Tweet
Traduceri:
Alte pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri folositoare
Cuprins:
Cuprins
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
Cuprins:
MUTILAREA GENITALÃ A FEMEILOR
Rolul mobilizatorului
de cãtre Phil Bartle, PhD
traducere de Ioana Ciobotea
traducere revizuitã de Elena Gabriela Hosu
Material de pregãtire
Dezvoltarea unei strategii bazate pe metode de consolidare a comunitãţii
Sumar executiv
Dezvoltarea de strategii eficiente, folosirea metodelor de mobilizare a comunitãţii în scopul eradicãrii mutilãrii genitale a femeilor (MGF).
Introducere: abordarea mobilizatorului pentru MGF
Practicarea MGF (mutilarea genitalã femininã) în peste treizeci de ţãri din Africa şi din Orientul Mijlociu, precum şi de comunitãţile de imigranţi proveniţi din aceste ţãri ce trãiesc în prezent în Asia, America de Nord şi Europa, este o chestiune ce provoacã probleme majore. Dacã sunteţi un lucrãtor din cadrul unei comunitãţi în care aceastã practicã se impune, cu siguranţã aţi auzit despre ea. În acest caz, trebuie sã cunoaşteţi şi sã îi înţelegeţi originile, semnificaţia culturalã, diversele proceduri prin care se realizeazã, problemele medicale asociate (fiziologice şi psihologice), precum şi drepturile omului preocuparea Naţiunilor Unite, diversele ONG-uri şi familiile persoanelor care o practicã şi consecinţele acesteia.
Acest document nu este centrat pe aceste probleme şi vã sfãtuim sã vã informaţi asupra lui pe cât de mult posibil (ca de ex. pe internet precum şi din alte materiale publicate). În schimb, acest document se axeazã pe diferitele strategii pe care le puteţi aborda, din postura de mobilizator al comunitãţii, şi pe indicarea celor mai potrivite direcţii de acţiune pentru dumneavoastrã şi pentru comunitatea a cãrei consolidãri o susţineţi. De aceea, scopul pe care vi l-aţi putea stabili ca şi mobilizator al comunitãţii ar putea fi eradicarea mutilãrii genitale a femeilor.
Eradicarea, înlãturarea completã a acestei practici, reprezintã o schimbare majorã; de aceea, e posibil sã nu poatã fi realizatã într-un interval scurt de timp în comunitãţi în care este adânc înrãdãcinatã. Prima etapã a strategiei dumneavoastrã, câştigarea încrederii populaţiei, poate include de exemplu organizarea unor seminarii de educaţie medicalã şi noţiuni de igienã atât pãrinţilor cât şi liderilor comunitãţii şi practicienilor (fãrã informaţii de naturã strict medicalã asupra practicarii MGF). Ceea ce doresc sã spun este cã dobândirea încrederii este un factor important şi probabil singura abordare eficientã pentru iniţierea eradicãrii acestei practici. Trebuie subliniat cã dobândirea încrederii populaţiei, ca o ţintã iniţialã în strategia eradicãrii, nu este acelaşi lucru cu alinarea (Vezi: alinarea sãrãciei), care poate reduce dorinţa de înlãturare completã a unei stãri de lucruri, prin simpla reducere temporarã a unor simptome.
Obiectivul, în cazul nostru, este acela de a câştiga încrederea practicienilor, conducãtorilor (în principal femei în cazul de faţã) şi a pãrinţilor, astfel încât aceştia vor începe sã vã asculte în privinţa necesitãţii eradicãrii. La înţelegerea acestei necesitãţi contribuie de asemenea şi seminariile privind noţiunile de igienã şi noţiunile medicale elementare.
Variaţii în practicã
Între diverse comunitãţi familiale, societãţi şi ţãri existã variaţii în ceea ce priveşte vârsta victimelor, mãrimea şi localizarea porţiunii de ţesut ce este înlãturat prin aceastã practicã. Acest document nu se axeazã pe descrierea practicii în sine; pentru aceasta vã sfãtuim sã citiţi informaţiile publicate de OMS "Informaţii privind mutilarea genitalã a femeilor", care sunt de asemenea disponibile pe internet pe site-ul http://www.OMS.int/whd/MGF/.
MGF este practicatã în general la fete cu vârsta cuprinsã între 3 şi 11 ani, iar uneori la fete chiar mai tinere, şi poate ajunge pânã la vârsta primei sarcini. Existã dovezi care indicã faptul cã vârsta ajunge sã devinã din ce în ce mai micã, şi se distanţeazã de asocierea sa tradiţionalã cu ritualurile pubertãţii. Aşa cum veţi vedea ulterior, asocierea cu ritualurile publice ale pubertãţii poate fi un element important în strategia dumneavoastrã de eradicare a MGF.
Practica poate varia de la îndepãrtarea vârfului clitorisului, clitorectomie totalã sau îndepãrtarea ţesutului adiacent, pânã la infibulaţie (suturarea parţialã a vaginului pentru a reduce orificiul de intrare). Ea se poate realiza ca un eveniment separat pentru fiecare fatã, sau ca o procedurã de grup pentru mai multe fete. Obiceiurile diferã de la o comunitate la alta.
