Tweet
Traduceri:
Alte Pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut
CAPITOLUL CINCI
Câţiva participanti în metodologia rezistenţei
Pregătire pentru Sprijin; Metodologia de instruire în managementul comunităţii
de către Phil Bartle, PhD
Tradus de Ana Maria Panait
5. Câţiva participanti în metodologia rezistenţei:
Acest capitol descrie participanţii la Programul de Management al Comunităţii din Uganda, dar are un scop care merge dincolo de acest program şi această ţară. Dacă folosiţi acest document ca linii directoare pentru un alt program, pur şi simplu înlocuiţi cu numele agenţiei proprii - guvern, ONG, ONU, private, etc - orice referire la PMC pe această pagină.
Participanţii şi părţile interesate în procesul de consolidare a comunităţilor sunt de la membrii comunităţii, liderii locali, comitetul executiv al OBC, lideri judeţeni şi politicieni, administratori judeţeni şi specialişti ministeriali, ministerul care gestionează departamentul de dezvoltare a comunităţii şi anumite ONG-uri naţionale şi internaţionale până la responsabilii regionali şi naţionali ai proiectului PMC.
5.1. Rolul Oficialilor Guvernamentali:
Un model comun în trecut a fost faptul că funcţionarii de stat obţineau finanţări pentru proiecte şi activităţi (impuse comunităţilor) prin mecanisme cum ar fi pregătirea bugetelor ministeriale, şi să considere furnizarea unui serviciu sau avantaj ca un fapt implinit.
Beneficiarii comunităţii, prin urmare, respectă personalul ministerial şi sunt recunoscători (de cele mai multe ori oferind recunoştinţă prin "cadouri" şi felicitănd personalul). Această formă de abordare încurajează dependenţă din partea comunităţilor şi un tratament condescendent din partea funcţionarilor.
În prezent multe guverne devin mai sărace, în relaţie cu populaţia lor, şi rolul de "furnizor" devine tot mai dificil. Între timp, multe ONG-uri internaţionale au dezvoltat cu succes metodologii pentru comunităţile participante, dar fac acestea ignorând oficiali guvernamentali.
Deşi beneficiar comunităţilor ţintă, acest lucru a rezultat în acoperiri naţionale iregulare, lipsă de coordonare generală în ţară şi puţin durabilă. Acum este timpul pentru oficialii guvernamentali să devină mediatori şi să formeze un parteneriat strâns între toate comunităţile (inclusiv organizaţiile comunitare şi ONG-uri) şi guvernul pentru consolidare.
Pregătirea de management necesară este pentru a încuraja şi invăţa funcţionarii să devină facilitatori mai degrabă decât furnizori. Funcţionarii şi profesioniştii ministeriali trebuie să fie convinşi de avantajele pentru ei astfel încât să schimbe abordarea lor, sau pot deveni un obstacol pentru gestionarea şi emanciparea comunităţii. Trebuie să demonstreze că pot obţine beneficii când comunităţile se angajează în proiecte de auto-ajutor, nu în ultimul rând permiţănd dezvoltarea comunităţilor dintr-un buget mic, ceea ce duce la creşterea reputaţiei sale datorită succesului proiectului.
5.2. Rolul liderilor locali şi regionali:
Potrivit unui model similar funcţionarilor de stat menţionaţi mai sus,liderii locali au asumat de multe ori în trecut un rol de superioritate şi furnizor. Acest lucru le rezultă foarte dificil. Diferenţa dintre un lider local şi un politician este că liderul, spre deosebire de oficialul guvenamental, nu are o carieră în serviciile civile care trebuie păzită, dar depinde de recunoaşterea publică şi popularitate pentru a continua sau realiza o mai bună poziţie politică.
Din nou, în cazul în care acesti lideri văd responsabilitatea lor în comunitate ca o ameninţare pentru carierele lor personale şi decid să înceteze pregătirea de management a comunităţii, pot bloca procesul uşor. Printre altele, dacă am demonstra liderilor şi politicienilor că pot beneficia considerabil prin participarea activă la facilitarea dezvoltării de auto-ajutor, pot deveni un atu al acestui proces.
În acest caz, pregătirea de management este necesară pentru a încuraja liderii să devină facilitatori şi pentru a preda competenţele necesare. Multă atenţie trebuie avută în minte pentru a se asigura că politicienii nu profită de instruirea în managementul comunităţii pentru scopuri proprii.
