Tweet
Traduceri:
বাংলা / Baṅla
Català
中文 / Zhōngwén
English
Español
Filipino/Tagalog
Français
Ελληνικά / Elliniká
हिन्दी / Hindī
Italiano
日本語 / Nihongo
한국어 / Hangugeo
Português
Română
Alte pagini
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
Sumar:
Sumar:
Sumar:
GRANTURI, CREDITE ŞI REDUCEREA SĂRĂCIEI
De Phil Bartle, PhD
Traducere de Oana Bajka
revizuit de Ana Maria Mădălina Panait
Notiţe pentru mobilizator şi trainer
Acesta este un scurt material pentru ca lucrătorul pe teren să înţeleagă principiile de bază ale consolidării care fundamentează tehnicile de capacitare a comunităţilor cu venituri reduse
Introducere:
Mulţi oameni cu suflet mare au văzut greutăţile sărăciei, adesea în timpul unor mari dezastre, unele naturale, altele provocate de om. Aceşti oameni inimoşi au încercat în diferite feluri să genereze venituri pentru victime. Unii le-au adus victimelor maşini de cusut, alţii alimente. O particularitate comună acestor abordări a fost aceea că reducerea sărăciei în rândul victimelor nu a putut fi susţinută după ce actele de caritate au încetat.
Viziunea noastră este de a-i ajuta pe cei săraci, nu să devină dependenţi de acte de caritate continue (rămânând astfel săraci) ci să devină puternici şi capabili de a trăi şi de a creşte fără donaţii.
În materialele de training de pe acest web site, tema generală este aceea a "capacitării": beneficiarii nu sunt subiectul actelor de caritate, care îi învaţă să depindă mai multe donaţii, ci sunt ghidaţi spre a deveni mai puternici (capacitaţi) pentru ca astfel să se bazeze mai mult pe ei înşişi şi să depindă mai puţin de donaţii.
Există mai multe feluri de a da. Unele daruri, deşi vin cu intenţii bune, conving destinatarii să aştepte, să spere şi să devină dependenţi de alte daruri. (Vezi "Sindromul dependenţei"). Alte daruri pentru cei săraci îi ajută pe drumul spre a nu mai fi săraci. Acesta este genul de ajutor pe care îl dorim şi îl susţinem.
Nu suntem împotriva actelor de caritate atunci când ele vin ca răspuns la situaţii de urgenţă. Sunt situaţii când victimele rămân neajutorate: cutremure, conflicte civile, inundaţii, războaie, furtuni, bombe, prăbuşiri cu avionul. În astfel de situaţii avem obligaţia de a furniza alimente, adăpost, medicamente şi asistenţă pentru că fără ele victimele nu ar supravieţui.
Dar există şi situaţii în care actele de caritate devin o povară, perpetuând slăbiciunea şi sărăcia mai degrabă decât ajutând victimele să devină puternice. Nu e uşor să tragem linia între cele două tipuri de situaţii şi nu e o întreprindere uşoară să trecem de la o abordare caritabilă la una de dezvoltare.
Bazată pe principiile capacitării, metoda de reducere a sărăciei în această serie pledează pentru crearea de noi valori adăugate (bunăstare), pentru evitarea actelor de caritate spre alinarea sau uşurarea sărăciei şi pentru utilizarea creditului cu rate ale dobânzii comerciale la preţul pieţei, nu subvenţionate.
Ceea ce se realizează fără remuneraţie, acolo unde este posibil, este organizarea de traininguri pe organizare şi management, necesare pentru ca beneficiarii să ştie să utilizeze creditul pentru generarea (crearea) de valoare adăugată reală (bunăstare) pentru venit.
Granturi vs. Împrumuturi:
Unii ar putea susţine că pentru generarea de venit ar trebui să oferim oamenilor săraci granturi. Granturile sunt cadouri. Ele nu trebuie returnate. Când vedem oameni foarte săraci suntem tentaţi să îi ajutăm dându-le lucruri. Aceasta însă îi încurajează să aştepte şi să spere la şi mai multe lucruri.
