Tweet Traduceri:
Alte Pagini:ModuleHarta Site-uluiCuvinte CheieContactDocument utileLegături utileCuprins:Cuprinsi:Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprinsi:Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprins: |
FACILITAREA CREȘTERII PUTERII COMUNITAȚIIFactori politici şi administrativi ce afectează independențade dr Phil Bartletradus de Alexandru Sterntraducere revizuitã de Oana NeculaReferinţă pentru pregătireLegi, reguli, reglementări şi practici ce afectează independențaIntroducere: Dacă unuei comunităţi nu i se permite să deţină o fântână cu pompă manuală, pe care şi-o construieşte, atunci comunitatea este slăbită, şi împiedicata să se auto susţină. Daca o autoritate locală este împiedicată să deschidă şi să gestioneze un cont bancar, atunci abilitatea sa de a servi nevoile satului este limitată, şi capacitatea satului este restricţionată. Acestea sunt exemple în care mediul politic şi administrativ al unei comunităţi afectează procesul de împuternicire al acesteia. Acest mediu include mai mulți factori, de la legile ţării ce sunt impuse prin decrete sau legislaţie, la regulile şi reglementările diferitelor ministere şi departamente, la nivel naţional, regional şi local, şi până la practicile servitorilor civili (bazate pe atitudinea acestora şi pe numeroasele lor interpretări ale legilor şi reglementărilor). Mediul deasemenea include politicile şi practicile organizaţilor non-guvernamentale relevante şi ale companilor din sectorul privat, care, în schimb, sunt afectate de factorii guvernamentali înşiraţi aici. Sarcina mobilizatorilor este să stimuleze şi să încurajeze activităţile comunităţii, care o vor ajuta să se dezvolte, să devină mai puternică. Totuşi, acele intervenţi de mobilizare, nu pot fi aplicate într-un vid, deoarece fiecare comunitate există în cadrul unui mediu politic şi administrativ. La prima vedere, am putea presupune că aceştia sunt factori asupra cărora mobilizatorul nu are control. Sunt defapt, foarte multe acţiuni pe care mobilizatorul le poate face, şi care au un efect direct sau indirect asupra mediului politic şi administrativ. În primul rând, este necesar ca mobilizatorul să observe şi să analizeze regulile şi practicile, şi să pregătească o listă cu ce schimbări ar putea el face, care să faciliteze capacitatea de dezvoltare a comunităţilor. Atunci, acestea pot fi folosite într-un program de suținere ce are ca ţintă schimbarea legilor şi practicilor. O lucrare ce exprimă păreri asupra unei anumite situaţii poate circula şi astfel poate să ajungă până la nivelul cabinetelor ministeriale. Se poate cere unui înalt servitor civil să dea sfaturi pentru, de exemplu, facerea unui document de politică a dezvoltării (pentru a fi promulgat în parlament), iar atunci se poate cere mobilizatorilor să îl asiste pe acest înalt servitor civil. Se întâmplă des ca anumiţi mobilizatori să devină membri ai parlamentului sau chiar miniştrii de cabinet, şi experienţa şi cunoştiinţele lor ca şi mobilizatori devin foarte valoroase în aceste noi funcţii. De asemenea este posibil ca acest document, sau versiuni ajustate local ale acestuia, să îşi găsească drumul spre un comitet de cabinet ministerial, ce este însărcinat cu revizuirea politicii şi practicilor guvernamentale. Indiferent de situaţie, este folositor ca mobilizatorii să citească acest conţinut, să se gândească la nivele sau capacități, să facă observaţii şi să analizeze situaţia. Un document ce cataloghează trasăturile care obstrucţionează împuternicirea comunităţii ar trebui pregătit de către fiecare mobilizator, şi pus apoi între documentele fiecăruia dintre aceştia. Promovarea unui mediu înconjurător adecvat: Creșterea puterii comunităţilor şi eradicarea sărăciei nu poate avea loc în vid. Mediul din jurul fiecărei comunităţi, nu doar mediul ecologic, ci şi mediul socio-economico-politic, afectează nivelul de putere al comunităţii, şi trebuie de asemenea observat şi analizat când este vorba de a lua măsuri pentru a ajunge la această putere. Având în vedere acestea, în abordarea comunității ar trebui să existe elemente de abordare a mediului astfel încât să faciliteze îmbunătățirea autoajutorării, creșterea independenței, creșterea puterii comunității și reducerea sărăciei. Elementele care susţinerea unui guvern facilizator includ următoarele:
