Tweet
Traduceri:
Català
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
Italiano
日本語 / Nihongo
Polszczyzna
Português
Română
Tiếng Việt
اردو / Urdu
Alte Pagini:
Module
Hartă Site
Cuvinte Cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
Conținut:
Conținut:
Conținut:
Conținut:
FACTORII SĂRĂCIEI
Cei Cinci Mari
de Phil Bartle, PhD
tradus de L. Tirziu
revizuit de Natalia Grymnak
Note:
Care sunt factorii majori ai sărăciei?
Sărăcia ca Problemă Socială:
Fiecare dintre noi a simțit uneori lipsa banilor. Aceasta este o experiență individuală și nu înseamnă același lucru ca și problema sociala a sărăciei. Deși, banii sunt o masurare a bogăției, lipsa lor poate însemna lipsa bunăstării dar nu și problema socială a sărăciei. Principii."
Sărăcia ca problemă socială este o rana cu rădăcini adânci care afectează fiecare dimesiune a culturii și a societății. Pe langă menținerea unui nivel scăzut de venituri printre membrii unei comunități, sărăcia inlcude limitarea accesului la servicii ca educația, sănătatea, luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comunale ca apa, sanitația, drumurile, transportul și comunicațiile. Mai mult, "spiritul sărăciei" permite membrilor aceleiași comunități să creadă și să impartășească sentimente ca disperarea, lipsa de speranță, apatia și timiditatea. Sărăcia, la fel ca și factorii care contribuie la apariția și menținerea ei, reprezintă o problemă socială și, de aceea, soluția trebuie să fie una socială.
Din aceste pagini de web învățăm ca nu putem lupta împotriva sărăciei prin alinarea simptomelor, dar numai prin atacarea factorilor care cauzează sărăcia. Acest comunicat enumeră și descrie cei "Cinci Mari" factori care contribuie la problema sociala a saraciei.
Simplul transfer de fonduri către victimele sărăciei nu va reduce sau eradica sărăcia ci doar îi va alina simptomele pe termen scurt. Este de la sine înțeles că aceasta nu este o soluție durabilă deoarece sărăcia este o problema socială și cere o soluție socială. Această soluție reprezintă clara, conștienta și intenționata eliminare a celor cinci mari factori ai saraciei.
Factori, Cauze și Istorie:
Un "factor" sau o "cauza" nu înseamnă chiar același lucru. O "cauză" este ceva care contribuie la originea unei probleme ca sărăcia, în timp ce un "factor" este ceva care contribuie la menținerea ei dupa ce a apărut deja.
La scară globală, sărăcia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavagismul, razboiul și cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii care mențin sărăcia este o diferența enormă. Diferența constă în ceea ce putem face azi. Nu putem merge înapoi în istorie ca să schimbăm trecutul; ceea ce putem să facem însă este să eliminăm factorii care perpetuează acest fenomen.
Este bine știut că în urma celor doua razboaie mondiale multe națiuni europene au fost aruncate în sărăcie; din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu și au fost nevoiți să trăiască de pe urma pomenilor și carității. În câteva decade, însă, această situație s-a schimbat: venitul domestic real al națiunilor europene a crescut atât de mult încât multe dintre ele au ajuns să fie printre cele mai prospere și influente națiuni din timpurile moderne. Știm, de asemenea, că multe alte națiuni au rămas în urma la nivel global chiar dacă au beneficiat de așa numitele "ajutoare" de bilioane de dolari. Întrebarea este. De ce? Răspunsul este simplu: deoarece numai simptomele au fost atacate, nu și factorii sărăciei. O alta clarificare importantă, la nivel macro sau național un GDO (produs domestic net) scăzut nu înseamnă sărăcia însăși ci doar simptomul sărăciei ca problema socială.
Factorii sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala , apatia , lipsa de onestitate și dependența . Ei sunt considerați doar ca simple condiții fara nici o evaluare morală: acești factori nu sunt considerați ca fiind răi sau buni, ei doar există. Dacă decizia unui grup de oameni într-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va trebui să-și realizeze obiectivul fără a judeca ci doar prin a observa și identifica factorii care duc la sărăcie pentru a-i putea elimina .
Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci mari contribuie la apariția factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta guvernare, lipsa de locuri de munca, lipsa de pregatire, absenteism, lipsa de capital și altele. Așa cum am accentuat deja, fiecare dintre aceștia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezintă o problemă socială și contribuie la perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară pentru eliminarea sărăciei.
Scurtă privire asupra fiecarui factor.
Ignoranța:
Ignoranța înseamnă lipsa de informație sau lipsa de cunoștiințe. Ea este diferita de stupiditate care înseamnă lipsa de inteligență sau prostie care înseamnă lipsa de înțelepciune.
Potrivit unui vechi proverb "Cunoașterea înseamnă putere." Din nefericire, unii oameni care știu acest lucru încearcă să păstreze informația doar pentru ei (ca strategie de a obține avantaje nedrepte) și îi împiedică pe ceilalți de a o obține. Din acest motiv, nu te aștepta ca de fiecare data atunci când vei transmite o informație sau aptitudine unei persoane, ea/el sa o împartă și cu ceilalți membrii ai comunității.
La fel de important este să determinăm care este informația necesară care lipsește într-o comunitate. Mulți proiectanți și oameni de bună credință care doresc să ajute comunitatea să devină mai puternică consideră că singura soluție este educația. Dar educația înseamnă multe lucruri și unele informații nu sunt neapărat importante. De exemplu, pentru agricultori faptul că Romeo și Julieta au murit în piesa lui Shakespeare este puțin folositor; în schimb, ei trebuie să știe tipurile de semințe care pot fi plantate în solul local.
Și asta pentru că informația inclusa aici, spre deosebire de educația de tip general (care-și are cauzele istorice pentru ceea ce include în programul său), este destinată consolidării capacității și nu "iluminarii" generale.
Boala:
Atunci când o comunitate are o rata înalta de îmbolnăviri crește absenteismul, scade productivitatea și bogășia este creata în cantități mai mici. Prin urmare, dincolo de mizerie, discomfort și moarte, îmbolnăvirile constituie o cauza a sărăciei. A fi sănătoși (a se simți bine) nu numai că îi ajută pe indivizi să fie bogați dar contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate.
Aici, ca și în altă parte, prevenirea este mai indicata decât vindecarea. Aceasta este una dintre ideile de baza ale PHC (ale sistemului de sănătate primară). Dacă populația este sănătoasa economia merge întotdeauna mai bine și asta cu atât mai mult cu cât dacă oamenii sunt bolnavi ei trebuie tratați. Sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei mai mult prin accesul la apa curata și sănătoasă, prin izolarea sanitației de sursele de apă, cunoștințe despre igienă și prevenirea îmbolnăvirilor - mai mult decât clinicile, doctorii sau medicamentele care în comparație cu prevenirea îmbolnăvirilor sunt soluții curative mult mai costisitoare.
Trebuie să reamintim că ne preocupă factorii și nu cauzele sărăciei. Nu ne interesează faptul că tuberculoza a fost introdusă de primii comercianți care au venit în teriroriu sau este de proveniență autohtonă și HIV care cauzeaza AIDS a fost un lot al CIA pentru a crea o armă de razboi biologica sau dacă s-a transmis de la maimuțele verzi folosite la prepararea supei. Acelea sunt doar niște cauze probabile. A cunoaște factorii îmbolnăvirii poate duce la o igiena mai bună și la comportamentul preventiv, fară a mai menționa eradicarea lor.
Mulți oameni consideră accesul la sistemul de sănătate ca fiind legat de drepturile oamenilor, reducerea mizeriei și creșterea calității vieții. Toate acestea sunt motive serioase pentru a contribui la menținerea unei populații sănătoase. Pe lângă faptul că o populație sănătoasă contribuie la eradicarea sărăciei, dorim să susținem că cea din urma nu se măsoară doar într-o rată înaltă de morbiditate și mortalitate ci că îmbolnăvirile contribuie și la alte forme și aspecte legate de sărăcie (nu numai la sărăcia insași).