Imediat după un dezastru, e bine să le dăm lucruri necesare supravieţuirii (alimente, îmbrăcăminte, adăpost, medicamente), dacă nu ar putea trăi fără acestea. Totuşi, odată ce pericolul imediat a trecut, a continua să le dăm lucruri ajută la crearea şi intensificarea Sindromului dependenţei, şi astfel le susţine sărăcia.
"Atitudinea caritabilă" ne spune în mod incorect că ar trebui să le dăm în continuare lucrurile de care au nevoie. "Analiza dezvoltării", prin contrast, ne spune că actele de caritate nu sunt sustenabile, contribuie la sărăcia pe termen lung şi nu îi ajută să devină mai puternici şi să se bazeze mai mult pe ei înşişi.
Când oamenii aud de "generarea de venit", cred că transferul de fonduri la beneficiari reprezintă venitul generat... Nu este aşa. Printr-un simplu transfer de bani de la un proprietar la altul nu a fost generată bunăstare. Transferul uşurează simptomele sărăciei pentru destinatari, dar numai pe termen scurt. Nu atacă ceea ce a cauzat sărăcia, nu o reduce şi nu o elimină.
Astfel, transferul de bani prin această metodologie se realizează sub forma creditului, adică sub forma unui împrumut care trebuie returnat. Dacă ceea ce fac destinatarii cu banii are ca rezultat o creştere a veniturilor, inclusiv destul venit pentru a returna împrumutul şi pentru a ajuta fluxul propriu de bani, atunci a fost generată bunăstare reală.
Rate ale dobânzii:
Odată ce s-a stabilit că împrumuturile vor contribui mai mult la reducerea sustenabilă a sărăciei şi la generarea de valoare adăugată reală (bunăstare) decât o vor face granturile, următoarea întrebare este "Ar trebui să fie plătită o dobândă, şi la ce rată?"
Din nou, oamenii inimoşi dar orientaţi spre caritate ar putea argumenta: "Aceştia sunt oameni săraci, deci nu ar trebui să plătească dobândă, sau cel puţin dobânda ar trebui să fie subvenţionată". Ca şi mai înainte, dacă această "atitudine caritabilă" este pusă în practică, ea contribuie la sărăcie şi nu la eliminarea ei.
Un program care vrea să ajute oamenii să se bazeze mai mult pe ei înşişi şi să fie capabili de a se ajuta singuri, este în ultimă instanţă un program de training, de instruire. Când vedeţi un cerşetor pe marginea drumului şi îi daţi o monedă, îl instruiţi pe cerşetorul respectiv. Instruiţi acea persoană să devină şi mai mult un cerşetor, prin faptul că răsplătiţi cerşitul.
Vedeţi din nou povestea "Mahomed şi sfoara" din materialul "Poveşti". Când cerşetorul i-a cerut Sfântului Profet (Pacea fie cu El) să-i dea mâncare, profetul i-a dat o sfoară şi sfatul să o folosească: să meargă în pădure şi să adune lemne de foc, să le lege cu sfoara pentru a le căra, să le vândă la oraş şi să îşi câştige propriii bani pentru a cumpăra mâncare. Cerşetorul a primit sfaturi şi capital în loc de bunul de consum pe care l-a cerut. Acest dar l-a ajutat să se bazeze mai mult pe propriile puteri şi să fie mai puţin cerşetor.
Având în minte acest principiu, metodologia de faţă recomandă ca acest credit contractat să fie oferit în condiţiile disponibile şi în afara proiectului dumneavoastră (fie ratele de pe piaţă, fie rate decise de guvern).
Dacă acordaţi credit gratuit sau cu rate subvenţionate, instruiţi beneficiarii să fie capabili să opereze cu rate gratuite sau subvenţionate, şi nu în lumea reală; trebuie să îi instruiţi pentru realitate.
