Traduceri:

Alte Pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Documente utile

Link-uri folositoare

METODE ALE EVALUÃRII PARTICIPATIVE

O revizuire a metodelor si tehnicilor PAR/PRA

de cãtre Phil Bartle, PhD

traducere Ana Bolea

traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu

Referinţele coordonatorilor

O revizuire a metodelor si tehnicilor PAR/PRA

Acronimul, PRA (Evaluarea/aprecierea ruralã participativã) poate pãrea iniţial cã induce în eroare deoarece include "ruralã" deşi poate fi aplicatã atât vecinãtãţilor urbane cât şi celor rurale, şi pentru cã implicã ideea de "evaluare" sau "apreciere" deşi poate depãşi etapa de evaluare pentru a ajunge la etapa de planificare a acţiunilor şi a creãrii proiectului.

Consistenţa rezidã tocmai în caracterizarea procesului drept unul "participativ". Acesta se poate referi la participarea membrilor comunitãţii (urbane sau rurale), sau la participarea membrilor unei organizaţii.

Dumneavoastrã puneţi accentul pe înzestrarea cu o voce a acelor membri care nu sunt auziţi de obicei. În calitate de mediator / coordonator, furnizaţi o oarecare structurã şi stimulare, dar conţinutul trebuie sã fie alegerea tuturor membriilor. Strângerea informaţiilor şi analiza sunt întreprinse de cãtre participanţi; dumneavoastrã încercând mai degrabã sã facilitaţi decât sã controlaţi aceste procese.

Tehnici de evaluare participativã

Exista multe metode şi abordãri ale evaluãrii participative. Pe parcursul carierei dumneavoastrã, veţi dezvolta dumneavoastrã înşivã diverse abordãri, modificând şi selectând pe masurã ce înaintaţi.

În acest document puteţi gãsi o parte dintre acestea, pentru a facilita demararea acestui proces. Schimbaţi-le şi modelaţi-le astfel încât sã fie pe mãsura grupului client, a locaţiei, a timpului şi ale celorlalte caracteristici ale participanţilor şi ale situaţiilor acestora.

Realizarea hãrţii:

Realizarea hãrţii unei comunitãţi este probabil cea mai bunã abordare pentru dumneavoastrã ca sã începeţi acest proces şi pentru comunitate, ca sã poatã iniţia procesul de evaluare participativã. Grupul împreunã cu dumneavoastrã mergeţi într-o plimbare în care îi lãsaţi pe aceştia sã deseneze o hartã a suprafeţei respective. Permiteţi-le sã includã infrastructura comunitãţii, construcţiile personale şi ale familiei, activele şi pasivele. Nu desenaţi dumneavoastrã harta pentru ei.

Una dintre metode este ca indivizi sau grupurile mici sã facã fiecare separat câte o hartã, apoi mai târziu, sub forma unui exerciţiu, toate grupurile mici de indivizi sã pregãteascã o hartã mare (ex folosind tiparniţa sau hârtia de mare dimensiune utilizatã pentru planşetele de prezentare) combinând şi sintetizând ceea ce este cuprins în toate hãrţile.

Numeroase informaţii valoroase demonstreazã cã hãrţile produse ştiinţific pot fi obţinute din hãrţi create de cãtre localnici. Aceste hãrţi evidenţiazã perspectiva desenatorului şi relevã multe despre cunoaşterea localã a resurselor, a folosirii pãmântului şi a modalitãţilor de stabilire a aşezãmintelor, sau a caracteristicilor gospodãriilor.

Între hãrţile şi modelele care sunt descrise în continuare, puteţi încuraja membrii comunitãţii sã deseneze harta pe pãmânt, folosind beţe pentru a trasa linii. Desenarea hãrţii pe pãmânt, ca şi desenarea unei hãrţi mari pe perete, vã oferã dumneavoastrã şi participanţilor şansa de a face uşor din procesul de desenare un proces de grup.

Modele

Dacã membrii comunitãţii adaugã beţe şi pietre unei hãrţi scrijelite pe pãmânt, aceştia realizeazã un model simplu: o hartã tridimensionalã.

Nu desenaţi harta sau nu construiţi modelul pentru participanţi; încurajaţi-i pe toţi sã contribuie. Pe mãsura ce-i observaţi, vedeţi dacã o parte din componentele infrastructurii sunt fãcute înaintea altora, dacã unele sunt mai mari din punct de vedere proporţional decât altele. Asta vã va oferi câteva indicii referitoare la problemele care ar putea fi mai importante decât celelalte pentru participanţi.

