Tweet
Traduceri:
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
Italiano
Português
Românã
اردو / Urdu
Alte pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri folositoare
MOBILIZAREA PENTRU SOCIETATEA CIVILÃ
Când obiectivele comunitãţii nu sunt facilitãţi de naturã materialã.
de cãtre Phil Bartle, PhD
traducere de Ioana Ciobotea
traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu
Material de pregãtire
Deşi condiţiile pot fi diferite, principiile rãmân aceleaşi.
Obiective materiale şi non-materiale:
Când efectuaţi dezbateri de idei cu un grup comunitar, sau evaluãri participative cu aceştia, veţi descoperi care este problema lor prioritarã în momentul respectiv. Trebuie sã fiţi pregãtiţi sã auziţi orice lucru pe care ei l-ar putea identifica ca fiind principala lor problemã. Trebuie sã-i provocaţi sã clarifice care este problema, dat fiind faptul cã de multe ori ei o pot exprima în mod diferit unul faţã de celãlalt.
De exemplu, ei ar putea spune cã prioritatea lor este lipsa medicilor, cã doresc sã construiascã o clinicã, deşi problema este reprezentatã de prea mulţi copii bolnavi; soluţia ar putea fi luarea de mãsuri preventive cum ar fi purificarea apei, controlul ţânţarilor şi o igienã mai eficientã. Chiar şi dupã ce îi provocaţi, dupã ce îi ajutaţi sã-şi clarifice scopurile, rezultatul dezbaterii este de naturã materialã.
Spre deosebire de aceasta, membrii comunitãţii ar putea spune, de exemplu, cã sunt trataţi incorect de cãtre proprietarii de case şi cã au nevoie de un mecanism de control al chiriilor. Soluţia în acest caz poate fi formarea unei organizaţii de locatari care va milita pentru drepturile chiriaşilor în cadrul comunitãţii. O organizaţie a chiriaşilor locali este destul de diferitã faţã de construirea unei latrine sau a unei surse de apã; este de naturã non-materialã.
În mod similar, membrii pot spune cã existã bande violente care extorcheazã membrii mai slabi ai comunitãţii, sau cã existã un înfloritor comerţ ilegal de droguri care afecteazã tinerii şi contribuie la creşterea criminalitãţii (pentru a face rost de bani pentru droguri). Raspunsul se gãseţte în organizarea comunitãţii, dar nu pentru a construi o şcoala sau o clinicã, ci pentru crearea şi stimularea unui activist şi a unui grup de susţinãtori.
La un anumit nivel, trebuie sã trataţi în acelaşi mod obiectivele materiale versus cele non-materiale. Ajutaţi comunitatea sã-şi dezvolte capacitatea de a-şi stabili, defini şi de a-şi atinge obiectivele.
La un alt nivel, trebuie sã cunoaşteţi, sã ştiţi ceva cu privire la particularitãţile caracteristice fiecãrui tip de obiective.
Modulul despre apã, de exemplu, aratã cã multe dintre preocupãrile ce apar pe parcursul organizãrii unei comunitãţi ce-şi procurã singurã apa sunt caracteristice acestui sector. E la fel şi în cazul obiectivelor non-materiale legate de problema drogurilor, a violenţei sau a exploatãrii chiriaşilor. Organizarea tinerilor într-un club sportiv are câteva elemente diferite faţã de organizarea transportului de nisip pentru construcţia unei clãdiri.
Nevoia de sprijin / pledoarie la nivelul comunitãţii:
Dacã ajutaţi o comunitate sã înfiinţeze o organizaţie de sprijin / pledoarie, veniţi în sprijinul a douã obiective. (1) ajutaţi comunitatea sã facã faţã sau sã trateze o problemã pe care doreşte sã o şndrepte, şi (2) contribuiţi la creşterea societãţii civile, sau a angajamentului civic, care este un factor important în consolidarea democraţiei şi dezvoltarea unei societãţi democratice.
Aşa cum noi continuãm mereu sã învãţãm, democraţia înfloreşte atunci când e sprijinitã de câteva alte caracteristici dintr-o societate. Acestea includ libertatea de exprimare şi libertatea presei, libertatea de asociere (posibilitatea formãrii de grupuri fãra a fi sub control guvernamental sau interzise), şi buna guvernare (transparenţa, integritatea, onestitatea, respectarea legilor, a caracterului atotcuprinzãtor).