Apatia:
Apatia este prezentă atunci când oamenilor nu le pasă sau atunci când ei se simt atât de slăbiți încât nu încearcă să schimbe lucrurile, să corecteze nedreptățile, să repare greșelile sau să-și îmbunătățească condițiile de viață.
Uneori oamenii sunt atât de neputincioși să facă ceva încât devin invidioși nu numai pe membrii comunitătții ci chiar și pe cei din familiei. Mai mult, ei încercă chiar să-i aducă și pe ceilalti care încearcă să facă mai mult la nivel de sărăcie. Apatia naște apatie.
Uneori apatia este justificată de percepte religioase, " Dumnezeu ți-a decis soarta deci, acceptă ceea ce este dat." Aceasta forma de fatalism poate fi folosită în mod greșit ca scuză. Este normal să credem că destinul oamenilor se află în miinile lui Dumnezeu dacă acceptăm idea ca el ar putea decide că ar trebui să devenim mai buni. Pe aceeași linie, proverbul rusesc "Roagă-te lui Dumnezeu dar, de asemenea, plimbă-te pe mal" demonstrează ideia că chiar dacă suntem în miinile lui Dumnezeu avem și responsabilitatea de a ne ajuta pe noi înșine.
Ne-am născut cu multe abilități: de a alege, de a coopera, de a ne organiza pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții; ceea ce trebuie să evitam este de a- l folosi pe Dumnezeu sau Allah ca scuză pentru a nu face nimic. Aceea este la fel de rău ca și un blestem asupra lui Dumnezeu. În schimb, trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și să folosim talentele date de el.
În lupta împotriva sărăciei, mobilizatorul folosește lauda și îincurajarea ața încât oamenii (1) vor dori să și (2) vor învața cum să ia controlul asupra vieții lor.
Lipsa de onestitate (lașitatea):
Atunci când resursele destinate unei comunități sunt deturnate în scopuri personale de către o persoana la putere, aveam de a face cu mult mai mult decât moralitatea. În acest set de training, nu facem judecăți de valoare a ceea ce este bun sau rau. Totuși, trebuie să scoatem în evidență ca un factor major care duce la sărăcie este lipsa de onestitate a unor persoane care se află la putere. Suma sustrasă de la public și care este folosită de o persoana individuală este mult mai mică decât scăderea bunăstării publice.
Suma de bani care este stoarsă sau deturnată nu este egală cu valoarea scăderii bunăstării unei comunități. Economiștii vorbesc de efectul multiplu. Acolo unde se învîrtesc resurse noi, efectul pozitiv asupra economiei este mai mare decît suma creată. Atunci când banii de investiție sunt scoși din circulație valoarea bogăției de care comunitatea este depravată este mai mare decât valoarea sustrasă de fraudator. Atunci cînd un oficial guvernamental primește 100 de dolari ca mită, investiția socială este redusă cu aproape 400 de dolari, care înseamnă o scădere în bunăstarea întregii societăți.
Este într-un fel paradoxal că ne supărăm atunci când un hoț mărunt fură ceva care costa doar 10 dolari, dar nu îi pedepsim pe cei care ocupă poziții înalte chiar dacă ei fură 1000 de dolari din banii publici ceea ce înseamnă 4000 de dolari pagubă din venitul societății ca întreg. Deoarece, din cauza bogăției aparente, alegem să îl respectam pe cel de-al doilea hoț și chiar să îl lăudăm pentru ca acea persoană și-a ajutat rudele și vecinii. În contrast, avem nevoie de poliție pentru a-l proteja pe primul hoț (cel "marunt") de a nu fi bătut de oamenii de pe stradă.
Cel de-al doilea hoț reprezintă cauza majoră a sărăciei și nu primul care poate fi, de fapt, o victimă a sărăciei care a fost cauzată de cel de-al doilea. Așa cum este descrisă în paragraful din stânga, atitudinea noastră este mai mult decât ironică și reprezintă un factor care perpetuează sărăcia. Dacă îl premiem pe cel care cauzează paguba majoră și îi pedepsim numai pe cei care sunt de fapt victimele reale, atunci atitudinea noastra greșită contribuie, de asemenea, la perpetuarea sărăciei. Atunci când banii fraudați sunt scoși din țară și depuși în bănci străine (ca de exemplu cele Elvețiene), atunci acea persoană nu contribuie cu nimic la dezvoltarea economiei naționale ci mai degraba ajută numai banca sau țara străină.
