Tweet Traduceri:
Català |
ACHIZIŢIONAREA RESURSELOR COMUNITAREde Phil Bartle, Dr.si Joshua Ogwangtraducere Ana Boleaverificat de Iustin Emanuel SerbănescuÎndrumareRezumat: Acest document descrie paleta variată de potenţiale resurse disponibile unei comunităţi şi a organizaţiilor sale ancorate în comunitate (OAC). Include câteva sfaturi referitoare la modul în care o comunitate sau o OAC poate strange bani şi contribuţii în natură pentru proiectele comunităţii. Toate resursele (de natură materiala sau nu) ar trebui inregistrate astfel încât să poată fi calculate cu exactitate costurile interne şi externe. Acest document nu descrie surse ale resurselor care sunt donaţii voluntare gratuite, independente. Acestea sunt incluse in documentul "soră" Strângerea de fonduri. Aici sunt enumerate surse cum ar fi autorităţi locale, sectoriale, centrale şi guvernamentale, agenţii donatoare (ONG-uri, bilaterale si multilaterale) şi fonduri donate, resursele fiind destinate scopurilor planificate. 1. Introducere la Achiziţionarea Resurselor: Resursele pot fi financiare şii nefinanciare, dar resursele nefinanciare pot fi măsurate în termeni monetari daca sunt evaluate în bani cu exactitate, astfel încât totalul poate fi exprimat în termeni monetari. Acest document poate fi considerat ca parte integrala a unui set de sfaturi ce au drept ţintă întărirea comunităţilor cu venituri reduse. Tehnicile de strângere a fondurilor pot fi utilizate pentru a spori capacitatea OAC (organizaţiilor ancorate în comunitate) şi a ONG-urilor locale (organizaţii non-guvernamentale). O puternică miscare ONG/OAC si comunităţile puternice, implicate, care participă, care îşi asumă angajamentul - contribuie la procesul de democratizare a oricărei societăţi. Comunităţile şi organizaţiile acestora au nevoie de resurse (mai ales de bani) pentru a-şi derula activităţile. Obţinerea resurselor este prin urmare necasară pentru a realiza întărirea dorită. Dacă activitatea este una care merită efortul, şi oamenii doresc în mod real să o susţină, sprijinul financiar poate fi găsit. 1.1 Animare si Formare in managementul comunitatii: Animarea înseamnă unirea şi mobilizarea comunităţii(in ansamblu) pentru a face ceea ce doreşte să realizeze. Pentru a-şi realiza dorinţele, comunitatea trebuie să utilizeze resurse (sau "inputs" = contributii). Formarea în managementul comunităţii depăşeşte cu un pas nivelul animării sau al mobilizării, utilizând metode de formare în management pentru a continua sporirea capacităţii comunităţii, sau a organizaţiilor ancorate in comunitate, pentru a decide, a planifica şi a-şi gestiona propria dezvoltare. Achiziţionarea resurselor şi recuperarea costurilor sunt componente ale formării în management. Aceste resurse pot fi atât financiare, cât şi nefinanciare, însă chiar şi cele nefinanciare pot fi masurate în unităţi monetare dacă sunt evaluate cu exactitate, astfel încât totalul resurselor să poată fi exprimat în unităţi monetare. Acest document exploră câteva surse care pot fi atrase pentru a finanţa proiectele ancorate în comunitate. 1.2 Scopul acestui document: Acest document este pentru dumneavoastră şi pentru noi. Sfaturile şi îndrumarea se referă, prin urmare, la ceea ce dumneavoastră/noi ar trebui sa facem, sau la ceea ce dumneavoastră/noi suntem sfătuiţi să facem. Acestea nu sunt reguli si regulamente rigide. Trebuie aplicate pe teren cu deosebită atenţie şi cu flexibilitate. Dumneavoastră/noi trebuie să fim conştienţi de caracteristicile specifice, culturale şi sociale, ale comunităţii şi trebuie să fim atenţi la valorile şi la atitudinile comunităţilor în care dumneavoastră/noi muncim. Îndrumările trebuie modificate la faţa locului în fiecare comunitate astfel încât să fie adaptate în funcţie de diferenţele care caracterizeaza fiecare comunitate. 