Tweet
Traduceri:
Català
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
हिन्दी / Hindī
Italiano
日本語 / Nihongo
한국어 / Hangugeo
Português
Română
اردو / Urdu
Alte pagini
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
Conţinut:
Conţinut
Conţinut
Conţinut
CREAREA DE VENITURI, SĂRĂCIE ŞI BELŞUG
de Phil Bartle, PhD
Traducere de Loredana Tirziu
revizuit de Ana Maria Mădălina Panait
Document de Bază din Module
Acest handout este destinat trainerilor sau facilitatorilor muncitorilor de teren care fie se pregătesc pentru prima oară sau işi îmbunătăţesc aptitudinile pe această temă. El se concentrează pe principiile care se află în spatele aptitudinilor, tehnicilor şi metodelor care sunt discutate în alte documente care aparţin acestui site.
Introducere:
Pentru că tu, ca trainer şi facilitator, ai o misiune foarte importantă de a contribui la eliminarea sărăciei, trebuie să ştii câteva principii de bază care stau în spatele tehnicilor şi activităţilor pe care le vei face. La modul concret, vei învăţa să lupţi împotriva cauzelor sarăciei, nu numai împotriva simptomelor ei.
Vei învăţa că inamicul este sărăcia şi nu oamenii săraci. Vei învăţa că pentru a elimina sărăcia, trebuie creat belşug; doar mutând banii (sau maşinile de cusut) de la un proprietar la altul nu înseamnă decât o alinare temporară a durerii. Vei învăţa că sărăcia este o problemă socială, şi că a da ajutor indivizilor este diferit de a aduce soluţii durabile unei probleme sociale.
Ai un număr de clienţi şi vei interveni în viaţa lor. Aceasta este o sarcină de responsabilitate. Dacă nu înţelegi factorii economici, sociali şi efectele activităţii tale, poţi să faci mai mult rău decât bine. Aminteşte-ţi primul jurământ al doctorilor: "Nu face rău." Ia-l ca principiu după care să te ghidezi.
Obiectivul, pe termen lung, este eradicarea sărăciei. Ce cauzează sărăcia?
Nu vei elimina sărăcia prin alinarea temporară a discomfortului şi durerii cauzate de sărăcie. Acestea din urmă sunt simptomele. De fapt, aici este posibil să faci rău pentru prima dată. Dacă nu eliberezi simptomele, vei pune o bariera eliminării sarăciei. Dând caritate unei persoane nevoiaşe va reduce durerea acelei persoane pe termen scurt, dar în acelaşi timp face ca aceeaşi persoană să devină mai dependentă de caritate.
Trebuie să identificăm cauzele sărăciei, şi contra-acţiona împotriva acelor forţe negative. Învăţa cele "Cinci Mari" cauze majore care stau în spatele sărăciei ca problemă socială. Nu numai ca îi vei învăţa şi pe traineri sau participanţi cele "Cinci Mari," dar trebuie să ştii că principiile de eliminare a sărăciei cer eliminarea celor "Cinci Mari."
Trebuie să elaborăm metode pentru a crea belşug în sine ca proces de creştere susţinut. Atunci când oamenii văd cuvântul "belşug" se gândesc la belşugul enorm al oamenilor bogaţi şi puternici. Însă, belşug înseamnă tot ce are valoare, nu cotează cât de mică, şi cât costă. Este inversul sărăciei; este valoarea care stă în spatele banilor.
Dacă vrem să înfrângem sărăcia, trebuie să ştim multe despre ea (nu numai despre simptomele sale) şi, la fel de important, depre belşug.
Indepărtarea Supoziţiilor:
Inainte de toate, trebuie să eliminăm câteva supoziţii comune. Sărăcia nu înseamnă doar lipsa banilor. Belşugul nu este doar posesia banilor. Sărăcia şi belşugul merg dincolo de prezenţa sau absenţa banilor.
Banii pot fi folosiţi uneori ca o măsură a belşugului, ca un mijloc de stocare a belşugului, şi un set folositor de simboluri pentru schimbul belşugului. Dar banii nu reprezintă belşug, şi natura sărăciei este mult mai interesantă şi mai problematică decât absenţa banilor.
