Tweet
Traduceri:
Català
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
Italiano
Polszczyzna
Português
Română
Alte Pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
PRINCIPII DE ALFABETIZARE
Concepe propriul tău program de alfabetizare
de Phil Bartle, PhD
traducere realizată de Lavinia Loredana Berția
În memoria lui Peter Gzowski*
Document de referință
Nu copia metode și conținuturi din școala tradițională, deoarece acestea nu funcționează pentru persoanele nealfabetizate. Pornind de la aceste principii de bază, construiește un program relevant.
1. Nu copia metode și conținuturi convenționale și tradiționale
Vei fi un trainer de alfabetizare mai eficient dacă lași în urmă ideea că nu există decât un mod corect de a face lucrurile, și care poate fi găsit iîn manualele de specialitate. Dacă îți proiectezi propriile metode și conținuturi, bazate pe necesitățile, interesele, caracteristicile și condițiile locale, abordarea ta va avea cu adevărat însemnătate atât pentru tine cât și pentru cei pe care încerci să îi culturalizezi/alfabetizezi.
Principiul invocat de către școala tradițională, și anume "Așa s-a procedat dintotdeauna" sau "Așa trebuie făcut" este mai degraba bazat pe tradiție decat pe funcționalitate. În căutarea de cuvinte și structuri imediat utile membrilor comunității, trebuie să lași în urmă manualele standard care dau liste de cuvinte și structuri folositoare altor comunități.
Fiecare comunitate este diferită, prin urmare conținuturile ar trebui să fie diferite pentru fiecare comunitate în parte.
Cât despre metodele convenționale de învățare, majoritatea dintre acestea au fost gândite pentru copiii de vârstă școlară, în timp ce participanții la programul tău sunt adulți analfabeți sau semi-alfabetizați.
Mulți dintre participanți probabil că au deja o scurtă experiență în școala tradițională, și au abandonat școala deoarece au considerat-o lipsită de înțeles sau incomodă.
Aruncă o privire la modulul despre metode de predare, conceput pentru trainingul mobilizatorilor. Multe dintre principiile enumerate acolo sunt aplicabile aici. Evită să imiți școala. Pune accent pe "a face" mai degraba decât pe "a asculta". Încurajează descoperirea, și nu conformismul. Încurajeaza mai degrabă explorarea decât disciplina.
Dă-le șansa participanților să facă eforturi, deoarece în acest mod ceea ce învață se va sedimenta mai bine. Totuși nu îi duce până în punctul în care sunt gata să renunțe, ci caută calea prin care ei să poată spună: "Noi am făcut asta!" (VeziStart!.") Capacitarea.
2. Dezvoltă-ți propriile metode și conținuturi bazate pe principiul capacitării:
Când concepi un curriculum de alfabetizare, trebuie să îți pui două mari întrebări: "Ce trebuie să predau?" (conținutul), și "Cum trebuie sa predau?" (metoda)
Conținutul trainingului tău se referă la cuvinte, propoziții și expresii relevante situației participanților. Scrierea numelor și prețurilor diverselor varietăți de pește marin poate fi importantă pentru oamenii aparținând unei comunități care trăiește din pescuit, dar nu și unei comunități ce se ocupă cu creșterea vitelor. Locuitorii unui ghetou vor fi mai degrabă interesați de piețele locale, de costul transportului sau de modalități ieftine de distracție decât de pescuit sau creșterea animalelor.
Deoarece cu totii învățăm mai bine făcând decât ascultând, găsește modalități de a-i implica pe participanți în activități din care să învețe cuvinte relevante pentru viața și situația lor.
Într-o comunitate de pescari, de exemplu,un bun exercițiu este de a organiza o ieșire la malul marii, unde este adus și vândut peștele; în cadrul acestei ieșiri pe teren, participanții vor întocmi o lista cu numele diverselor specii de pește, dimensiunile lor și prețurile acestora. Aceasta poate fi realizată sub forma unui afiș sau a unei broșuri, cu evidente finalități practice. Folosește-ți imaginația!
Un grup urban va face o altfel de iesire pe teren, in cadrul careia vor identifica diferite semne: siglele magazinelor, semnele de circulație, tăblițele cu indicații de direcție, numele străzilor.