5.3. Rolul Coordinatorilor Regionali ai PMC:
În programul de management comunitar implementat în Uganda, Coordinatorii Judeţeni (CJP) sunt coloana vertebrală în procesul de împutenicire a comunităţii. Acest lucru este adecvat, datorită politicii de descentralizare a oficialilor guvernului şi delegarea puterii politice de la un guvern centralizat la judete (atât politic cât şi administrativ).
Coordinatorii Judeţeni (asistaţi de către Asisteţii pentru Dezvoltare Comunitară, ADC) sunt responsabili pentru a se asigura că comunităţile ţintă sunt consolidate, că planurile de comunitate sunt integrate în planurile de dezvoltare judeţene, pentru organizarea mobilizării şi pregătirii în fiecare judeţ, pentru deciziile executive ale echipei de management a PMC şi pentru asigurarea legăturii cu Oficiul Naţional, ministere, admnistraţia judeţului şi Consiliul Local 5 (Adunarea Judeţeană) şi Comitetul Judeţean Tehnic (CJT) - înainte cunoscut ca dezvoltare.
5.4. Rolul activiştilor:
Activiştii sunt rezidenţi ai comunităţii neplătiţi, cărora le sunt administrate anumite stimulente, cum ar fi alocaţii pentru ateliere de lucru, biciclete şi alte chestii, care oferă instruire din partea PMC, extensii ale sistemului Local Administrativ. Sunt responsabili pentru organizarea de întâlniri comunitare, cresterea gradului de conştientizare, exersarea activităţii sociale şi organizarea activităţilor comunitare.
5.5. Rolul Oficiului Naţional al PMC:
Programul se concentrează pe coordonatorii judeţeni ai PMC ca parte a politicii de descentralizare şi de democratizare a guvernului. Cu toate acestea, Oficiul National al PMC nu dă ordine judeţelor, şi nu micro - gestionează birourile judeţene. În schimb, acţionează ca un canal de comunicare dintre guvernul central şi cel al Organizaţiei Naţiunilor Unite (PNUD şi UNCHS), furnizând informaţii şi orientare (pe consolidarea comunităţilor) la coordonatorii judeţeni, precum şi monitorizarea şi raportarea la donatori, prin guvern şi ONU.
5.6. Rolul ONG-urilor:
Există multe tipuri diferite de ONG-uri, atât naţionale cât şi internaţionale, din care sunt dedicate ─ caritabile şi, prin urmare, să contribuie la dependenţa comunităţii ─ folosind metodologii participative sau a altor sisteme similare de activitate socială pentru a spori comunităţile lor de destinaţie, ale căror eforturi sunt direcţionate către dezvoltarea durabilă. Există o nevoie clară de a consolida legăturile şi cooperarea cu toate acestea.
Cu prima clasa, dialogul poate duce la ONG-uri de caritate adoptând practicipări durabile şi orientate spre dezvoltare.
Cu al doilea tip, legătura poate ajuta la reducerea tendinţei de a pune în aplicare în paralel forumuri de luare a deciziilor, care pot concura cu politica naţională, şi responsabilizarea aleatorie a numai anumitor comunităţi, lasând in urma comunităţile vecine , astfel încât această legătură ajută la armonizarea activităţilor acestor ONG-uri cu acţiuni şi politici guvernamentale.
––»«––
Ilustraţia 14: Contribuţia comunităţii: mese pentru lucrătorii voluntari
 |
Notă: Pentru a copia sau descărca fiecare imagine de la adresa ei de URL, da-ţi click dreapta pe imagine şi alegeţi opţiunea "Save_Picture_As" în meniul vertical. De asemenea, vedeţi Ilustraţiile Ciclului Consolidat al Comunităţii , , Ilustraţii despre Dezastre, Ilustraţii despre Generarea de Venituri şi Ilustraţii în plus pentru seturi complete fără text. Poţi descărca imaginile în scopul folosirii personale la materialele de training.
- Introducere:
Pregătirea pentru Sprijin - Capitolul Unu:
Introducerea Trainingului de Management Comunităţilor - Capitolul Doi:
Pregătire pentru Acţiunea Comunitara - Capitolul trei:
Training de management pentru a Împuternici Comunităţile - Capitolul patru:
Pregătirea în legătură cu Programul Comunitar de Management - Capitolul cinci:
Câţiva participanti în metodologia rezitenţei - Capitolul sase:
Alte câteva subiecte esenţiale de formare