Nu numai ca este extrem de dureroasã, dar şi produce un traumatism intens (fizic şi emoţional). De obicei se folosesc cuţite sau lame murdare, bucãţi de sticlã, bisturie; de multe ori folosindu-se acelaşi instrument pentru mai multe fete. Aceasta conduce la rãspândirea diferitelor boli, incluzând hepatita şi HIV/SIDA.
Asistentele şi doctorii pregãtiţi în sistemul medical occidental practicã rareori MGF (şi ONU sfãtuieşte pe toţi aceşti profesionişti sã evite aceastã practicã). Aceia care practicã MGF, ca de exemplu felcerii, vindecãtorii tradiţionali, moaşele, etc sunt rareori instruiţi în legãturã cu normele de igienã şi rãspândire a bolilor.
Practicile variazã de la o societate la alta. În societatea somalezã, de exemplu, bãrbaţii sunt avertizaţi sã nu se cãsãtoreascã cu femei care nu au fost circumcizate. Existã opinia cã fetele necircumcizate sunt de moralitate îndoielnicã.
Cu excepţia unor felceri şi vraci tradiţionali în câteva din societãţiile unde aceastã practicã este rãspânditã, bãrbaţii de obicei nu participã direct la MGF; în unele cazuri ei se opun chiar acesteia. În marea majoritate femeile sunt cele care planificã, realizeazã şi impun MGF. Famillile pot pierde moştenirea şi respectul societãţii dacã fetele nu sunt circumcizate. Femeile joacã un rol cultural dominant şi se opun cel mai mult împotriva eradicãrii MGF.
(Sursa acestor informaţii, care sunt confirmate şi de experienţa mea personalã, este din corespondenţa privatã cu o femeie somalezã ce îşi face doctoratul în acest subiect; ea a rugat sã fie citatã aici sub anonimat). Faptul cã femeile sunt cele care susţin aceastã practicã, şi faptul cã preferinţa bãrbaţilor de a nu se implica direct, poate fi un factor important în strategia dumneavoastrã; de aceea e important sã studiaţi bine comunitatea în care vã aflaţi înainte de a începe.
Asocierea cu islamul
Practicarea MGF (aparent veche de mii de ani) dateazã cu mult înaintea începuturilor islamului (în secolul al Vll-lea), deşi astãzi ea pare sã fie asociatã statistic cu comunitãţile islamice (mai mult în Africa decât în Asia). Este practicatã de asemenea şi în comunitãţile non-islamice, incluzând cele creştine şi animiste.
Coranul (Qu'ran) nu menţioneazã MGF. Într-un hadeeth, MGF este permisã, dar nu este impusã nicãieri. Într-un hadeeth, Sfântul Profet, Mohammed, pacea fie cu El, atenţioneazã o femeie, Um Attiyah (cunoscutã ca specialistã în efectuarea MGF) sã fie moderatã (îndepãrtând doar preputul clitorisului).
Diverşi interlocutori au încercat sã sugereze cã aceastã practicã este sancţionatã de islam şi în sânul comunitãţilor cu un nivel scãzut de educaţie e rãspânditã credinţa cã ar fi o practicã islamicã acceptatã. Nu este aşa, şi în legãturã cu acest aspect poate fi preţios pentru dumneavoastrã sã cultivaţi relaţii cu clericii islamului care ar putea deveni aliaţii dumneavoastrã. Indiferent dacã face sau nu oficial parte din islam, multe persoane subscriu cu fervoare la aceastã practicã şi încercãrile de a o eradica pot fi uşor interpretate în mod eronat ca o criticã la adresa islamului.
În mod ironic, islamul interzice mutilarea oricãrei pãrţi a corpului. Chiar şi un act îngãduit va fi interzis dacã produce vãtãmãri corporale.
Unele efecte dãunãtoare asupra victimelor pot apãrea mult mai târziu dupã eveniment, astfel încât persoanele cu o educaţie limitatã nu vor putea face legãtura; a demonstra aceastã legaturã va fi o parte a mesajului dumneavoastrã. Aici intervine rolul educaţiei sanitare şi a mãsurilor de igienã. Aveţi nevoie de aliaţi, de reprezentaţii clericii islamului, pentru a face cunoscut hadeeth-ul care menţioneazã cã mutilarea corpului este interzisã de cãtre islam.
Alţi susţinãtori ai acestei practici pretind cã este o parte esenţialã a culturii lor, iar eradicarea ei ar putea submina integritatea culturalã. Acest punct de vedere va fi examinat în continuare când vom începe a discuta despre dezvoltarea strategiilor adecvate pentru animatorii comunitãţii.
Animarea şi schimbarea socialã
În strategiile mobilizãrii din cultura ortodoxã, ideea de bazã este unificarea comunitãţii şi angajarea în activitãţi ce conduc la rezultate care avantajeazã majoritatea membrilor comunitãţii sau întreaga comunitate de comun acord. Eradicarea practicãrii MGF este adesea exact opusul; majoritatea membrilor comunitãţii doresc sã susţinã de cele mai multe ori practicarea ei, vãzând în aceasta un element important al identitãţii lor. Aceasta cere abordarea unor strategii particulare de cãtre mobilizatori.