1.3 Finanţele sunt resurse: Când dumneavoastră/noi vorbim despre finanţarea proiectelor ancorate în comunitate, dumneavoastră/noi vorbim despre banii necesari pentru a derula un proiect. Daca obiectivele specifice sau rezultatele dorite ale unui proiect pot fi denumite "outputs" - rezultate (ex construirea unei sali de clasa, repararea unui zid) atunci ceea ce contribuie la realizarea proiectului (ex teren, munca, finante, materiale de constructie, unelte) pot fi numite "inputs" - contribuţii. Comunitatea, sau organizaţia ancorată în comunitate (OAC), trebuie să identifice, să localizeze şi să mobilizeze acele întăriri. O parte dintre contribuţii vor fi sub formă de donaţii în bani. Altele vor lua forma muncii voluntare, a mancării pentru muncitorii voluntari, a unor unelte, a sfaturilor şi a instruirii, altele sub formă de materiale cum ar fi nisipul, sau orice altceva. Deşi donaţiile nefinanciare nu participă la proiect având o valoare monetară ataşată, este important ca dumneavoastră/noi să încurajam comunitatea să ataşeze o valoare monetară precisă acelor donaţii nefinanciare. În calcularea acelor costuri (contribuţii) ale unui proiect ancorat în comunitate, valoarea monetara a tuturor donatiilor nefinanciare (resurse) trebuie calculata astfel încat să poată fi inregistrate în mod corect resursele interne versus cele externe. 2. Scopul recuperării costurilor comunitare: Obţinerea resurselor este o activitate importantă. Cei care o realizează sunt contributori importanţi la consolidarea (întărirea, construirea capacităţii) comunităţii sau a organizaţiei. Fără surse de finanţare (şi contribuţii non financiare) orice organizaţie va înceta în curand să mai funcţioneze, şi până la urmă să existe. 2.1 Amintiţi-vă permanent ţelurile generale: Contracararea dependenţei comunităţii este principalul dumneavoastră scop. Cel mai important scop care trebuie întotdeauna luat in considerare constă în reducerea dependenţei în comunitate prin fiecare acţiune pe care dumneavoastră/noi o întreprindem. Când este instruită o comunitate sau o organizaţie comunitară cu privire la modalităţile de obţinere a resurselor, animatorul trebuie să acţioneze permanent în concordanţă cu acest scop prioritar. O agenţie donatoare ar trebui să încerce să evite să dea comunităţii fără să primească nimic în schimb. Acest obicei stimulează dependenţa. Încurajaţi intotdeauna membrii comunităţii declarând că ei înşişi pot derula proiectul şi că dumneavoastră/noi ne aflăm printre ei pentru a le oferi anumite abilităţi şi sfaturi, dar ei sunt cei care trebuie să depuna munca. Aplicând acest principiu finanţării unui proiect comunitar, dumneavoastră/noi nu trebuie niciodată să ne oferim să obţinem resursele proiectului pentru ei. Dumneavoastră/noi, în calitate de animatori sau mobilizatori, putem să le oferim îndrumări referitoare la cum să strângă bani sau alte resurse, cum să asigure transparenţa şi simplitatea conturilor, şi cum să transpună donaţiile non-monetare în contribuţii financiare. Trebuie să accentuam în permanenţă, însă, ca obţinerea efectivă a resurselor trebuie realizată de către comunitate sau de către organizaţia ancorată în comunitate (ex comitetul executiv) care îşi desfaşoară activitatea în numele său, nu de către animator sau formator. Tineţi minte că nicio comunitate nu este o unitate naturala. În fiecare comunitate există schisme şi disensiuni(1). Orice acţiune întreprinsă trebuie să contribuie la creşterea gradului de unitate a comunităţii. Nota de subsol (1): Diviziunile prezente în orice comunitate pot avea la baza nenumăraţi factori: clanuri, religii, clasă socială, venit, educaţie, proprietăţi, origini etnice, vârstă, sex, şi asa mai departe. Nivelul de toleranţă ale acestor categorii pot deasemenea să varieze din diferite motive. Este sarcina dumneavoastră/noastră să lucrăm în direcţia minimizării diferenţelor, să îmbunătăţim unitatea şi loialitatea comunităţii, şi să depăşim schismele comunitare. Deşi dumneavoastră/noi oferim sugestii despre cum se pot obţine resurse pentru un proiect comunitar, dumneavoastră/noi nu trebuie sa insistăm asupra unei anumite strategii pe care comunitatea trebuie să o adopte; anumite strategii ar putea contribui la subminarea unităţii. Trebuie să sugeram şi să sfătuim, şi să ne asigurăm că ascultăm ceea ce membrii comunităţii spun(mai ales cei tăcuţi) şi să descoperim indicii negative ale oricărei strategii care ar putea provoca dezbinarea. 