Tweet
Traduceri:
Bahasa Indonesia
中文 / Zhōngwén
Ελληνικά / Elliniká
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Italiano
Português
Română
Alte pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Documente utile
Link-uri folositoare
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
SCHEMA UNEI MICRO-ÎNTREPRINDERI
de către Phil Bartle, PhD
traducere de Oana Bajka
traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu
Document de referinţă
Rezumat:
Fundamentul acestei scheme rezidă în existenţa şi lunga tradiţie a grupurilor rotative de credit, în care grupuri mici de persoane contribuie cu sume mici de bani în mod regulat şi de fiecare dată alocă suma colectată unui membru selectat.
În loc de a fi distribuiţi în fiecare lună unui participant, în această schemă banii colectaţi sunt integraţi cu serviciile bancare comerciale printr-o piramidă de mici grupuri de încredere şi un grup umbrelă. Mobilizatorul se consultă cu grupurile de femei, furnizează pregătire financiară şi de management grupurilor umbrelă de receptori, care în schimb formează grupurile de încredere. Fiecare membru al unui grup de încredere lucrează individual (sau împreună cu membrii familiei sale) pentru a produce ceva de vânzare sau desfăşoară o activitate care generează venit, mai degrabă decât ca un membru al unei cooperative. De vreme ce, fiecare membru contribuie periodic cu mici sume de bani, grupul de încredere dă banii colectaţi mai departe unui grup umbrelă.
Aceşti bani sunt apoi depozitaţi la o bancă comercială participantă din apropiere. După semnarea unui Memorandum / Memoriu de Înţelegere cu ministerul sau agenţia, banca beneficiază de o sumă de bani depusă în ea pentru a o folosi drept capital.
Grupurilor li se solicită să obţină împrumuturi prin canalele şi procedurile standard ale băncilor (după ce au primit încurajare, mobilizare şi formare de la mobilizator), iar banca foloseşte capitalul depus de minister sau de agenţie pentru a face împrumuturi către grupul umbrelă. Atunci când un grup umbrelă demonstrează băncii că are credibilitate pentru credit, grupul va putea obţine acces la capital normal de la aceeaşi bancă (adică nu bani din depozitul iniţial făcut de agenţie sau de minister), de aici sustenabilitate şi eliberarea capitalului agenţiei sau ministerului pentru a fi folosit de alte grupuri ţintă.
Multe mulţumiri doamnelor Victoria Abankwa, Coordonator naţional şi Adolphine Asimah, Director naţional, de la Programul de Consolidare a Managementului Comunitar în Ghana (Ghana Strengthening Community Management Programme - SCMP), care au făcut ca acest sistem să funcţioneze, l-au adaptat la principiile şi practicile existente şi m-au invitat în Ghana în ianuarie 1996 pentru a-l vedea cum funcţionează. Phil Bartle. Vedeţi Schema din Ghana.
Această schemă este concepută spre a fi implementată de o organizaţie neguvernamentală axată pe dezvoltare sau de ministerul de resort. De aceea folosim în materialele de faţă termenii de "agenţie sau minister". Dacă un ONG internaţional adoptă această metodologie, atunci rolul organizaţiei este identificat prin "agenţie sau minister". Orice ONG este încurajat să-şi integreze munca de dezvoltare cu aceea a ministerului de resort şi a Consiliilor Judeţene.
Generare de venit:
Ne-am aflat în faţa unei provocări: aceea de a dezvolta o schemă viabilă pentru generarea de venit şi de a o adăuga la consolidarea continuă a grupurilor comunitare cu venituri scăzute. Schema trebuia să se încadreze între următoarele limite:
Ea trebuie să fie sustenabilă (adică să continue după ce se termină finanţarea externă de la agenţie sau de la minister); Venitul trebuie să fie generat printr-o activitate productivă a receptorilor şi nu să consiste doar din banii daţi de agenţie sau minister; De venitul generat trebuie să beneficieze direct participanţii cu venituri reduse; Trebuie să fie compatibilă cu principiile şi metodele agenţiei sau ale ministerului (adică să fie concepută pentru a consolida comunităţi cu venituri reduse); Schema trebuie să evite caritatea (care slăbeşte) şi trebuie să fie concepută pentru a consolida; Formarea trebuie să fie făcută pentru consolidare şi mobilizare şi trebuie să fie conectată cu acţiunea; Schema trebuie să fie aleasă de comunitatea ţintă.