Comunitãţile internaţionale, UN şi agenţiile acesteia, guvernele şi diferitele agenţii neguvernamentale din ţãri europene şi nord americane sunt împotriva MGF. (Toate aceste entitãţi sunt percepute ca "strãine" de cãtre comunitãţile locale). În comunitãţile care practicã MGF existã un sentiment puternic în favoarea acesteia. Cei care împãrtãşesc aceste opinii vãd dorinţa de a elimina MGF ca o încercare de a impune comunitãţii valori culturale strãine.
Spre deosebire de ei, alţi oameni (ca de ex. occidentalii) gãsesc aceastã practicã respingãtoare şi considerã necesar eradicarea ei în pofida valorilor locale. Ca un exemplu similar - în dezvoltarea comunitãţilor ortodoxe construirea unei surse comune de apã este uşor de acceptat; nu acelaşi lucru se întâmplã daca se încearcã îndepãrtarea unor practici tradiţionale strãvechi.
Eliminarea practicãrii MGF într-o comunitate reprezintã o schimbare socialã. Cere atât schimbãri de atitudine cât şi comportamentale. Animarea socialã sau mobilizarea comunitãţilor pentru întãrirea puterii acestora, este de asemenea o schimbare socialã. De aceea dumneavoastrã, ca animator al comunitãţii, trebuie sã cunoaşteţi câteva aspecte legate de natura "societãţii" şi de "schimbarea socialã." O introducere în natura perspectivei sociale, (superorganicul) vã este pusã la dispoziţie în alte documente de pe acest web site, dar trebuie privitã doar ca o introducere în subiect.
Observarea, interpretarea şi discuţiile despre natura societãţii şi culturii este esenţialã pentru întreaga animare socialã. Nicãieri, aceasta nu este mai importantã ca în aceastã problemã extrem de discutabilã şi de sensibilã, care este MUTILAREA GENITALÃ A FEMEILOR.
Pãstrarea tradiţiilor culturale
Mulţi susţinãtori ai MGF spun cã practica este adânc înrãdãcinatã în cultura localã şi cã îndepãrtarea ei ar afecta în mod negativ mândria şi identitatea culturalã. Termenul "culturã", este folosit lejer de multe persoane şi e important ca dumneavoastrã sã ştiţi ce anume înseamnã şi când poate fi folosit. Vezi documentul: "Cultura şi animaţia socialã" de pe acest web site. Vezi de asemenea: "Pãstrarea tradiţiilor culturale".
Argumentarea dumneavoastrã poate suna în modul urmãtor:
"Cultura este o entitate vie şi supusã schimbãrii. Pentru a supravieţui trebuie sã se dezvolte şi sã se schimbe. Nu se poate pãstra intactã. Dacã, conservãm diverse lucruri cum ar fi murãturile în oţet, insectele în chihlimbar sau şerpi în formaldehidã, vom gãsi un punct comun –– toate se pãstreazã intacte; sunt lipsite de viaţã. Dacã dorim sã ucidem cultura, o putem pãstra intactã. Daca în schimb dorim ca ea sã înfloreascã şi sã se dezvolte, trebuie sã acceptam ca ea sã se schimbe".
Pe masurã ce fiecare comunitate se integreazã din ce în ce mai mult în marea familie a culturilor lumii, ea trebuie sã se adapteze într-un fel sau altul. Membrii fiecãrei comunitãţi pot alege în mod conştient valorile cele mai importante pe care doresc sã le pãstreze, acceptând în acelaşi timp cã trãsãturile culturale mai puţin valoroase trebuie sã disparã. Naţiunile Unite au un set de valori ce reprezintã comunitãţile internaţionale din întreaga lume; acestea includ respectul pentru culturile şi limbile tradiţionale, dar sprijinã în acelaşi timp drepturile umane importante.
Eliberarea tinerelor de oroarea, durerea, pericolul şi ruşinea MGF este o valoare universalã susţinutã de comunitãţile internaţionale.
Atunci când susţinãtorii MGF vã vor acuza de lipsa de respect pentru cutura lor tradiţionalã, argumentul dumneavoastrã va fi exact contrariul acestei afirmaţii. Dumneavoastrã aveţi un mare respect pentru cultura lor. În acelaşi timp, consideraţi cultura ca o entitate vie, adaptabilã şi în continuã schimbare, iar daca ei încearcã în mod rigid sã o pãstreze inalteratã mai degrabã decât sã accepte adaptarea la schimbãrile din întreaga lume, atunci o vor distruge. Le veţi spune cã dorinţa, cât şi obiectivul dumneavoastrã sunt de a întâri comunitatea în care trãiesc, aceasta însemnând sã ajutaţi cultura respectivã sã devinã mai puternicã.
Fãrã a le ţine o predicã, trebuie sã gãsiţi modalitatea prin care sã-i faceţi sã înţeleagã faptul cã a continua practicarea MGF este în detrimentul întãririi comunitãţii lor în aceste timpuri de schimbare universalã. Acesta ar trebui sã fie fundamentul strategiei dumneavoastrã.
Imperialism cultural
Nimeni nu vrea sã fie silit sã adopte practici şi valori strãine. Susţinãtorii MGF vãd abolirea acestei practici ca pe o valoare strãinã. Dumneavoastrã trebuie sã dezvoltaţi o strategie care sã îi facã sã descopere cã este în interesul lor înlãturarea acestei practici şi cã eradicarea ei nu este ceva strãin sau impus din afarã. Trebuie sã fie alegerea lor.