Dacă vă uitaţi la piaţa împrumuturilor neoficiale şi ilegale ("rechinii împrumuturilor") veţi vedea că rata dobânzii atinge niveluri exorbitante, de exemplu 200% sau mai mult. Conform metodologiei generale de faţă, veţi asista beneficiarii să se califice în cele din urmă pentru împrumuturi de la bănci sau de la cooperativele de credit, şi să fie capabili de a evita să depindă şi de rechinii împrumuturilor.
Creditul oferit prin această metodă de reducere a sărăciei ar trebui să fie furnizat cu rate ale dobânzii care sunt disponibile; nu gratuite şi nu subvenţionate.
O notă despre religie:
Multe religii, mai ales cele din tradiţiile iudaică / creştină / islamică, au reguli împotriva împrumutului cu dobândă (sau pentru dobânzi mari).
Acestea au apărut din pricina nivelurilor exorbitante ale ratei dobânzii, care echivalau cu furtul. Rechinii împrumuturilor există încă din timpurile biblice. Perceperea unor rate ale dobânzii anormal de ridicate se numeşte "cămătărie". Noi aici nu pledăm pentru cămătărie.
Când operaţi o schemă de generare de venit, ca aceasta, într-o societate islamică, aţi putea crede că vă aflaţi în faţa unei dileme: (1) reducerea sustenabilă a sărăciei solicită să fie percepută o dobândă, şi (2) dictoanele religioase interzic perceperea dobânzii.
Nu vă temeţi; există o soluţie. Vă recomandăm să faceţi exact ce fac băncile din statele islamice.
Perceperea dobânzii pentru un împrumut este o taxă de închiriere pentru împrumutul temporar al banilor. Perceperea unei chirii pentru alte lucruri, cum ar fi închirierea unei case sau a unei maşini, este permisă. Băncile percep o taxă pe serviciu sau o taxă de închiriere, în loc de dobândă. Aflaţi care sunt şi taxaţi la fel în schema dumneavoastră de generare de venituri.
Evitaţi cămătăria în aceeaşi măsură în care evitaţi şi "abordarea caritabilă".
Cine se ocupă de serviciile bancare?
Această metodă susţine ca banii care urmează a fi folosiţi de beneficiari să fie oferiţi la rate de schimb ale pieţei, şi de asemenea pledează pentru obţinerea de către beneficiari a creditului de la o bancă, o cooperativă de credit sau o altă instituţie legitimă similară autorizată să ofere servicii bancare.
Este mai bine să furnizaţi împrumutul (grupului umbrelă de destinatari pe care l-aţi format) printr-o bancă, decât să oferiţi banii direct. Aceasta îmbunătăţeşte transparenţa şi vă ajută să deveniţi imuni la acuzaţiile (şi tentaţiile) de corupţie şi diversiune.
Dacă dumneavoastră şi agenţia sau departamentul dumneavoastră, responsabil pentru organizarea şi întărirea comunităţilor, vă ocupaţi cu împrumuturile, abilitatea dumneavoastră de a capacita şi de a mobiliza se diminuează. Puteţi să fiţi foarte cinstiţi, dar veţi fi suspectaţi că folosiţi banii pentru interese personale, şi nu veţi fi crezuţi. Neîncrederea vă reduce eficienţa.
Decât să oferiţi beneficiarilor un grant, mai bine folosiţi banii pentru un training care este integrat cu furnizarea de credit. Decât să subvenţionaţi dobânda care trebuie plătită la împrumut, folosiţi acea sumă de bani pentru mai multe traininguri.
Instruiţi-vă beneficiarii să supravieţuiască şi să devină mai puternici în lumea reală a ratelor pentru credite.
Concluzie:
Acest material explică de ce, atunci când vreţi să întăriţi beneficiarii, să evitaţi promovarea dependenţei şi să-i ajutaţi să se bazeze mai mult pe ei înşişi, veţi evita caritatea în forma granturilor de bunuri sau bani, veţi împrumuta banii sub formă de credit (prin instituţii financiare autorizate) şi veţi percepe pentru credit rate ale dobânzii disponibile la nivelul pieţei.
Dacă ceva ar trebui furnizat gratuit, aceştia nu sunt banii, ci organizarea şi trainingul.
Tur de training; O vizită la bancă:
 |