Tweet
Traduceri:
'العربية / Al-ʿarabīyah
Bahasa Indonesia
Català
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
Italiano
Kiswahili
한국어 / Hangugeo
بهاس ملايو / Bahasa Melayu
Português
Română
Tiếng Việt
اردو / Urdu
Alte Pagini:
Module
Harta Site-ului
Cuvinte Cheie
Contact
Document Folositoare
Link-uri Folositoare
Sumar:
Sumar:
Sumar:
Sumar:
Sumar:
Sumar:
METODE ALE STRATEGIEI DE GEN
de Phil Bartle, PhD
Traducere de Oana Bajka
Notiţe pentru mobilizator
Metode ale mobilizatorului de a lucra la conştientizarea genului şi de a promova echilibrul de gen
Rezumat:
Aceasta este o introducere la câteva probleme principale legate de gen, şi la unele metode care pot fi utilizate de mobilizatorul comunităţii pe teren.
Introducere:
Ca majoritatea documentelor de pe acest site, acest document este destinat mobilizatorului comunitar aflat pe teren, şi nu este un tratat teoretic sau academic.
Scopul este de a prezenta lucrătorului de pe teren unele dintre chestiunile legate de gen, şi să se ofere asistenţă mobilizatorului pentru dezvoltarea aptitudinilor de conştientizare a altora în legătură cu aceste chestiuni de gen şi a aptitudinilor de a orienta comunităţile şi organizările lor spre echilibru şi dreptate în ceea ce priveşte genul.
Onorabila Mary Nagu, Ministru pentru dezvoltare comunitară, probleme ale femeilor şi copii în Republica Democrată Tanzania, a spus: "Nu poţi avea o adevărată dezvoltare comunitară fără echilibru de gen, iar cel mai important element pentru atingerea echilibrului de gen este prin participarea comunităţii." (Comunicare personală, Istanbul, 1996).
În mod clar, munca în comunitate este un canal util pentru conştientizarea celorlalţi în privinţa chestiunilor de gen şi pentru echilibrarea unor inegalităţi. Invers, munca în comunitate nu ar fi completă fără conştientizarea asupra chestiunilor de gen şi fără promovarea echilibrului de gen.
Gen Versus Sex:
Câţiva susţinători fervenţi ai oprimării femeilor argumentează că termenul "gen" (în engleză "gender") nu este un cuvânt legitim, ci a fost creat doar pentru a promova o mişcare pentru a deranja structura socială tradiţională. Nu este adevărat, şi va fi util pentru mobilizator să ştie unele lucruri despre cuvântul "gen", de ce se foloseşte, precum şi importanţa lui în dezvoltarea capacităţilor, generarea de venit şi capacitarea comunităţilor cu venituri reduse.
Un bun punct de pornire este distincţia dintre cuvintele "sex" şi "gen".
În linii mari, "sex" are conotaţii biologice iar "gen" are conotaţii sociale. Caracteristicile biologice sunt transmise şi susţinute peste generaţii prin gene (şi reproducerea sexuală) în timp ce caracteristicile sociale sunt învăţate şi transmise şi susţinute (prin simboluri, nu prin gene) prin comunicare şi învăţare (reproducerea socială).
Distincţia principală în sex face diferenţa între "bărbătesc" şi "femeiesc", în timp ce distincţia principală în gen, ca şi în gramatică, se face între "masculin" şi "feminin". (Studiile genetice arată că putem avea mai mult de două sexe, poate chiar cinci combinaţii diferite ale cromozomilor X şi Y şi ale genelor lor corespunzătoare).
Ce formează "masculinul" sau "femininul" este foarte variabil şi diferă de la o cultură la alta, de la o epocă la alta în istorie. Ceea ce implică asta este că atributele sociale (masculine şi feminine) pe care (ca oameni) le aplicăm diferitor persoane ca răspuns la caracteristicile lor biologice, sunt arbitrare din punct de vedere cultural şi se pot schimba într-un proces de dezvoltare sau altă schimbare socială.
(Caracteristicile noastre biologice sunt în mare măsură determinate de moştenirea noastră genetică şi pot fi modificate cu ceva efort prin intervenţii chirurgicale, tratamente medicale sau alte mijloace fizice).
Problematici privind drepturile omului:
În vreme ce valorile variază de la o comunitate la alta, de la o ţară la alta şi de la un timp la altul, putem accepta că există un larg consens asupra binelui şi răului în unele concepte foarte largi.
