Traduceri:

Alte Pagini:

Sociologie

Note de lectura

Discutii online

Module

Harta Site-ului

Cuvinte Cheie

Contact

Document Folositoare

Link-uri Folositoare

ADEVÃRATA PROBLEMÃ PRIVIND AJUTORUL

De ce sãrãcia a crescut, nu a scãzut?

de cãtre Phil Bartle, PhD

traducere de Elena Gabriela Hosu

Material de pregãtire

Ajutorul nu numai cã a eşuat în reducerea sãrãciei, dar a şi contribuit la creşterea sãrãciei.

INTRODUCERE: CE A DOBÂNDIT AJUTORUL?

Jumãtatea secolului: un miliard de dolari cheltuiţi cu ajutorul. Ce realizãri putem arãta?

• Mai multã sãrãcie;

• Corupţie imensã;

• Guvernare slabã, proastã;

• Dependenţã;

• Mai multe boli;

• Mai mult analfabetism;

• Mai multã ignoranţã;

• Mai multã inegalitate.

De ce?

Un rãspuns scurt este cã acesta e rezultatul modului în care am acordat, am furnizat ajutorul.

PROBLEMA ESTE MODUL ÎN CARE L-AM ACORDAT.

Principalul argument: Modul în care am furnizat ajutorul este problema. Nu a fost doar un eşec al ajutorului de a reduce sãrãcia.

Bono şi neamul lui greşesc: nu este nevoie de mai mulţi bani. Nu avem nevoie de amatori bine-voitori ce nu înţeleg natura ajutorului.

Au fost alţi factori ce au contribuit la creşterea sãrãciei precum plagiatul comerţului şi cei cinci factori ai sãrãciei în cadrul ţãrilor afectate, dar atribuiţi indirect modului în care ajutorul a fost acordat.

Acel "mod" este principalul rãufãcãtor a creşterii criminale în sãrãcie.

Când dai pomanã unui cerşetor, tu nu pui capãt cerşetoriei lui, ci din contrã îl încurajezi.

Uşurarea, alinarea sãrãciei a dus la creşterea ei.

Aceasta sunã ca o declaraţie drasticã şi supra-generalizatã. Vã rog sã-mi acordaţi şansa de a vã explica aici. Scopul meu nu este numai de a critica, ci de a accentua modul în care putem schimba acordarea ajutorului în aşa fel încât sã reducem sãrãcia, nu sã o creştem.

CUM SÃ ACORDÃM (FURNIZÃM) AJUTORUL?

În ceea ce privesc condiţiile de furnizare a sumelor de bani, ajutorul este acordat bilateral sau multilateral de la guvernele ţãrilor bine dezvoltate, bogate. O mult mai micâ proporţie a ajutorului vine din partea ONG-urilor, iar multe dintre acestea contribuie la adevãrata reducere a sãrãciei şi la dezvoltarea viabilã. Critica nu se aplicã în cazul ONG-urilor.

Metedologia majorã este "Charity Model (modelul caritabil/caritate)" sau "Charity Mode (modul caritabil/caritate)". Aceasta este metoda adecvatã pentru un rãspuns urgent la dezastrele naturale sau cele fãcute de mâna omului: rãzboaiele civile, luptele, cutremurele, tsunami, erupţiile vulcanice, scurgerile de petrol majore. Rãspunsul ar trebui sã fie rapid şi sã vizeze reducerea morţilor şi a bolilor. Critica nu se aplicã în cazul modului caritabil potrivit.

Problema este cã noi am folosit modul caritabil pentru a furniza ajutorul dezvoltãrii ca sã punem capãt sãrãciei şi sã promovãm o guvernare, o economie şi o încredere mai bunã. Fãcând acest lucru, am dus mai mult la creşterea problemelor decât la scãderea lor.

Instituţiile de ajutor bilaterale şi multilaterale sunt obligate sã cheltuie banii. Reprezentanţii ţãrilor gazde ştiu şi au profitat de asta de mai bine de jumãtate de secol. Organizaţiile de ajutor din fiecare ţarã gazdã au rivalizat una cu cealaltã şi au încurajat ascunderea irosirii banilor şi devierea resurselor cãtre buzunarele lor. Dezvãluirea acestui lucru demonstreazã eşecul lor.

Atâta timp cât ajutorul financiar este provocat datoritã departamentelor de guvernare, demnitarii guvernamentali vor cãuta metode de abatere a acelor fonduri.

"Fãrã obligaţii" este o diversiune ironicã, ipocritã. Politicienii şi funcţionarii vor face pe sponsori sã creadã cã ei vorbesc în numele populaţiei ţãrii lor gazdã. Departe de adevãr deoarece ei vorbesc pentru interesele lor proprii, pentru oportunismul lor.