Nu uita că acest handout nu este destinat pentru a te învaţa tehnici, ci pentru a te încuraja să analizezi cauzele sărăciei şi principiile tehnicilor pe care le înveţi în alte documente din acest set.
Banii pot fi un instrument folositor. Banii pot fi folosiţi pentru a lupta sărăcia şi a produce belşug. Însă, banii în sine nu vor elimina sărăcia. Transferul de bani de la o persoană la alta doar mută banii; nu rezolvă problema socială a sărăciei.
Pentru a putea să elimini sărăcia îţi trebuie trei lucruri: (1) o înţelegere a conceptelor şi a principiilor (2) unele aptitudini în training, facilitare şi organizare, şi (3) caracteristici personale, incluzând integritate, motivaţie şi creativitate. Acest handout se concentrează pe primul aspect.
Ce este belşugul cu adevărat?
Dacă banii nu sunt acelaşi lucru cu belşugul, şi dacă a pune mai mulţi bani nu va elimina sărăcia, atunci ce este belşugul şi cum va ajuta în lupta sărăciei?
Nu putem doar să imprimăm mai mulţi bani. Dacă ne rezervăm doar la a adauga mai mulţi bani unei economii (ex imprimăm mai mulţi bani), atunci contribuim la creşterea inflaţiei, şi reducem valoarea banilor. Inflaţia înseamnă că preţul produselor creşte. Nu putem doar să împărţim bani oamenilor săraci. Dacă doar transferăm bani de la cei bogaţi la cei săraci (pomană, caritate), nu creăm belşug şi nu eliminăm sursele sărăciei. (Vezi "Dependenţa," şi vezi anecdota despre "Mohammed şi Franghia," în handout-ul "Povestiri").
Deci, trebuie să înţelegem natura belşugului. Ce este?
Dacă ne uităm la definiţia economistului despre belşug, vom ajunge să înţelegem mai bine cum să luptăm împotriva sărăciei. Economiştii vorbesc despre "Bunuri şi Servicii" cu valoare, dar chiar şi "bunurile" au valoare doar în măsura în care ele furnizează un folos. Aici, conceptul cheie este valoare. (vezi "cuvinte cheie.") Un lucru are valoare aproximativa în conformitate cu două atribute: (1) dacă este relativ folositor (are utilitate) şi (2) dacă este relativ greu de găsit.
Belşugul care urmează să fie creat (sau venitul care va fi produs) este în forma valorii adăugate. Aceasta înseamnă că ceva are deja o anumită valoare (este valoros) este luat de către participanţi, cei pe care îi pregăteşti sau clienţi care, prin activităţile lor, îi vor adăuga mai multă valoare. Această valoare adiţională este belşugul care este creat.
Oricare dintre noi care nu prea a avut bani ştie ce este sărăcia. Dar experienţa individuală a sărăciei, care este alinată prin primirea unor bani este diferită de problema socială a sărăciei, care este o problemă a întregii economii şi a întregii societăţi. Problema socială a sărăciei este lipsa belşugului, nu a banilor. Pentru persoanele care câştigă puţin, sărăcia este rezultatul distribuirii belşugului în societate. Dacă doar pui bani în sistem, creezi inflaţie, şi aceasta nu înseamnă că scapi de sărăcie. Trebuie să aduci valoare (belşug) sistemului ca să reduci (nu numai alinezi) sarăcia. Răspunsul la lupta împotriva sărăciei, problema socială, atunci, nu este să aduci bani ci să creezi şi să generezi belşug; treaba ta ca facilitator este să ghidezi oamenii săraci spre metode care generează belşug.