Guvernul central şi creșterea puterii comunităților: Programul vostru de creștere a puterii ar trebui să sublinieze asistenţa în cea ce priveşte reforma şi îmbunătățire. De exemplu, acolo unde un guvern este foarte centralizat, şi are voința să devină descentralizat, asistenţa voastră poate să vizeze direct iniţierea descentralizării. Dacă acest guvern a început deja descentralizarea, atunci asistenţa voastră poate fi mai pragmatică şi specifică ţării respective. Acest lucru se aplică democratizării, creării autorităţii financiare, descentralizării ministerelor şi altor reforme importante, structurând şi realizând modificări potrivite guvernului central. Următoarele elemente şi instrumente sunt incluse în programul vostru:
Promovarea şi asistenţa unui guvern central, care conduce la schimbarea legilor, reglementărilor şi procedurilor, sunt doar o parte a strategiei de promovare a unui mediu înconjurător favorabil pentru creșterea puterii comunității şi eradicarea sărăciei. Ele trebuie să fie acompaniate de către asistenţa complementară pentru autoritățile districtuale şi locale, care sunt mai aproape de comunităţile ţintă, şi de organizaţiile non guvernamentale, ambele fiind cele ce formează o parte din mediul socio-economico-politic al comunităţilor ţintă. Rolurile guvernelor districutuale și locale: Când un guvern central descentralizează autoritatea, luare decizilor şi controlul financiar al districtelor, capacitatea administraţiilor acelor districte şi guverne trebuie să fie în acelaşi timp întărită. Dacă va avea loc descentralizarea, atunci aceasta nu trebuie să fie o descentralizare a tiraniei. Ca şi în cazul obţinerii de calificări suplimentare (şi de resurse umane calificate), autorităţilor districtului ar trebui să cunosască planificarea şi gestionarea participativă, îndemânarea în cea ce priveşte dialogul cu comunităţile, şi alte elemente ce contribuie la creșterea puterii mediului înconjurător. Programul vostru poate include:
La nivelu districtului (sau la un nivel echivalent), sunt trei tipuri de persoane ce au influenţă asupra comunităţilor şi sunt ţinte de pregătire şi încurajare în metode participative: (1)funcționarii publici ai districtului, (2) liderii şi politicienii districtului, şi (3) specialiştii tehnici (deseori numiţi "tehnocraţi", pentru că sursa autorităţii şi influenţei lor constă în expertiza lor tehnică). Natura schimbării lor din "furnizor" în "intermediar" (facilitator) variază în funcţie de sursa puterii lor. Modificări specifice: Trebuie să lucrăm spre atingerea unui mediu administrativ şi socio-economico-politic ce permite şi încurajează îmbunătăţirea ajutoului prin fortele proprii, acţiunilor bazate pe utilizarea forțele proprii, cresterea puterii comunităţii şi eradicarea sărăciei, dintr-o comunitate. În fiecare din cazurile următoare, rolul vostru este să vă documentaţi asupra situaţiei, cum afectează ea creșterea puterii comunităţii, şi cum poate fi îmbunătăţită pentru a permite dezvoltarea capacităţii acesteia. Acţiunile specifice pe care le folosiţi în programul vostru de îmbunătățire a mediului necesar creșterii puterii comunității pot fi grupate în următoarele categorii:
Haideţi să privim pe rând pe fiecare din acestea. Linii directoare pentru iniţierea şi modificarea politicii legislative: Trebuie să încurajăm acţionarii să contribuie la cristalizarea politicii în documente scrise ce pot fi apoi folosite drept scheme pentru reformarea legilor naţionale (şi districtuale acolo unde este cazul). Această strategie cere ca schemele pe care acţionarii le vor urma pentru a pregătii asemenea documente să fie produse. Reforma legislativă: Susţinere pentru comitetele responsabile cu reforma legislativă (în sectoarele legate de creșterea puterii comunităţii): Vezi "Norme pentru pregătirea unui document de politică." Cu ajutorul propagandei voastre, guvernul va putea să iniţieze sau să revitalizeze comitete funcţionale pentru producerea documentelor de politică sau de reformă a legilor. Acest lucru cere suport financiar pentru întâlnirile comitetelor (de preferat să fie făcute prin rotaţie în teritoriu, nu doar în oraşul capitală), închirierea localurilor, răcoritoare, cheltuieli zilnice şi ajutor tehnic (specialişti tehnicieni şi facilitatori pentru întâlnirile comitetelor ce au ca ţintă urmările dorite). Reglementările ministerului: Norme pentru iniţierea şi moficarea reglementărilor şi procedurilor ministerelor: Documentele ce descriu această nevoie pot fi pregătite, şi au scopul de a asista comitetele şi alte grupuri în a munca de pregătire a documentelor de politică, reglementărilor scrise şi regulilor, normelor şi modificărilor în legislaţie. Linii directoare pentru ONG-uri: Norme metodologice pentru ONG-urile active în sectoarele de interes pentru comunitatea: În funcţie de statutul legal şi acceptabilitatea ONG-ului (pe plan internaţional şi local), poate fi acordată susţinerea pentru ONG-urile ce facilitează consistenţa şi integrarea, atât în rândul lor cât şi în cea ce priveşte efortul guvernamental. Această susţinere poate include asistenţă financiară şi tehnică pentru întruniri, ateliere de lucru şi comitete, cât şi pregătirea de documente (de exemplu scheme), listarea şi distribuţia lor. Evenimente de creştere a sensibilizării: Cu cât publicul este mai informat în legătură cu scopurile şi metodele acestei strategii, cu atât mediul înconjurător va fi mai receptiv în cea ce priveşte schimbarea sociala, făcuta într-o anume direcţie. Aceste evenimente pot include conferinţe, ateliere, concursuri, premieri, piese de teatru, pamflete, concerte şi campanii. Acţiuni de informare a publicului: >Acestea pot include postere, emisiuni la radio, la televiziune şi reclame făcute în ziare şi articole în diverse reviste. Se poate acorda exclusivitate sau chiar un onorariu jurnaliştilor, pentru ca ei să cerceteze şi să scrie articole speciale ce ilustrează procesul de creștere a puterii comunității şi metodele folosite pentru reducerea sărăciei. Guvernul central şi împuternicirea : Democratizarea, descentralizarea politică şi administrativă, delegarea autorităţii financiare, centralizarea ministerelor de dezvoltare, modificarea legilor, reglementările şi practicile necesare pentru a încuraja şi susţine întărirea comunităţii şi bazarea pe forțele proprii. Norme pentru scrierea documentelor de politică şi instrumente înrudite (ce facilitează întărirea comunităţii) pentru promulgarea de către parlament: Asistenţa în expertiză ar trebui să includă norme metodologice scrise pentru pregătirea documentelor de politică, şi acesta vor încuraja un proces participativ şi consultativ, ce va implica acţionarii, şi va promova un mediu permisiv pentru creșterea puterii comunităţilor, cât şi sfaturi profesioniste în cea ce priveşte producerea de documente de politică şi instrumente înrudite. Sfaturi pentru descentralizare: Analizarea şi sfătuirea în legătură cu cerinţele adecvate pentru autoritatea de descentralizare şi cu finanţarea pentru susţinerea