Observă că în acest caz metoda este o formă de acțiune practică și utilă, mai degrabă decât urmărirea unei prezentări sau ascultarea unei prelegeri. Ca și la sala de gimnastică, exercițiul (acțiunea) produce forță.
3. Adulții nu sunt copii - sunt necesare modalități de abordare diferite:
Este ușor să gândim că noi, cei care îi învățăm pe alții, suntem adulți, iar cei pe care îi învățăm sunt copii. La urma urmei aceasta este situația la școală, nu-i așa?
Dar este greșit să gândim așa. Demersul nostru îi privește pe adulți, iar faptul că nu știu să scrie și să citească nu îi face inferiori nouă.
Trebuie să ne asigurăm ăa prin mișcările corpului, prin tonul vocii sau formulările folosite, nu le dăm impresia că ne considerăm superiori lor. Dacă le dăm această impresie, se vor simți descurajați, iar noi ii vom pierde, demersul nostru fiind inutil.
Cand îi învățăm pe adulți, trebuie sa fim în permanență conștienți că nu avem de-a face cu copii. Ca și adulți, ei trebuie să fie tratați de la egal la egal. Nu trebuie să facem eforturile pe care le-am face in cazul copiilor.
Copiii învață mai mult decat obiectele predate; ei învață despre putere, despre cum să se descurce în lume, despre comunitate, despre cum să se controleze. Adulții ce participă la programul de alfabetizare nu învață aceste lucruri, și trebuie să evităm automatismele care i-ar face să se simtă ca niște copii la școală. Multe eforturi ale unui profesor în școală sunt concentrate pe comportamentul copiilor și pe disciplină. În schimb, noi nu trebuie să facem nici un efort în acest sens. Dacă avem tendința de a face acest lucru, participanții vor sesiza și răspunsul lor va fi indiferența.
Dacă le arătăm că îi tratăm ca pe niște adulți, ca pe niște egali, ei vor răspunde mai bine la eforturile noastre.
4. Modelele de predare nu trebuie luate din școlile pentru copii:
Când facem anumite lucruri, cum ar fi să predăm, deseori folosim modele de comportament. Uneori obținem aceste modele în mod deliberat de la persoane ce reprezintă pentru noi un model, de la oameni în vârstă sau alte persoane pe care le respectăm și vrem în mod conștient să le imităm. Alteori nici măcar nu suntem conștienți că ne ghidăm după anumite modele, și facem lucrurile intuitiv, după cum credem că e corect. Aceste acțiuni se bazează pe presupunerile noastre și ale altor oameni despre cum sunt lucrurile și cum ar trebui să fie ele.
Dacă singura noastră experiență legată de învățat, în special de scris și de citit, este școala, atunci ne aflăm in pericol. Riscăm să folosim școala ca unică sursă de modele de alfabetizare.
Trebuie să facem un efort să ne amintim cum era la școală și să înlăturăm cu grijă acele lucruri care nu se potrivesc adulților, și care i-ar deranja în procesul de alfabetizare. Acestea includ dar nu se limitează la: accentul pus pe disciplină, ordinele date elevilor, prezumția că profesorul are întotdeauna dreptate, comportarea precum un izvor de cunoaștere și înțelepciune.
În unele școli, profesorii insultă elevii în fața altor elevi, îi pedepsesc fizic și verbal pe aceștia, le vorbesc într-o manieră arogantă, îi critică și îi umilesc. Din fericire aceste modele de comportament tind să dispară din școlile din întreaga lume, și prin urmare trebuie evitate cu scrupulozitate și în demersul nostru de alfabetizare a adulților.
Ia în vedere moduri diferite de a interacționa cu participanții la programul de alfabetizare. În loc să « ții ore » ai putea să organizezi ateliere în care să se discute sugestii și să se planifice activități, sau chiar să organizezi ieșiri pe teren și proiecte în cadrul cărora să pjneți în practică activitățile propuse. Îți sugerăm aici două tipuri de sesiuni.
Primul tip este un fel de ședință. Nu poate fi numit « oră de clasă » deși s-ar putea să folosiți o sală de clasă ca și loc de desfășurare. O astfel de ședință poate fi de folos în identificarea necesităților și a nivelului de alfabetizare la care se află participanții, în generarea de idei pentru proiecte de învatare, în plănuirea acestor proiecte și punerea în scenă a unor activități legate de aceste proiecte.