Am avut de făcut câteva alegeri: Susţinerea financiară ar trebui să fie sub formă de credit sau grant? Generarea de venit (activitatea de producţie) trebuie să fie realizată de un grup (de exemplu, ca într-o cooperativă) sau individual? Activitatea de împrumut urmează să fie asumată de: (a) minister, (b) proiect, (c) o bancă, (d) altă schemă sau proiect (ca de exemplu Ntandikwa în Uganda)? Cine va administra schema (formare: susţinere financiară)? . Care este rolul de "formare ca mobilizare" al agenţiei sau ministerului? Care sunt limitele fiecărui împrumut (pentru grup, sub-grup, individ)?
Aici descriem ce am plănuit.
Schema este o metodă viabilă de reducere a sărăciei prin generarea de venit. Mobilizatorul furnizează creşterea gradului de conştientizare, mobilizare, consiliere financiară, formare organizaţională şi formare în management, încurajare, aptitudini şi (indirect) capitalul iniţial pentru activităţile de generare de venit alese de participanţi.
Împrumuturile sunt modeste şi se încadrează în limitele capacităţii participanţilor de a le rambursa atunci când obţin venit din activităţile lor.
Depozitul iniţial de bani se bazează pe practicile tradiţionale şi binecunoscute ale grupurilor de credit rotativ.
Grupurile sunt destul de mici, iar membrii lor sunt puşi într-un context în care vor exista sancţiuni sociale pentru cei care nu-şi îndeplinesc obligaţiile, astfel încât ele rămân sustenabile.
Cine poate folosi această metodă?
Această schemă poate fi adaptată şi adoptată de orice agenţie.
De ce credit în loc de burse / donaţii (grant-uri)?:
A avut loc o dezbatere în jurul dilemei de a oferi credit sau granturi unor mici grupuri de femei pentru a fi folosite drept capital în scopul generării de venit pentru ele însele. Vedeţi Burse / donaţii (granturi).
Este recomandată oferirea de credit pentru că se aşteaptă ca acest credit să îi facă pe receptori mai răspunzători pentru folosirea lui, deoarece li se va cere să ramburseze împrumutul. Aceasta este dezvoltarea sustenabilă, nu caritatea.
Totuşi, oferirea de credit solicită o capacitate administrativă şi de management pe care ministerul nu le are. Dacă acordarea de mici donaţii unor grupuri de femei poate fi mai uşor de administrat de agenţie sau minister, această abordare nu este recomandată pentru că nu este una sustenabilă şi nu solicită de la grupurile receptoare un nivel echivalent de responsabilitate pentru utilizarea fondurilor.
Există nenumărate poveşti de groază despre diferite scheme de credit, în multe ţări, în care banii au fost deviaţi de la utilizarea pentru obiectivele lor iniţiale şi nu au fost rambursaţi aşa cum s-a promis, fără a mai menţiona multe alte probleme care au apărut în acest sector.
Noi ne-am asumat angajamentul pentru sustenabilitate şi pentru consolidarea comunităţilor ca metodă de reducere a sărăciei; astfel, promovăm generarea de venit în maniera descrisă aici.
O schiţă a schemei:
Această secţiune descrie operaţiunea generală, elementele esenţiale şi câteva detalii despre unele dintre părţile cheie. Toate sunt necesare. Împreună, ele constituie un sistem funcţional; dacă oricare dintre părţile esenţiale lipseşte sau este modificată în mod serios, atunci întregul va fi afectat şi succesul nu este garantat.
Elementele esenţiale includ următoarele:
Băncilor nu le place să acorde împrumuturi pe sume mici, aşa că sistemul ar trebui stabilit în aşa fel încât banca să emită sume mari de bani, cum ar fi de la $15.000 la $50.000.
Împrumuturile iniţiale pentru activităţi de producţie ar trebui să fie între 100 $ şi 500 $ de persoană;
O piramidă, cu grupuri de încredere de 5-7 persoane la bază şi cu 5-7 grupuri într-un grup umbrelă, are funcţia de a lua împrumuturi mari din bancă pentru a fi distribuite ca împrumuturi unor grupuri mai mici sau unor persoane;
Grupuri mici de 5-7 persoane la bază, grupuri de încredere, formate din persoane care s-au identificat reciproc ca persoane în care se poate avea încredere în legătură cu propriii bani;
Sistemul tradiţional de credit rotativ este folosit drept concept de bază, în care membrii contribuie, în mod regulat, cu sume foarte mici, dar suma este folosită colateral ca bancă, în loc să fie distribuită unuia dintre membri;
Grupul ar trebui să acţioneze ca o agenţie de distribuţie a creditului, nu ca o organizaţie de producţie (ca într-o cooperativă).