Un astfel de concept larg este rasismul, în general considerat a fi ceva rău, chiar dacă este posibil să identificăm unele persoane care au valori rasiste. Credinţa esenţială a rasismului este că unii oameni sunt caracterizaţi prin nişte atribute fizice (culoarea pielii, a părului, structura osoasă) iar rasistul crede că acele atribute fizice încadrează oamenii într-o categorie, şi că unele caracteristici sociale, psihologice, culturale şi altele non-fizice se aplică automat tuturor celor din acea categorie. Credinţele şi stereotipurile rasiste tipice includ (1) "Toţi negrii au talent la muzică", (2) "Toţi albii sunt rasişti", (3) "Toţi evreii se pricep la bani" sau (4) "Unele popoare sunt neserioase, caracterizate prin promiscuitate sexuală, zgârcite, ilogice sau flămânde de putere", şi aşa mai departe.
Aceste stereotipuri sunt adesea citate pentru a justifica tratarea unor popoare în moduri selecte, nefavorabile sau discriminatorii, sau pentru a justifica elaborarea unor legi pentru restricţionarea participării lor depline la viaţa civică. Când este analizat sexismul, devine evident că el este în esenţă la fel ca rasismul. El reprezintă stereotiparea caracteristicilor sociale non-fizice ale, şi comportamentul faţă de, anumite categorii de persoane care au anumite caracteristici biologice.
Dacă ne uităm la acordurile internaţionale precum Declaraţia drepturilor omului, putem găsi acele valori largi întru care lucrăm. Printre ele se află şi ideea că toată lumea are dreptul la servicii, şanse, tratament în faţa legii sau acces la participarea civică, indiferent de rasă, gen, credinţe şi practici religioase, sau alte categorii care tind să divizeze una şi aceeaşi rasă umană.
Totuşi, noi ştim că în comunităţile în care lucrăm, îndepărtate şi izolate, cu venituri reduse şi cu nivel redus de educaţie, aceste valori nu sunt împărtăşite şi adesea nu sunt nici cunoscute. Ceea ce aşază povara responsabilităţii pe umerii mobilizatorului comunitar şi ai facilitatorului pentru dezvoltarea capacităţilor; pentru ca ei să facă aceste valori cunoscute şi înţelese, şi pentru a munci ca agenţi ai schimbării, spre implementarea acestor valori universale, ca parte a procesului de mobilizare.
Chestiuni economice şi politice:
Toţi oamenii pot contribui individual la societatea şi comunitatea lor, în modalităţi şi cantităţi diferite. Comunităţile şi societatea sunt consolidate de aceste contribuţii, din cauza, şi nu în ciuda, acestor variaţii.
Dacă este obişnuinţa unui grup de oameni să excludă în mod sistematic aproximativ cinzeci la sută din populaţia sa de la activităţile de producţie, atunci rezultatele activităţilor sale economice suferă din cauza pierderii a cinzeci la sută din potenţialele resurse. Din cauza efectului de multiplicare, dacă acele cinzeci de procente de resurse sunt adăugate, rezultatul va fi crescut cu mult mai mult de cinzeci la sută, poate va creşte de cinci ori. Excluderea a jumătate din populaţie pe baza sexului aduce pagube mult mai mari de cinzeci de procente în economie. Din punct de vedere economic este bine să se includă în mod egal femei şi bărbaţi în productivitatea economică a oricărei societăţi sau comunităţi.
În mod similar, dacă este obişnuinţa unui grup de oameni să excludă în mod sistematic cinzeci la sută din populaţia sa de la luarea deciziilor politice (adică decizii care afectează întreaga comunitate sau societate), atunci se reduce întreaga gamă de decizii posibile. Viziunea conform căreia o societate sau o comunitate îşi are propriul viitor şi propriile posibilităţi este limitată. Se pierde valoarea. Din punct de vedere politic este bine să fie incluse şi femeile în mod egal în procesul de luare a deciziilor politice din orice societate sau comunitate.
Un alt mod de a vedea şi de a înţelege această pierdere este să vă gândiţi cum ar fi dacă bărbaţii ar fi excluşi în mod sistematic din activitatea economică sau din luarea deciziilor politice. Nu există un motiv ştiinţific pentru a presupune că este în vreun fel mai bună sau mai mare contribuţia bărbaţilor decât cea a femeilor.
Persoanele care sunt excluse în mod sistematic (de exemplu femeile) de la participarea deplină în sistemul politic şi în economie constituie o resursă valoroasă care nu ar trebui neglijată sau trecută cu vederea pentru dezvoltarea unei organizaţii, comunităţi sau societăţi. Fără ei sărăcia ar fi mai mare.