Al doilea tip de sesiune este o ieșire pe teren pe care participanții au plănuit-o în cadrul primului tip de sesiune. Poate fi o ieșire pe țărm unde participantii să scrie numele și prețurlie peștilor. Poate fi o ieșire într-o piață pentru a face același lucru cu lucrurile vândute în acea piață. Poate fi o ieșire la o fermă pentru identificarea diferitelor culturi. Poate fi o vizită într-o bucătărie, pentru identificarea ustensilelor și învățarea rețetelor. Poate fi o ieșire pe un șantier pentru identificarea uneltelor, a muncitorilor și pentru urmărirea procesului de construcție.
Încurajează-i pe participanți să fie creativi, ținând mereu cont de faptul că materialele predate trebuie să fie potrivite situației lor.
Toate activitățile presupun un nivel înalt de implicare din partea participanților. Faptul că ei "fac" aceste lucruri - de exemplu plănuirea, implementarea și urmărirea unei activități - înseamnă un efort pe care ei îl fac să se auto-capaciteze. Nu lua decizii în locul lor, deoarece dacă deciziile le aparțin, vor deveni mai puternici în luarea hotărîrilor.
Participanții în cauza nu sunt copii și nici elevi, ci sunt egalii noștri și partenerii noștri în acest onorabil și ambițios efort. Nu uita niciodată asta, și comportă-te mereu ca atare.
5. Respectul este esențial:
Gândește-te la experiențele prin care a trecut o persoană care nu știe să scrie și să citească.
Acea persoană cu siguranță a fost tachinată și/sau insultată pentru faptul că este analfabetă. El/ea probabil a fost nevoit/ă în anumite situații să ascundă acest lucru. Participând la programul tău, el/ea recunoaște în fața lumii că nu știe să scrie și să citească. Dacă nu găsește beneficii în urma participării sale la program, sau dacă nu este respectat/ă, atunci va renunța. E nevoie de curaj pentru a participa la cursurile tale, și trebuie să te asiguri că evidențiezi acest curaj și îl lauzi.
Trebuie să eviți în mod conștient comportamente practicate în școli, și să îți respecți participanții. Deasemenea trebuie să insiști pe faptul că și ei trebuie să se respecte unul pe celălalt și fiecare pe el însuși. Învață-i respectul de sine.
Nu iți da un titlu (Dl., Dna., D-șoara., Părintele, etc) decât dacă dai fiecărui participant un titlu. Fie toți, inclusiv tu, să fie chemați pe nume, fie toți să fie numiți printr-un titlu și un nume de familie. (Spune-mi Dr. Phil).
Nu numai că trebuie să îl respecți pe fiecare participant, dar trebuie să faci în așa fel încât ei să fie conștienți de acest lucru.
6. Învățarea prin acțiune este mai eficientă decât cea prin ascultare:
Învățăm în multe feluri: ascultând prelegeri, înregistrări, urmărind materiale video sau filme, urmărind prezentări sau demonstrații, și facând noi înșine ceva. Vezi modulul de metode de predare. Multe metode utile pentru trainingul mobilizatorilor sunt folositoare și în procesul de alfabetizare.
Observă că "a face" include o gamă largă de activități, de la exerciții practice și simulări în sala de clasă, până la activități supravegheate sau nesupravegheate pe teren. Generarea unor modalități interesante, relevante și utile pentru participanți de "a face" este o mare responsabilitate care îți aparține, în calitate de moblizator. Realizează planul întalnirilor împreună cu participanții.
Iată un exemplu. Nu trebuie să predai la clasă. Ai sesiuni de planificare și iesiri pe teren. În cadrul sesiunilor de planificare ai făcut o evaluare a necesităților participantilor. Este vorba de un sat de pescari. Tu vei decide ca un grup să pregătească o broșură ce enumeră toate tipurile de pești prinși de ei, dimensiunile și prețurile lor. Dedici acestei activități două ore, după care vă întoarceți în sala de clasă, unde fiecare participant va trebui să scrie și să citească la rândul lui numele și prețurile peștilor.
în diversele stadii ale proiectului, va trebui să înregistrezi evoluția participanților.