Obiceiul de a avea o opoziţie loialã (ceea ce poate suna ca o contradicţie de termeni) în parlament, şi voci critice ale guvernului (de exemplu: ca în organizaţiile civile) în afara parlamentului, nu slãbeşte un guvern democratic, ci dimpotrivã îl întãreşte. Pare a fi un paradox.
Aceasta se aplica şi în întelege conceptului de "Angajament civic". Atâta timp cât puterea devine o dependenţã şi corupţia creşte odatã cu creşterea puterii, atunci este mult mai probabil ca şi un guvern sã-şi menţinã integritatea dacã trebuie sã rãspundã în faţa oamenilor. (Vezi: Politica şi mobilizarea). Integritatea este sprijinitã (şi încurajatã) dacã este legal ca acţiunile guvernamentale sã fie chestionate în mod public, şi dacã aceasta trebuie sã fie atentã la acţiunile întreprinse pentru evitarea complicaţiilor. Agenţiile non-guvernamentale neafiliate, independente, deservesc funcţia importantã de a menţine un guvern corect, onest.
Cu cât o societate sau comunitate are mai multe organizaţii care pot exprima sentimentele poporului, chiar şi acele organizaţii care nu susţin linia oficialã guvernamentalã, cu atât acea societate sau comunitate este mai puternicã. Dacã dumneavoastrã, ca mobilizator, puteţi ajuta un grup comunitar sã formeze o organizaţie de sprijin / pledoarie, nu numai cã îi ajutaţi sã devinã mai puternici, dar contribuiţi la consolidarea societãţii în general.
În alt modul (Mobilizarea şi politica), sunteţi sfãtuiţi sã evitaţi o politicã pãrtinitoare. Aici, veţi învãţa cum sã vã folosiţi cunoştinţele de organizare a comunitãţii pentru a forma organizaţii care pot deveni voci politice. Este aceasta o contradicţie? Nu, dacã urmaţi ghidul mobilizatorului; nu faceţi munca clienţilor dumneavoastrã, încurajaţi-i şi pregãtiţi-i pe ei sã o facã, facilitãndu-le doar calea.
Un ONG (organizaţie non-guvernamentalã) se defineşte prin ceea ce face.
Un vechi proverb african spune cã "Nu toate vieţuitoarele din ocean sunt la fel, chiar dacã noi le numim pe toate `peşti`".
Un ONG (Organizaţie Non-Guvernamentalã) este un termen rezidual, ce cuprinde multe tipuri de organizaţii, având în comun simplul fapt cã nu aparţin nici unei structuri guvernamentale. Definitia "ONG" implica o negaţie (aceea cã: nu este ceva, în cazul nostru o structurã guvernamentalã).
Viziunea popularã pe care o avem despre un ONG este aceea a unui grup de persoane preocupaţi în mod deosebit de o anumitã problemã. Ei îşi consacrã timpul şi energia în mod liber, pentru a forma o organizaţie ce se dedicã problemei respective, si care este non-profit şi nu urmeazã neapãrat politica oficialã guvernamentalã. Un ONG poate fi definit în acest mod, dar pot fi de asemenea multe alte tipuri de ONG-uri.
În diferitele ţãri, din întreaga lume, ONG-urile pot fi de multe feluri:
consilii în comerţul cu produse agricole (cereale, fructe, produse lactate), grupuri de oameni, cercetaşi, agenţii caritabile, cluburi de şah, apãrãtorii ai drepturilor copiilor, coruri, biserici, grupuri de utilizatori ai computerului, cooperative, uniuni de credit, grupuri de veterani (amputaţi de rãzboi, veterani ce au tuberculozã), susţinãtori ai ecologiei, apãrãtori ai mediului înconjurãtor, asociaţii etnice, cluburi de suporteri sportivi, bãnci de alimente, asociaţii ai viitorilor fermieri, apãrãtori ai drepturilor omului, organizaţii internaţionale de ajutorare şi dezvoltare, asociaţii de artã şi literaturã, grupuri protestatare, asociaţii pasionate de trenuri, festivaluri municipale, cluburi de fotografie, consilii poliţieneşti, grupuri religioase, asociaţii profesionale, asociaţi de militari pensionaţi, cluburi filantropice (Rotary, Lions, Kinsmen), cluburi sportive, cluburi de dans, grupuri de studiu, grupuri de voluntari pentru cei cu dizabilitãţi, grupurile de apãrare a apei şi multe altele.