gestionării comunităţii: Consultanţii cu expertiză tehnică în analizarea şi sfătuirea în legătură cu luarea decizilor şi implicaţiile financiare ale descentralizării. Asistarea în domeniul reformei legilor proprietăţii: Legile proprietăţii, ce afectează procesul de creștere a puterii comunităţii, includ acele legi ce au legătură cu pământul, arenda pământului, şi practicile pământului. Vezi "Perspectiva comunităţii în gestionarea proprietăţii". Acestea ar trebui să devină legi ce vor favoriza creşterea de facilităţi şi servicii pentru gestionarea comunităţii. Vor asigura respectarea drepturilor omului, punând accent pe sex şi minorităţi, şi vor îmbunătăţii impunerea legilor corecte legate de proprietatea pământului şi de accesul la acesta: Asistenţa în delegare: Asistarea în procesul de axare a ministerelor pe politică, standarde, proceduri şi scheme, în timp ce implementarea, împărţirea operaţionala, planificarea, şi luarea decizilor şi gestionarea sunt delegate către districte. Procesul de descentralizare nu elimină toate funcţiile ministerelor centrale; rolul lor devine mai mult unul de ghidare, informare asupra politicii, şi îndrumare profesională, în timp ce funcţiile operaţionale sunt delegate către districte. Acest lucru necesită asistenţă pentru pregătirea şi expertizarea acelor districte, şi asistenţă pentru ministerul central, astfel încât el să îşi poată schimba rolul. Strategia cere asistenţă pentru acele ministere ce sunt implicate în procesul de întărire al comunităţii (de exemplu departamentul pentru dezvoltarea comunităţii). Legitimizarea organizaţiilor din comunitate: Asistarea în definirea şi atingerea statutului legal şi al autorităţii pentru organizaţiile din comunitate. Asistenţa este inclusă în conţinutul expertizei amintite mai sus, şi în întâlniri de finanţare, ateliere,propagandă şi ghidare în legitimizarea şi legalizarea atât a procesului de întărire a comunităţii cât şi în cazul organizaţiilor comunităţii, ce se formează în urma acestui proces, şi care sunt apoi împuternicite. Cursul informaţional municipalitate–communitate: Stabilirea mecanismelor legale şi procedurale pentru a favoriza cursul de infornaţii de la zonele rezidenţiale la municipalitate, şi de la organizaţiile comunităţii până la autoritatea locală: Cerinţele pentru gestionarea informaţiei explicate mai sus au nevoie de un mediu legal şi procedural pentru a fi eficiente din punct de vedere operaţional. Propaganda: Propaganda pentru conştientizareai şi creșterea preocupării publicului în legătură cu aceste politici şi probleme legale: Toate activităţile de informare a publicului amintite mai sus, şi conţinutul sesiunilor de pregătire şi sesizare, au ca scop îmbunătăţirea acceptării schimbărilor necesare în legi, reglementări, proceduri şi atitudini ce formează mediul înconjurător al comunităţilor şi procesul de întărire. Dezvoltarea programei școlare: Asistarea instituţilor publice, inclusiv universităţile şi institutele de pregătire, în rescrierea şi modificarea programei școlare, astfel încât să încorporeze metode participative şi aspectele enumerate mai sus: Profesioniştii din ministerele relevante şi din ONG-urile ce implementează întărirea comunităţilor şi iniţiativele de reducere a sărăciei au nevoie de pregătire avansată şi educaţie în acest sector. Între timp, profesioniştii academici pot constitui o masa de expertiză din care să se inspire această strategie. Programal institutelor de pregătire şi al universităţilor, are nevoie de o îmbunătăţire din când în când, şi poate fi modigicată astfel încât să includă variaţii ale acestei strategii şi metodologii. Propaganda şi asistenţa pentru un guvern central are ca scop principal să ducă la schimbarea legilor, reglementărilor şi procedurilor, susţinând creerea