Luaţi notiţe; acestea vor contribui la înţelegerea dumneavoastrã sociologicã a comunitãţii. Faceţi o copie sau un model al hãrţii pe hârtie, ca evidenţã permanentã. Hãrţile şi modelele pot ulterior sã ducã la plimbãri pe secţiuni, astfel încât mai multe detalii sã fie înregistrate.

Crearea unui inventar al comunitãţii

Inventarul, mai ales procesul de realizare al acestuia, este elementul cel mai important şi central al evaluãrii participative.

Procesul de realizare a inventarului comunitãţii este uneori denumit interviu semi structurat. Dacã ar fi complet nestructurat, ar deveni o conversaţie destrãmatã care nu ar avea nici o finalitate. O sesiune de "Brainstorming" (dezbatere de idei), prin contrast, este extrem de structuratã. (Brainstorming-ul are utilitatea sa, mai ales faza de design a proiectului, pentru consolidarea comunitãţii). Realizarea inventarului se situeazã undeva între acestea douã. Permiteţi de asemenea ca discuţia sã fie un pic liberã, mai ales permiţându-le participanţilor sã analizeze propria contribuţie în realizarea inventarului.

Nu lucraţi plecând de la un set specific de întrebâri, dar ar fi cel mai bine dacã aţi pregãti o listã de verificare a subiectelor de acoperit şi înaintaţi astfel încât sã acoperiţi toate subiectele care trebuiesc aduse în discuţie. Când pregãtiţi o listã de verificare, amintiţi-vã cã ar trebui sã includeţi atât activele cât şi pasivele comunitãţii. Includeţi infrastructura disponibilã, cât de bine funcţioneazã sau nu. Includeţi potenţialul şi oportunitãţile, precum şi ameninţãrile şi obstacolele, atât cele posibile cât şi cele actuale. Tineţi minte cã aceasta este o evaluare.

Ţintiţi cãtre un inventar care sã evalueze punctele forte şi cele slabe ale comunitãţii. Sarcina dumneavoastrã nu este sã creaţi inventarul, ci sã-i îndrumaţi pe membrii comunitãţii sã-l realizeze în grup.

Discuţii de grup pe teme concrete

Ar putea exista o varietate de experienţe şi opinii ale membrilor comunitãţii sau ar putea sã existe o sensibilitate cu privire la divulgarea informaţilor persoanelor din afarã sau chiar a altor persoane din cadrul comunitãţii. Acesta este contextul în care discuţiile de grup pe anumite teme concrete pot fi de folos. Este mai bine sã nu lucraţi pe cont propriu, ci ca o echipã de coordonare formatã din doi sau trei facilitatori, unul conducând discuţia şi contribuind cu opinii la aceasta.

Subiectele de discuţie alese ar trebui sã fie mai puţine decât cele destinate inventarului general al comunitãţii. Convocaţi iniţial sesiuni separate pentru diferite grupuri de interes, înregistraţi cu grijã contribuţiile acestora, apoi reuniţi-i pentru a-şi împãrtãşi în grup preocupãrile concrete. Este important sã fiţi atenţi în aceastã situaţie. Deşi recunoaşteţi grupurile de interes diferite dintr-o comunitate, nu doriţi sã sporiti diferenţele dintre grupuri - astfel încât sã mãriţi schisma.

Vedeţi documentul referitor la pregãtire, Organizarea unitãţii.

Nu încercaţi sã faceţi diferitele grupuri sã se asemene, ci încercaţi sã sporiţi toleranţa, înţelegerea şi cooperarea dintre acestea. Grupurile de orientare vã oferã oportunitatea de a lucra separat cu diferite grupuri cãrora ar putea sã li se parã dificil la început sã colaboreze; dar trebuie sã depuneţi eforturi astfel încât acestea sã se apropie.

Clasificarea preferinţelor

Când colaboraţi cu o comunitate cu grupuri de interes diferite, aţi putea dori sã notaţi clasificarea preferinţelor diferitelor grupuri şi apoi sã le aduceţi în discuţie odatã ce grupurile vor fi reunite.

Clasificarea preferinţelor este un mod adecvat de a sparge gheaţa la începutul unui interviu de grup şi ajutã la stabilirea unei direcţii a discuţiei.