O comunitate va fi mai puternică din punct de vedere politic şi economic, mai variată, mai creativă, mai productivă, mai echitabilă, dacă atât bărbaţii, cât şi femeile au şanse egale de a participa la viaţa economică şi politică.
Chestiuni culturale:
La un atelier comunitar facilitat de doi tineri de la Ministerul de Gen din Uganda (din partea programului nostru de capacitare comunitară) am auzit un bătrân ţipând: "Vreţi să ne ucideţi cultura?" Era convins că era tradiţional, şi justificat din punct de vedere cultural, ca femeile să considere că toţi bărbaţii le sunt superiori, că femeile nu ar trebui să participe la luarea deciziilor comunitare şi că rolul femeilor era acela de a-i sluji pe bărbaţi. "Nu", a răspuns tânărul din faţa adunării, "Nu vrem să vă ucidem cultura", "Vrem să-i consolidăm părţile bune şi să lăsăm în urmă acele părţi care nu mai sunt folositoare."
Ca mobilizator, dumneavoastră trebuie să le răspundeţi celor care susţin păstrarea propriei culturi, acelora care se tem dacă schimbaţi câteva obiceiuri şi atitudini veţi distruge acea cultură.
Începeţi cu înţelegerea a ceea ce înseamnă cultura. (Revedeţi natura culturii în documentul Cultura). Cultura este un lucru viu (un organism), mai degrabă social decât biologic. Ea este formată din toate lucrurile (atitudini, comportament, credinţe) care sunt mai degrabă învăţate decât moştenite genetic. Pentru a rămâne vie ea trebuie să crească şi să se adapteze, ca orice organism biologic. Creşterea şi adaptarea înseamnă schimbare.
Tot ce este păstrat neschimbat -- este mort. Sardinele trebuie să moară pentru a fi păstrate într-o conservă. Murăturile păstrate într-un borcan sunt moarte. Artefactele dintr-un muzeu sunt moarte. Ele sunt neschimbătoare, ceea ce reprezintă şi obiectivul păstrării lor.
Ca mobilizatori, noi respectăm şi onorăm tradiţiile noastre/voastre şi de asemenea moştenirea culturală. Totuşi, noi ne vedem cultura ca un lucru viu, nu ca unul mort (neschimbător), ca limba latină. Însă, pentru ca respectata noastră cultură să supravieţuiască, ea trebuie să crească şi să se adapteze; ea trebuie să se schimbe ca să corespundă noilor vremuri, adică condiţiilor mondiale schimbătoare.
Schimbarea este inevitabilă. Dacă schimbarea trebuie să existe, atunci e mai bine să avem o oarecare influenţă asupra direcţiei acestei schimbări decât să fie determinată cultural fără participarea noastră. Dacă legile noastre trebuie să se schimbe, atunci mai bine să se schimbe în spiritul declaraţiilor universale ale drepturilor omului decât înspre legea junglelor urbane.
Pe termen scurt, echilibrarea participării de gen poate părea că funcţionează împotriva tradiţiei, mai ales în cazurile în care femeile au fost oprimate în trecut. Dimpotrivă, pe termen lung participarea egală a bărbaţilor şi femeilor va contribui la societăţi şi comunităţi mai puternice, şi astfel la forţa, creşterea şi supravieţuirea culturii noastre.
În vreme ce cele patru secţiuni de mai sus au explicat natura socială şi culturală a genului şi nevoia de a îmbunătăţi echilibrul de gen pentru a consolida societatea şi comunităţile sale, secţiunile următoare vă îndrumă spre formarea propriilor dumneavoastră strategii, ca mobilizator, pentru ajutarea şi îndrumarea comunităţilor să atingă un grad mai mare de echitate şi dreptate când e vorba de gen.
Conştientizare:
Nu putem rezolva o problemă dacă nu ştim că ea există.
Ţineţi minte că membrii societăţii şi ai comunităţii trebuie să-şi rezolve singuri propriile probleme sociale şi care ţin de comunitate. Ca şi în dezvoltarea comunitară, dumneavoastră nu dezvoltaţi o comunitate, ci comunitatea se dezvoltă singură. Intervenţia dumneavoastră, incluzând îndrumare, stimulare, formare şi încurajare, poate oferi o direcţie, însă schimbările trebuie să fie făcute de membri.
Mulţi membri nu văd că ar fi o problemă de rezolvat, sau nu vor să o vadă. Mulţi membri profită de un status quo inegal şi se simt ameninţaţi de orice schimbare care le-ar putea scădea statutul, prestigiul, puterea sau avantajele lor economice. Cei care au asemenea interese vor spune că nu există nici o problemă sau vor susţine că modificarea practicilor şi credinţelor tradiţionale le vor distruge cultura.