Gândiţi-vã de exemplu la vãlul purtat de femeile musulmane. Acoperind întreg corpul, din cap pânã în picioare, cum este burkha, sau doar faţa şi pãrul, cum este vãlul, aceasta este o practicã prin care femeile îşi exprimã modestia. Multe femei occidentale sau educate în Occident vãd aceastã manifestare ca o expresie a oprimãrii femeilor şi doresc sã fie abolitã. Franţuzoaicele din Algeria colonialã, de exemplu, au luptat pentru abolirea vãlului, iar soldaţii au îndepãrtat cu forţa vãlurile ca fãcând parte din obligaţiile lor. Femeile locale au încercat sã continue sã-şi poarte vãlurile. Aşa cum fac încã multe femei în prezent. Dacã erau întrebate, dacã ar dori abolirea acestui obicei, multe femei de credinţã islamicã ar declara cã pentru ele vãlul este un simbol al modestiei. Modestia lor este cea care conferã mai multã stabilitate familiilor lor, sprijinind creşterea copiilor lor. Ele au fãcut referinţã la violenţa familialã, copii care comit crime, droguri şi sex ocazional, ca rezultate ale neglijenţei occidentale în ceea ce priveşte moralitatea, precum şi lipsa de modestiei la femei.
Aşa cum spune şi vechiul proverb "Ce pentru unu-i miere, pentru altu-i fiere".
Nu presupuneţi cã dacã pentru dumneavoastrã un obicei, cum ar fi MGF, este oribil şi opresiv, opinia dumneavoastrã este împãrtãşitã de toatã lumea. Dacã doriţi sã dezvoltaţi o strategie care va avea drept rezultat eradicarea acestei practici, veţi descoperi cã predicile împotriva ei pot fi o barierã mai degrabã decât un ajutor.
A încerca sã forţaţi eradicarea unei practici ce este adânc înrãdãcinatã în istoria şi cultura unei comunitãţi este asemãnãtor cu "Ingineria socialã" (schimbarea culturalã crudã şi forţatã). Puteţi compara cultura cu o floare care creşte din interior; puteţi sã o udaţi şi sã o puneţi la soare ca sã o ajutaţi sã creascã, dar nu puteţi sã o faceţi mai mare trãgând-o de vârf.
Alegeţi-vã aliaţii
Când un obicei este practicat pe scarã largã, cum este MGF, o abordare prea directã pentru a obţine acordul imediat al comunitãţii se poate dovedi ineficientã. Trebuie sã dezvoltaţi o strategie care sã vã conducã la scopul propus şi nu una care v-ar produce doar frustrare şi dezamagire.
Dacã nu puteţi obţine consensul general al comunitãţii de la început, va trebui sã vã formaţi un cadru de aliaţi care sã vã ajute în atingerea finalului dorit. O parte dintre aceştia vor fi persoanele care au ajuns singure la concluzia cã MGF trebuie sã disparã. Alţii pot face parte din personalul angajat, obiectivul lor devenind comun cu cel al angajatorului (de ex. un ONG internaţional, o agenţie a UN sau o organizaţie de ajutor bilateral).
Trebuie sã fiţi capabili de a face o distincţie clarã între aceste categorii pentru a putea prevedea gradul în care aceştia vã vor susţine în strategia abordatã, precum şi dorinţa pe care o au de a dezvolta o strategie împreunã cu dumneavoastrã. Dacã ei se pronunţã deschis, în public, împotriva MGF, de exemplu, ei ar putea crea un impediment pentru strategia dumneavoastrã încã din primele stadii.
Lucrând împreunã cu un grup dintre aceste persoane convertite puteţi folosi tehnicile de animare a comunitãţii pentru dezvoltarea unei strategii; aceasta poate include obiective cum ar fi câştigarea încrederii comunitãţii şi/sau eradicarea. Tratându-se o problemã extrem de sensibilã, trebuie sã fiţi foarte atenţ şi sã preveniţi posibilitatea ca grupul dumneavoastrã sã fie perceput ca duşman de cãtre comunitate.
Dacã ei predicã împotriva MGF ( mai ales la început), grupul dumneavoastrã poate fi perceput ca fiind împotriva tradiţiilor; aceasta ar naşte opoziţia membrilor tradiţionalişti ai comunitãţii, reducându-le puterea încã de la început. De aceea, ca o parte a dezvoltãrii unei strategii eficiente, verificaţi cu atenţie împreunã cu ei argumentele şi procesul pe care l-am descris anterior.
Din moment ce MGF nu este impusã de islam şi deoarece orice act care vãtãmeazã trupul este interzis, clericii islamului vã pot deveni aliaţi preţioşi în atingerea scopului dumneavoastrã.
Fãceţi-vã prieten cu inamicul
Existã un vechi şi rãspândit proverb care spune "Mierea atrage mai multe (muşte, albine, copii) decât oţetul". Mesajul este clar şi aplicabil / potrivit intenţiei dumneavoastrã de a dezvolta o strategie eficientã. Dacã vreţi sã eradicaţi acest comportament (al MGF), atunci trebuie sã schimbaţi atitudinea şi credinţele oamenilor. Dacã aţi citit despre dimensiunile culturii pe acest web site, atunci ştiţi cã valorile personale şi credinţele sunt mult mai greu de schimbat decât introducerea unei noi proceduri sau a unei noi metode.
