Traduceri:

Cele trei parti ale strategiei: (1) stimularea participarii comunitatii, (2) pregatirea in management, si (3) promovarea unui mediu favorabil, sunt revazute in aceasta introducere, si explicate apoi detaliat in urmatoarele trei parti.

Elementul A: Participarea comunitatii:

Acesta este un ciclu de interventie standard, numit uneori ciclul rezolvarii problemelor, ciclul mobilizarii , sau ciclul dezvoltarii comunitatii. De obicei participarea comunitatii nu are loc spontan. Ea reclama mobilizatori bine pregatiti care sa lucreze (sa intervina) in comunitate.

Procesul esential decurge cam in modul urmator: Mai intai, dumneavoastra (mobilizatorul) , obtineti permisiunea si autorizatia pentru a va desfasura munca. Incepeti apoi sa informati comunitatea ca exista diferite probleme.

Fiti prudent cu cei care presupun ca dumneavoastra veti rezolva problemele, si subliniati ca si comunitatea are resurse potentiale pentru a si le rezolva singura. Au nevoie doar de dorinta de a o face, si eventual de cateva cunostinte manageriale pe care i le puteti acorda dumneavoastra. Ajutati-i sa fie uniti, sa-si evalueze si sa-si stabileasca obiectivul prioritar. Indrumati-i sa-si organizeze un comitet executiv, sau sa reinsufleteasca un comitet deja existent. Ajutati-i sa pregateasca un plan al proiectului si un plan de actiune. Incurajati-i sa implementeze apoi proiectul, asigurandu-va asupra transparentei, monitorizarii si raportarii. Ajutati-i sa duca proiectul la bun sfarsit, iar apoi evaluati impreuna rezultatele.

Ce-a de-a doua evaluare reia procesul de la inceput, de unde si numele de ciclu. A doua oara comunitatea este mai puternica si mai sigura pe propriile forte, si dumneavoastra probabil ati identificat deja mobilizatori locali care sa sustina acest ciclu pe masura ce dumneavoastra va retrageti.

Elementul B: Managementul comunitatii:

Exista o combinatie de doua metode, trainingul in management si organizarea sindicatelor. Trainingul in management s-a dezvoltat initial pentru executivele de nivel inalt din marile corporatii, ca un mijloc de a face organizarea si procesul de luare a deciziilor mai eficiente si mai profitabile.

S-a remarcat astfel ca o metoda de intarire a procesului de luare a deciziilor in orice organizatie. Se poate aplica comunitatilor, in relatie cu ciclul de dezvoltare comunitara.

Este centrat pe patru intrebari cheie: "Ce resurse avem?" "Ce vrem sa obtinem?" "Cum folosim ceea ce avem pentru a obtine ceea ce dorim?" si "Ce se va intampla cand vom realiza aceasta?" Bazandu-se pe tehnicile structurate ale dezbaterilor de idei, un facilitator poate obtine de la manageri, intr-o maniera lipsita de critica sau de amenintare, reorganizarea structurala necesara pentru imbunatatirea eficientei si capacitatii.

Spre deosebire de aceasta, organizarea sindicala s-a dezvoltat o data cu miscarea sindicala de organizare a comunitatilor muncitoresti pentru a deveni mai unite, mai puternice si a lupta pentru drepturile lor (ca de ex. conditii mai bune de lucru, salarii, beneficii). Combinarea acestor doua elemente a condus la o metodologie de training care presupune mult mai mult decat un simplu trasfer de cunostinte, pentru consolidarea capacitatii prin reorganizare.

Elementul C: Crearea unui mediu favorabil:

Fiecare comunitate se gaseste intr-un anumit mediu economic, social, administrativ si politic. Acesta cuprinde legi, regulamente, proceduri, practici, informatii si atitudini. Cele trei focare principale sunt (1) guvernarea centrala, (2) administratia regionala, si (3) organizatiile non-guvernamentale. Fiecare dintre acestea influenteaza comunitatea in diverse moduri.

Exista variatii importante intre diferite judete, precum si in interiorul acestora, astfel incat strategia folosita trebuie sa fie flexibila si sa se plieze pe variatiile individuale.

Strategia se focalizeaza pe modificarea mediului, pentru a-l face mai favorabil pentru consolidarea capacitatii comunitatilor cu venituri reduse, eradicarea saraciei, inclusiv crearea posibilitatii de a desfasura activitati de autodezvoltare, legalizarea si legitimizarea organizatiilor comunitare, disponibilitatea creditelor pentru investitiile private cu venit redus si a celor comunitare (servicii si facilitati pentru locuinte).