Activitatea de producţie este mai eficientă la nivel individual (fabricarea de săpun, mic comerţ etc.), unde micul credit ajunge de la grup. (Când un grup de producţie este mai mare, ca în cazul unei cooperative, el este mai greu de condus sau de controlat, aşa că este mai puţin probabil că va realiza profit, va evita diversiunile şi îşi va rambursa împrumutul);
Formarea, mobilizarea, supravegherea şi şedinţele, organizate şi desfăşurate de ODC, coordonatori regionali ai agenţiei şi ADC sunt toate necesare, mai ales pentru provocarea participanţilor de a alege şi de a planifica activităţi viabile, şi nu dorinţe deşarte şi nerealiste.
Cine se ocupă de serviciile bancare?
După ce ministerul sau agenţia semnează un Memorandum de Înţelegere (MÎ) cu banca participantă, depune o sumă la acea bancă, realizează formarea participanţilor, apoi îi prezintă băncii. Agenţia sau ministerul joacă rolul de broker, formator, mobilizator şi organizator (nu pe cel de bancher şi nu pe cel de Moş Crăciun).
Ministerul sau agenţia nu ar trebui să se implice în serviciile bancare; aceasta nu e treaba noastră; e treaba unei bănci. A pune în mâna mobilizatorilor controlul asupra banilor duce la diminuarea eficienţei lor ca mobilizatori, produce conflicte de interese, lansează invitaţii la corupţie şi ineficienţă şi distrage mobilizatorii de la responsabilităţile lor.
Rolul băncilor comerciale:
Pentru că ministerul sau agenţia nu au mandatul, capacitatea sau mijloacele de a opera ca bancă, acordarea de credit acestor grupuri se realizează prin bănci comerciale locale participante, uniuni de credit sau bănci guvernamentale. Un Memorandum de Înţelegere (MÎ) între minister şi bănci furnizează instrumentul legal pentru canalizarea fondurilor de la agenţie sau minister pentru a fi folosite drept capital în această schemă.
În loc ca agenţia sau ministerul să îşi pună banii (din bugetul lor pentru generarea veniturilor) direct în mâinile grupurilor ţintă, banii sunt depuşi la băncile participante (de exemplu Banca Agricolă pentru Dezvoltare) care operează în apropierea grupurilor ţintă. Agenţia sau ministerul oferă participanţilor formare în management şi finanţe. Apoi prezintă băncilor participante grupurile. Mulţi, poate chiar cei mai mulţi dintre participanţi nu au fost niciodată în apropierea sau în interiorul unei bănci, şi la început se simt foarte distanţaţi de asemenea instituţii sofisticate.
După formare, care furnizează încurajare, aptitudini, organizare şi încredere, grupurile sunt prezentate băncilor, care le solicită să urmeze proceduri standard pentru crearea depozitelor şi pentru obţinerea împrumuturilor. La început, băncile sunt dispuse să participe deoarece capitalul iniţial pe care îl împrumută grupurilor este cel depus de agenţie sau minister. Dacă grupul are succes în generarea de venit, rambursarea împrumutului şi obţinerea credibilităţii pentru credit, atunci poate obţine credit din capitalul standard al băncii. Atunci, capitalul iniţial depus de agenţie sau minister este eliberat pentru utilizarea de către alte grupuri ţintă. Astfel, procesul de extindere spre noi grupuri este făcut sustenabil.
De obicei, băncile nu vor să acorde împrumuturi mici unor persoane fizice sau unor grupuri de persoane care au nevoie de puţin capital. (Ele pot câştiga o dobândă mai mare cu un risc mult mai mic cumpărând obligaţiuni guvernamentale). Banca are de-a face cu grupul umbrelă, căruia îi împrumută o sumă mai mare decât ar împrumuta grupurilor mai mici sau unor persoane fizice care au nevoie de împrumuturi mici. Prin stabilirea unor mici grupuri de încredere, care la rândul lor formează grupuri umbrelă mai mari, şi prin instruirea lor pentru a-şi îndeplini procedurile bancare interne (fiecare participant având propriul libret, tipărit de agenţie sau minister), această schemă prin agenţie sau minister formează astfel grupuri mai mari care au nevoie şi care sunt calificate pentru împrumuturi mai mari.