Am menţionat mai devreme, cã v-aţi putea construi strategia de obţinere a eradicãrii câştigând mai întâi încrederea comunitãţii. Aceasta ar putea fi începutul strategiei dumneavoastrã şi dacã reuşiţi sã câştigaţi destul încrederea oamenilor şi sã-i faceţi sã devinã mai deschişi, aţi putea într-un stadiu ulterior sã negociaţi cu ei pentru obţinerea eradicãrii.
În societatea somalezã, moaşele şi femeile medic, precum şi anumiţi bãrbaţi în alte societãţi efectueazã MGF. Aceasta le aduce câştiguri materiale şi le întãreşte poziţia în societate. Atunci când strategia dumneavoastrã vizeazã practicienii MGF, trebuie sã luaţi în considerare cã aceastã practicã este o sursã de venituri şi de putere pentru aceştia; prin urmare, trebuie sã-i sprijiniţi în gãsirea unor surse alternative de venit. De exemplu, ei ar putea fi angajaţi pentru organizarea şi conducerea ritualurilor sociale de tranziţie pentru tinerele fete, ceea ce i-ar abate de la practicarea circumciziei.
Prevenirea maladiilor şi a rãnilor poate fi poarta de intrare a planului dumneavoastrã de eradicare. Pentru profesioniştii occidentali educaţi folosirea de instrumente nesterilizate este un vector evident în rãspândirea a diferite boli. Acest aspect nu este la fel de evident pentru practicienii tradiţionali. Puteţi atrage atenţia cã fetele cãrora li s-a efectuat MGF se îmbolnãvesc într-un procent ridicat de hepatitã, SIDA sau alte boli; astfel se poate face conexiunea cu practica mutilãrii.
Dacã puteţi furniza pentru practicienii tradiţionali cursuri de pregãtire medicalã, despre principiile de igienã şi modalitãţile de prevenire şi reducere a riscului îmbolnãvirii, certificate apoi printr-un atestat de participare, aceasta ar putea fi valorificate în planul dumneavoastrã. Ele v-ar putea ajuta sã deveniţi prieten cu inamicul.
Asiguraţi-vã ca aceste cursuri de igiena sã nu aibe ca unic rezultat faptul cã practicienii MGF vor folosi noţiunile învãţate în efectuarea MGF. E important sã se evite "medicalizarea" MGF; scopul principal este de a folosi aceste cunoştinţe medicale pentru a-i convinge sã abandoneze MGF.
Asiguraţi-vã cã grupul susţinãtorilor dumneavoastrã e de acord sã nu-şi exprime în mod virulent dezacordul faţã de MGF; aceasta nu înseamnã ipocrizie, ci reprezintã un element esenţial pentru eradicarea efectivã a acestei practici. (Directorul OMS, discutând despre FGM, atenţioneazã cã pentru a avea succes în aceastã problemã e mai indicat sã nu se emitã judecãţi de valoare).
Folosiţi competenţele pe care persoanalul dumneavoastrã le are în materie de asistenţã socialã şi de medicinã pentru a asista practicienii MGF, membrii familiilor şi vecinii comunitãţii, cu scopul de a reduce rãspândirea bolilor; fiţi deschişi la discuţii şi încercaţi sã le câştigaţi încrederea; toate acestea vor conduce la eradicarea MGF.
Nu creaţi un vid
Dacã aţi stabilit o strategie care sã înceapã cu câştigarea încrederii, ajutând practicienii MGF sã reducã îmbolnãvirile, disconfortul şi alte efecte negative ale acestei practici, puteţi începe apoi sã vã gândiţi la modalitãţi de înlãturare a practicii propriu-zise. Ca şi în cazul câştigãrii încrederii, trebuie sã dezvoltaţi o strategie care se pliazã pe cultura comunitãţii în care lucraţi.
Acest document de pregãtire nu vã poate oferi o reţetã prestabilitã care sã funcţioneze oriunde. Dupã cum ştiţi deja, comunitãţile diferã între ele şi ceea ce poate funcţiona într-o comunitate se poate dovedi a fi dezastruos pentru alta.
Sã împrumutãm pentru exemplificare un concept mai bine înţeles în psihologie. Terapeuţii / psihologii ştiu prea bine cã, atunci când au un pacient deprimat, îl pot sfãtui sã înceteze sã mai gândeascã negativ sau distructiv. Însã acest lucru nu funcţioneazã. În schimb, s-a descoperit cã functioneazã dacã ajutã pacientul sã-şi inducã în mod conştient gânduri pozitive (de ex. sã repete afirmaţii pozitive în anumite momente ale zilei). Inserarea de gânduri noi pozitive, chiar dacã la început se realizeazã în mod mecanic (vezi sloganul "prefã-te pânã când devine adevãrat"), are efectul mult dorit de a elimina gândurile negative care întreţin depresia.
Sã aplicãm acum acelaşi raţionament la schimbãrile sociale şi economice.