7. Nu ținti către niveluri înalte sau sofisticate de alfabetizare:
Să fi o persoană cultă, capabilă să analizeze o gramatică complicată, sigură pe ortografie, capabilă să aprecieze poezia și proza de calitate, poate fi un scop frumos. Bineînțeles că dacă unul sau doi participanți își arată dorința de a atinge un astfel de nivel, îi vei încuraja în găsirea unor mijloace prin care sa își atingă scopul. Totuși, acesta nu este scopul programului tău de alfabetizare.
Nu alfabetizezi cu scopul de a îi transforma pe participanți în persoane culte. Pur și simplu ajuți o comunitate să devină mai puternică permițând membrilor acesteia să facă mai multe lucruri deoarece știu să scrie și să citească.
Nu sunt necesare o gramatică și o ortografie perfectă. Nivelul la care trebuie să țintești este acela de indentificare a cuvintelor comune scrise și capacitatea de a scrie simboluri ce pot fi citite de către alții.
Niciodata să nu critici greșelile gramaticale.
Limitează-ți subiectele la ceea ce aparține realității, la ceea ce este relevant și local. Oamenii dintr-o comunitate de pescari nu au nevoie să îl cunoască pe Shakespeare și pe Proust. Crescătorii de vite nu trebuie să știe să recite din Wordsworth și Browning. Locuitorii unui ghetou nu trebuie să știe să analizeze o frază sau să conjuge un verb. Horticultorii nu trebuie să știe să scrie poezii. Probabil că unii dintre participanți vor ajunge să descopere aceste plăceri (încurajează-i în acest sens), dar nu în cadrul programului tău de alfabetizare.
Nu îți face griji dacă participanții nu scriu corect din punct de vedere gramatical și ortografic. Dacă înțelegi ceea ce vor să comunice atunci când scriu un cuvânt, înseamnă că au reușit. Laudă-i pentru aceasta.
Lasă-i să caute perfecțiunea în altă parte. "Nu-i cere ouă vacii și nici lapte găinii"
8. Țintiți spre o comunicare practică - nu căutați perfecțiunea:
Cele două scopuri principale ale scrierii sunt (1) să înregistreze și (2) să comunice. Ambele lucruri se pot realiza și verbal, dar poți să demonstrezi cum participanții le pot realiza mai ușor și mai exact în scris, Vezi modulul despre control. Există mai multe avantaje în înregistrarea și comunicarea scrisă.
Dacă organizezi o ieșire împreună cu participanții la o piață de pește și scrieți numele diverselor tipuri de pește și prețul fiecăruia, înseamnă că înregistrați niște date. O lună mai târziu veți avea o listă precisă a prețurilor de la început. Scrisul este mai de nădejde decât memoria. Dacă oferi broșura sau afișul cu numele și prețurile peștilor unei persoane care nu a făcut parte din grupul ce a organizat ieșirea pe teren, înseamnă că realizezi o comunicare.
Și în acest caz scrisul este mai de nădejde decât memoria.
Ca să fii cât de practic posibil, la început trebuie să faci împreună cu grupul o evaluare pentru a afla care sunt subiectele cele mai relevante pentru viața lor.
Selectând împreună subiectele ce urmează a fi studiate ei vor vedea cu adevărat importanța învățării scrisului și cititului, și vor reține mai ușor ceea ce învață, deoarece vor fi subiecte ce îi interesează în viața de zi cu zi.
9. Puneți accent pe limbile și alfabeturile folosite în mod curent:
În programul tău de alfabetizare nu contează limba sau alfabetul folosit în cazul în care se utilizează mai multe în cadrul acelei comunități. Alegerea trebuie făcută în funcție de relevanță, mai precis de ceea ce este folosit în mod comun. Prin urmare trebuie să cunoști comunitatea pe care încerci să o alfabetizezi.