Răspunsul dumneavoastră pentru primii este pledoaria, conştientizarea şi sensibilizarea tuturor membrilor comunităţii. Al doilea grup, aş celor care au anumite interese, este inclus în secţiunea următoare.
Procesul de conştientizare a unei audienţe ţintă este cel mai bine abordat prin metode participative.
Ţineţi minte că învăţăm cel mai puţin prin ascultare, un pic mai mult prin observarea modului cum se face un lucru şi cel mai bine prin implicare - prin acţiune. Ţineţi minte că membrii comunităţii îşi vor asuma mai multă responsabilitate pentru un proiect dacă ei iau deciziile de a-l întreprinde, e important să nu simtă că le este impus din afară. Procesul sau proiectul trebuie să le "aparţină". Acestea sunt principii de bază ale dezvoltării comunităţii, aşa cum sunt explicate în Manualul mobilizatorului.
Metoda dumneavoastră de bază este aceea prin care, în sesiunile de grup, puneţi întrebări, precum Socrate. Nu le ţineţi participanţilor predici, discursuri sau prelegeri. Puneţi-le întrebări care să îi conducă la a-şi privi propria situaţie, propria comunitate, în termeni de echilibru de gen, aşa cum este ea şi aşa cum ar putea să fie.
Desigur că nu ar strica să vă întâlniţi separat cu lideri religioşi, lideri de opinie sau alţi lideri ai comunităţii care sunt conştienţi de problemă şi sunt de acord cu dumneavoastră, pentru a-i încuraja să ţină predici, discursuri sau prelegeri pe această temă.
Întrebările despre echilibrul de gen nu trebuie rezervate numai pentru ateliere speciale dedicate numai temei genului (aceasta ar marginaliza subiectul şi adesea se finalizează ca o predică în faţa celor deja convertiţi), ci ar trebui complet integrată cu toată formarea în management şi cu eforturile de mobilizare a comunităţii spre a-şi întreprinde propriile proiecte comunitare.
Promovarea echilibrului de gen:
În lumea reală există inegalităţi imense, de nejustificat, în care bărbaţii sunt concentraţi în anumite situaţii iar femeile concentrate în alte situaţii, în general în defavoarea femeilor. Scopul echilibrului de gen ar fi acela de a corecta aceste inechităţi.
(Un procent strict de exact cinzeci la sută pentru fiecare situaţie ar fi prea rigid şi mergând pe această linie am putea să cauzăm mai multe probleme decât am putea rezolva).
După ce am văzut că o viziune a echilibrului de gen este compatibilă cu înaltele noastre valori despre drepturile omului, şi de asemenea ar fi avantajoasă pentru cultural noastră, incluzând sistemele ei politic şi economic, trebuie să întrebăm ce metode putem adopta pentru a lucra în această direcţie. Nu este cazul să adoptăm o reţetă, o formulă standard de corectare peste tot. Este important să analizăm fiecare situaţie şi să găsim o soluţie personalizată pentru fiecare situaţie. Catalina Trujillo, de la programul UNCHS Women in Habitat, folosea un binecunoscut slogan in contextul acestui scop: "Gândeşte global - Acţionează local". Vedeţi UNCHS
Când au fost examinate schimbările sociale, puteţi identifica oameni care sunt în favoarea schimbării şi oameni care se opun schimbării. De exemplu, aceasta a fost o preocupare ridicată în manualul mobilizatorului în legătură cu participarea comunitară crescută.
Aceste persoane care se opun schimbării sunt de obicei cele care cred că vor pierde ceva ce au acum, dacă schimbările acelea se produc. Surprinzător, cei dezavantajaţi acum se vor opune schimbării, şi asta pentru că ei cred că vor pierde ceva, chiar dacă ce vor pierde nu vă pare vouă valoros. Câteodată, oamenii care sunt oprimaţi, sclavi sau închişi nu vor să piardă acele lanţuri, pentru că văd securitatea şi lipsa nevoii de a-şi asuma responsabilitatea pentru luarea deciziilor ca pe nişte lucruri pe care le-ar pierde.
Oamenii care văd că vor beneficia de pe urma schimbărilor, aşa cum puteţi ghici, sunt aliaţi, sau potenţiali aliaţi, ai voştri şi ai altora care vor să facă schimbările.