Într-o manierã similarã, cererea directã de abolire a MGF mai mult ca sigur nu va funcţiona. Dacã, în schimb, încurajaţi noi activitãţi care pot substitui practica respectivã, aţi putea avea mai mult succes în eliminarea actului de circumcizie a femeilor. În mod similar, nu puteţi sã interziceţi pur şi simplu practicarea MGF dacã practicienii sunt plãtiţi pentru efetuarea ei; trebuie în acelaşi timp sã gãsiţi o sursã alternativã de venituri pentru aceştia.
În multe societãţi atingerea pubertãţii este un eveniment ce are importanţa unui ritual de tranziţie – comunitatea recunoaşte în mod public cã o persoana a devenit din copil adult. Circumcizia la bãieţi, de exemplu, este consideratã de mulţi sociologi ca fiind evenimentul social ce corespunde evenimentului fiziologic natural al primei menstruaţii la tinerele fete.
Totuşi, mutilarea femeilor merge mult mai departe, fiind în acelaşi timp şi o cale de a distruge plãcerea sexualã a femeilor, obligându-le în acest fel sã devinã mai pasive şi obediente. Multe societãţi africane au ritualuri pentru prima menstruaţie ce nu includ nici un fel de mutilare fizicã. Ele sunt în primul rând activitãţi sociale, adesea incluzând izolarea urmatã de curãţirea ritualã.
În acest document de pregãtire, nu vã putem spune sã încurajaţi femeile sã creeze astfel de ritualuri, mai ales dacã acestea nu erau deja practicate. Dar, dacã studierea cu atenţie a elementelor culturale şi a tradiţiilor comunitãţii în care lucraţi şi obţinerea unor informaţii precise şi detaliate de la persoane de încredere aratã cã aceasta ar putea fi o strategie utilã, atunci vã sfãtuim sã încercaţi.
Populaţia Ashanti din Africa de vest, care, în perioada lor de glorie din secolul al şaptesprezecelea acoperea cea mai mare parte a teritoriilor care astãzi aparţin statelor Ghana, Burkina Faso, Togo şi Coasta de Fildeş, era consideratã inamicul principal al islamului. Ei aveau un tabu împotriva circumciziei feminine şi masculine şi nimeni nu putea fi ales conducãtor dacã era circumcizat. Ei aveau însã ritualuri pentru prima menstruaţie, dar acestea au fost aproape desfiinţate de opoziţia activã a misionarilor creştini europeni (care le-au înlocuit în mod subtil cu propriile ritualuri de tranziţie cum ar fi confirmarea şi/sau prima comuniune).
În anii 1970 şi 1980, tinere femei educate în spirit naţionalist din cele trei universitãţi din Ghana au decis în mod conştient sã reînvie tradiţia şi sã-şi reconfirme condiţia lor de femei şi apartenenţa la cultura africanã. Ele şi-au întrebat mamele şi bunicile şi au intervievat vindecãtorii tradiţionali şi vracii posedaţi de spirite locale (akomfo), pentru a afla cum se desfãţurau aceste ritualuri. Nu au încercat sã copieze în mod iraţional toate vechile ritualuri, ci au ales doar acele elemente care puteau fi adoptate.
Un astfel de proces ar putea fi o parte a strategiei femeilor care doresc sã elimine mutilarea fizicã, înlocuind-o cu alte activitãţi. Asemenea noi ritualuri ar putea fi versiuni modernizate ale ritualurilor pubertãţii, elaborate în mod conştient.
Amintiţi-vã cã femeile care efectueazã MGF sunt plãtite pentru "serviciul" lor. S-ar putea crea un vid dacã li s-ar interzice pur şi simplu sã câştige bani în acest mod. Dacã, în schimb, sunteţi de acord sã le plãtiţi un onorariu pentru a prezida ceremonia ritualurilor pubertãţii, ele ar putea fi dispuse sã renunţe eventual la banii câştigaţi din efectuarea MGF.
Religia (în special cea islamicã) ar putea fi o altã poartã a strategiei dumneavoastrã. Legea Shariei interzice orice act admisibil care ar putea cauza vãtãmarea cuiva. Deoarece MGF nu este o necesitate religioasã islamicã, ar fi înţelept sã începeţi în moschee, cu şeici, imami şi alţi clerici. Dacã puteţi obţine suportul unor învãţãtori religioşi, de încredere şi bine cunoscuţi, şi dacã aceştia confirmã locul MGF în cadrul religiei lor, veţi avea atunci aliaţi puternici în munca dumneavoastrã. Amintiţi-vã cã bãrbaţii au tendinţa sã simtã respingere faţã de practica MGF şi preferã sã evite discuţiile despre acest subiect. Cea mai mare parte a experţilor influenţi ai islamului, clericii, sunt bãrbaţi. Ei nu se vor declara în mod spontan împotriva MGF daca nu sunt stimulaţi sã o facã. Dacã puteţi gãsi unul sau mai mulţi clerici care sã admitã cã practica nu este impusã de islam, şi cã vãtãmarea fizicã a corpului este interzisã de cãtre islam, puteţi încerca sã-i convingeţi cã este datoria lor islamicã sã se implice în încercarea de a elimina practica MGF.
