Pagina principală
 Măsurarea abilitării





Traduceri:

Català
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
हिन्दी / Hindī
Italiano
Português
Română

                                        


Alte pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Document utile

Link-uri utile


Conţinut:

Conţinut:

Conţinut:


ELEMENTE ALE CONSOLIDĂRII COMUNITARE

de Phil Bartle, PhD

traducere de Ioana Nica


Document de referinţă

Descrierea celor 16 elemente de capacitate, consolidare sau abilitare

Abilitarea comunitară înseamnă mai mult decât permisiunea politică sau legală de a participa la sistemul politic naţional. Cuprinde capacitatea de face lucrurile pe care membrii comunităţii doresc să le facă.

Abilitarea include construirea capacităţii şi procesul de consolidare pe mai multe direcţii. Găsiţi în continuare 16 elemente ale unei comunităţi care se modifică pe măsură ce comunitatea devine mai puternică.

Altruism:

Proporţia şi punctul până la care indivizii sunt gata să-şi sacrifice beneficiile pentru binele comunităţii ca întreg (reflectat în grade de generozitate, smerenie personală, sacrificiu, mândrie comunitară, sprijin comun, loialitate, grijă, prietenie, fraternitate).

Pe măsură ce o comunitate dezvoltă mai mult altruism, îşi dezvoltă capacitatea. (Acolo unde indivizilor, familiilor sau minorităţilor li se permite să fie lacome sau egoiste pe spezele comunităţii, comunitatea va fi slăbită.

Valori comune:

Gradul până la care membrii unei comunităţi împărtăşesc valori, în special ideea de apartenenţă la o entitate comună care depăşeşte interesele membrilor săi.

Cu cât împărtăşesc sau cel puţin îşi înţeleg şi tolerează valorile şi atitudinile, cu atât mai puternică va fi comunitatea. (Rasismul, prejudecăţile şi bigotismul slăbesc o comunitate sau organizaţie.)

Servicii comunitare:

Facilităţi şi servicii (cum ar fi: drumuri, pieţe, apă potabilă, acces la educaţie, servicii medicale), menţinerea acestora (întreţinere şi reparaţii), durabilitate şi gradul în care membrii comunităţii au acces la acestea.

Cu cât au mai mult acces la facilităţile comunitare necesare, cu atât mai mare este abilitarea. (În măsurarea capacităţii organizaţionale sunt incluse şi: echipamentul de birou, uneltele, furnizările, accesul la toalete şi alte facilităţi pentru personal, condiţiile de muncă, capitalul fizic.)

Comunicaţii:

În cadrul unei comunităţi şi în exteriorul acesteia, comunicaţiile includ drumuri, mijloace electronice (telefon, radio, TV, internet), media scrisă (ziare, reviste, cărţi), reţele, vorbitul de limbi comune, alfabetizare şi dorinţa şi abilitatea de comunicare în general (care implică tact, diplomaţie, dorinţa de a asculta ca şi de a vorbi).

O comunitate este cu atât mai puternică cu cât comunică mai bine. (Pentru o organizaţie, aceasta este reprezentată de echipamentul de comunicaţie, metodele şi practicile disponibile personalului.) O comunicare scăzută slăbeşte o comunitate.

Încredere:

Deşi exprimată ca încredere în oameni, cât de multă încredere este împărtăşită în cadrul unei comunităţi ca ansamblu?.

De exemplu, înţelegerea că o comunitate poate atinge orice doreşte să facă, atitudini pozitive, voinţă, auto-motivare, entuziasm, optimism, mai degrabă încrezător în forţele proprii decât dependent de alţii, dorinţa de a lupta pentru propriile drepturi, evitarea apatiei şi fatalismului, o viziune a ceea ce este posibil. Creşterea capacităţii include creşterea încrederii.