Plãtitorii de taxe din ţãrile ce sponsorizeazã au dreptul de a solicita ca banii cheltuiţi de guvernatorii lor sã ajungã unde au plãnuit şi sã facã ceea ce au intenţionat; conectarea legãturilor, a adevãratelor legãturi.

Aflarea a ceea ce oamenii (nu funcţionarii) vor, trebuie sã fie o parte esenţialã în procesul de proiectare a planului de ajutorare şi implementare. Noi nu trebuie sã le dãm orbeşte orice vor ei, ci trebuie sã-i provocãm sã justifice alegerile lor şi sã-i educãm ca urmare a alegerilor lor fãcute. Acest lucru cere mai multã muncã din partea instituţiilor donatoare.

Dacã oficialitãţile gazde protesteazã atunci acelaşi rãspuns se va aplica ca şi pentru mobilizatorii comunitãţilor. Plecaţi.

Ar trebui sã ţintim spre ajutorul bãnesc îmbunãtãţind vieţile numãrului mare de oameni, îndeosebi al oamenilor sãraci, nu a funcţionarilor. Organizaţiile ce sponsorizeazã ar trebui sã fie clare, deschise precizând acest lucru în documentele proiectului lor şi ar trebui sã facã publicã politica (deciziile) lor în ţãrile gazde. Dacã funcţionarii nu sunt plãtiţi destul de bine, atunci este responsabilitatea guvernului gazdã de a creşte salariile lor. Nu trebuie sa le permitem sã devieze ajutorul bãnesc plãnuit pentru susţinerea dezvoltãrii.

De asemenea, organizaţiile de ajutor trebuie instruite şi totodatã trebuie sã li se dea puterea de a suspenda plãţile şi de a retrage proiectul, dacã oficialii guvernului gazdã nu se comformeazã politicii lor.

Concurenţa actualã dintre instituţiile ce sponsorizeazã ar trebui sã fie recunoscutã, acceptatã şi redusã. Aceastã concurenţã contribuie la diversiunea lor ignorantã.

Sponsorii trebuie sã fie uniţi în întregime în politica lor.

Sprijinul trebuie sã vinã de sus şi sã urmeze toate etapele.

Înţelegerea principiilor dezvoltãrii (şi a consecinţelor devierii) trebuie sã fie la toate nivelurile.

Documentele proiectului ar trebui sã evidenţieze clar elementele scopurilor lor împotriva dependenţei şi a dezvoltãrii.

ONG-URILE NU REPREZINTÃ PROBLEMA SAU SOLUŢIA

În general, ONG-urile nu reprezintã problema; sunt mult prea mici pentru a face o diferenţã vizibilã.

În principal, ajutorul nu ar trebui sã fie provocat prin intermediul ONG-urilor.

Dacã ONG-urile s-au mãrit, ei ar "semãna" sponsorii mari unde problema se întinde.

ONG-urile vin şi pleacã lãsând doar vid şi dependenţi.

ONG-urilor le face plãcere sã facã lucrurile în modul lor propriu şi nu se adapteazã uşor într-un program naţional. Acest fapt contribuie la inegalitãţile regionale.

ONG-urile au fixat paralele guvernelor gazde cauzând probleme pe termen lung.

Acest lucru se referã la sponsorii mari: guvernele, Uniunea Naţionalã, Banca Mondialã şi bãncile regionale.

Modelul lor este "Charity Model (Modelul Caritabil)" şi acolo persistã problema.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial (Planul Marshall), dezvoltarea europeanã s-a petrecut în ciuda lui. De ce? Ei au dus lipsa "spiritului sãrãciei" gãsit în ţãrile în curs de dezvoltare.

MODUL CARITABIL

"Modul caritabil (caritate) este responsabil de creşterea sãrãciei prin douã ramuri:

1. Dependenţa
2. Corupţia

TRANSFORMAREA, NU CONTINUUM

O transformare masivã este necesarã (cãtre mutarea unui Model de Dezvoltare Viabil).

Uniunea Naţionalã foloseşte cuvântul "Continuum" pentru a indica mutarea de la modul caritabil (caritate / cum ar fi apelul de urgenţã) la modul de dezvoltare viabil. Metafora "schimbare de vitezã" de la o primã treaptã la cea de-a doua treaptã este uneori folositã. Acest lucru este înşelãtor. Nu este un continuum, ci o transformare majorã şi este mai mult o schimbare de la treapta inversã cãtre prima treaptã.

