Tweet
Traduceri:
Català
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
Italiano
Português
Română
Alte Pagini:
Module
Harta Site-ului
Cuvinte Cheie
Contact
Document Folositoare
Link-uri utile
Sumar:
Sumar:
Sumar:
Sumar:
TEHNICI DE COMUNICARE
Diferite metode de a transmite mesajul
de Phil Bartle, PhD
Traducere de Oana Bajka
Ghid pentru formare
Ce tehnologii funcţionează cu locuitorii comunităţilor şi cu alţi participanţi la formare?
Mobilizare, formare şi comunicare:
O mare parte din munca de mobilizare constă în transmiterea de mesaje specifice unor grupuri.
Ca mobilizator, în multe privinţe sunteţi un formator al membrilor comunităţii. Dacă folosiţi aceste pagini pentru a-i forma pe mobilizatori trebuie să aveţi în vedere aceleaşi chestiuni. Multe metode funcţionează şi pentru formarea mobilizatorilor şi pentru activarea comunităţilor. Următoarele sunt descrieri ale diferitor metode de comunicare. Ar trebui să le luaţi în considerare pe toate. Încercaţi-le pe cele care vi se par practice. Căutaţi întotdeauna moduri noi şi creative de a comunica.
Nu uitaţi că atunci când participanţii dumneavoastră sunt încurajaţi să participe (spre deosebire de simpla privire sau ascultare) este mai probabil că ei vor fi şi mai atenţi, vor reţine mai multe informaţii şi sunt încurajaţi să-şi construiască stima şi încrederea de sine.
Sesiunile de rezolvare a problemelor:
Organizaţi o şedinţă cu membrii comunităţii. La şedinţă, sugeraţi-le membrilor să propună soluţii la problemele comunităţii. Aceasta nu e o sesiune ferm structurată, precum o sesiune de brainstorming . Lăsaţi-i pe membri să sugereze posibilităţi diferite ca soluţii.
Păstraţi-i într-o notă practică; evitaţi ca participanţii să viseze cu ochii deschişi. Dacă un membru sugerează o soluţie care cere ca altcineva să facă ceva sau să furnizeze ceva, subliniaţi faptul că dumneavoastră şi el/ea nu îi puteţi controla pe alţii. Soluţiile trebuie să fie lucruri pe care le pot face ei, nu alţii. Încurajaţi-i pe membrii tăcuţi să îşi exprime ideile.
Distrarea publicului:
Când vă doriţi o şedinţă mare a comunităţii (inclusiv mitinguri) cu cât mai mulţi participanţi, aţi putea găsi de ajutor organizarea unor forme de distracţie. Asociaţii culturale locale, precum grupuri de dans, coruri, cluburi de baterişti, grupuri de teatru, păpuşari, reprezintă o sursă bună pentru astfel de distracţii. Dacă aveţi un spectacol s-ar putea să atrageţi mai mulţi membri ai comunităţii la eveniment şi s-ar putea ca ei să participe astfel şi la sesiunile mai serioase care sunt pe ordinea de zi.
Mai mult, multe dintre aceste grupuri de amatori au în repertoriile lor prezentări care ilustrează principiile şi chestiunile pe care le-aţi pune în discuţie cu membrii comunităţii ca mobilizator. Alţii ar putea fi dispuşi să lucreze cu dumneavoastră la scrierea de noi scenarii, versuri şi intrigi pentru a ilustra chestiunile pe care vreţi să le prezentaţi.
Unele dintre aceste grupuri se află în procesul de a trece de la statutul de amatori la cel de profesionişti şi vor aprecia expunerea, şi se vor aştepta doar la un onorariu modest în loc de o taxă consistentă.
Deşi este recomandat să introduceţi astfel de grupuri pe ordinea de zi a şedinţelor publice ale comunităţii, puteţi de asemenea să le includeţi în atelierele de formare pe care le organizaţi pentru mobilizatori.
Dramatizarea unor chestiuni ajută participanţii să reţină conceptele după şedinţe sau ateliere.
Proverbe şi poveşti:
Atât proverbele, cât şi poveştile sunt utile în comunicarea pentru formare şi mobilizare deopotrivă. Ele ilustrează principii, chestiuni şi preocupări pe care le veţi expune în organizarea comunităţii şi formarea mobilizatorilor.
În modulul Metode de formare , vedeţi documentul Proverbe pentru mai multe detalii despre folosirea zicătorilor tradiţionale şi a înţelepciunii populare în interesul propriilor scopuri comunicaţionale.