Aceasta include activitati de advocacy, procurarea fondurilor si expertizei necesare, intocmirea de directive, documente model, training, crearea unei retele nationale si internationale pentru schimbul de experienta, vizand modificari ale legilor, regulamentelor, procedurilor, practicilor si atitudinilor.

Variatii ale strategiei:

In continuare, se explica factorii care reclama variatii ale strategiei.

Gradul si natura crearii unui mediu favorabil:

In situatia in care mediul este mai favorabil pentru consolidarea capacitatii si reducerea saraciei, strategia adoptata se poate axa mai mult pe primele doua aspecte. In situatia in care guvernarea este mai centralizata si ierarhizata, se va depune un efort mai sustinut pe cel de-al treilea aspect; eventual in cooperare cu alte agentii, asistenta bilaterala si alte initiative ale UNCHS cum ar fi programe de management urban sau chiar de sustinere a unor orase. Acolo unde exista putine sau nu exista organizatii non-guvernamentale locale sau internationale, ca parte a strategiei se va milita pentru crearea, aprobarea si abilitarea acestora.

Nivelul existent si variatii ale participarii comunitare:

Acolo unde participarea comunitatii este o practica curenta si general acceptata, strategia se va concentra predominant pe trainingul in management (presupunand ca si mediul este deja favorabil). Acolo unde participarea comunitatii este redusa si putin acceptata, strategia se va axa pe advocacy si training in invatarea metodelor de a realiza aceasta (ca, de exemplu, programul de training pentru participarea comunitatii implementat in Zambia, Bolivia si Sri Lanka).

Gradul de urbanizare, heterogenitatea etnica si facilitatile urbane:

Acolo unde gradul de urbanizare este mai avansat, ca in multe parti din Asia, ciclul mobilizarii pentru consolidarea capacitatii comunitare trebuie sa se adapteze de la forma sa traditionala rurala. Cand populatia are un spirit comunitar mai redus (mai multi locatari, mai putine resedinte pentru populatia in tranzit, heterogenitate etnica si lingvistica), existenta de facilitati urbane sofisticate (si adesea gratuite) in cartierele vecine mai bogate, strategia se va axa mai mult pe militarea drepturilor rezidentilor, prevenirea infractiunilor, obtinerea unui consens in privinta constructiilor si serviciilor sociale, si mai putin pe construirea facilitatilor si sustinerea comunitatilor de fermieri.

Gradul de consens si unitate in cadrul fiecarei comunitati:

Consensul si unitatea comunitatii este o premisa necesara pentru determinarea obiectivelor prioritare ale comunitatii; acolo unde este o lipsa de consens, acesta trebuie obtinut premergator stabilirii obiectivelor si realizarii trainingului in management. Daca exista deja un consens general, el poate fi folosit ca premisa si baza a ciclului de rezolvare a problemelor si de mobilizare.

Aspectele esentiale ale tehnologiei si economiei: (de ex. pescuitul, agricultura, industria, comertul).

Dat fiind ca tehnologia si economia influenteaza organizarea sociala, implicit pe cea a comunitatilor (de ex. grupurile nomade au practici si obiceiuri diferite de cele ale comunitatilor de pescari, fermieri, a celor comerciale sau industriale), ciclul mobilizarii si trainingul in management trebuie sa fie flexibil, sa raspunda cerintelor si sa se adapteze acestor variatii. Trainingul mobilizatorilor si cel in management trebuie sa includa capacitatea de observatie si analiza a naturii si functionarii comunitatilor vizate.

Nivelul si natura cunostintelor de management si a organizarii:

Acolo unde exista deja cunostinte de management si organizare a comunitatii, trainingul in management se va concentra mai mult pe folosirea celor patru intrebari cheie ca instrument de reorganizare pentru cresterea eficientei (re-construirea capacitatii, mai degraba decat crearea ei). O componenta a responsabilitatii celor ce realizeaza trainingul trebuie sa fie astfel observarea si analiza acestor nivele, si adaptarea trainigului la cerintele necesare.

Natura, statutul si influenta ONG-urilor:

ONG-urile pot fi (a) locale sau nationale, sau (b) internationale. In cadrul promovarii angajamentului civic si participarii comunitare, crearea si consolidarea ONG-urilor locale poate fi o modalitate folositoare pentru cresterea implicarii cetatenilor. Acolo unde exista ONG-uri internationale care ofera fonduri si expertiza, daca acestea sunt indrumate pentru promovarea si facilitarea auto-independentei, ele pot fi o resursa pretioasa pentru completarea eforturilor guvernamentale. De aceea, strategia trebuie sa evalueze existenta, activitatea, legalitatea, legitimitatea, gradul de acceptare, impactul si influenta ambelor tipuri de ONG-uri, si sa se adapteze corespunzator.

