Traduceri:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Documente utile

Link-uri folositoare

CERCETARE ŞI EVALUARE PARTICIPATIVÃ

Îndrumând şi stimulând comunitatea sã se auto-analizeze

de cãtre Phil Bartle, PhD

traducere Ana Bolea

traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu

Principalul document al modulului

Cum poate fi încurajatã participarea în procesul de estimare, apreciere şi evaluare a unei comunitãţi de cãtre membrii comunitãţii?

Aprecierea participativã:

Una dintre responsabilitãţile importante pe care le aveţi în calitate de mobilizator al comunitãţii este de a asigura obiectivitatea şi precizia estimãrii şi a aprecierii comunitãţii de cãtre membrii acesteia, a catalogãrii diferitelor probleme şi a evaluãrii diferenţelor regãsite în prioritãţile comunitãţii pentru a rezolva acele probleme.

Fãrã o evaluare obiectivã şi colectivãi, diferiţi membri ai comunitãţii vor avea idei diferite referitor la ce e mai important şi ce e mai puţin important, şi multe mituri şi presupuneri imprecise vor continua sã stãruie în gândirea diferiţilor membrii ai comunitãţii. Acest fenomen contribuie la lipsa de unitate şi împiedicã realizarea unor acţiuni transparente şi eficiente care sã îmbunãtãţeascã încrederea şi autonomia şi sã reducã sãrãcia. Asta înseamnã cã dumneavoastrã, în calitate de mobilizator, trebuie sã învãţaţi tehnicile de încurajare şi stimulare a participãrii, şi cã dumneavoastrã trebuie sã instruiţi membrii comunitãţii pentru ca aceştia sã înţeleagã principiile şi sã-şi însuşeascã abilitãţile de participare în evaluare, estimare şi apreciere.

Când atingeţi un nivel ulterior al ciclului de mobilizare, crearea unui proiect comunitar, trebuie sã stabiliţi care este problema prioritarã care urmeazã a fi rezolvatã. Trebuie sã existe un accord, sã fie atins un consens al membriilor comunitãţii privind faptul cã problema aleasã pentru a fi rezolvatã este una dintre cele prioritare. Fãrã organizarea unitãţii şi o evaluare comunitarã obiectivã, nu va exista un accord necesar referitor la care sarcina trebuie întreprinsã mai întâi. Fãrã participarea comunitãţii la evaluare, facţiuni diferite vor alege prioritãţi diferite.

Membrii educaţi vor vedea probleme diferite faţã de cei fãrã educaţie. Bãrbaţii vor vedea probleme diferite de cele vãzute de femei. Proprietarii vor vedea probleme diferite faţã de cele vãzute de cãtre chiriaşi.

Persoane de grupuri diferite de vârste, etnii, de limbã, sau religioase nu vor cãdea de acord în mod automat în ceea ce priveşte problemele prioritare, întrucât fiecare vede universul din perspective diferite şi au sisteme de valoare diferite.

Realizarea hãrţii

Un mod potrivit de a începe procesul de evaluare comunitar este acela de a stabili o sesiune de realizare a hãrţii .

Stabiliţi o zi sau o dupã-amiazã pentru pregãtirea hãrţii. Cereţi sã participe cât mai mulţi membri ai comunitãţii. Atunci când aceştia s-au reunit, plimbaţi-vã împreunã prin sat sau prin cartier. Nu vã plimbaţi doar pe lângã perimetrul ariei, ci traversaţi-l, astfel încât toatã lumea sã vadã întreaga zonã parcursã. Pe mãsurã ce vã plimbaţi, observaţi lucrurile, discutaţi-le şi notaţi-le pe hartã.

În calitate de mobilizator, trebuie sã întreţineţi discuţia ori de câte ori aceasta nu continuã în mod spontan. Realizarea hãrţii, fiind un proces de grup, inclusiv discuţia şi alegerea a ceea ce doriţi sã însemnaţi, este la fel de importantã, dacã nu chiar mai importantã, decât harta propriu-zisã.

În hartã includeţi principalele clãdiri, strãzi şi instalaţii (latrine, puncte de alimentare cu apã, locuri de joacã, altare, groape de gunoi). Veţi include de asemenea instalaţiile degradate, distruse sau care nu funcţioneazã. Asiguraţi-vã cã discutaţi despre fiecare în parte pe mãsurã ce le notaţi pe hartã. Asta vã ajutã la limitarea opoziţiei şi a contradicţiilor ulterioare, din procesul de evaluare; contribuie la "transparenţa" procesului.

La sfârşitul plimbãrii prin cartier sau sat, toţi ar trebui sã se întruneascã (poate într-una dintre şcolile disponibile), şi sã finalizeze harta. Obţinerea informaţiilor este importantã, pentru cã susţine transparenţa pe care doriţi s-o promovaţi şi care a început discutând fiecare problemã pe mãsurã ce a fost însemnatã pe hartã.

Harta poate fi folositã în urmãtoarea fazã a evaluãrii, prin realizarea unui inventar al satului sau al cartierului.