Acolo unde MGF este practicatã de persoane de altã religie decât cea musulmanã, este necesar sã studiaţi şi sã înţelegeţi foarte bine valorile şi precepţiile lor religioase. Dupã caz, puteţi decide dacã sã le folosiţi sau nu în strategia dumneavoastrã.
Datoritã aspectului medical al vãtãmãrii prin MGF, puteţi decide sã folosiţi informaţii / consecinţele medicale pentru a ţinti chirurgii tradiţionali ce practicã MGF, inclusiv moaşele, asistentele, vracii şi în cele din urmã întreaga comunitate. În cadrul unor cursuri despre igienã şi transmiterea bolilor trebuie sã arãtaţi cum se transmit bolile prin procedurile de MGF.
ONU atenţioneazã împotriva "medicalizarii" practicii MGF. Acest termen se referã la faptul cã practica va continua, doar cã se va efectua în condiţii mai sterile. Strategia dumneavoastrã de câştigare a încrederii trebuie sã sublinieze cã practica în sine nu este necesarã din punct de vedere moral şi medical şi cã acele practici medicale şi de igienã predate practicienilor tradiţionali ar trebui folosite pentru alte proceduri, ci nu în practicarea MGF. Este de asemenea o bunã oportunitate, dacã aţi reuşit sã sensibilizaţi practicienii, sã atrageţi atenţia cã MGF nu este o cerinţã islamicã şi cã ea nu garanteazã cu adevarat cã o femeie va fi modestã şi precautã. Întrucât practicienii tradiţionali sunt plãtiţi pentru serviciile lor, dupã cum am menţionat mai sus, trebuie de asemenea sã cãutaţi o soluţie alternativã pentru acest aspect.
Sunt necesare multe discuţii cu membrii grupului dumneavoastrã de susţinãtori loiali în legaturã cu dorinţa acestora de a elimina MGF; trebuie sã schiţaţi o strategie care sã fie adecvatã si sã fie aplicabilã în comunitatea în care lucraţi. Aceasta este o problemã foarte sensibilã, aşa încât fiţi atent cum o abordaţi.
Pregãtirea strategiei dumneavoastrã
Ţinând cont de toate problemele ridicate anterior, e momentul acum sã vã aşezaţi şi sã trasaţi o posibilã strategie. Vã putem oferi o schemã care sã vã ghideze; nu o luaţi însã ca pe o reţetã care trebuie urmatã orbeşte.
Deoarece condiţiile variazã de la comunitate la alta, şi în acelaşi timp se schimbã de-a lungul timpului, dumneavoastrã împreunã cu grupul cu care lucraţi trebuie sã elaboraţi o strategie adaptatã la situaţia datã şi nu sã urmaţi în mod strict strategia exemplificatã de noi. Strategia pe care o dezvoltaţi trebuie sã fie flexibilã şi adaptabilã. Ar trebui sã varieze pe masurã ce creşte numãrul de aliaţi şi susţinãtori din grupul dumneavoastrã; aceştia trebuie în permanenţã întrebaţi şi încurajaţi sã-şi exprime ideile de revizuire a strategiei.
- Faceţi o cercetare personalã pentru a afla natura şi proporţiile MGF în comunitatea în care lucraţi. Folosiţi pentru aceasta multiple surse de informaţie: biblioteci, cãrţi, internet, informaţii profesionale, documente oficiale, informatori locali (într-un stadiu ulterior interviuri luate practicienilor). Continuaţi-vã cercetarea în toate privinţele (Vezi Pregãtirea personalã);
- Începeţi prin a face un studiu despre comunitate, organizarea ei socialã, valorile, credinţele şi activitãţile religioase, situaţia economicã, demograficã, tiparul familial; fãceţi-vã însemnãri pe marginea acestor aspecte; întocmiţi un dosar. Vezi: Cunoaşterea grupului dumneavoastrã vizat;
- Identificaţi şi recrutaţi un grup de persoane potrivite pentru a lucra cu dumneavoastrã. La început, evitaţi oponenţii declaraţi şi zgomotoşi ai MGF, deoarece trebuie mai întâi sã câştigaţi încrederea grupului vizat (Vezi: Organizarea);
- Încercaţi sã cunoaşteţi bine membrii grupului dumneavoastrã, sã le înţelegeţi motivaţiile, experienţa şi personalitatea. Evaluaţi-le punctele tari şi punctele slabe, stabiliţi pentru ce tip de sarcini ar fi potriviţi şi dacã vor fi utili sau vor fi o piedicã în calea strategiei a fiecãrui caz în parte;
- Organizaţi la început câteva întâlniri de grup şi asiguraţi-vã cã ei înţeleg principiile pe care doriţi sã le aplicaţi strategiei alese (Vezi: Planificarea unui seminar). Extrageţi chestiunile principale din discuţiile de grup mai degrabã decât sã le ţineţi prelegeri. Facilitarea;
- Organizaţi o serie de întâlniri auto-educative, eventual lunar, la care grupul dumneavoastrã va participa cã sã se ţinâ la curent cu situaţia şi cu schimbãrile survenite. Invitaţi periodic interlocutori din afara grupului. Încurajaţi studierea individualã şi în grup, fiecare membru urmând sã raporteze rezultatele la întâlnirile de lucru (Vezi: Metode de pregãtire);
- Stabiliţi o şedinţã în care sã trasaţi strategia grupului dumneavoastrã. Conduceţi aceastã şedinţã sub forma unor dezbateri de idei (Vezi: Dezbateri de idei). Identificaţi eforturile adecvate necesare pentru câştigarea încrederii populaţiei (ca de ex. constituirea unei clinici pentru victimele MGF dupã intervenţie, servicii de consiliere a victimelor, ajutor de grup, ore de pregãtire medicalã şi de igienã pentru practicieni, ore de educaţie medicalã şi de igienã pentru pãrinţii victimelor). Identificaţi modalitãţi de abordare pe termen lung pentru câştigarea încrederii.