Uneori există mai mult de un alfabet folosit pentru o singură limbă. De exemplu, Hindi și Urdu sunt practic aceeași limbă, hinduismul influențând Hindi și Islamul influențând Urdu. Alfabetul Hindi este derivat din sanskrită prin intermediul persanei vechi, în timp ce alfabetul Urdu (scriere de la dreapta la stânga) este derivat din arabă, prin influențe persane (limba însuși este un derivat al persanei). Alfabetul japonez modern (japoneza are trei alfabeturi, dintre care unul este chinezesc) este o matrice în care fiecare caracter este o combinație de o consoană urmată de o vocală. La fel este și in cazul caracterele limbii Amharic folosită în Etiopia. Distincția făcută între vocale și consoane, bineînțeles, este o caracteristică a limbilor europene, în mare parte bazate pe alfabetul roman.
Este bine să folosești mai multe alfabeturi în demersul tău, arătând cum un cuvânt poate fi scris în diferite feluri, în funcție de alfabet. Singura condiție este ca alfabeturile pe care le folosești să fie cunoscute în general comunității.
În mare parte din Africa este folosit un singur alfabet, bazat pe limbile europene și introdus de misionarii creștini. Doar pentru că acesta este alfabetul pe care îl folosești tu nu înseamnă că trebuie sa fii strict, insistând pe ortografia și gramatica europeană "corectă". Principiul după care te ghidezi trebuie să fie acela că ceea ce învață participanții trebuie să fie practic, înțeles și aplicabil, nu neaparat corect.
10. Combinați cuvintele cu imagini simple:
Ai învățat sa identifici imagini, probabil în mod inconștient, ca parte a procesului de învățare a cititului. Dacă ești o persoană alfabetizată - și cu siguranță ești din moment ce citești acest material - vei fi probabil surprins să observi că mulți oameni analfabeți nu pot să identifice desene simple precum acelea folosite pe acest website.
O persoană analfabetă nu are cu ce să facă o comparație; pentru ea desenele nu sunt decât un amestec de alb și negru, neavând nimic în comun cu viața reală, părînd doar niște simboluri artificiale. Dar desenele sunt relativ ușor de învățat, mai ușor decât semnele arbitrare ale majorității alfabeturilor (cu excepția limbii chineze, bazată pe imagini). Odată ce participanții pot să identifice imagini simple alb-negru, poți să incluzi astfel de imagini în programul tău.
Un exemplu de proiect poate fi realizarea unei broșuri, sau a unui set de afișe, pe care obiecte cunoscute participanților să fie desenate și numele acestor obiecte să fie scrise sub desen.
Întâlnirile:
 |
11. Includeți elemente de aritmetică de bază de la începutul planului de alfabetizare:
Pe lângă abilitatea de a scrie și de a citi , există și aceea de a recunoaște numerele, de a le scrie și de a le folosi pentru a număra și a măsura.
Mulți oameni care nu au învățat să citească și să scrie texte, au învățat într-o anumită măsură elemente de aritmetică de bază, pe care le folosesc în manipularea banilor. Acesta este un lucru bun, și poate fi folosit ca fundație pentru învățarea scrisului și a cititului.
12. Predă doar lucruri practice și utile:
Exista multe similarități cu metoda aurală de învățare a unei limbi orale, descrisa în al document din acest site: Metoda aurală.
Un element important comun acestor metode este că nu trebuie învățat pe dinafară și izolat de activitățile cotidiene. Dacă îți este sete, învață să spui "Dă-mi apă" și o sa reții mai usor. Mai ales dacă ceea ce spui are și efectul scontat, în acest caz, să primești un pahar cu apă. Dar cum ar fi să știi să scrii "Dă-mi apă" și să primești un pahar cu apă?
Completarea pozitivă
Învățarea ar trebui să fie existențială, prin urmare tu, ca mobilizator, trebuie să cunoști bine comunitatea și să știi ceea ce este important pentru membrii acesteia. Aceste lucruri trebuie să se afle la baza stabilirii conținutului programului tău.
13. Învață și folosește ceea ce este util și interesant pentru fiecare comunitate în parte:
Mai întâi trebuie să înveți multe lucruri despre comunitate, despre lucrurile și activitățile esențiale pentru aceasta. Apoi trebuie să îi faci pe participanți să fie constienți de detaliile existenței lor.
În procesul de alfabetizare, ei nu trebuie să fie copleșiți cu un vocabular masiv, sau cu un număr mare de caractere aparținând alfabetului folosit în comunitatea lor. Prin urmare trebuie să fii selectiv, și să alegi cuvintele ce se identifică cu lucruri comune pentru ei.