Poţi face trei lucruri cu belşugul: (1) să îl consumi, (2) să îl aduni, (3) să îl investeşti. Ca să ilustrez asta, hai să luăm exemplul unui agricultor African. (Poţi ilustra acest concept prin arătarea unui container mic cu boabe uscate de mazăre). Deoarece marea majoritate a cultivatorilor sunt femei şi fete, vom folosi "ea," dar nu vom face discriminare sau îi vom uita pe bărbaţi. Hai să spunem că ea tocmai a adunat o recoltă de porumb. Ea poate (1) consuma, (2) aduna (3) investi (Arată containerul cu boabele de mazăre şi întreabă care din cele trei lucruri pot fi făcute; sau separă porţiunile în trei). Ea poate să gătească şi să manânce cateva boabe, cu prieteni sau cunoştinţe; aceea înseamna (1) a consuma. (Bineînţeles nu poţi găti mâncarea în clasă, dar arătând boabele vei demonstra realitate exemplului tău). Ea poate să pună ceva deoparte într-un container; acea înseamnă (2) să adune. Dacă paraziţii şi pesta distrug o parte din porumbul adunat, vom numi acea o formă nedorită şi neplacută de consum. De asemenea, ea poate să pună o parte din porumb de-o parte pentru a-l folosi ca sămânţă pentru a planta şi a creşte în continuare recolta în viitor. Asta este (3) investiţia în belşug, porumbul (care este destul de greu de găsit şi folositor). Numai cea de a treia alegere crează belşug.
Atunci, cheia creşterii belşugului într-un sistem economic este investiţia, în timp ce consumul este omis în prezent sau timp scurt, pentru a putea să creşti producţia în viitor. Lumea noastră modernă nu este atât de simplă ca aceea a unui agricultor care face cele trei alegeri, dar în principiu rămâne acelaşi, invetiţia duce la creşterea belşugului, la lupta împotriva sărăciei.
Acesta este un principiu important în schema de generare a venitului din această serie; şi este esenţial ca tu să îl înţelegi înainte ca să-ţi începi munca.
Sărăcia este o Problemă Socială:
Ce cauzează sarăcia? (Problema socială a sarăciei).
Lipsa de bani este un standard şi un simptom al sărăciei. Tratarea simptomului sau a dispozitivului de măsurare în sine nu va duce la vindecarea bolii. Cauzele legate de problema socială a sărăciei se găsesc în câţiva factori, în special în următorii cinci: boala, ignoranţa, lipsa de onestitate, apatia şi dependenţa.
Bolile fac ca forţa de muncă a unei societăţi să fie mai puţin productivă. Bolile şi decesele reduc din unul din cei trei factori principali ai producţiei, munca umană. Îmbolnăvirile însăşi pot fi reduse printr-o mai bună înţelegere a metodelor de prevenire a îmbolnăvirii, şi asigurându-te că veniturile publice destinate prevenirii şi tratării îmbolnăvirilor nu sunt folosite pentru câştigul personal.
De aceea factorii sărăciei sunt în relaţie unii cu ceilalţi: lipsa de onestitate şi ignoranţa contribuie la îmbolnăvire, şi toate trei contribuie la sărăciei.
Ignoranţa, după cum am mai menţionat în altă parte, nu este un lucru ruşinos, este doar un fapt. Ea este cauzată de izolare aşa încât unii oameni nu cunosc lucrurile simple pentru că nu au auzit de acele lucruri (informat). Ali factori ai sărăciei pot contribui la ignoranţă, incluzând îmbolnăvirile şi lipsa de onestitate. Ambii factori contribuie la o valabilitate redusă a educaţiei şi informaţiei.
Lipsa de onestitate, în schimb, este o cauză majoră a sărăciei ca problema socială. Când o persoană este într-o poziţie de încredere şi re-direcţionează o sută de unităţi din valoare spre uzul personal, societatea în general poate pierde mult mai mult decât o sută de unităţi de valoare care ar putea contribui la dezvoltarea şi la reducerea sărăciei. Aceea este partea pe care economiştii o numesc " efectul de multiplicare." Lipsa de onestitate prosperă într-o atmosferă de apatie, ignoranţa şi dependenţa, şi prin urmare aici avem un alt exemplu de relaţie directă între factorii sărăciei.
Noteaza că acesta nu este o opinie de calificare. Noi nu spunem că lipsa de onestitate, bolile, ignoranţa şi apatia sunt rele. Este treaba liderilor religiosi să ne înveŢe ce este bun sau rĂu. Aceasta este doar o analizĂ ştiinţifică (ştiinţa socială) a factorilor sărăciei.
Pentru a lupta împotriva problemei sociale a sărăciei (dacă aceea este decizia oamenilor) este necesar să identifici şi să analizezi cauzele sărăciei.
Alţi factori ai sărăciei includ lipsa pieţelor, lipsa conducerii, lipsa de instituţii de sprijin, corupţia şi infrastructura proastă. Aceşti factori, în schimb, sunt rezultaţi din cele cinci cauze: apatia, îmbolnăvirea, lipsa de onestitate, dependenţa şi ignoranţa.