şi creşterea unui mediu încojurător permisiv. Rolurile guvernelor districtuale şi locale: Propaganda făcută pentru planificarea participativă şi gestionarea la nivelurile locale şi districtuale: Făcând parte din acest mediu de creștere a puterii, capacitatea administraţiilor districtelor şi guvernelor (de a ajuta mai degrabă decât de a fi furnizori) trebuie să fie în acelaşi timp întărită. Autorităţile districtului trebuie să cunoască planificarea şi gestionarea participativă şi de asemenea trebuie să cunoască necesitatea dialogului în interacţiunea cu comunităţile. Pregătire în domeniul planificării şi gestionării participative: Această strategie include pregătirea pentru capacităţile participative necesare pentru a susţine promovarea şi a încuraja creșterea puterii mediului înconjurător. Legislaţie locală: Norme metodologice pentru dezvoltarea legislaţiei, reglementărilor şi procedurilor locale şi districtuale: Acolo unde un consiliu districtual sau legislativ are autoritatea să facă legi sau reglementări, strategia cere asistenţă pentru acestea, în concordanță cu cea acordată la nivelul guvernului central. Între timp, administraţia districtului poate primi asistenţă similară pentru a modifica reglementările, procedurile şi atitudinea sa administrativă. Socializarea: Socializarea crează contextul pentru împărtăşirea de experienţe cu alte districte şi ţări: Deoarece face parte din planul de împărtăşire a informaţiei, de propagandă, de încurajare, şi de transfer de experienţe, strategia cere sprijinul modalități de socializare, cum sunt conferinţele, atelierele, seminarile şi întâlnirile cu autorităţile altor districte (şi cu membrii comunităţilor), atât în teritoriul ţării cât şi în afara lui. Cele trei tipuri de persoane care au influenţă asupra comunităţilor sunt:
Acestea suint ţinte pentru încurajarea şi pregătirea în domeniul metodelor participative. Natura schimbării lor de la "furnizor" la "facilizator" variază în funcţie de sursa puterii lor. O parte a muncii mobilizatorului şi a instructoruluii în management este acea de a determina noi metode prin care să afecteze acele schimbări bazate pe observarea şi analizarea situaţiei. Mediul nonguvernamental: În timp ce ONG-urile trebuie să activeze într-un context în mare parte alocat de către guvern, ele pot de asemenea face partea din întreg mediul înconjurător al comunităţilor, în funcţie de legislaţia şi practicile care le permit să activeze. Dacă pot activa într-o atmosferă de toleranţă benevolă, atunci au potenţial ca fie o forţă a dezvoltării participative. Totuşi, ele au nevoie de o oarecare ghidare, astfel încât ele să nu activeze cu un scop încrucişat şi să nu pericliteze o abordare de dezvoltare deja integrată în ţara respectivă. ONG-urile internaţionale au, ca şi cea mai importantă contribuţie, resursele (îndeosebi financiare şi de expertiză), în timp ce ONG-urile locale şi naţionale contribuie la procesul democratic de angajament civil, în special în cea ce priveşte propaganda şi drepturile omului. Strategia include :
Obiectivul final este atingerea unui mediu înconjurător ce va aduce ONG-urile într-o formă de parteneriat cu toate nivelurile de guvernare, cu comunităţile şi cu sectorul privat, subliniând diferenţele de putere în timp ce contribuie la o dezvoltare socială susţinută a creșterii puterii comunităţilor cu venituri mici şi la o eliminare a sărăciei. ONG-urile au potenţial de mare forţă de dezvoltare participativă. Ele au nevoie de o oarecare ghidare şi coordonare pentru a asigura consistenţă şi susţinere. ONG-urile internaţionale pot fi clasificate în două tipuri:
Ambele au rolul lor. Primul fel de ONG poate fi încurajat să adopte şi cel de al doilea element. O mulţime de mari ONG-uri internaţionale adoptă ambele abordări.