Astfel, strategiile voastre sunt de a demonstra că toată lumea va beneficia de pe urma schimbărilor propuse, inclusiv cei care acum cred că ar pierde ceva. Faceţi schimbările valoroase pentru cei care se opun, iar ei s-ar putea să îşi retragă opoziţia şi chiar să susţină activ schimbările. Asta sună simplu ca idee dar nu este neapărat simplu de pus în practică.
O altă paralelă este în organizarea sindicatelor. Prin organizarea unui sindicat, toţi membrii vor avea beneficii, vor obţine o plată mai bună şi condiţii de lucru mai bune, dar numai dacă toţi fac parte din sindicat, sau un număr suficient.
Un lucru pe care îl ştiţi, pentru că a fost descris mai devreme, este că organizaţia, comunitatea sau societatea va avea de câştigat de pe urma participării atât a bărbaţilor, cât şi a femeilor. Înlăturarea restricţiilor de participare pentru unele categorii de persoane va însemna că resursele (politice, culturale, tehnice, economice) vor fi mai variate, mai bogate, mai creative. Aceasta va capacita întregul (îi va creşte capacitatea) şi vor avea de câştigat toţi membrii. Aceasta va fi mai uşor de comunicat persoanelor care sunt mai conştiente social şi politic. De aceea, munca dumneavoastră de sensibilizare, aşa cum am menţionat mai sus, nu trebuie să insiste numai asupra inechităţilor, ci trebuie să demonstreze de asemenea beneficiile unui echilibru de gen crescut pentru întreg şi pentru fiecare membru.
Principiul este că o linie de politici inclusive vor avea avantaje atât pentru întreg (comunitate, organizaţie şi societate), cât şi pentru indivizii care compun acel întreg.
Extrapolarea genului:
O strategie comună în multe programe de schimbare socială sau de dezvoltare este de a iniţia schimbarea într-o zonă sau într-un sector iar apoi, pe baza succesului şi a lecţiilor învăţate, extrapolarea ei la nivelul întregii societăţi.
Pentru munca dumneavoastră, de mobilizare a comunităţilor, reducere a sărăciei, facilitare a dezvoltării capacităţilor organizaţiilor, formare în management, promovare a bazării pe forţele proprii, acea abordare a extrapolării nu este recomandată. Extrapolarea conştientizării de gen şi promovarea echilibrului de gen se realizează cel mai bine la începutul muncii dumneavoastră şi ar trebui continuată pe tot parcursul ei.
Problema cu concentrarea pe gen în anumite sectoare sau zone, aşa cum am menţionat mai sus, are ca rezultat marginalizarea chestiunilor. Dacă organizaţi un atelier de gen, este probabil că veţi atrage numai participanţi care deja sunt conştienţi de problemă şi sunt în favoarea soluţionărilor. Dacă includeţi conştientizarea de gen şi crearea de strategii pentru echilibrul de gen ca subiecte separate în toate sesiunile dumneavoastră de formare, şi le integraţi cu restul muncii dumneavoastră, atunci e mai probabil că veţi include persoane care trebuie să audă mesajul.
Singura dată când ar fi util să aveţi un atelier concentrat pe gen ar fi atunci când organizaţi o FDF (Formare de formatori) sau când aveţi o şedinţă de informare cu personalul de pe teren sau cu voluntarii dedicaţi; atunci trebuie să vă concentraţi pe elaborarea de strategii mai degrabă decât pe implicarea în conştientizare în sine. În acest caz nu implementaţi o strategie de gen în sine, ci vă pregătiţi personalul şi aliaţii pentru planificarea unei strategii de gen.
Între timp, în toate activităţile dumneavoastră, mobilizarea comunităţilor, formarea grupurilor, formare în management, dezvoltarea capacităţilor, reducerea sărăciei, trebuie să integraţi conştientizarea de gen şi echilibrul de gen. Extrapolarea trebuie să fie inclusă de la început.
Concluzie:
Conştientizarea de gen şi promovarea echilibrului de gen reprezintă o parte esenţială a mobilizării, a formării în management, a dezvoltării capacităţilor şi a reducerii sărăciei.
Trebuie să elaboraţi strategii specifice, să îi identificaţi pe cei care se opun schimbării, să-i faceţi conştienţi de avantajele de care ar beneficia ei înşişi şi să integraţi acestea în întreaga dumneavoastră muncă, de la început.
Nu există o reţetă anume sau un set de activităţi de urmat.
Trebuie să analizaţi situaţia, să utilizaţi principiile trecute în acest document şi să elaboraţi o strategie personalizată care va fi eficientă.
Un atelier:
 |