Inventarul comunitãţii:

În ziua realizãrii hãrţii sau cât de curand posibil dupã aceasta, este timpul pentru crearea unui inventar al comunitãţii. Este important ca inventarul sã fie fãcut într-un mod participativ; membrii comunitãţii participã la construirea inventarului. În calitatea dumneavoastrã de mobilizator, nu faceţi inventarul pentru comunitate; asta contravine scopului inventarului. Ar fi util, bucurându-vã de rolul de mobilizator şi formator, sã reînnoiţi principiile şi tehnicile folosite în brainstorming (dezbaterea de idei).

Descurajaţi discuţiile suprapuse şi comentariilel; notaţi toate contribuţiile pe tablã; împãrţiţi şi organizaţi contribuţiile mai târziu, în cadrul unui exerciţiu de grup. Asiguraţi-vã cã, contribuţiile individuale sunt propuse la îndemânã (nu vã concentraţi asupra contribuţiilor individuale), permiteţi contribuţii aparent contradictorii (scrieţi fiecare sugestie pe tablã) şi reafirmaţi la sfârşit cã acesta este un produs al grupului, nu produsul al unuia sau a mai multor indivizi sau facţiuni.

Fiţi conştienţi cã grupuri şi facţiuni diferite din comunitate vor avea preocupãri diferite. Directorul unei instituţii de învãţãmânt ar putea considera nevoia unei noi şcoli ca fiind cea mai importantã. Bãrbaţii ar putea considera nevoia de a obţine fertilizatori, în timp ce femeile ar putea considera nevoia de apã potabilã ca fiind cea mai semnificativã prioritate. Imam-ul (conducãtor religios islamic) local ar putea considera necesitatea unei noi moschei ca fiind prioritarã, când alte facţiuni sau indivizi ar putea considera alte necesitãţi ca fiind prioritare. De aceea ar fi greşit sã fie consultaţi doar câţiva dintre membrii comunitãţii pentru a determina prioritãţile comune. Un proces de grup, care implicã cât mai mulţi membri ai comunitãţii, este mai transparent şi va rezulta într-o evaluare mai precisã a nevoilor întregii comunitãţi.

Pentru a încuraja obiectivitatea, sugeraţi ca inventarul comunitãţii sã includã atât resursele cât şi problemele. Dacã o latrinã curatã şi folositã în mod adecvat este un bun pozitiv, includeţi-o, nu doar latrinele care sunt sticate ar trebui luate în calcul. Referiţi-vã la hartã. Puneţi-o pe perete. Întrebaţi care active şi pasive au fost observate în procesul de realizare a hãrţii.

Ce reprezintã numele?

Veţi putea observa acronimul PRA sau uneori PAR, folosit în legãturã cu aceastã metodã participativã de evaluare a resurselor şi problemelor comunitãţii. Existã câteva interpretãri şi definiţii ale acestuia.

A existat odatã o metodã denumitã RRA, Evaluare Ruralã Rapidã (Rapid Rural Assessment). În principiu, aceasta era folositã când o agenţie de într-ajutorare solicita intervenţia unui specialist strãin bine plãtit, care se prezenta la faţa locului şi stãtea câteva zile în cel mai apropiat hotel de cinci stele, şi scria o evaluare a necesitãţilor pe care agenţia o putea folosi pentru a-şi justifica proiectul. În cel mai fericit caz, specialistul se putea consulta cu câţiva dintre liderii comunitãţii înainte de a scrie raportul final.

În opoziţie cu aceastã abordare "de sus în jos", a devenit evident (mai ales pentru lucrãtorii din comunitate) ca o astfel de evaluare ar fi mai precisã dacã ar fi mai participativã şi mai puţin rapidã.

Mai mult chiar, sociologii au observat cã dacã membrii comunitãţii erau mai implicaţi în procesul decizional încã de la început, existã tendinţa mai accentuatã ca aceştia sã-şi asume responsabilitatea pentru proiect, şi prin urmare sã contribuie la întreţinerea instalaţiilor. Când întreaga comunitate era implicatã, proiectul devenea mai valid decât dacã doar câţiva reprezentanţi sau lideri ai comunitãţii erau consultaţi.

Un nou acronim a fost nãscocit, PRA. Acest acronim era mai consistent decât ceea ce reprezentau literele: Evaluarea Participativã Ruralã, Cercetarea şi Evaluarea Participativã. Ambele aveau în comun faptul cã procesul ar trebui sã fie participativ. Unii oameni au încercat sã depãşeascã excesul de interpretãri ale PRA şi au nãscocit noul acronim PAR.

Şi acesta totuşi a iscat mai multe interpretari, inclusiv Cercetarea Activã Participativã, dar caracteristica semnificativã este încã aceea cã ambele (PRA, PAR) pun acentul pe participare. Esenţialul constã în faptul cã procesul de evaluare ar trebui sã fie participativ şi cã participarea ar trebui sã implice întreaga comunitate, nu doar câteva facţiuni, cã evaluarea nevoilor şi a potenţialului reflectã comunitatea în ansamblu.

Informaţii adresate cui?