De asemenea, vedeţi documentul despre Poveşti, care subliniază de asemenea că acestea nu sunt doar pentru distracţia participanţilor, ci sunt folosite pentru a ilustra şi a face relevante principiile capacitării şi ale organizării centrate pe bazarea pe propriile forţe.
Jocul de rol:
În câteva locuri pe acest website este subliniat faptul că participarea este printre cele mai bune, dacă nu chiar cea mai bună, metodă de învăţare. Jocul de rol este o metodă de comunicare care permite participanţilor să îşi asume rolurile diferitor actori în situaţii care sunt obişnuite în procesele de capacitare.
Aici sugerăm că metoda este la fel de valoroasă şi pentru formarea mobilizatorilor, şi pentru mobilizarea comunităţilor. Participanţilor li se distribuie diferite roluri de actori în situaţii specificate. Puteţi să scrieţi pentru ei intriga jocului dar este şi mai eficient dacă participanţii improvizează dialogul pe loc sau alocă un pic de timp pentru creionarea poziţiei pe care şi-o vor asuma şi a lucrurilor pe care le vor spune.
Vedeţi documentul care se concentrează asupra Jocului de rol.
Medii audio-vizuale:
Pentru intensificare comuncaţiilor se pot folosi diferite tipuri de aparate electrice şi electronice. Printre cele mai vechi sunt pelicule de film şi diafilmele. În general, acestea pot fi mai utile pentru grupurile care se întâlnesc în încăperi, şi mai puţin utile pentru grupuri mari care au întâlnirile în aer liber. De aceea ele ar fi mai degrabă aplicabile în cazul şedinţelor de formare a mobilizatorilor şi a şedinţelor executivului comunitar decât în cazul şedinţelor mai mari ale comunităţii care privesc metodele de mobilizare.
O problemă mai mare este aceea că tehnologia devine la un moment dat depăşită (înlocuită cu tehnologia audio-vizuală digitală) şi este rară în ţările sărace. Tehnologia mai actuală include casete video şi DVD-uri. Mai mult, acestea sunt mai eficiente în cazul grupurilor mici şi pentru activităţi de interior.
Pentru grupuri mai mari, filmele (cinema-ul) pot fi mai eficiente. Totuşi, filmele şi proiectoarele de film nu sunt uşor accesibile şi nici ieftine, aşa că ele ar fi mai accesibile unor agenţii internaţionale decât unor departamente guvernamentale sau unor ONG-uri locale din ţări cu venituri reduse.
Proiectoarele care sunt făcute să proiecteze imagini mici pe ecrane, cum ar fi aparatele video sau computerele, sunt încă şi mai scumpe şi e probabil să se afle în afara posibilităţilor financiare ale unor agenţii cu buget redus.
Fotografii şi video:
La fel ca desenele, schiţele şi decupajele, şi fotografiile pot fi folosite pentru a ilustra unele principii. Dacă aveţi capacitatea tehnică, puteţi intensifica atât mobilizarea comunităţii, cât şi formarea mobilizatorilor prin developarea lor rapidă şi prin folosirea unor fotografii în care participanţii se recunosc pe ei înşişi.
De exemplu, puteţi să faceţi un album cu fotografii ale participanţilor care interpretează un scenariu pe care îl inventează ca parte a sesiunii de joc de rol. Apoi el poate fi arătat şi poate fi folosit ca stimulator al discuţiei în acelaşi atelier. În cazul fotografiilor digitale nu trebuie să developaţi filmul fotografic, ci puteţi să le descărcaţi de pe aparatul de fotografiat în calculator şi le puteţi imprima imediat.
Cu o cameră video, puteţi filma o sesiune de joc de rol (de exemplu, un mobilizator care vorbeşte celorlalţi participanţi ca şi cum aceştia ar fi membrii comunităţii), apoi să faceţi posibilă vizionarea privată şi personală de către vorbitor a tehnicilor de oratorie, în scopul autocriticii şi autocorecţiei. Apoi casetele pot fi şterse pentru a se evita vizionarea lor publică.
Proiecţii:
Dacă aveţi acces la un proiector fixat de tavan, puteţi face manual pe hârtie transparentă schiţe rapide şi notiţe pentru atelier, în funcţie de contribuţiile participanţilor. Dacă aveţi un calculator, o imprimantă şi hârtie transparentă, puteţi chiar să pregătiţi materialele în timpul atelierului.
Materialele făcute de participanţi în timpul sesiunilor în grupuri mici pot fi copiate pe hârtie transparentă şi proiectate. Puteţi să le dactilografiaţi şi să le scoateţi la imprimantă, puteţi desena pe schiţele (cum ar fi desenele alb-negru folosite pe acest website) pe care le aveţi în calculator, puteţi să le imprimaţi pe hârtie transparentă şi să le arătaţi participanţilor dumneavoastră.