Volumul de împrumuturi şi dobânda:
Dimensiunile împrumuturilor şi ratele dobânzilor la aceste împrumuturi sunt variabile importante care trebuie analizate foarte atent pentru a prezice efectul pe care îl au asupra consolidării grupurilor ţintă. Ele ar trebui să fie determinate pornind de la principii ale dezvoltării comunitare profesioniste, de la principii psihologice, economice şi sociologice, şi nu de la considerente politice sau de popularitate.
Dimensiunile împrumuturilor:
Dimensiunea fiecărui împrumut venit de la bancă este mult mai mare decât dimensiunea fiecărui împrumut care merge la fiecare persoană participantă. Unul din scopurile organizării sub forma unei piramide cu un grup umbrelă şi câteva grupuri de încredere este de a sparge fiecare împrumut.
Dorinţele participanţilor de a obţine asistenţă privind generarea de venit sunt exprimate în şedinţele de animare şi de mobilizare, unde grupurile comunitare îşi identifică preocupările prioritare. Consultările cu grupurile din comunităţile ţintă indică o dorinţă generală pentru asistenţă privind generarea de venit.
La început, este probabil ca cererile să fie foarte nerealiste; unele persoane s-ar putea să ceară milioane de şilingi fără să aibă aptitudini sau o idee clară privitoare la operaţiunile afacerii, împrumuturi, credite sau investiţii. Unii presupun că banii care vin de la agenţie sau de la minister reprezintă "venitul generat"; lor trebuie să li se spună că astfel de bani pot fi folosiţi, însă doar ca o resursă "închiriată" (nu ca un cadou), astfel încât ei înşişi să poată genera venitul. În timpul activităţilor de creştere a gradului de conştientizare din cadrul întâlnirilor cu agenţia sau ministerul, participanţii sunt provocaţi să îşi justifice planurile şi sumele solicitate. Scopul acestei mişcări este de a le deplasa dorinţele spre solicitări mai realiste.
Mobilizatorii şi formatorii explică faptul că banii împrumutaţi nu reprezintă venitul în sine, ci o resursă închiriată pentru a-i ajuta pe participanţi să-şi genereze propriul venit. Dobânda pe care o plătesc este stabilită ca taxă pentru folosirea temporară ("închirierea") a acestei resurse. Participanţii sunt învăţaţi că această dobândă este ca o chirie pentru folosirea banilor, o resursă care nu este în proprietatea lor şi nici nu le este oferită ca un act caritabil.
Dimensiunea dobânzii:
Dobânda plătită pentru folosirea creditului ca resursă este la rate accesibile (de exemplu comerciale). Participanţii obţin privilegiul de a obţine credit şi plătesc rate accesibile ale dobânzii ca un cost (ca o chirie) pentru folosirea acelui credit.
Când această schemă a fost gândită, unii au întrebat de ce aceste femei (multe dintre ele fiind sărace şi/sau analfabete) vor trebui să facă aceleaşi sacrificii, să treacă prin aceleaşi proceduri şi să plătească acelaşi nivel al dobânzii la aceste împrumuturi cum fac solicitanţii comerciali. Răspunsul se leagă de nevoia de sustenabilitate în contextul generării venitului, precum şi de faptul că actele de caritate slăbesc destinatarul. Această schemă împuterniceşte participanţii.
Dacă schema ar avea în vedere să aplice rate subvenţionate ale dobânzii de la bun început, participanţii ar fi instruiţi cum să primească actele de caritate, nu cum să obţină credite la rate accesibile (după ce banii donaţi nu mai sunt accesibili). Aceasta îi slăbeşte, nu îi consolidează.
Poate fi menţionat faptul că rechinii care se ocupă cu împrumuturi comerciale individuale cer o dobândă anuală de până la 350%, şi că acele împrumuturi bancare sunt considerate mai ieftine (dar nu gratuite). După analizarea principiilor de consolidare comunitară, ştiind că formarea din partea agenţiei sau ministerului are ca scop pe termen lung dezvoltarea sustenabilă, aplicarea unor rate comerciale ale dobânzii are sens.