2.2 De ce luptăm împotriva Dependenţei? Pe măsură ce populaţia se dezvoltă, guvernele au acces la din ce in ce mai puţine resurse pe cap de locuitor in fiecare an. Pur şi simplu, nu se mai poate ca, comunităţiile să fie dependente de autorităţile guvernamentale locale pentru asigurarea de facilităţi şi de servicii aşezămintelor umane. Acelaşi fenomen se petrece şi cu sponsorii internaţionali: guvernele ţărilor bogate, UN, Banca Mondiala, ONG-urile internaţionale pur şi simplu nu mai au suficiente resurse pentru a da fiecărei comunităţi sărace, oricât de importantă ar fi cauza respectiva. Autosuficienţa comunitătii, care în trecut era considerată un fenomen pozitiv, promovând principiile fundamentale ale democraţiei, drepturile omului, auto-dezvoltarea şi demnitatea umană, a depăşit cu mult acel nivel în zilele noastre. Dacă comunităţile nu pot deveni din ce în ce mai autonome şi mai puternice, pur şi simplu nu se vor dezvolta şi într-un final sărăcia şi apatia le va distruge. Vechiul sistem de "patronaj" (sau de "favoritism"), în care politicienii şi oficialităţile atribuiau contracte şi servicii celor care îi susţineau la putere, este promovat prin abordarea de "asigurare/furnizare" a facilităţilor şi a servicilor. Aceşti lideri trebuie să se schimbe sau să fie inlocuiţi de funcţionari publici efectiv democraţi care să se angajeze in demersul de facilitare a intr-ajutorării comunităţii. Dacă o agenţie exterioară comunităţii, fie ea guvernamentală, un ONG internaţional, o misiune, vine într-o comunitate şi construieşte o îmbunătăţire a aşezământului( exemplu o sursă de apă), este normal ca membrii comunităţii să considere contribuţia ca aparţinând agenţiei externe. Când agenţia va rămâne fără fonduri, membrii comunităţii nu vor avea nicio motivaţie să repare sau să întreţină lucrarea respectivă, sau să susţină serviciul. Pentru ca aceasta să fie utilizată în mod eficient de către membrii comunităţii, şi să fie întreţinută adecvat, membrii comunitatii trebuie să aibă un sens al "responsabilităţii" faţă de lucrare ( uneori o numim "proprietate"). Acel sens al responsabilităţii este uneori descris de către comunitate drept "proprietate". Cu excepţia situaţiei in care comunitatea în ansamblu a fost implicată în luarea deciziei cu privire la lucrare(planificare şi management) şi a contribuit în mod voit la costurile construcţiei, sensul responsabilităţii sau al proprietăţii lipseşte. Nu va fi folosită, întreţinută sau susţinută în mod eficient. Este imposibil să construieşti o facilitate sau un serviciu pentru un aşezământ şi să nu se dorească repararea şi întreţinerea acestuia. Este ca si cum ai manca o singură dată, pentru totdeauna. 3. Tipuri de Recuperare a Costurilor: O comunitate, un comitet executiv al proiectului, sau orice organizaţie, are câteva opţiuni pentru a obţine fonduri pentru activitatile sale. Sfătuim orice grup comunitar să caute cât mai multe surse diferite de finanţare, şi să maximizeze utilizarea surselor interne. Acest proces duce la scăderea dependenţei faţă de oricare dintre donatori. 3.1 Taxe pentru servicii versus Donatii: Una dintre diferenţe poate fi identificată între tarifele impuse drept servicii sau contribuţiile(taxe) utilizatorilor şi fondurile care sunt donate fără a se astepta un beneficiu direct. Taxele pentru oferirea serviciilor pot fi sub forma unor rate constante, când de exemplu comunitatea furnizează gospodariilor un serviciu de utilizare a apei. O altă alternativă este ca acestea să fie sub formă de rate unitare, când fiecare utilizator al serviciului trebuie să plătească o anumită sumă de bani pentru o anumită cantitate de apă. Taxele pentru servicii ar putea să fie mai adecvate când serviciul este vizibil pentru fiecare utilizator. Taxele pentru servicii sunt adesea strânse pentru a realiza reparaţiile şi întreţinerea facilităţii. 