Aţi putea auzi, mai ales venind din partea managerilor de proiect care nu se axeazã pe proiecte comunitare (ex. ingineri, planificatori centrali) cã evaluarea comunitarã nu este necesarã. "Avem deja un studiu social al sectorului, de ce ar trebui sã-l duplicãm printr-un inventar al satului?" este o plângere tipicã. S-ar putea sã fie nevoie ca dumneavoastrã sã vã apãraţi aceastã parte a sarcinii dumneavoastrã, mai ales dacã faceţi parte dintr-un proiect adresat unui anumit sector (ex. surse de alimentare cu apã). Managerii sunt grãbiţi sã obţinã rezultate fizice (construirea sursei de alimentare cu apã), iar aceastã evaluare participativã necesitã timp.

Informaţiile strânse prin realizarea hãrţii şi a inventarului de cãtre comunitate ar putea sã fie sau nu o duplicare a informaţiilor provenite din alte surse. Este o presupunere incorectã accea cã informaţiile sunt destinate în principal proiectului sau agenţiei care face planurile. Scopul procesului de evaluare este de a implica întreaga comunitate în procesul decizional şi de a încuraja membrii comunitãţii sã-şi asume responsabilitatea pentru orice serviciu sau componentã a infrastructurii care ar putea fi instalatã în viitor.

Acestea fiind spuse, informaţiile produse sunt foarte folositoare, adãugate altor surse de informaţii (studii de bazã, date colectate ca urmare a unor recensãminte, alte rapoarte) pentru a obţine o imagine clarã a situaţiei curente. Ca mobilizator, dumneavoastrã veţi contribui la procesul de reducere a sãrãciei şi de consolidare a comunitãţii dacã puneţi informaţiile la dispoziţia agenţiei sau proiectului dumneavoastrã, a autoritãţilor locale, a oficialitãţilor guvernamentale regionale şi centrale, mai ales acele informaţii legate de planificare, dezvoltare comunitarã şi management.

Pregãtirea membrilor comunitãţii:

Comunitãţile caracterizate printr-o sãrãcie acutã şi care includ multe persoane marginalizate, vor avea de obicei mai mulţi membri nefamiliarizaţi cu participarea la procesul comunitãţii de luare a deciziilor. Mulţi vor fi nefamiliarizaţi cu realizarea hãrţii şi a inventarului, iar mulţi nu vor fi capabili sã citeascã şi sã scrie. Acestea sunt abilitãţi necesare pentru ca ei sã participe la procesul decizional care determinã consolidarea şi întãrirea comunitãţii. Instruirea formalã nu este rãspunsul în aceastã situaţie.

În calitate de mobilizator, dumneavoastrã veţi familiariza membrii comunitãţii prin realizarea celor sus menţionate. Mai important chiar, încurajarea dumneavoastrã de a participa le susţine încrederea în ei înşişi şi îi motiveazã sã contribuie la dezvoltarea propriei lor comunitãţi.

În procesul de întreprindere a acestor activitãţi, ţineţi minte cã membrii comunitãţii deprind noi abilitãţi şi asiguraţi-vã cã sunteţi transparent în ceea ce priveşte sarcinile dumneavoastrã. Abilitãţile necesare membrilor comunitãţii pentru a realiza evaluarea nu sunt sofisticate şi dificile. Membrii comunitãţii doresc de obicei sã se implice în proces şi vor deprinde cu uşurinţã abilitãţile respective. Sarcina dumneavoastrã este de a uşura, de a facilita acest proces de învãţare.

Participarea membriilor comunitãţii în procesul de evaluare comunitarã, depãşeşte nivelul stabilirii unui punct de pornire pentru acţiunile comunitãţii. Rezultatul acestor aprecieri, evaluãri poate fi folosit ca bazã, ca informaţii esenţiale în mãsurarea progresului şi de acea ca element al monitorizãrii şi evaluãrii în comunitate.

Încotro din acest punct?

Acest document va arãta cum sã încurajaţi participarea în aprecierea, estimarea sau evaluarea unei comunitãţi de cãtre membrii comunitãţii. Datoritã muncii dumneavoastrã, a participãrii membriilor comunitãţii, toţi membrii, nu doar câteva facţiuni sau câteva persoane, ar trebui stimulaţi şi încurajaţi.

În toate activitãţile de formare, deşi în general abordarea participativã e cea mai bunã, formatorul fiind mai degrabã un facilitator decât un lector, totuşi metodologia PAR/PRA nu ar trebui aplicatã inconştient în toate domeniile.

Atunci când, de exemplu, abilitãţi specifice sunt necesare, mai ales dacã au fost identificate de cãtre participanţi, ar putea fi mai adecvatã utilizarea unor alte metode cum ar fi demonstraţia, prezentarea şi dialogul. Acestea fiind spuse, ar trebui pus accentul pe accordarea permisiunii ca cei care sunt instruiti sã înveţe prin acţiune, prin practicã.

Vedeţi eseul lui Kamal Phuyal despre "De ce PRA?", îi cel al lui Doreen Boyd "Lista beneficiilor PAR".

Pentru mai multe informaţii despre aceastã abordare, vedeţi de asemenea documentele lui Robert Chambers .

Realizarea unei hãrţi a comunitãţii:

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptut de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 15.03.2011