Formarea solicitată:
Metodologia capacitării / împuternicirii defineşte termenul "formare" într-un mod special. Mai mult decât un simplu transfer de aptitudini, formarea este de asemenea o parte din strategia de consolidare a capacităţilor de management ale grupurilor comunitare. Vorbim despre formare "ca" mobilizare, nu numai formare "despre" mobilizare.
Noi vedem că formarea aptitudinilor este necesară pentru a mobiliza comunităţile să-şi aleagă propriile acţiuni, să-şi identifice propriile probleme, resurse, să-şi planifice şi să-şi implementeze propriile activităţi, drept "conţinut" al formării, dar vedem abordarea prin facilitare a formării de asemenea ca pe o modalitate de a mobiliza participanţii la formare pentru a se reorganiza şi pentru a lua atitudine. Această metodologie este explicată mai detaliat în modulul despre mobilizare, care este legat de construirea şi întreţinerea unor utilităţi şi servicii în aşezările umane. Oricum, principiile generale ale formării se aplică şi în cazul acestor elemente de generare de venituri ale agenţiei sau ministerului. Vedeţi Mobilizarea.
Atunci când formarea se concentrează pe conţinut (transferul de aptitudini), ea este evaluată în termeni care arată cât de bine învaţă participanţii aptitudinile şi informaţiile. În schimb, când formarea se concentrează pe mobilizare, ea este evaluată prin cât de mult are ea ca rezultat acţiunea comunitară şi intensificarea luării de decizii la nivel de comunitate.
Agenţia sau ministerul furnizează formarea în mai multe moduri. Şedinţele şi atelierele furnizează formarea financiară şi de management pentru organizarea grupurilor de încredere şi a grupurilor umbrelă, pentru stabilirea procedurilor şi practicilor de colectare şi de depunere. Agenţia sau ministerul face designul şi imprimă libretele (similare ca design cu libretele de bancă folosite de numeroase bănci) ca material de formare şi le distribuie gratuit femeilor participante atunci când grupurile sunt formate şi mobilizate.
Grupurile sunt luate în vizite pe teren de o zi la alte grupuri de femei implicate într-o schemă asemănătoare. Aceasta furnizează încredere şi un exemplu de lucru pentru membrii grupului care participă la schemă. Chiar dacă cealaltă schemă nu este exact la fel, oportunitatea de a vedea cum îşi administrează alţii generarea de venit demonstrează valoarea unor astfel de vizite pe teren ca metodă suplimentară a formării în management.
- pregătirea în tehnicile de management al întreprinderilor de producţie care vor fi administrate de cei pe care vrem să îi ajutăm;
- pregătirea în finanţe, servicii bancare şi proceduri de credit necesare pentru distribuirea creditului la cei care vor să îl folosească pentru a investi în întreprinderi de producţie; şi
- pregătirea în management în sensul special pe care îl adoptăm noi, acela de mobilizare şi organizare în vederea dezvoltării capacităţii organizaţionale (de a forma şi de a organiza o asociaţie de credit, în acest caz).
Ateliere:
După formarea informală şi evaluarea participativă, şi bazate pe aceste sesiuni de pregătire, feedback şi evaluare, pot fi organizate ateliere mai structurate.
Subiectele includ aptitudini de management, aptitudini organizaţionale şi de mobilizare, mobilizarea de credit, aptitudini legate de serviciile bancare, aptitudini financiare, contabilitate de bază, raportarea financiară şi consemnarea, evaluarea inventarelor şi a resurselor accesibile, evaluarea aptitudinilor de management şi organizaţionale, evaluarea disponibilităţii pe piaţă a vânzării de produse.
Accentul ar trebui pus pe încurajarea participanţilor să-şi observe şi să-şi analizeze propriile resurse şi propriul potenţial, precum şi ce strategii practice sunt accesibile.
Sunt încurajaţi să fie prezenţi la aceste ateliere participanţi din toate comunităţile, astfel încât participanţii să fie încurajaţi să-şi împărtăşească experienţele cu cei din alte zone care au abordat întreprinderi similare.
Organizarea piramidei:
Rolul agenţiei sau al ministerului în mobilizare şi organizare este acela de a forma o piramidă, cu un grup umbrelă în vârf, grupuri de încredere dedesubt şi întreprinzători individuali la bază.
Fiecare element are un rol în această schemă şi pentru ca fiecare nivel să funcţioneze este necesar ca la mobilizare să se adauge şi sesiuni de formare pe aptitudini. Vedeţi Organizarea.