Training:

Trainingul privind strategia (pentru transferul competentelor, informare publica si reorganizare) este:

neoficial (relaxat, neprotocolar, amical, matur);
neortodox (nu este limitat de practici si presupuneri conventionale);
in functie de cerinte (tinand cont si bazandu-se pe nevoile exprimate ale participantilor, stimunate uneori de catre mobilzator sau instructor);
in timpul muncii ( acolo unde se produce actiunea, legat de subiectul trainingului);
orientat in context (bazat pe actiunea desfasurata si necesitatile fazei respective);
in afara salii de clasa (pe cat posibil, in alta parte decat in sala de curs);
nu sub forma de prelegere ( punand accent pe participarea activa, mai degraba decat pe audierea pasiva a cursurilor si prezentarilor);
usor de asimilat (cand instructorul obtine raspunsurile de la participanti); si
participativa (cand participantii nu sunt auditori pasivi, ci participanti activi la training).

Egalitatea sexelor:

Egalitatea sexelor nu se refera strict la femei, ci la raportul dintre femei si barbati, si la participarea totala a ambelor categorii, independent de caracteristicile lor sociale si biologice. Aceasta nu este doar o problema de recunoastere politica formala a drepturilor omului, ci una care se bazeaza pe realitatea pragmatica.

Experienta arata ca atunci cand femeile contribuie la realizarea bunastarii, la initiativele domestice, la activitatile comunitare, ele aduc cu sine particularitati care intensifica procesul respectiv mult mai mult decat atunci cand sunt implicati doar barbatii. Mai mult decat atat, economia nu poate functiona la un nivel optim atunci cand cincizeci la suta din populatie este exclusa in mod sistematic.

O buna guvernare este limitata de o excludere similara. Cultura este un fenomen viu; de aceea ea trebuie sa se dezvolte si sa se modifice; o cultura inchistata care nu se schimba niciodata este o sortita pieirii.

O abordare stimulatoare si de afirmare a egalitatii sexelor nu se situeaza neaparat in opozitie cu caracteristicile culturale; ea stimuleaza consolidarea culturii respective, facand-o sa se adapteze la schimbarile inerente.

Partea A: Participarea comunitatii:

Participarea tuturor membrilor unei comunitati tinta ( indiferent de caracteristicile sociale si biologice) este esentiala atat pentru reducerea saraciei cat si pentru intarirea comunitatii. Termenul "participare" este folosit aici cu semnificatia particulara de participare a intregii comunitati (si nu doar a unor factiuni ale comunitatii) la luarea deciziilor si la controlul actiunilor desfasurate.

Luarea deciziilor cheie si exercitarea controlului includ: evaluarea situatiei (necesitati si potential); determinarea problemelor prioritare (si stabilirea obiectivelor pentru solutionarea lor); planificarea actiunilor (planul de activitati comunitare, planul proiectului); implementarea si monitorizarea acestora, si evaluarea rezultatelor. Comunitatea ca un intreg detine responsabilitatea (fara a o incredinta unei terte parti).

Vor fi incurajate contributiile la procurarea resurselor (ca de ex. donatii, munca voluntara, participarea la aprovizionare), dialogul si consultarea cu agentii externe, desi termenul "participare" (in aceasta strategie) este folosit intr-un sens mai larg si nu inseamna doar "contributie" sau "consultare".

Promovarea participarii comunitatii:

Ciclul mobilizarii, ciclul solutionarii problemelor, sau ciclul dezvoltarii comunitare:

Reprezinta o serie de interventii in ordine logica si progresiva;
Este realizat de catre un mobilizator legitim, autorizat si recunoscut de catre comunitate;
Foloseste actiunile alese de catre comunitate ca un mijloc de consolidare a acesteia si nu ca un scop in sine;
Reclama ca mobilizatorul sa fie informat si sensibil la caracteristicile comunitatii;
Poate fi implementat de catre un minister sau departament central sau regional, sau de catre o organizatie non-guvernamentala;
Nu isi are originea in radacinile comunitatii, ci are drept obiectiv intarirea acestora; si
Promoveaza (incurajeaza, sprijina, militeaza pentru, asigura trainigul necesar) participarea comunitatii la luarea deciziilor si controlul tuturor actiunilor ce afecteaza comunitatea in ansamblul ei.