Unele dintre aceste activitãţi asemãnãtoare sunt efectuate de cãtre companii comerciale şi/sau de cãtre organizaţii guvernamentale în unele ţãri, şi de cãtre ONG-uri în altele.
De ce vã dãm toate aceste exemple? Ca sã înţelegeţi cã puteţi organiza sau sprijini un grup comunitar sã organizeze un ONG pentru a desfãşura orice fel de activitate. Important este sã discutaţi cu grupul respectiv pentru a clarifica problemele existente, a renunţa la acţiunile care perpetueazã aceaste probleme pentru a calma spiritele; asiguraţi-vã permanent cã sprijinul dumneavoastrã nu îi face sã devinã dependenţi de acest ajutor.
ONG-urile au fost înfiinţate în ţãrile puternic dezvoltate pentru a strânge fonduri pentru populaţiile vulnerabile din ţãrile sãrace. S-a descoperit cã unele dintre ele trimiteau bani pentru înarmarea grupãrilor teroriste. ONG-urile care aparent pãreau sã fie organizaţii de voluntariat erau de fapt formate din cadre ale poliţiei secrete folosite pentru înfiltrarea şi spionarea grupurilor de dizidenţi.
Un anumit tip de ONG care este comun în ţãrile dezvoltate unde UN sau agenţiile donatoare operaţionale sunt în cãutare de ONG-uri locale pentru implementarea propriilor politici, este de fapt o consultanţã comercialã. Este format dintr-un director, de obicei un profesionist din domeniul respectiv, ajutat eventual de câţiva asociaţi şi/sau personal tehnic, şi oferã servicii plãtite unei agenţii donatoare. În actele de contabilitate poate sã nu aparã nici un profit, dar este doar un truc de contabilitate, unde taxele sunt utilizate pentru cheltuieli şi pe salariile personalului, incluzând directorul. Micile noi organizaţii parvenite de acest fel sunt de multe ori numite "ONG-uri servietã", deoarece nu au alţi membri cu excepţia directorului şi a servietei acestuia.
Unele mari ONG-uri internaionale, care obţin cea mai mare parte a fondurilor de la agenţii donatoare ca ONU sau USAID, sunt la fel, puţin diferite de consultanţiile comerciale. Ca şi afacerile "pentru profit", aceste organizaţii nu contribuie în mod esenţial la sprijinirea societãţii civile. Ele nu se fac auzite în public, nu exprimã punctele de vedere ale oamenilor de rând care sunt în opoziţie cu politica oficialã guvernamentalã, deoarece nu doresc sã-şi piardã activitatea.
Atunci când dumneavoastrã, ca mobilizator al comunitãţii, organizaţi un consiliu comunitar executiv care sã ia decizii în numele comunitãţii, creaţi de fapt o organizaţie bazatã pe comunitate (OBC). Aceastã OBC este un ONG (non- guvernamentalã), deşi unele OBC-uri se pot integra pe parcurs în structurile municipale sau naţional guvernamentale şi nu mai pot fi numite ONG-uri.
Organizarea uzualã a unui ONG are la baza membrii voluntari (care adesea plãtesc o cotizaţie), o întrunire generalã anualã (IGA) în care se voteazã o conducere voluntarã, şi eventual câţiva secretari sau asistenţi plãtiţi. Atunci când organizaţi un grup gãsiţi modalitãţi prin dialog cu comunitatea ca sã asiguraţi cã aceasta va fi implicatã în luarea deciziilor din cadrul organizaţiei.
Diferenţe între zonele urbane şi cele rurale:
Când comparaţi mobilizarea din ariile rurale cu cea din zonele urbane, se disting câteva deosebiri generale. Prioritãţile comunitãţilor rurale tind sã fie de naturã facilitãţilor materiale. Acestea includ furnizarea de apã, clinici, şcoli, drumuri publice. Zonele urbane de mobilizare cuprind adesea cartierele sãrace şi dezorganizate, unde facilitãţile materiale pot fi o problemã, dar majoritatea problemelor de aici nu sunt de naturã materialã.