- Organizaţi o sesiune de planificare detaliatã pentru evaluarea sugestiilor de acţiuni vizând câştigarea încrederii şi stabilirea modalitãţii practice de implementare a acestora. Identificaţi resursele (financiare, umane, nefinanciare) care pot fi alocate pentru fiecare activitate (Vezi: Design-ul unui proiect). Identificaţi ce activitãţi va desfãşura fiecare persoanã în parte şi în ce moment.
- Identificaţi evenimentele sociale posibile în care tinerele fete îşi sãrbãtoresc pubertatea. Organizaţi un grup (de femei) care sã planifice un eveniment social pentru recunoaşterea pubertãţii, care sã se inspire din elementele tradiţionale şi istorice, dar care sã nu includã mutilarea fizicã. Gãsiţi modalitãţi prin care sã onoraţi şi sã oferiţi mici plãţi femeilor respectabile în vârstã, incluzând practicienii MGF; aceştia ar putea fi cooptaţi în supravegherea evenimentului sau ar putea primi locuri de onoare la ceremonie. Faceţi ca aceste evenimente sã fie cât mai vesele şi mai festive cu putinţã.
- Identificaţi practicienii religioşi care v-ar putea susţine în activitãţile dumneavoastrã. Întrebaţi-i despre interpretarea MGF din punct de vedere religios şi dacã aceasta ar putea fi folositã în scopul eradicãrii practicii. Daca aflaţi despre ei cã sunt bine priviţi de cãtre comunitate, pentru început rugaţi-i sã vã ajute anunţând în moschee dorinţa dumneavoastrã de a le câştiga încrederea; ulterior, eventual ar putea anunţa cã MGF nu este în mod necesar o practicã islamicã. În cazul unei comunitãţi islamice rugaţi-i sã facã aceste anunţuri în moschee; dacã nu este o comunitate islamicã gãsiţi o alternativã similarã.
- Implementaţi activitãţile planificate (în etape, şi în momente diferite pentru diversele elemente) şi monitorizaţi implementarea (Vezi: Monitorizarea).
- Continuaţi cu sesiunile informative, cu cercetarea, planificarea şi monitorizarea. Pãstraţi în scris informaţiile şi scrieţi rapoarte (Vezi: Scrierea rapoartelor) atât despre activitãţile desfãşurate, cât şi despre rezultatele obţinute.
- Identificaţi modalitãţi prin care puteţi rãspândi mesajul dumneavoastrã, mai întâi printre victime, apoi printre pãrinţi, practicieni şi în final în întreaga comunitate; acest mesaj trebuie sã sublinieze cã MGF nu este necesarã, cã nu este o cerinţã obligatorie a islamului (dacã comunitatea respectivã este islamicã), cã este chinuitoare şi împiedicã comunitatea sã devinã mai puternicã şi sã se integreze în comunitatea internaţionalã.
Redactaţi-vã strategia aşa cum a fost ea stabilitã de cãtre grupul dumneavoastrã. Tineţi evidenţa tuturor activitãţilor desfãşurate. Identificaţi rezultatele obţinute. Întâlniţi-vã periodic cu grupul dumneavoastrã şi evaluaţi strategia stabilitã pentru a vedea dacã necesitã modificari.
Concluzii - Încetarea MGF
MUTILAREA GENITALÃ A FEMEILOR (MGF) este o realitate. Dumneavoastrã o puteţi gãsi respingãtoare, dar aceasta nu este valabil şi pentru cei care o practicã; pentru ei este o necesitate moralã şi spiritualã. Desfiinţarea ei nu este privitã peste tot ca un scop, în special în acele comunitãţi unde este practicatã.
Puteţi contribui la desfiinţarea ei, folosind metodele de mobilizare puse la dispoziţie pe acest site, dar pentru a putea realiza acest obiectiv e nevoie de o înţelegere detaliatã a comunitãţii, un grup de aliaţi dedicaţi şi o strategie specificã condiţiilor şi caracteristicilor comunitãţii respective. Acest document contureazã o posibilã strategie, dar ea trebuie vãzutã doar ca un ghid general care vã va ajuta sã creaţi o strategie specificã şi adecvatã împreunã cu grupul dumneavoastrã.
––»«––
Curs de pregãtire medicalã şi de igienã:
 |
Câteva web site-uri de referinţã:
http://www.amnesty.org/en/library/asset/
http://www.feminist.com/resources/artspeech/inter/MGF.htm
http://www.fgmnetwork.org/
http://www.religioustolerance.org/fem_cirm.htm
http://www.OMS.int/reproductive-health/MGF/eliminating.htm