Principalele etape ale ciclului:

Sunt corelate in mod logic intre ele, precum si cu ciclul ca un intreg;
Fiecare este necesara (absenta oricareia va slabi considerabil impactul intregului);
Se desfasoara in ordinea urmatoare, desi uneori pot exista suprapuneri intre ele:

Sensibilizarea autoritatilor si obtinerea aprobarilor:

Mobilizatorii comunitatii trebuie sa fie recunoscuti de catre autoritati si sa obtina statut legal daca nu vor sa fie vulnerabili , eventual arestati ca agitatori, si hartuiti de politie sau de catre cei insarcinati cu mentinerea legii si ordinii publice.

Mai mult decat atat, in randul autoritatilor se gasesc cele mai multe persoane interesate in mentinerea unei abordari traditionale si nu a unei abordari permisive, cum sunt functionarii publici, oficiali, politicieni, lideri traditionali si lideri noi, si exerti tehnici. Vezi beneficiile imediate ale abordarii traditionale ca mijloc de influenta, obtinere a popularitatii, voturilor, promovarilor in cariera.

Sensibilizarea nu este doar o formalitate, ci trebuie bine planificata si executata.

Campanii de informare a membrilor comunitatii:

Inainte de a incuraja comunitatea sa actioneze (si astfel sa invete sa devina mai puternica), mobilizatorul trebuie sa-i faca constienti pe membrii comunitatii de realitatile specifice mediului lor. Acestea includ:

Daca raman pasivi si asteapta ajutor din partea guvernantilor sau din afara, atunci vor purta in continuare povara saraciei si a slabiciunii lor;
Nici o comunitate nu este total saraca; atata vreme cat traiesc reprezinta prin ei insisi o resursa si un potential, incluzand potential de munca, creativitate, viata, vointa, capacitate de supravietuire si altele;
Ceilalti vor fi mai dispusi sa se alature si sa ajute daca comunitatea se ajuta deja singura;
Mobilizatorul (si agentia sau departamentul pentru care acesta lucreaza) nu ofera resursele (fonduri, materiale, tevi), ci incurajeaza si ajuta comunitatea oferind indrumare si training in management.

Pe parcursul acestei etape, e important sa se evite false asteptari, si sa se contracareze in mod activ presupunerile si zvonurile inevitabile despre felul de asistenta la care se poate astepta comunitatea.

Analiza situatiei si evaluarea participativa:

Desi mobilizatorul trebuie sa faca initial o evaluare a resurselor, potentialului, obstacolelor si necesitatilor comunitatii, ciclul mobilizarii necesita si o evaluare realizata impreuna cu intreaga comunitate. Aceasta poate sa se realizeze in mai multe etape, pe masura ce se formeaza si organizeaza un comitet executiv al comunitatii.

Toate planurile si actiunile interventiei viitoare trebuie sa se faca bazandu-se pe realitate, si nu pe idei imaginare sau interese particulare ale unor factiuni specifice ale comunitatii. Intreaga comunitate trebuie sa aprobe necesitatile si potentialele existente.

Organizarea unificarii; Construirea consensului general:

Nici o comunitate nu este unita in totalitate; in fiecare exista schisme si factiuni, in masuri diferite.

Cand exista importante inegalitati sociale, e mai dificil sa se realizeze un consens general asupra problmelor prioritare si implicit asupra obiectivelor prioritare. Organizarea unificarii este un precedent necesar in majoritatea actiunilor de mobilizare comunitara, si continua de-a lungul ciclului, dupa cum este necesar.

Definirea prioritatilor; Probleme si obiective:

Atunci cand comunitatea este suficient de unita, si cand toate factiunile sunt implicate, incluzand femeile, persoanele cu handicap si alte categorii care de obicei participa limitat la luarea deciziilor comunitatii, este momentul sa se initieze actiunea. Aceasta se realizeaza prin obtinerea unui consens asupra problemelor prioritare, si identificarea obiectivelor prioritare. Tehnica Dezbaterilor de idei este unul din instrumentele care trebuie folosite in acest caz.

Realizarea unui plan de actiune:

Comunitatea trebuie sa cada de acord asupra a ceea ce doreste sa realizeze in urmatoarea perioada de timp, cum ar fi un an, cinci ani (de obicei acelasi interval de timp ca cel al planurilor regionale). Planul poate include unul sau mai multe proiecte comunitare.

Organizarea CCI, Comitetul Executiv:

Deoarece detaliile planificarii unui proiect nu se pot pune la punct in cadrul unei intruniri de sute de persoane, e necesar sa se infiinteze un comitet executiv (Comitet al Proiectului, Comitet de Dezvoltare, CCI sau Comitetul Comunitar de Implementare). Acesta trebuie sa fie ales prin consens general in cazul in care un vot ar produce factiuni si schisme; mobilizatorul trebuie sa fie constient si sensibil la valorile si practicile comunitatii.