Responsabilităţi individuale şi de grup:
Experienţa (mai ales în cazul cooperativelor) a arătat că atunci când un grup mare are o responsabilitate colectivă pentru obţinerea unui rezultat productiv, nu există suficiente pârghii de control social şi economic pentru a se asigura contribuţia deplină a fiecărui membru; astfel de scheme sunt o invitaţie la eşec şi dizolvare.
Pe de altă parte, este, de asemenea, cunoscut faptul că atunci când întreprind unele activităţi, oamenii sunt mai puţin eficienţi şi productivi decât atunci când le pot realiza într-un colectiv şi într-o manieră organizată. Această schemă îşi scoate avantajele din aceste două forţe contradictorii.
Prin metode standard de animare socială folosite de agenţie sau minister, în fiecare comunitate ţintă sunt chemate la întâlniri iniţiale grupuri de femei care formează grupuri de încredere. Fiecare persoană este rugată să identifice între patru şi şase alte persoane în care are încredere şi cu care simte că ar putea lucra. Apoi au fost formate mici grupuri cu aceste femei care aveau încredere unele în altele, acest proces de identificare durând câteva zile. Sunt excluse persoanele care vor să participe, dar pe care nimeni nu e dispus să le identifice ca fiind de încredere.
Membrii individuali nu se vor angaja ca grup în activităţi de producţie de tip comunal sau cooperativ, ci îşi vor urmări activitatea lor de generare de venit (de exemplu producţia şi vânzarea de săpun) în mod individual. Poate activităţile de marketing, ambalare şi transport pot fi realizate în cooperare cu alţi membri ai grupului. Grupurile de încredere sunt formate în primul rând pe baza colectării de contribuţii şi obţinerii unui credit, nu pentru a se angaja membrii lor în comun în producţie economică.
Fiecare grup de încredere este format din cinci sau şapte persoane (un număr impar ales din considerente culturale). La rândul lor, cinci sau şapte grupuri de încredere formează un "grup umbrelă" care este unitatea pentru realizarea unor depozite de capital la bancă şi pentru obţinerea de împrumuturi de la bancă.
Grupurile tradiţionale de credit rotativ:
În numeroase ţări din Africa şi Asia, grupuri mici de oameni care se cunosc între ei, consăteni sau colegi de lucru, formează mici grupuri de credit rotativ.
O dată la o unitate de timp, poate săptămânal, de obicei lunar, fiecare membru al grupului aduce (contribuie cu) o mică sumă de bani, uşor de obţinut. Când banii sunt colectaţi, suma se oferă unuia dintre membrii grupului de credit rotativ, pe rând. Această persoană este stabilită prin tragere la sorţi sau i se oferă banii când apare un deces în familie, şi de obicei suma este folosită pentru servicii funerare. (Adesea toţi membrii participă la serviciile funerare ale unei rude ale unui membru al grupului).
Când banii se distribuie prin tragere la sorţi, destinatarul ar putea folosi banii într-o oarecare formă de investiţie, căci nu ar fi economisit o asemenea sumă dacă nu ar fi avut susţinerea grupului. Cei care îşi permit să facă acest lucru, depun mai multe contribuţii minime.
Unele dintre aceste cluburi de credit rotativ pot fi grupuri funerare, în care capitalul colectat este dat membrului care are cea mai mare nevoie să plătească serviciile funerare. În alte cluburi, banii adunaţi pot fi distribuiţi în conformitate cu deciziile comune pe care membrii ca grup le iau lunar, decizii prin care se stabileşte de fiecare dată care dintre membri primeşte banii. Alţii distribuie suma aleatoriu, prin tragere la sorţi. De-a lungul unei perioade, fiecare membru ajunge la rând pentru a obţine suma totală depusă de toţi membrii.
Grupurile sunt mici şi sunt viabile numai pentru că membrii se cunosc între ei şi au încredere unii în alţii şi pot folosi sancţiuni împotriva membrilor neserioşi, pe baza unor binecunoscute dinamici de control prezente în grupurile mici.
Modificările aduse la practicile acestor grupuri constau în faptul că în această schemă suma colectată în fiecare perioadă nu este pur şi simplu distribuită unui membru selectat al grupului; ea este depusă într-un cont bancar. Mai târziu, depozitele sunt de asemenea folosite pentru rambursarea împrumuturilor.