Context (politic şi administrativ):

O comunitate va fi mai puternică şi îşi va susţine mai bine consolidarea, cu cât există într-un mediu ce susţine aceasta consolidare. Acest mediu include elemente: 1. politice (cuprinzând şi valorile şi atitudinile liderilor politici naţionali, legea şi legislaţia) şi 2. administrative (atitudinea funcţionarilor publici şi specialiştilor, precum şi reglementările guvernamentale şi procedurale). Mediul legislativ.

Când politicienii, tehnocraţii şi funcţionarii publici, ca şi legislaţia şi reglementările, au o atitudine de control, comunitatea este slabă, pe când dacă au o atitudine de abilitare faţă de comunitatea care acţionează pe o bază autonomă, comunitatea va fi mai puternică. Comunităţile pot fi mai puternice când există într-un mediul ce le conferă abilitare.

Informaţie:

Mai mult decât simpla trimitere şi recepţionare de informaţie neprocesată, consolidarea unei comunităţi depinde de capacitatea de a procesa şi analiza informaţii, la nivelul de conştientizare, cunoştinţele şi înţelepciunea găsite printre persoanele cheie şi în cadrul grupului în ansamblul său.

Când informaţia este mai eficientă şi mai utilă, nu doar ca volum sau sumă, comunitatea va avea mai multă putere. (De notat că acest lucru este strâns legat, dar în acelaşi timp diferă, de elementele de comunicaţie enumerate mai sus.)

Intervenţie:

Care este gradul şi eficienţa de animare (mobilizare, management de formare, de sensibilizare, de stimulare) care au ca scop consolidarea comunităţii? Sursele externe sau surse de caritate cresc nivelul de dependenţă şi slăbesc comunitatea sau o provoacă să acţioneze şi, prin urmare, devine mai puternică?

Este de intervenţia durabilă sau depinde de deciziile donatorilor externi, care au obiective şi ordinea de zi diferite de ale comunităţii în sine? Când o comunitate are mai multe surse de stimulare pentru a se dezvolta, are mai multa putere.

Leadership:

Liderii au putere, influenţă şi capacitatea de a mişca lucrurile în comunitate. Cu cât este mai eficient leadership-ul într-o comunitate, cu atât aceasta este mai puternică. Deşi nu este aici locul să discutăm diferenţa ideologică între leadership-ul democratic şi cel participativ, în contrast cu cel totalitarist, autocrat şi dictatorial, cel mai eficient şi durabil leadership (pentru întărirea comunităţii, nu numai pentru consolidarea liderilor) este acela care operează în aşa fel încât să urmeze deciziile şi dorinţele comunităţii ca întreg, acela care îşi asumă rolul de abilitare şi facilitator.

Liderii trebuie să aibă anumite abilităţi, bunăvoinţă, onestitate şi carismă. Cu cât leadership-ul este mai eficient, cu atât mai multă capacitate are comunitatea sau organizaţia. (Lipsa de leadership o slăbeşte.)

Networking:

Nu doar "ceea ce ştii" dar şi "pe cine ştii" poate fi o sursă de putere. (Aşa cum de obicei se glumeşte că nu numai cunoştinţele ci şi persoanele cunoscute pot ajuta la a duce la îndeplinire o afacere.) Care este gradul în care membrii comunităţii, în special liderii, cunosc persoane (şi agenţiile sau organizaţiile lor) care pot oferi resurse utile ce vor consolida comunitatea per ansamblu?

Legături utile, potenţiale şi realizate care există în cadrul comunităţii şi cu alte persoane în afara acesteia. Cu cât este mai eficienta reţeaua de cunoştinţe, cu atât este mai puternică comunitatea sau organizaţia. (Izolarea produce slăbiciune.)

Organizare:

Gradul în care diferiţi membrii ai comunităţii se percep ca fiecare având un rol în sprijinirea întregului (în contrast cu a fi o simpla colecţie de indivizi luaţi separat), inclusiv integritatea organizaţională, structura, procedurile, procesele de luare a deciziilor, eficienţa, diviziunea muncii şi complementaritatea rolurilor şi funcţiilor.