Mobilizatorul trebuie apoi sa instruiasca comitetul in domeniul planificarii participative, managementului si conducerii, astfel incat acesta sa nu devina lipsit de transparenta (ascuns) fata de intreaga comunitate. CCI trebuie sa revada planul de actiune, sa adauge detaliile necesare, si sa pregateasca schita unui proiect in vederea aprobarii de catre comunitate (folosind iarasi metode participative sub indrumarea mobilizatorului).

E necesar aici sa se arunce o privire la strategia managementului comunitar (din partea B) si sa o integreze in ciclul mobilizarii.

Implementarea si Monitorizarea:

In acest punct comunitatea si liderii acesteia, cum ar fi politicienii si jurnalistii, vor fi mai interesati de actiuni si rezultate (ca de ex. construirea unei latrine, a unei surse de apa, clinici medicale sau scoli), si e necesar sa li se reaminteasca faptul ca monitorizarea si raportarea trebuie sa concureze cu actiunea. In aceasta etapa entuziasmul comunitatii poate scadea sau disparea, daca actiunea (in special sub aspectul financiar) nu este transparenta, si prezentata cu claritate tuturor membrilor comunitatii.

In timp ce scopul comunitatii este acela de a vedea facilitatea publica finalizata, scopul strategiei mobilizatorului este de a intari puterea si capacitatea comunitatii; de aceea, e necesar sa se puna accentul asupra monitorizarii si raportarii (verbale si scrise).

De asemenea (vezi partea despre managementul comunitatii), acesta este punctul in care comunitatea devine constienta de trainingul de care are nevoie pentru a asimila competentele necesare actiunii (competente de contabilitate, financiare, in intocmirea rapoartelor, tehnice); tot aici trebuie integrata din nou in ciclul mobilizarii partea B privind strategia folosita.

Estimarea si evaluarea (impactului):

Monitorizarea si raportarea vizeaza observarea actiunii, cu scopul de a face ajustarile necesare si a evita indepartarea de la obiectivul propus; ele sunt completate de o estimare si evaluare mai detaliata a situatiei.

Aceasta include evaluarea impactului actiunii, si o judecata de valoare a felului in care s-a indeplinit actiunea, daca trebuia indeplinita, sau ce alta actiune ar fi trebuit planificata in schimb. Se initiaza astfel repetarea ciclului, dat fiind ca serveste aceluiasi scop ca si analiza initiala a situatiei si evaluarea comunitatii.

Repetarea ciclului:

Acesta nu este o actiune care se realizeaza o data pentru totdeauna. Este un proces de schimbare sociala (dezvoltare) si trebuie sustinut pe parcurs.

Cat timp comunitatea va fi mai puternica decat inaintea implementarii primului ciclu, trebuie initiat ce de-al doilea ciclu. In plus, mobilizatorul trebuie sa instruiasca un inlocuitor in vederea incheierii contributiei lui si a unei eventuale plecari; astfel, fiecare serie de mobilizatori trebuie sa identifice noi mobilizatori locali, (OMS nu va folosi tehnicile de mobilizare pentru beneficiul personalului propriu, pe cheltuiala proiectului de consolidare a comunitatii). OMS va sustine si stimula interventia dupa ce agentia sau departamentul care a initiat proiectul isi va incheia activitatea.

Fiecare etapa a ciclului de mobilizare este corelata cu cele anterioare si ulterioare, precum si cu ciclul in ansamblul sau. Exista o ordine logica si functionala a etapelor. De fiecare data cand ciclul se repeta, aceasta se realizeaza pe baza evaluarii realizate in ciclul precedent, si se porneste de la rezultatele deja obtinute.

Alte interventii de dezvoltare a capacitatii:

Urmatoarele interventii sunt de asemenea o parte a strategiei de mobilizare, dar por fi inserate in diferite puncte ale ciclului mobilizarii. Aceasta este in functie de mobilizator, daca acesta considera necesar, in functie de modificarile survenite in comunitate.

Estimarea si evaluarea organizatiilor locale existente (consilii de pensionari, asociatii de femei, organizatii de credit, asociatii ale persoanelor vulnerabile sau cu handicap s.a.) - anterior, pe parcursul si dupa incheierea fiecarui ciclu;
Intarirea organizatiilor locale (asigurandu-se reprezentarea si partciparea acestora la problemele comunitatii), promovarea participarii egale a ambelor sexe, asistarea organizatiilor comunitatii pentru obtinerea unui statut legal;
Cultivarea unor relatii functionale si de cooperare intre diferite organizatii: promovarea oportunitatilor de creare si coordonare a unui fond comun pentru resursele locale (umane, capitale, de aprovizionare, terenuri);
Crearea de venituri si locuri de munca, punerea accentului pe cursuri pregatitoare, credit, marketing;
Imbunatatirea infrastructurii si a adaposturilor de locuit;
Activitati legate de mediu (de ex. promovarea sistemelor comunitare de management al deseurilor care protejeaza resursele naturale); si
Managementul participativ si imbunatatirea conditiilor in zonele de dezastru (tabere de refugiati, recolonizarea populatiei, reabilitare).