Clasificarea bogãţiei

Aceasta este o metoda extrem de utilã de (1) a descoperi cum definesc membrii comunitãţii sãrãcia, (2) de a afla care sunt într-adevãr persoanele sãrace şi (3) pentru a stratifica mostrele de bogãţie. Acest proces este bine de efectuat dupã ce aţi construit un oarecare raport cu membrii comunitãţii.

O bunã metodã este aceea de a scrie pe cartonaşe numele fiecãrei gospodãrii din comunitate. Alegeţi câţiva dintre membrii comunitãţii. Rugaţi-i sã grupeze aceste cartonaşe în funcţie de diferite criterii de mãsurare a bogãţiei şi sã specifice raţiunea (motivele) pentru modul în care le-au grupat. Modul în care îi clasificã pe membrii comunitãţii şi motivele pe care le oferã pentru stabilirea acestor categorii şi pentru clasificarea diferitelor gospodãrii în fiecare categorie sunt revelatoare pentru realizarea structurãrii socio-economice a comunitãţii.

Diagramele sezoniere şi istorice

Tendinţele şi variaţile sezoniere şi istorice pot fi uşor de scãpat din vedere pe parcursul unei scurte vizite pe teren.

Puteţi încerca diverse tehnici de realizare a diagramelor care pot contribui la explorarea schimbãrilor: ploi, cerere de forţã de muncã, activitãţi agricole (pescuit, vânãtoare, pãşunat), provizii de lemn pentru foc, propagarea bolilor, migrarea pentru ocuparea unui loc de muncã, provizii de mâncare şi multe alte elemente care se schimba în timp. Diagramele pe care le produceţi pot fi folosite ca bazã a discuţiilor, a motiveleor care se aflã în spatele schimbãrilor şi a consecinţelor asupra persoanelor implicate.

Realizarea hãrţii instituţionale

Vi s-a spus cã un mobilizator comunitar trebuie sã fie un sociolog, un om de ştiinţã, care practicã cunoştiinţele pe care le are despre relaţiile sociale. Informaţiile despre organizarea socialã a comunitãţii şi despre natura grupurilor sociale este greu de strâns pe parcursul unei vizite scurte. Relaţiile complexe dintre segmentele bogate şi cele sãrace ale comunitãţii, dintre legãturile şi conflictele familiale, şi dintre grupurile politice nu pot fi desluşite în câteva sãptãmâni. Folosirea evaluãrii participative poate fi de real folos în acest caz.

O modalitate de a înţelege aspectele mai puţin sensibile ale interacţiunii sociale dintr-o comunitate este aceea de a ruga persoane cheie care pot furniza informaţii sã realizeze o diagramã Venn. Aceastã tehnicã este pur şi simplu o colecţie de cercuri, fiecare reprezentând un grup sau o organizaţie diferitã, care activeazã în cadrul comunitãţii. Dimensiunea fiecãrui cerc reflectã importanţa relativã a grupului reprezentat - cu cât este mai mic cercul, cu atât este mai puţin influent grupul. Spaţiul de întrepãtrundere dintre cele douã cercuri reprezintã cantitatea de colaborare sau de luare în comun a deciziilor a celor douã grupuri.

Cunoaşterea momentelor potrivite pentru a folosi aceste metode

Metodele PRA/PAR sunt cele mai adecvate pentru realizarea evaluãrilor şi a aprecierilor când vreţi ca întreaga comunitate sã participe la evaluare. Aceste metode nu reprezintã cea mai adecvatã abordare în toate etapele procesului de consolidare.

Nu sunt cea mai bunã modalitate, de exemplu, atunci când a fost identificatã nevoia de transfer de aptitudini. Instruirea (pentru transfer de abilitãţi) poate fi participativã, în sensul cã cei care beneficiazã de instruire învãţã prin practicã, dar nu neapãrat prin folosirea tehnicilor PRA/PAR.

Folosim metafore, povestiri şi proverbe când vrem sã transmitem idei membrilor comunitãţii. Unul dintre aceste proverbe este: "Nu cereţi unei gãini sã vã dea lapte sau unei vãcuţe sã vã dea ouã".

Ceea ce puteţi sã cereţi metodologiei PRA este sã vã ofere evaluare participativã, nu altceva.

© Drepturi de autor: 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceptut de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 15.03.2011