Vocabularul pe care îl folosești trebuie să fie funcțional,adică relevant și practic. Acesta diferă de la o comunitate la alta. De aceea, tu în calitate de mobilizator, trebuie să fii familiarizat cu detaliile vieții comunității înainte de a proiecta programul de alfabetizare. Nu tu realizezi proiectul de alfabetizare, ideile le obții de la participanți, dar trebuie să știi ce să obții de la ei.
14. Evită conținuturile împrumutate din școala tradițională:
Este foarte tentant, mai ales când de-abia începi să conduci un program de alfabetizare, să împrumuți un abecedar de la o școală pentru a preda cuvinte din el.
Fi puternic și evită această abordare.
Analizează cu atenție un astfel de manual. Ce reprezintă cuvintele conținute în el? Câte dintre ele au legătura cu ceea ce este cu adevărat important pentru participanții tăi?
Deși se fac multe eforturi pentru a realiza manuale relevante pentru ideile și imaginile naționale, nici un manual nu poate să reflecte gama variată de activități și idei întâlnite într-o întreagă națiune, deoarece comunitățile diferă atât de mult între ele. Mai mult, stabilind lista de cuvinte împreună cu participanții, îi va face mai puternici, și îi va ajuta să se identifice mai ușor cu ceea ce învață.
Criteriul după care îți alegi metodele și conținuturile nu trebuie să fie acela al convenționalității, ci acela al creșterii numărului de persoane cu carte în sânul comunității.
15. Evită subiectele tradiționale, convenționale, inutile (ex: lfabetul, poezia, teatrul strain):
La școală, este obișnuit să se predea întregul alfabet. Dar ce este un alfabet? Este o colecție de caractere, fiecare având o formă diferită, și fiecare reprezentând un sunet sau un set de sunete diferit.
Alfabetul și caracterele conținute în el nu reprezintă nimic practic sau util pentru viețile participanților la programul de alfabetizare. Sunt greu de memorat și nu sunt legate în mod direct de viața cotidiană.
Nu preda alfabetul. Învață-i doar acele litere conținute în cuvintele selectate de ei. Până la final participanții vor învăța fiecare literă, sau cel puțin toate literele folosite.
Dar ce este poezia? Poezia învățată la școală a fost selectată ca fiind potrivită elevilor. Este de obicei sofisticată și aproape întotdeauna puțin practică. Ce utilitate ar putea să aibă o poezie pentru participanții la un program de alfabetizare? Dar ce se poate spune despre alte forme de literatură? Într-adevar acestea pot provoca plăcere - cel puțin unor persoane. Dacă nu sunt practice în mod imediat, nu le include în programul tău.
Dacă unul dintre participanți arată interes în acest sens, încurajează-l și ajută-l, sugerându-i să studieze poezia, teatrul și proza, în alte împrejurări.
16. Nu critica niciodată. Laudă des:
Vezi modulul despre managementul participativ: Atitudinea pozitivă. Se referă la faptul că atunci când criticăm pe cineva, acea persoană nu își va corecta automat și cu usurință greșeala. Ea va face mai multe eforturi să se apere și va deveni mai puțin dornică să se lase ghidată de tine. Acest principiu, aplicat în modulul menționat la managementul personalului și al voluntarilor, se aplică și la ghidarea participanților la un program de alfabetizare.
Așteaptă-te ca participanții să facă greșeli. Aceasta este o importantă caracteristică umană care ne diferențiază de Dumnezeu. Ceea ce contează este modul în care tu răspunzi la greșelile lor. Fi calm, tolerant și concentrează-te pe realizări.
Haide să folosim un exemplu ipotetic. Să spunem că unul dintre participanți a încercat să scrie: "Pisica a șezut" dar a scris de fapt "Pizica a șezot". Scoate în evidență progresul făcut de către participant. Nu este ușor să se ajungă la acest nivel. Spune-i că majoritatea oamenilor ar înțelege mai ușor propoziția dacă ar scrie "șezut". Nici măcar nu menționa "z"-ul din "pizică".
În general, răspunsul pe care trebuie să îl dai este: "Foarte bine, și poți chiar mai bine dacă....". Nu critica; laudă și sugerează o îmbunătățire.