Acest site conţine un modul referitor la transformarea unei singure organizaţii din operarea unui apel de urgenţã (mod caritate) în convertirea la abilitatea de operare într-un mod de împuternicire a comunitãţii. Ar fi folositor de comparat cu transformarea de aici la un nivel mondial de ajutorare.

Vezi: De la dezastru, la dezvoltare.

Acordã o atenţie deosebitã, în mod special la metafora medicalã "dupã ce un pacient îşi rupe un os, apelul de urgenţã sunã pentru o pereche de proteze din ghips şi pentru un analgezic puternic". La fel ca şi ajutorul în mod caritabil, astfel şi pacientul poate deveni dependent de acele medicamente şi trebuie sã fie dezbãrat de ele ori îşi va pierde puterea.

Dependenţii de ajutorul caritabil trebuie sã renunţe, trebuie sã se lase de adicţie.

OBSTACOLE DE DOBORÂT

Sunt câteva piedici de trecut, foarte puternice, în procesul de transformare. Majoritatea dintre ele au de-a face cu interesele personale.

1. Organizaţiile ce sponsorizeazã
2. Guvernele gazde

În timp ce indivizii cu interese personale se vor opune transformãrii necesare, grupul de decizii din Parlament şi Consiliul General vor coopera cel mai probabil. Ei ar putea sã aibã mai multã putere decât acei indivizi. Este mai probabil cã acele grupuri de luat decizii sã coopereze atunci când este accentuat faptul cã schimbãrile necesare vor rãsturna tendinţa actualã de creştere a sãrãciei.

ACTIVISM-UL LA NIVEL MONDIAL

Un val mondial, masiv, de proteste privind dorinţele pentru schimbare este necesar.

Activiştii pot iniţia şi stimula dezvoltarea valului de proteste (a mişcãrii). Oricine poate fi un activist. Tot ceea ce este necesar este de a avea dorinţa pentru schimbare şi bunãvoinţa de a învãţa abilitãţile în pregãtirea documentelor din acest site.

Cea mai bunã strategie generalã este aceea de a organiza multe grupuri mici şi de a evita o singurã organizare monoliticã / unitarã. O alianţã slabã este tot ceea ce e necesar. Aminteşte-ţi sloganul "Gândeşte global, acţioneazã local".

Acel activism are nevoie de includerea unor informaţii importante sau de educaţie: "Ce s-a întâmplat? Ceva pentru nimic. Modul caritabil (caritate) promoveazã dependenţa şi corupţia, astfel se ajunge la mai multã sãrãcie". Mesajul trebuie sã fie pãstrat cât mai simplu posibil, în timp ce va fi blocat cu cercetãri ştiinţifice şi referinţe.

De asemenea este nevoie şi de voinţa politicã.

Activiştii pot acţiona în scopul insuflãrii mesajului cãtre liderii naţionali şi internaţionali, prin ţintirea populaţiei active, a ziarelor, iar liderii de opinie sã punã presiune pe acei lideri.

SCHIMBÃRI STRUCTURALE

Un set de schimbãri structurale este necesar (iar ele trebuie sã fie înţelese).

• Toate organizaţiile de ajutorare au nevoie de mandate / împuterniciri pentru a aplica dezvoltarea viabilã.

• Organizaţiile trebuie sã aibã proceduri pentru a le aplica.

• Legãturile trebuie sã fie conectate la furnizarea ajutorului. (Câteva trebuie sã fie înlãturate, iar altele trebuie sã fie adãugate).

• Deciziile de a acorda ajutorul şi totodatã ce fel de ajutor, trebuie sa fie înlãturate din obiectivele politice. Ajutorul ar trebui sã se bazeze pe nevoile şi pe receptivitatea ţãrilor beneficiare, nu pe gruparea politicã.

• Gãrzile şi monitoarele, finanţate împreunã de cãtre organizaţiile de ajutorare, independente de oricare organizaţie, trebuie sã fie tratate ca nişte autoritãţi sau ca un arbitru.

CONCLUZIA: PROBLEMA APELEAZÃ PENTRU SOLUŢII

Existã o problemã. Soluţii sunt disponibile. Acest modul ne poate îndruma cãtre gãsirea soluţiilor şi implementarea lor.

Acest document nu reprezintã o descriere a unei ultime soluţii. Din contrã, este plãnuit sã identifice scopul problemei şi soluţia necesarã şi sã ne indice direcţia corectã pentru a schimba modul de acordare a ajutorului.

Cum putem schimba modul de acordare a ajutorului pentru a reduce sãrãcia?

© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceput de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 21.01.2011