Cu cât este mai organizată o comunitate sau organizaţie, cu atât are mai multă capacitate şi putere.

Puterea politică:

Gradul în care comunitatea poate participa la nivel naţional şi regional la procesul de luare a deciziilor. Aşa cum indivizii au diferite grade de putere într-o comunitate, aşa şi comunităţile au diferite grade de putere şi influenţă în regiune şi la nivel naţional.

Cu cât o comunitate sau organizaţie pot exercita mai multă putere şi influenţă, cu atât este mai ridicat nivelul capacităţii lor.

Abilităţi:

Capacitatea, manifestată la persoanelor fizice, care contribuie la organizarea comunităţii şi capacitatea de a face lucrurile bine, abilităţi tehnice, abilităţi de management, abilităţi de organizare, abilităţi de mobilizare.

O comunitate sau organizaţie sunt cu atât mai abilitate cu cât pot obţine şi au mai multe abilităţi (de grup sau individuale).

Încredere:

Gradul în care membrii comunităţii au încredere unul în celălalt, mai ales în liderii şi funcţionarii publici, care, la rândul lor, sunt o reflectare a gradului de integritate (onestitate, fiabilitate, deschidere, transparenţă, încredere) în cadrul comunităţii.

Mai multă încredere în cadrul unei comunităţi reflectă capacitatea sa crescută. (Minciuna, corupţia, hoţia şi diversiunea resurselor unei comunităţi contribuie la slăbirea comunităţii sau organizaţiei.)

Unitate:

Un sentiment împărtăşit de apartenenţă la o entitate cunoscută (de exemplu, grupul care compune comunitatea), cu toate că fiecare comunitate cunoaşte diviziuni sau schisme (religioase, de clasă, de statut, de venituri, vârstă, sex, etnie, clanuri), gradul în care membrii comunităţii sunt dispuşi să tolereze diferenţele şi variaţii dintre ele şi sunt dispuşi să coopereze şi să lucreze împreună, un sentiment al scopului şi viziunii comun, valori împărtăşite.

Dacă o comunitate sau organizaţie este mai unită, este mai puternică. (Unitatea nu înseamnă că toată lumea este la fel, ci că fiecare tolerează diferenţierile şi se munceşte pentru binele comun.)

Bogăţie:

Gradul în care comunitatea ca întreg (spre deosebire de indivizii ce o compun) deţine controlul asupra resurselor reale şi potenţiale, şi producţia şi distribuţia de bunuri şi servicii rare şi utile, valorice şi materiale (inclusiv voluntariat, terenuri, echipamente, resurse, cunoştinţe, aptitudini).

Cu cât este mai bogată o comunitate, cu atât este mai puternică. (Atunci când lăcomia indivizilor, familiilor sau a fracţiunilor cresc pe spezele comunităţii sau ale organizaţiei ca întreg, se slăbeşte comunitatea sau organizaţia.)

Concluzie:

Cu cât are mai multe din aceste elemente cu atât comunitatea sau organizaţia este mai puternică, cu atât capacitatea ei este mai mare şi cu atât este mai abilitată.

O comunitate este o entitate socială (A se vedea Comunitatea); aceasta nu devine mai puternică doar prin simpla adăugare de noi facilităţi. Consolidarea comunitară sau dezvoltarea capacităţii implică schimbări sociale – dezvoltare – şi aceasta, la rândul său, implică toate cele 16 elemente de consolidare, menţionate mai sus.

Măsurarea acestor elementele:

Metode participative de a măsura schimbările acestor elemente, şi, deci, schimbările în procesul consolidării comunităţii vizate, se regăsesc în modului de pregătire: Măsurarea Consolidării.

Pentru o documentaţie listând aceste 16 elemente, a se vedea 16 elemente.


––»«––

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptu de Lourdes Sada
––»«––
Ultima actualizare: 17.01.2011

 Pagina principală

 Măsurarea abilitării