Există o probabilitate ca participantul să te întrebe dacă "pizică" este greșit. În procesul de alfabetizare de bază, nimic nu este greșit. Spune-i acest lucru și deasemenea spune-i că pur și simplu oamenii ar înțelege mai bine dacă ar scrie "pisică".
Laudă realizările, dar nu într-un mod superficial sau nesincer. Nu este ușor sa înveți să recunoști un caracter și să îl scrii în așa fel încât să fie înțeles și de către alții. Aceasta este o mare realizare pe care trebuie să o recunoști sincer.
În loc să spui că ceva este greșit, mai bine sugerează o îmbunătățire. Sandwich: inserezi sugestia de îmbunătățire (nu critica) între laude (pâinea).
Un slogan important în pregătirea managerială este: "Nu trebuie să fi rău ca să devii mai bun". Ține minte că participanții tăi pot face greșeli, pe care tu nu trebuie să le scoți în evidență. Ceea ce trebuie să faci este să le spui că nu au greșit, dar că pot face îmbunătățiri.
17. Oferă oportunitatea participanților de a preda la rândul lor informațiile pe care le acumulează:
Probabil că ai observat faptul că atunci când trebuie să învățăm ceva, ne este mai ușor dacă explicăm/predăm noi înșine acel lucru. Reținem mai ușor și înțelegem în profunzime dacă facem un efort de a explica altei persoane.
Folosește-te de acest fenomen în metodologia programului tău de alfabetizare. Găsește căi pentru ca participanții tăi să predea, să demonstreze sau să ilustreze lucrurile pe care le învață. Colegii lor vor deveni temporar "elevii" lor. Poate fi vorba de a preda litera "P" sau de a explica întocmirea unei broșuri cu liste de produse și prețuri.
Dacă folosești aceste materiale pentru instruirea mobilizatorilor, dă-le participanților sarcina de a-și preda unii altora principiile culturalizării funcționale. Vezi Metode de instruire.
Fie că participanții tăi sunt mobilizatori sau membrii unei comunități ce necesită alfabetizare, principiul "învățării prin acțiune" trebuie extins astfel încât participanții să își explice unii altora principiile pe care le învață, și astfel le vor învăța mai bine.
18. Inițiază participanții în plăcerea descoperirii:
Participanții la programul tău de alfabetizare nu te vor avea mereu la dispoziția lor pentru a le explica ceea ce au nevoie să știe despre scris și citit. Ar fi foarte bine dacă ai putea să îi pregătești în vederea continuării procesului de alfabetizare pe cont propriu, găsind plăcere în aceasta și dorind să învețe mai multe.
În alfabetizarea funcțională nu există "odată pentru totdeauna". Oamenii pot deveni din ce în ce mai culți, sau pot să oprească procesul de alfabetizare la orice nivel. Dacă ai pornit cu participanții tăi de la zero, ceea ce i-ai învățat va fi pentru ei o bază pe care ei să învețe în continuare (gramatică și ortografie, de exemplu, care nu trebuie să ocupe o parte importantă din curriculumul tău).
O idee care a avut succes în mai multe circumstanțe este aceea ca participanții să se organizeze într-un club de lectură sau într-o mică asociație. Ca și club, ei ar avea propria conducere, ar lua decizii asupra a ceea ce vor să facă și a modalității în care să se administreze. Ei ar putea să invite voluntari, de exemplu oameni de litere profesioniști, care să le prezinte o anumită temă. Pot evolua catre un club de recenzie sau un club de presă, depinde de nivelul la care au ajuns cu cititul.
Când le arăți participanților pentru prima oară că niște "mâzgălituri" pe hârtie pot comunica anumite mesaje, cu siguranță că vor fi uimiți că așa ceva este posibil. Acesta este momentul potrivit pentru a le spune că există infinit de multe lucruri de descoperit, și că pot alege să învețe lucruri noi până la sfârșitul vieții lor.
Dacă insufli și/sau încurajezi un simț al uimirii și al bucuriei de a învăța, le vei face un mare bine participanților și comunității din care aceștia fac parte - deoarece o comunitate devine mai puternică pe măsură ce tot mai mulți dintre membrii ei dobândesc stiință de carte.
înapoi la alfabetizare și capacitare