat naştere
unor comunităţi construite care nu au neapărat un teritoriu delimitat sau au apărut într-un mod natural şi neplanificat, putând fi în oraş
sau pe internet. (1)
Printre aceste comunităţi există asociaţii voluntare de indivizi care ar putea împărtăşi un interes sau o pasiune ca trenurile
în miniatură, dansul în grupuri, şahul, antrenamentul militar, dezvoltarea internaţională, baseball-ul, masoneria, libertăţile civile sau
fan cluburile. Acestea sunt organizaţii voluntare non profit (ONG = organizaţii non guvernamentale). Membrii nu sunt plătiţi, dar îşi
donează timpul şi eforturile pentru dezvoltarea organizaţiilor.
Formarea „comunelor” rezidenţiale este o altă metodă deliberată de a crea comunităţi construite.
O manifestare elementară a atracţiei pentru gemeinschaft se observă în câteva practici urbane ca amintirea numelui
şi salutarea persoanelor pe care le întâlnim zilnic: postaş, şofer de autobuz, bibliotecar, oameni de pe stradă, farmacist sau lucrător
în general (în cafenea, restaurant, închirieri video, oficiu poştal sau alte servicii).
Este o practică pe care o regăsim de asemenea la locurile de muncă. Poate că este o structură organizaţională formală, dar prieteniile
şi întâlnirile care au loc se fac fără a ţine cont de direcţiile organizaţionale. Înafară de cerinţele formale ale cooperării, o echipă poate dezvolta
relaţii care trec dincolo de exigenţele cerute de muncă. Ei ar putea să organizeze o ieşire la patinaj, un picnic, o seară de
dans, un grătar sau asistarea în grup la un meci de fotbal.
După cum Bhushan Crossman şi Coleen Thompson au descoperit în clasa de Sociologie 160, o clasă de studenţi şi profesorul
lor încep cursul fiindu-şi străini unii altora. Ei învaţă apoi să se cunoască şi, pe la sfârşitul cursului, s-au
format importante legături sociale, generându-se gemeinschaft şi făcând ca totul să semene cu o comunitate.
Comunităţile construite sunt adesea produsul urbanizării, căci oraşele pot aduce împreună oameni cu interese şi valori similare.
Asta s-a întâmplat încă de la originea oraşelor. Relaţiile de lungă durată
între asemenea grupuri cu interese similare sunt o extensie a fiecărei comunităţi construite. Astăzi, cu apariţia internetului
şi a e-mailului, noi comunităţi construite se formează, dintre care multe nici nu se auto consideră comunităţi, şi sunt asociaţii de
oameni cu interese comune, iar altele sunt în mod deliberat construite sub formă de comunităţi online.
Putem astfel parafraza Forest Gump: „Comunitatea este ceea ce comunitatea face”
NOTE DE SUBSOL
1.
Masonii sunt poate una din cele mai vechi comunităţi construite. Ei susţin că îşi trag originile din masonii
(zidarii) care au construit piramidele.
În orice caz, existenţa asociaţiilor libere este profund înrădăcinată în istorie şi ar putea
fi printre primele reacţii ale omului la dezvoltarea gesellschaft apărută ca urmare a fenomenului de urbanizare
A se vedea: Ce este comunitatea?
──»«──
Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi o trimitere la următoare adresă:
www.cec.vcn.bc.caAcest site este găzduit de către Reţeaua Comunitară din Vancouver
(VCN). |