Tweet
Traduceri:
বাংলা
/ Baṅla
Català
中文
/ Zhōngwén
Deutsch
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά
/ Elliniká
हिन्दी
/ Hindī
Italiano
Polszczyzna
Português
Română
Tiếng
Việt
Türkçe
Alte pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Documente utile
Link-uri utile
SINDROMUL DEPENDENŢEI
De Phil Bartle, PhD
Traducere de Romana Careja
revizuit de Claudia Marinas
Material pentru workshop
Ce trebuie schimbat atunci când membrilor comunităţii le lipseşte încrederea în forţele proprii?
"Sindromul dependenţei este atitudinea şi credinţa că un grup nu îşi poate rezolva problemele fără ajutor din afară." Este o slăbiciune mentinută de acţiunile caritabile.
De ce trebuie să contracarăm dependenţa?
În momentul în care o agenţie din exterior, fie guvernul, fie un ONG internaţional, fie o misiune, vine într-o comunitate şi construieşte facilităţi pentru aşezămintele umane (spre exemplu o sursă de apă), este normal ca aceste facilităţi să fie percepute de către membrii comunităţii ca aparţinând respectivei agenţii externe. Când această agenţie pleacă, sau nu mai are fonduri, membrilor comunităţii le va lipsi motivaţia necesară pentru a repara şi întreţine acea facilitate.
Pentru ca facilitatea să fie menţinută în funcţiune, membrii comunităţii trebuie să aibă sentimentul responsabilităţii. Acest sens al responsabilităţii este adesea descris prin termenul de responsabilizare (ownership): comunitatea are sentimentul responsabilităţii asupra facilităţii în cauză.
Comunitatea va dezvolta sentimentul responsabilităţii şi al proprietăţii numai dacă este inclusă în întregul său în luarea deciziilor privind respectiva facilitate (planificare şi management) şi contribuie conştient la costurile construirii sale. În caz contrar, facilitatea nu va fi utilizată la capacitate şi va fi neglijată. Este imposibil să construieşti facilităţi pentru aşezămintele umane şi să nu te aştepţi ca ele să aibă nevoie de reparaţii sau întreţinere. Este ca şi cum ai încerca să mănânci o dată pentru totdeauna!
Pe măsură ce populaţia creşte, guvernele au acces la tot mai puţine resurse pe cap de locuitor. Pur şi simplu este imposibil ca aceste comunităţi să depindă în întregime de guverne pentru asigurarea unor servicii sau pentru construirea de facilităţi. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul donorilor internaţionali: guvernele ţărilor bogate, Naţiunile Unite, Banca Mondială, ONG-urile internaţionale pur ţi simplu nu dispun de resurse suficiente pentru a face donaţii fiecărei comunităţi sărace, oricât de justificată ar fi cauza acesteia.
Odinioară s-a considerat că încrederea comunităţilor în forţele proprii este un lucru bun deoarece promovează democraţia la nivelul de bază al societăţii, drepturile omului, dezvoltarea individuală şi demnitatea umană. Acest punct de vedere a fost însă depăşit. Acum se consideră că dacă comunităţile nu devin din ce în ce mai sigure pe ele, şi pe forţele proprii, ele nu se vor dezvolta şi, în cele din urmă, vor fi distruse de sărăcie şi apatie.
Scopul vostru prim este contracararea dependenţei. Fiecare acţiune a voastră trebuie să ducă la scăderea nivelului de dependenţă din comunitate. Atunci când pregăteşte o organizaţie comunitară în vederea atragerii de resurse, animatorul trebuie să aibă în minte acest ţel şi să acţioneze întocmai. O agenţie finanţatoare ar trebui să evite să dea totul unei comunităţi în schimbul a nimic. O astfel de atitudine încurajează dependenţa. Încurajaţi întotdeauna membrii comunităţii spunându-le că pot derula proiectele ei înşişi, că voi sunteţi acolo doar pentru a le oferi sugestii dar că munca trebuie să o facă ei. În cazul în care se caută finanţare pentru un proiect comunitar, nu trebuie să vă oferiţi să obţineţi input-uri pentru proiectele lor. Metodele pe care le popularizăm pe acest site se numesc Metodologia Împuternicirii Comunităţii (Community Empowerment Methodology), şi sunt create special pentru combaterea dependenţei.
În calitate de mobilizator, puteţi să le furnizaţi nişte linii directoare privind modalităţile de colectare de fonduri şi alte resurse, privind necesitatea menţinerii transparenţei în chestiunile financiare, şi privind modalităţile de transformare a donaţiilor non-monetare în input-uri financiare. Însă ceea ce este extrem de important este faptul că trebuie să accentuaţi că membrii comunităţii (sau organizaţia lor) şi nu voi, sunt cei care trebuie să obţină resursele necesare.
––»«––
Contribuţie comunitară:
 |