Obiectivele mobilizarii pentru dezvoltarea comunitatii pot varia de la tara la tara. Cu toate acestea, elementele comune includ: eradicarea saraciei, buna guvernare, schimbari ale organizarii sociale (dezvoltare), construirea capacitatii, intarirea grupurilor marginalizate si cu venituri reduse, si conditii egale pentru ambele sexe.

Partea B: Managementul comunitatii:

Caracteristica principala a "trainingului in managementul comunitar" merge mai departe de scopul ortodox al trainingului (transferul de competente catre cursanti, sensibilizarea populatiei, transferul de informatie, incurajarea comunitatii); in primul rand, include consolidarea capacitatii organizative.

Acolo unde lipseste organizarea, creaza noi structuri destinate sa atinga rezultatele dorite de comunitate; acolo unde exista deja o anumita organizare, managementul o restructureaza pentru cresterea eficientei in atingerea obiectivelor vizate de comunitate.

Organizarea se construieste urmand cele patru intrebari principale ale managementului (Ce vrem sa realizam? De ce resurse dispunem? Cum putem folosi in mod optim ceea ce avem pentru a obtine ceea ce dorim? si Ce se va intampla cand vor realiza ceea ce dorim?)

Trainingul in managementul comunitatii:

Trainingul in management pentru intarirea comunitatilor se integreaza cu promovarea participarii comunitatii si cu ciclul mobilizarii. Trainigul este proiectat avand drept scop organizarea si trasferul de competente.

Organizarea comunitatii si a comitetului sau executiv in vederea luarii deciziilor:

Formarea comitetului executiv ar trebui realizata intr-o intrunire a tuturor membrilor comunitatii. Mobilizatorul trebuie sa contracareze presupunerile privind cine ar trebui sa fie ales, explicand ce caracteristici ar trebui sa aiba persoana cea mai indicata pentru fiecare pozitie, si in special casierul (de ex. a fi o persoana de incredere este mai important decat nivelul de educatie).

O data executivul ales, mobilizatorul pregateste el insusi sau se ocupa de organizarea trainingului in planificarea participativa, conducere si tehnici de management pentru membrii executivului. Se va pune accentul pe transparenta, astfel incat intreaga comunitate va participa la luarea deciziilor capitale si va avea acces liber la informatii, in special cele de natura financiara. Un training ulterior privind tehnicile Dezbaterilor de idei se va planifica tot in acest moment .

Trainigul in management: cele patru intrebari cheie:

Exista doua tipuri de organizare: (1) organizarea pentru luarea deciziilor, si (2) organizarea pentru actiunea prorpiu-zisa.

Informatiile prezentate anterior vizeaza organizarea in vederea luarii deciziilor, implicand decizii ale intregii comunitati. In continuare se vor prezenta chestiuni legate de organizarea vizand actiunea propriu-zisa (functii, coordonare, cantitate, actiuni, responsabilitati pentru proiectul selectat sau pentru alta actiune comunitara).

Organizarea este centrata pe cele patru intrebari cheie ale managementului. Acestea se folosesc nu numai pentru planificarea obiectivelor, dar si a strategiilor comunitatii, si pentru organizarea diviziunii muncii. Aceasta este organizarea in vederea actiunii.

Planificarea Proiectului si Organizarea in vederea actiunii:

. Planificarea proiectului trebuie discutata de catre executiv, iar apoi prezentata intregii comunitati pentru eventuale modificari si pentru a fi aprobata. Ea include urmatoarele:

Identificarea problemei prioritare;
Identificarea scopului (a solutiei generale pentru problema identificata);
Identificarea obiectivelor specifice (pornind de la scopul propus, obiectivele specifice sunt "SMRRT" -- Specifice, Masurabile, Realizabile, Realiste, si esalonate in Timp). Ele trebuie sa fie determinate, usor de verificat, usor de masurat, si sa aiba un termen limita de executie;
Identificarea resurselor actuale si a celor potentiale (din interiorul sau din afara comunitatii);
Identificarea obstacolelor, si a mijloacelor de a le depasi;
Elaborarea mai multor strategii si alegerea celei optime;
Identificarea modului in care se va monitoriza proiectul, in fiecare etapa si de catre toate partile interesate.