Al doile tip de ONG poate fi ghidat şi coordonat ca făcând parte dintr-o strategie naţională, în cadrul planurilor districtuale. ONG-urile locale şi naţionale: Contribuie la procesul democratic de angajament civil, în special în propagandă şi în drepturile omului. De obicei sunt mult mai slabe financiar decât ONG-urile internaţionale, dar pot fi susţinute de către acestea, de către ONU şi de către donatorii bilaterali; Sunt de obicei de două tipuri:
Ambele au rolul lor în strategie, prima fiind deseori ţinta noastră pentru a putea crește puterea comunităţilor cu venituri mic, iar a doua se comportă deseori ca o mică firmă de consultanţă. ONG-uri şi OBC-uri: Crearea şi revizuirea participativă a normelor de ghidare pentru operaţiile ONG-urile şi OBC-urilor: Ateliere şi seminarii pentru producerea normelor şi revizuirea ce va susţine procesul de întărire al comunităţii şi eradicarea sărăciei. Îmbunatăţirea relaţiilor dintre oficialii ministerelor (responsabili cu producerea normelor). şi ONG-uri (responsabile cu urmarea normelor). Relația ONG-Guvern: Crearea de legături şi dialog între ONG-uri, OBC-uri, şi guvernele locale şi centrale: Strategia încearcă să întărească dialogul dintre ONG-uri, OBC-uri, şi oficialii districtuali şi centrali, să facă schimb de informaţii, de tehnici şi experienţe în domeniul întăririi comunităţii. Acorduri în cea ce priveşte metodele: Acorduri asupra metodelor decreștere a puterii comunității şi eradicare a sărăciei ce sunt realizabile şi consistente: Produse de către cele două forțe de mai sus, aceste documente ce includ declaraţii, acorduri, schematici şi metode ce produc un mediu înconjurător permisiv, şi încurajează gestionarea autonomă a comunităţii, cât şi creerea de bunăstare. Informaţia expusă va contribui la o politică naţională şi la un proces consistent (care va fi desigur suficient de flexibil pentru a varia în funcţie de diferitele situaţii şi intervenţii). Acorduri de asisnteţă locale-internaţionale: Acorduri de asistenţă financiară şi de expertiză, între ONG-urile locale şi internaţionale: De asemenea produse de către forțele amintite mai sus, şi cu un pachet informaţional despre legătura ONG-urilor locale cu donatorii lor potenţiali, aceste acorduri au ca țintă asigurarea unei consistenţe naţionale, şi a metodelor indicate în partea A şi în partea B a acestei strategii. Încurajearea metodelor participative: Asistenţă în încurajarea şi pregătirea creșterii puterii comunităţii şi eliminării sărăciei prin metode participative: Strategia susţine atat ONG-urile locale cât şi cele internaţionale, de exemplu ajutor financiar şi sesiuni de pregătire ce vor încuraja consistenţa, realizabilitatea şi coordonarea dintre ONG-uri, şi guvernele districtuale şi centrale implicate în eradicarea sărăciei şi în creșterea puterii comunităţilor. Strategia are ca ţintă obţinerea unui mediu înconjurător ce va aduce ONG-urile şi OBC-urile într-un parteneriat cu toate nivelurile de guvernare, cu toate comunităţile şi cu sectorul privat. Concluzie: Aşa cum sunt şi multe feţe ale mediului înconjurător ce afectează independența şi capacitatea comunităţilor, şi afectează strategiile şi eficacitatea eforturilor de mobilizare destinate întăririi acestora, sunt şi multe feţe ale acţiunii pe care voi, ca şi mobilizatori, le puteţi adopta pentru a le influenţa. Cum fiecare ţară este diferită, în fiecare district şi în fiecare comunitate abordarea voastră va fi diferită. Trebuie să observaţi, să analizaţi şi să scrieţi despre ce fel de piedici întâmpinaţi, şi ce poate fi făcut pentru a îmbunătăţii situaţia. Acţiunile pe care puteţi şi pe care trebuie să le adoptaţi diferă de la situaţie la situaţie. Ele pot varia de la programe de propagandă, minore sau majore, până la sfaturi profesionale discrete pentru indivizii aflaţi în postură de conducere, şi până la participarea în comitetele însărcinate cu responsabilitatea de a face schimbări. ––»«––© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
––»«–– |
Pagina principală |
Creșterea puterii mediului înconjurător |