Dependența:
Dependența rezulta din poziția de primitor al carității. După un dezastru, pe termen scurt, caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețui. Caritate pe termen lung, însă, poate contribui la moartea celui care o primește și, cu siguranță, la continuarea sărăciei.
Dependența înseamnă atitudinea și credința că cineva este atât de sărac încât nu se poate ajuta pe sine, că un grup nu se poate ajuta pe el însuși și că depinde total de asistența din exterior. Atitudinea și credința împărțită reprezintă, în sine, cel mai important factor care justifică perpetuarea condițiilor în care o persoană sau un grup devine dependent/a de ajutorul din exterior.
Pe acest web site mai sunt și alte documente care se referă la dependență. Vezi de exemplu: Dependența, și Descoperirea Resurselor Ascunse . Atunci când dorim să scoatem în evidență importanța poveștilor în comunicarea principiilor esențiale de dezvoltare, povestea Mohammed și Franghia este folosită ca model de ilustrare a principiului ca asistență și nu ar trebui sa fie de tipul celei care crează slabiciune prin incurajarea dependenței, ci ar trebui să împuternicească.
Metodologia de împuternicire a comunității este o alternativă la oferirea de caritate (care slabește); ea furnizează asistența, capital și pregătire comunităților cu venituri reduse prin identificarea resurselor proprii și asumarea controlului dezvoltării proprii - adică prin împuternicire. Mult prea des, atunci când un proiect are ca scop promovarea confidenței de sine, cei care primesc - așteapta, cred și speră (pînă în momentul conștientizării) că un proiect va oferi doar resurse pentru instalarea unei facilități sau serviciu în comunitate.
Deoarece sindromul dependenței este unul din cei cinci factori majori ai sărăciei, el ocupa și un loc central în preocuparile mobilizatorului comunitar.
Concluzie:
Cei cinci factori nu sunt independenti unul de altul: imbolnavirile contribuie la ignoranta si apatie; lipsa de onestitate contribuie la imbolnaviri si dependenta, si asa mai departe. Cu alte cuvinte, ei se influenteaza reciproc.
Zicala "gândește global și actionează local " este de folos în orice proces de schimbare socială. Cei cinci factori ai sărăciei nu par să fie numai răspândiși dar și înrădăcinați în practicile și valorile culturale. În viața noastra de zi cu zi putem crede ca nu putem face nimic.
Realitatea este alta: dacă fiecare dintre noi se angajeaza să lupte împotriva factorilor care duc la sărăcie, efortul personal va avea un efect multiplu asupra altora și, în felul acesta, vom contribui la eliminarea "celor cinci" și în cele din urma la victoria asupra sărăciei.
Materialul de training de pe acest web site are ca scop reducerea sărăciei (1) la nivel comunal prin mobilizarea grupurilor comunitare pentru a se uni, organiza și a acționa, și (2) la nivel personal prin crearea de bogăție prin dezvoltarea micii intreprinderi.
În calitate de mobilizator, vă aflați într-o poziție cheie de a avea influență asupra celor cinci factori ai sărăciei. Prin dirijarea pregătirii și mobilizării pentru reducerea sărăciei, puteți să vă asigurați integritatea personală, să îi împiedicați pe cei care doresc să corupă sistemul și să îi incurajați pe toți participanții să-și facă obicei în a ataca factorii sărăciei așa dupa cum i-ați îndrumat și i-ați pregătit.
Cei cinci factori ai sărăciei (ca problema socială) includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența.
Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai saraciei ca de exemplu: lipsa piețelor, lipsa infrastructurii, slăbirea conducereii, proasta guvernare, lipsa locurilor de munca, a aptitudinilor, capitalului și a alții.
Soluția pentru problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor sărăciei.
––»«––
Conștiența Comunitară; Sănătatea și Igiena:
 |