Orice ilustraţie (fotografii, desene, diagrame, desene animate şi schiţe) pot fi fotocopiate pe hârtie transparentă pentru a fi folosite în timpul prezentării dumneavoastră.
Tabel de flanel:
Un mediu de comunicare ce pare a fi trecut cu vederea în ziua de azi este tabla de flanel. Eu vă recomand să o folosiţi.
Ce este aşa de bun în legătură cu ea este faptul că principalul ingredient, flanelul, este de obicei accesibil la orice magazin de ţesături, şi vă puteţi construi singuri tabla de flanel. Flanelul este o ţesătură moale şi groasă. El poate fi de diferite culori. O altă bucată de flanel va putea fi cu uşurinţă prinsă deasupra primeia (nu la fel de sigur ca scaiul) şi poate fi la fel de uşor îndepărtată.
Vă puteţi face tabla din orice material plat. Dacă dumneavoastră călătoriţi des, puteţi eventual folosi o tablă albă ca aceea de flip chart. Tabla albă poate fi folosită ca atare cu markere ce pot fi şterse, în timpul sesiunilor de formare participativă pentru înregistrarea contribuţiilor, pentru scrierea corectă a unor cuvinte noi, sau pentru a sublinia o prezentare. O puteţi acoperi cu o bucată de flanel un pic mai mare decât suprafaţa tablei şi puteţi fixa flanelul pe spatele tablei. Acesta devine cadrul pe care vă ilustraţi poveştile.
Apoi aveţi nevoie de nişte siluete pe care să le puneţi pe acest cadru. Le puteţi desena şi colora cu creioane sau vopsele pe bază de apă. Le puteţi găsi în reviste şi cataloage şi le puteţi decupa. Alegeţi poze din diferite subiecte care au legătură cu lecţiile sau poveştile pe care vreţi să le ilustraţi. Apoi tăiaţi bucăţi de flanel cu forma acelor siluete pe care le-aţi desenat sau pe care le-aţi decupat. Lipiţi (sau capsaţi) aceste bucăţi de flanel pe spatele ilustraţiilor. Astfel, ilustraţiile se vor lipi cu uşurinţă de cadrul de flanel şi pot fi mutate sau îndepărtate după cum o cere prezentarea dumneavoastră. Apoi folosiţi tabla de flanel pentru a vă ilustra povestea, lecţia sau situaţia.
Într-un atelier pentru mobilizatori, aţi putea să rezervaţi o după-amiază pentru ca participanţii să facă table de flanel. Furnizaţi-le materiale alternative, cataloage, reviste, foarfeci, capsatoare, lipici, pastă de lipit, bucăţi de flanel mari şi mici de diferite culori, nişte table de care să prindă flanelul-cadru, ace pentru a prinde cadrul din flanel de tablă.
Puteţi grupa participanţii în mici grupuri de cinci sau şase oameni pentru a-şi construi tablele de flanel. Apoi daţi fiecărui grup sarcina de a ilustra un principiu al mobilizării. Daţi-e răgaz peste noapte pentru a-şi pregăti lecţia şi ilustraţiile necesare. În următoarea după-amiază a aceluiaşi atelier fiecare grup îşi poate prezenta povestea ilustrată.
Combinarea mediilor:
Luaţi în considerare combinaţii dintre (1) prezentări audio-vizuale, (2) prezentările dumneavoastră verbale şi (3) contribuţiile participative ale publicului. Ele vă vor spori considerabil mesajul şi vor contribui la o mai bună reţinere din partea publicului.
Alternaţi între a arăta ceva audio-vizual, apoi spuneţi ceva, apoi adresaţi câteva întrebări care solicită răspunsuri din partea oamenilor. Este mai uşor să faceţi o prezentare în totalitate audio-vizuală. Dar asta este pentru un formator leneş. Alternarea mediilor va ţine participanţii mai alerţi şi mai concentraţi asupra subiectului pe care vreţi să îl transmiteţi.
Nu este nevoie să folosiţi mai mult de un tip de prezentare audio-vizuală (dar puteţi să o faceţi dacă doriţi) dar puteţi alterna între un mediu şi vorbirea dumneavoastră şi contribuţiile participanţilor. Nu numai că vi se permite folosirea mai multor medii de comunicare într-o prezentare, dar eu o recomand cu căldură.
––»«––
O sesiune de formare:
 |