3.2 Donatori Versus Agentii donatoare: Fondurile la care se contribuie fără a se astepta un serviciu imediat sau individual, pot fi create prin donaţii publice, sau prin contribuţii specifice provenind din partea agenţiilor donatoare. Donaţiile publice sunt deobicei cadouri nedirecţionate către o activitate specifică a organizaţiei comunitare. A se citi Strângerea de fonduri. Agenţiile donatoare sunt organizaţii care, poate printre alte activităţi, furnizeaza fonduri organizaţiilor implementatoare. Agenţiile donatoare variază de la birocraţiile mari şi sofisticate cum ar fi Banca Mondială, Naţiunile Unite, agenţiile tărilor bogate care oferă ajutor sau guvernul, chiar şi organizaţii locale de mici dimensiuni, cum ar fi un grup de enoriaşi care doresc să ofere o donaţie unui anumit proiect local. 3.3 Similarităţi ale principiilor: În timp ce principiile de strângere a banilor de la diferite surse pot să fie aproximativ aceleaşi, tehnicile specifice sunt diferite. Obţinerea unor donaţii necondiţionate de la public, de exemplu, depinde deobicei de un fel de atractivitate. Obţinerea de fonduri din partea unei agenţii donatoare, dimpotrivă, necesită deobicei un proiect detaliat al proiectului propus, şi incorporarea acelui proiect îintr-o propunere formală (cerere de fonduri) adresată agenţiei donatoare. Ceea ce este important de observat în acest context este că, totuşi, deşi procedurile de suprafaţă pot fi diferite, principiile fundamentale sau abordarea generală rămâne aceaşi. 3.4 Donaţii: Orice contribuţie a unei persoane sau a unui grup este o donaţie. O donatie poate consta in bani lichizi, teren, sfaturi, constructii, idei, muncă, provizii şi echipament, donate de către indivizi, grupuri sau organizaţii care vor să-şi sprijine comunitatea. 3.5 Resurse interne versus resurse externe: Resursele interne sunt acelea obţinute din interiorul comunităţii care iniţiază un proiect comunitar. Resursele externe sunt acelea provenite din exteriorul comunităţii. Resursele externe pot proveni de la donatori externi(guverne, organizaţii non guvernamentale, sau multilatelare/Natiunile Unite) sau de la donatori naţionali(guverne centrale şi locale, ONG-uri naţionale). O comunitate este mai independentă dacă foloseşte o proporţie mai mare de resurse interne pentru un proiect. Scopul nostru nu este să facem o comunitate complet independentă(imposibil din punct de vedere economic), ci să reducem dependenţa şi apatia din cadrul comunităţii. Dacă o comunitate are drept partener o autoritate guvernamentală centrală sau regionala(neimpusă) şi ONG-uri, atunci poate fi considerată interdependentă. Dacă o comunitate are surse de finanţare multiple, atunci posibilitatea de a acţiona independent este mai mare, şi controlul exercitat de către oricare sponsor mai redus. 4. Surse de Finantare: Comunitatea are multiple surse potenţiale de finanţare sau de alt tip. Dumneavoastră, în calitate de mobilizator, nu ar trebui să obţineti fonduri pentru un grup al comunităţii, ci să încurajaţi întărirea comunităţii, să îndrumaţi comunitatea pentru a beneficia de pe urma acestor resurse. 4.1. Taxe ale utilizatorului şi Costuri de Întreţinere: Spre deosebire de donaţiile voluntare, când donatorii nu asteaptă beneficii imediate şi directe ale donaţiilor financiare, plata taxelor implică furnizarea unui serviciu. O taxă fixă este utilizată în cazul în care beneficiarul serviciului plăteşte o taxă regulată (să spunem lunară) pentru un serviciu cum ar fi furnizarea apei. O taxă unitară este folosită când beneficiarul plăteşte o sumă fixă pentru o cantitate finită a serviciului, cum ar fi un anumit numar de silingi pentru o oala de apă sau pentru o programare la o clinică. Este asemenea vânzării unui bun, deşi s-ar putea să nu fie neapart pentru profit, ci subvenţionat prin alte surse de finanţare pe care organizaţia prestatoare poate să le obţină. Ca şi în cazul altor surse de finanţare pentru o comunitate sau pentru organizaţia sa, încasarea acestor taxe trebuie realizată cinstit, trebuie să fie responsabilă şi transparentă, trebuie să fie onestă, şi trebuie să fie justificabilă. 