Anexa la Planul unui Proiect Comunitar:

Cateva anexe care pot fi adaugate includ:

Bugetul (indicand toate sursele de venit, donatiile non-monetare; si cheltuielile);
Termenele de executie sau histograma;
Orice alte detalii ce nu au fost incluse in discutiile anterioare;
Orice lista necesara (ca de ex. a membrilor executivului, a sarcinior alocate, de prezenta etc).

Planul proiectului trebuie consemnat in scris, si copii ale acestuia trebuie consemnate executivului, consiliilor districtuale si regionale, afisate in public. Formatul acestui plan poate fi de asemenea folosit pentru intocmirea de propuneri pentru sponsorizare externa, si prezentate potentialilor donatori externi. Mobilizatorul nu trebuie sa intocmeasca planul proiectului, ci sa incurajeze si sa indrume executivul comunitatii sa-l scrie.

Trainingul pentru trasferul de competente:

O data ce proiectul a fost planificat si e in curs de desfasurare, executivul poate deveni mai constient de lipsa anumitor cunostinte de management si administratie necesare realizarii proiectului (de ex. competente de management, financiare, tehnice sau mestesugaresti ). In caz negativ, mobilizatorul poate sugera ideea.

Trainingul organizat pentru insusirea acestor competente trebuie sa fie asa cum a fost descris mai sus (neoficial, usor de asimilat, in timpul muncii ). Acest training trebuie sa fie corelat cu actiunea aleasa de comunitate, si adecvat etapei respective a proiectului sau a ciclului mobilizarii.

Monitorizarea si raportarea:

Strategia argumenteaza ca monitorizarea este tot atat de importanta pentru actiunile comunitatii cat este vederea pentru a merge pe bicicleta.

Monitorizarea trebuie sa fie predata tuturor partilor interesate, si trainingul trebuie sa includa trasferul competentelor privind raportarea verbala si scrisa. Se pun la punct sisteme de comunicare a informatiei monitorizate, astfel incat executivul si comunitatea pot face ajustarile necesare in implementarea proiectului pentru a-l mentine pe directia dorita.

Informatia in management si managementul informatiei:

Li se arata executivului si comunitatii ca informatia necesara pentru derularea proiectului trebuie prelucrata (de ex. colectata, inmagazinata, recuperata, analizata, folosita). Tipul de informatie necesara este informatia in management (de ex. circuitul financiar, starea sau situatiile curente, actiunile intreprinse, rezultatele actiunilor). Trainingul in management include punerea la punct a unui astfel de sistem de comunicare.

Trainingul privind participarea egala a ambelor sexe:

Acest training nu are drept sop doar simpla sensibilizare privind inegalitatea existenta in prezent intre cele doua sexe (si despre cat de bine ar fi sa existe egalitate), dar arata de asemenea cum planificarea si actiunea cu participarea egala a ambelor sexe contribuie la o dezvoltare mult mai eficienta; arata, de asemenea, cum aceasta participare egala poate fi atinsa in contextul obiceiurilor culturale si atitudinilor existente.

Solutionarea conflictelor si crearea unei echipe:

Acolo unde exista actiune si schimbare sociala, vor aparea diferente de opinii, investitii, strategii alternative, conflicte de personalitate si schisme structurale. Exercitiile de formare a unei echipe au drept scop contracararea acestor fenomene, reducerea efectelor negative (fara a se pierde energia pozitiva si dinamismul care rezulta din ele), si orientarea catre o atitudine cooperanta pentru atingerea obiectivelor comunitatii.

Crearea unei retele; crearea de conexiuni (verticale si orizontale):

Consolidarea capacitatii este o chestiune de "a sti - cine", precum si de "a sti - cum". Vezi Elementele intaririi comunitatii. Strategia ofera asistenta pentru consolidarea capacitatii comunitatilor, prin actionarea ca un agent pentru crearea de retele, organizarea de conferinte si schimburi de experienta pentru a incuraja construirea legaturilor necesare.

Parteneriate:

Dezvoltarea de parteneriate intre sectorul public si cel privat, ONG-uri, OBC-uri si comunitati:

Acolo unde raporturile dintre comunitatile cu venituri reduse si structurile guvernamentale regionale si centrale se caracterizeaza printr-o inegalitate evidenta (avand la baza controlul finantelor si al informatiilor de catre autoritati), strategia folosita trebuie sa creeze sau sa intareasca relatiile parteneriale, promovand o mai mare egalitate si o relatie parteneriala mai echilibrata. Aceasta strategie se va extinde apoi si la ceilalti participanti la procesul de dezvoltare, OBC-uri, ONG-uri, sectorul comercial si cel privat.

