Tweet Traduceri:
Català |
de Phil Bartle, PhDtraducere realizată de Lavinia Loredana Berția3. Adulții nu sunt copii - sunt necesare modalități de abordare diferite: Este ușor să gândim că noi, cei care îi învățăm pe alții, suntem adulți, iar cei pe care îi învățăm sunt copii. La urma urmei aceasta este situația la școală, nu-i așa? Dar este greșit să gândim așa. Demersul nostru îi privește pe adulți, iar faptul că nu știu să scrie și să citească nu îi face inferiori nouă. Trebuie să ne asigurăm ăa prin mișcările corpului, prin tonul vocii sau formulările folosite, nu le dăm impresia că ne considerăm superiori lor. Dacă le dăm această impresie, se vor simți descurajați, iar noi ii vom pierde, demersul nostru fiind inutil. Cand îi învățăm pe adulți, trebuie sa fim în permanență conștienți că nu avem de-a face cu copii. Ca și adulți, ei trebuie să fie tratați de la egal la egal. Nu trebuie să facem eforturile pe care le-am face in cazul copiilor. Copiii învață mai mult decat obiectele predate; ei învață despre putere, despre cum să se descurce în lume, despre comunitate, despre cum să se controleze. Adulții ce participă la programul de alfabetizare nu învață aceste lucruri, și trebuie să evităm automatismele care i-ar face să se simtă ca niște copii la școală. Multe eforturi ale unui profesor în școală sunt concentrate pe comportamentul copiilor și pe disciplină. În schimb, noi nu trebuie să facem nici un efort în acest sens. Dacă avem tendința de a face acest lucru, participanții vor sesiza și răspunsul lor va fi indiferența. Dacă le arătăm că îi tratăm ca pe niște adulți, ca pe niște egali, ei vor răspunde mai bine la eforturile noastre Note despre cele de mai sus (document lung) Inapoi la lista principiilor înapoi la pliantul cu principii ––»«––© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina de start |
Alfabetizarea |