O problemã urbanã comun întâlnitã este relaţia dintre proprietarii de case şi chiriaşi. Clãdirile se deterioreazã deoarece locatarii nu sunt proprietari, iar proprietarii nu vor sã cheltuiascã bani ca sã le întreţinã. Închirierea nu oferã siguranţã şi locatarii pot fi daţi afarã fãrã nici o notificare sau posibilitate de recurs. Deseori apar nenumãrate probleme.
Când un grup de chiriaţi se unesc, iar dumneavoastrã îi ajutaţi sã identifice principala lor problemã; este foarte probabil ca aceasta va fi lipsa drepturilor chiriaşilor. Ei ar putea identifica ca soluţie formarea unei Asociaţii a Drepturilor Chiriaşilor.
Ca şi mobilizator, e important sã rãmâneţi pe planul al doilea. E nevoie de disciplinã şi de modestie pentru aceasta; vor fi multe tentaţii de a ieşi în evidenţã şi de a deveni un lider public. Scopul dumneavoastrã trebuie sã fie acela de a facilita, şi nu de a face munca în locul clienţilor voştri. Amintiţi-vã metafora despre gimnasticã prezentatã în metodologia consolidãrii / împuternicirii ; "dacã un antrenor face flotãri în locul unui sportiv, acesta nu va deveni mai puternic".
Este foarte tentant asumarea rolului de lider public, chiar şi clienţii dumneavoastrã vã vor ruga sã o faceţi. Dacã rãmâneţi un facilitator, dedicându-vã timpul şi energia pentru a-i pregãti pe ei în loc sã vorbiţi în locul lor, atunci veţi obţine rezultate mult mai bune.
Mobilizarea pentru angajamentul civil:
Când sunteţi mobilizator într-o comunitate unde obiectivele principale nu sunt de naturã materialã, amintiţi-vã permanent principiile cheie ale consolidãrii şi adaptaţi-le la situaţia curentã. Prin intermediul dezbaterilor de idei şi evaluãrii participative, lasaţi membrii comunitãţii sã identifice principala lor problemã.
Provocaţi-i sã-şi clarifice problema. Plecând de la aceasta, ajutaţi-i sã-şi atingã scopul. Explicaţi-le despre SMART, şi cum îşi pot stabili obiective specifice dincolo de scopul vizat. Provocaţi-i sã gãseasca diferite strategii pentru rezolvarea problemei. Puneţi cele patru întrebãri cheie legate de planificare şi management.
Nu uitaţi sã discutaţi despre modul în care acţiunile lor trebuie monitorizate atunci când se traseazã un plan de acţiune. Stabiliţi cât de mulţi bani va costa proiectul şi cum vor fi colectaţi.
Organizaţi-i pentru (1) a lua decizii şi (2) pentru a acţiona eficient. Când acţiunea începe, identificaţi ce competenţe şi ce capacitate e necesarã, şi gãsiţi modalitãţi de a le obţine.
Toate aceste metode sunt explicate de-a lungul acestor pagini de web. Adaptaţi-le la situaţii şi probleme netradiţionale / aparte.
În contrast cu nevoile tradiţionale de latrine, strãzi, clinici, şcoli şi surse de apã, aceeaşi metodologie de consolidare se poate aplica şi la nevoile nemateriale.
Existã crimã şi violenţã în rândul tinerilor? Reprezintã bandele de huligani o ameninţare? Pot fi acele bande reorganizate sã foloseascã metode de auto-ajutorare pentru a construi un teren de sport de exemplu? Este problema bandelor legatã de consumul ilegal de droguri? Existã un conflict etnic în comunitatea respectivã? Lipsa locurilor de muncã forţeazã tinerii (atât bãrbaţi cât şi femei) spre prostituţie? Se poate organiza comunitatea pentru a gãsi soluţii alternative?
Acest site nu vã poate oferi o soluţie detaliatã; vã poate oferi metodele pentru a gãsi propria dumneavoastrã soluţie. Nu încercaţi sã rezolvaţi problemele întâmpinate de o comunitate. Nu faceţi dumneavoastrã munca în locul lor. Provocaţi-i mai degrabã sã-şi clarifice problemele, ajutaţi-i sã dobândeascã aptitudinele necesare pentru a le rezolva şi amintiţi-vã cã doar acţionând singuri ei pot deveni mai puternici.
––»«––
Vezi: http://www.undp.org/cso/
Un curs:
 |