4.2. Proiectarea Proiectului şi Propuneri: Agenţiile donatoare necesită deobicei depunerea unei propuneri formale pentru finanţare, şi ca propunerea să reflecte un proiect riguros planificat şi proiectat. Să trecem în revistă câteva tipuri de agenţii donatoare. 4.3 Contribuţii guvernamentale: Acestea includ finanţăriile parţiale din partea surselor federale, regionale sau ale autorităţilor guvernamentale locale. Sursele pot deasemenea să includă participare comitetului regional de dezvoltare. Propunerile către această sursă necesită urmarea mai multor proceduri de aplicare create de către autorităţile guvernamentale. 4.4 Organizaţii Non Guvernamentale(ONG-uri): Acestea includ organizaţii locale ancorate în comunitate, biserici, ONG-uri internaţionale şi alte agenţii, grupuri sau organizaţii nesusţinute neapărat de către guvern. Acestea, în opoziţie cu organizaţiile comerciale, nu au în general scopul de a genera profit. Abilităţile de scriere a propunerilor sunt utile în obţinerea de fonduri de la ONG-uri. 4.5 Ambasade şi legaţii: Ambasadele au adesea mici fonduri pentru proiecte (ex Fondul Canadian din cadrul Legaţiei Canadiene, Oficiul pentru Mici proiecte ale SNV Olanda) care sunt la dispoziţia micilor OAC si ONG-uri locale. Dumneavoastra/noi, în calitate de mobilizatori şi animatori, trebuie să ne amintim să nu obţinem astfel de fonduri pentru comunitate, ci poate să furnizăm informaţii liderilor comunitari, şi să-i instruim cu privire la cum să scrie propuneri, şi să lăsăm comunităţile să caute ele-însele astfel de fonduri. Din ce în ce mai des, guvernele ţărilor bogate pun deoparte fonduri pentru proiecte locale, ancorate în comunitate, de mică anvergura. Contactaţi toate ambasadele şi consulatele din regiunea dumneavoastră sau din capitală şi cereţi-le detalii referitoare la cum puteţi aplica pentru fonduri atribuite unor proiecte mici. 5. Tehnici de scriere eficientă a propunerilor: Aceste serii includ câteva documente, ghiduri şi manuale de instruire, despre cum se scriu proiectele eficace. Emfaza cade pe "eficace" deoarece un proiect draguţ (şlefuit, atractiv) care nu obţine efectul dorit (strângerea de bani) este nefolositor oricât de draguţ ar fi. O propunere ar trebui să fie scrisă într-un mod original, specificându-se toate contribuţiile, de fiecare dată când proiectul este planificat. Nu copiaţi o propunere sau modelul unei propuneri, deoarece copierea promoveaza o gândire leneşă şi dependenţă mentală.
A se citi Propuneri, şi Manualul propunerilor. Detaliile propunerii pot să difere; mai sus regasiţi nişte linii generale. Unele agenţii donatoare au cerinţe şi formaturi specifice care trebuie respectate. Este important ca fiecare capitol să se relaţioneze cu celelalte, şi ca întregul să curgă asemenea unui discurs fluid. Concluzie: Oricare ar fi acţiunile noastre de încurajare şi asistare a comunităţilor în planificarea şi implementarea propriilor proiecte care-şi au baza în comunitate( inclusiv calcularea resurselor financiare) trebuie în permanenţă să vă amintiţi următorul aspect şi să ne îndrume toate acţiunile:
Calculul costurilor de finanţare a proiectelor comunităţii trebuie să fie corect şi precis, şi estimările nu trebuie să subevalueze donaţiile non financiare ale comunităţii. Când mobilizăm o comunitate să întreprindă un proiect ce are baza în comunitate, ar trebui să-i încurajăm să identifice o varietate de resurse externe (reducând dependenţa faţă de oricare dintre sponsori), şi să identifice şi să mobilizeze multe resurse interne(adesea ascunse). Obţinerea de resurse pentru un proiect comunitar este o responsabilitate onorabila şi valoroasă; faceţi acest lucru cu entuziasm, integritate şi încredere. ––»«––Dacă copiaţi informaţii din acest site, vă rugăm să menţionaţi autorul(i) |
Pagina Principala |
Resurse ale proiectului |