Sărăcia, ca şi belşugul, vine în câteva variante legate de proprietate. Lipsa facilităţilor de aşezare comunală umană şi a serviciilor aparţinând proprietăţii publice sau grupului. Acestea includ lipsa de acces la instituţiile de sănătate şi educaţie, lipsa infrastructurii ca de exemplu a drumurilor, pieţelor, electricităţii sau telefonului, şi lipsa altor infrastructuri comunitare ca de exemplu salubritate, apă de băut sau aprovizionare cu mâncare pe care te poţi baza. Aceste forme de belşug comunitar sunt difetite de proprietatea personală, unde sărăcia se manifestă prin salarii mici sau lipsa de salarii, lipsa de pământ sau altă proprietate, lipsa capitalului privat (unelte, clădiri, fabrici), şi lipsa aptitudinilor uname.
Această metodologie accentuează formarea capitalului privat şi reducerea sărăciei prin stimularea micilor intreprinderi private.
Nevoia Investiţiei:
Aceasta metodă initiază, la nivelul de jos, investiţia care, dacă face rădăcini şi creşte, contribuie la crearea belşugului şi eradicarea sărăciei cât este ţara de largă.
Ca şi trainer, trebuie să ştii înţelesul investiţiei, a rolului său în lupta împotriva sărăciei, şi în crearea de belşug (generarea de venituri).
Belşugul existent poate fi direcţionat către consum sau investiţie. Porumbul, ca mâncare, este un exemplu de bun de consum. O sapă de grădină, folosită la grădinărit, este un exemplu de bun de capital. Un bun de capital nu poate fi consumat direct, dar poate contribui la creşterea pe mai departe a belşugului. A investi înseamnă direcţionarea belşugului către producerea de capital, care este necesar la sporirea belşugului în comunitate şi societate.
Când iniţiezi această schemă de creare a veniturilor, tu îi ghidezi pe intreprinzătorii cu venituri mici în transformarea belşugului de consum la belşug pentu investiţie, şi de aceea la creşterea belşugului şi reducerea sărăciei. Afacerile productive la scară mică, în special procesarea iniţială a produselor agricole, sunt cel mai bine duse la capât de către intreprinzători individuali. Acea procesare iniţială este foarte necesară de-a lungul continentului, şi este cel mai promiţător sector pentru reducerea sărăciei pe scară largă.
Treaba ta ca mobilizator este să îi ajuţi pe indivizii cu venituri mici, în special femei (dar şi tineri fără slujbă, invalizi sau vulnerabili), să devină creatori de belşug, adică întreprinzători individuali care procesează recoltele agricole.
Concluzie:
Ca şi orice muncă comunitară, producerea sau crearea de venituri printre clienţi cu venituri mici înseamnă ceva mai mult decât urmărirea oarbă a unei reţete a acţiunilor de luat; este necesar ca să înţelegi principiile sociale şi economice care sunt în spatele acţiunilor corespunzătoare de luat.
Fără înţelegerea corectă a acelor principii, poţi fi temptat să iei decizii incorecte în legătură cu acţiunile şi scopul, intenţia, rezultatele (producţie) şi consecinţele (rezultat) acţiunilor tale.
Sunt multe persoane care vor încerca să te deruteze cu argumente care la suprafaţă par convingătoare; din această cauză, pericolul real este ca tu să consideri acţiuni care duc la dependenţă şi sărăcie pe termen lung (poate alinarea temporară pe termen scurt), mai degrabă decât la o reducere susţinută a sărăciei şi o generare veritabilă de venituri.
Pentru a te asista în această importantă înţelegere, acest handout tinde să explice natura belşugului (cum diferă de bani), natura socială (nu individuală ) a problemei sociale a sărăciei, înţelesul şi scopul esenţial al investiţiei, şi realizarea ca caritatea (cadourile sau bunurile fără bani) şi granturile sau împrumuturile subvenţionate vor contribui la perpetuarea problemei şi nu la soluţionarea ei.
––»«––
Valoarea Adaugată;
Săpun făcut din cenuşă şi grăsime = creat belşug:
 |