Micile grupuri numite grupuri de încredere, care colectează banii de la participanţii individuali, trebuie astfel să funcţioneze pe bază de încredere. Asocierea grupurilor mici într-un grup umbrelă este organizarea mai cuprinzătoare, care are de-a face cu banca comercială.
Monitorizare şi evaluare:
Există câteva niveluri de monitorizare şi evaluare. De la nivel naţional şi al programului general pe ţară e necesar să se vadă cât de bine operează schema generală, şi să se ofere îndrumări şi încurajare operatorilor de pe teren.
Din punctul de vedere al grupurilor comunitare este important să se asigure că activităţile sunt ceea ce au ales ei să facă şi vor produce rezultatele pe care ei le doresc. Vedeţi modulul despre Monitorizare. Coordonatorii regionali au şi ei nevoie de încurajare pentru propriile activităţi şi de feedback de la biroul naţional, aşa cum e nevoie ca şi ei să furnizeze acelaşi lucru grupurilor comunitare.
Monitorizarea şi stabilirea de praguri:
Coordonatorul regional se întâlneşte adesea cu membrii grupului de femei cu micro-întreprinderi, oferindu-le încurajări şi laude. El/ea se întâlneşte cu toţi membrii o dată pe săptămână pentru o şedinţă de două ore. Acolo primeşte raporturi despre activităţile lor, despre sumele depozitate şi acumulate, despre cum merg activităţile de producţie şi despre cum evoluează schema.
Sesiunile de formare, atât formale, cât şi informale, au inclus teme precum planificarea financiară, contabilitatea, ţinerea registrelor, alcătuirea de rapoarte şi evaluarea viabilităţii activităţilor de producţie propuse.
Coordonatorul naţional realizează vizite frecvente la toate comunităţile pentru monitorizare şi încurajare, ca susţinere pentru coordonatorii regionali şi pentru a le suplimenta încurajarea pe care ei o transmit grupurilor comunitare.
Roluri ale actorilor cheie:
| ACTOR | ROL |
|---|---|
| Participant ţintă individual |
|
| Grupul de Încredere |
|
| Grupul Umbrelă |
|
| Banca |
|
| Agenţia sau ministerul |
|
| Ministrul |
|
| Diviziunile regionale |
|
Concluzii şi recomandări:
Rezumat:
- mobilizare/organizare;
- formare; şi
- credit.
Recomandări:
Următoarele recomandări izvorăsc din experienţa de pe teren:
Având în vedere realităţile şi potenţialurile comunităţilor de astăzi, schema trebuie să fie bine planificată;
La fel ca în cazul tuturor schemelor de generare a venitului, este înţelept să se acţioneze cu precauţie şi să se realizeze des evaluări şi discuţii despre lecţiile învăţate şi noi direcţii propuse;
Nu ar trebui să implementăm pe teren activităţi de generare a veniturilor eclectice şi separate;
Toate iniţiativele din acest domeniu ar trebui să se conformeze unei poziţii de politică descrisă clar şi consistentă, aprobată şi semnată; e nevoie de consistenţă cu o strategie detaliată;
Acţiunile iniţiale, în special împrumuturile, ar trebui să fie modeste. Plata unor sume mari, timpuriu, încurajează aşteptări înalte şi presupuneri nerealiste;
La fiecare nivel, evaluarea este esenţială;
Creditul ar trebui să fie oferit la rate ale dobânzii accesibile pe piaţă, nu la rate subvenţionate. Creditul oferit la rate subvenţionate învaţă participanţii că depindă de aceste rate subvenţionate;
Împrumuturile mici vor atrage categoria ţintă cu venituri mici, pe când împrumuturi mai mari îi vor atrage pe aceia care ar putea să obţină împrumuturi din altă parte; persoane cu venituri mai mari.
Ar trebui pus accent pe formarea participanţilor în realizarea de evaluări ale resurselor şi inventarelor lor actuale, în aptitudini de management şi financiare, precum şi în realizarea unei evaluări oneste a potenţialului de succes. Optimismul renealist poate fi cel mai mare pericol, invitând la eşec. Sesiunile de formare ar trebui să includă formarea grupului, formare în marketing, încurajare (reorganizarea pentru construirea capacităţii) şi formare în aptitudini (privind managementul de producţie, management financiar şi managementul creditului, aptitudini legate de serviciile bancare, mobilizarea de credit, ţinerea registrelor, managementul resurselor şi personalului).
––»«––
Activitate de producţie: Fabricarea de săpun
 |