Procurarea resurselor; Colectarea de fonduri:

Exista variate surse de venit potential disponibile comunitatilor, pentru a fi investite in dezvoltare si autoadministrare. Vezi "Procurarea resurselor."

Acestea includ (fara a se limita la) sisteme de taxare (acolo unde legea permite), colectare de fonduri (de la membrii comunitatii, donatori externi, campanii de colectare de fonduri si o gama larga de alte resurse), realizarea de lobby pentru cedarea de fonduri, si introducerea unei taxe de utilizator sau a unei rate fixe pentru servicii si facilitati. Strategia va urmari sa sensibilizeze opinia publica asupra diverselor alternative, precum si asigurarea de training si de directive pentru insusirea competentelor si tehnicilor de procurare a resurselor.

Trainingul liderilor ; Construirea unei echipe:

Competentele necesare pentru a conduce si pentru construirea unitatii si a consensului sunt necesare pentru sustinerea strategiei procesului de consolidare. Incurajarea si trainingul liderilor comunitatii (incepand cu comitetul executiv) este o parte a acestei strategii.

Formarea si consolidarea microintreprinderilor:

Strategia include reducerea saraciei prin (1) consolidarea comunitatii prin construirea cu propriile forte a facilitatilor si serviciilor comunitare, si (2) folosirea tehnicilor de mobilizare pentru a crea si a sustine microintreprinderi viabile, vizand in principal femeile cu venituri reduse; aceste tehnici includ training, organizare, si oferirea de credite in anumite situatii (sau cooperarea cu agentii complementare). Pentru mai multe detalii

Vezi: "Schema microintreprinderilor," "Manual pentru obtinerea bunastarii," si "Exemple de obtinere a veniturilor," .

Sprijinirea microintreprinderilor:

Incurajarea formarii unor noi intreprinderi si intarirea celor deja existente:

Termenul de microintreprindere in aceasta strategie este folosit exact cu semnificatia de micro (foarte mica). Ca in cazul bancii Grameen, valoarea imprumuturilor in aceasta schema poate fi de la cca 20$ ajungand pana la cca 200$. Acesta nu este un ajutor pentru cooperative sau mici companii ce au nevoie de imprumuturi de 30000$ sau chiar mai mult. Se pune accentul pe trainingul si ajutarea femeilor cu venituri foarte reduse. Daca ele nu pot obtine un profit dintr-un imprumut de 100$, atunci ele nu trebuie sa incerce sa obtina un imprumt mai substantial pana cand nu detin pregatirea si experienta necesara pentru a face viabila o microintreprindere.

Credite:

Promovarea economisirii, creditelor prin rotatie, formarii si consolidarii sindicatelor de credit:

Asociatiile de creditare prin rotatie sunt traditionale in Africa si Asia, precum si in alte parti din lume. Strategia se construieste pe aceste grupuri, pe canalizarea si colectarea banilor in economii, conexarea la uniuni de credit sau banci comerciale, obtinerea de imprumuturi de la aceste institutii si divizarea lor in credite mai mici ce vor fi apoi acordate membrilor grupului pentru a putea crea o microintreprindere.

Locuinte:

Construirea si dezvoltarea de locuinte si a infrastructurii comunitatii, trainingul, promovarea si sprijinirea antreprenorilor privati, in special femei si grupuri vulnerabile:

Combinand nevoia de muncitori calificati pentru construirea facilitatilor comunale (parte a ciclului de mobilizare), trainingul este destinat femeilor si grupurilor de persoane cu infirmitati care vor putea astfel folosi cunostintele tehnice pentru a obtine venituri personale.

Promovarea tehnica si profesionala:

Trainigul femeilor in competente mestesugaresti asociate in mod traditional cu folosirea muncitorilor se sex masculin (incluzand tamplarie, zidarie, constructii) este un element deliberat al acestei strategii, avand drept scop intelegerea mai buna a potentialului oferit de femei, si sprijinirea lor in depasirea barierelor legate de sex in comunitatea respectiva si la locul de munca.

Dezvoltarea si intarirea grupurilor:

Intarirea gupurilor existente (de ex. cele bazate pe creditarea traditionala prin rotatie) prin training pentru insusirea cunostintelor necesare obtinerii unui credit, administrarii lui, realizarii de economii, si training in domeniul financiar si in management pentru a initia si coordona microintreprinderi profitabile:

Strategia vizeaza femeile (si barbatii) cu venituri reduse, si nu persoanele care deja pot obtine un credit. Ea foloseste institutiile traditionale si le adapteaza pentru crearea bunastarii ca mijloc de eradicare a saraciei.

Instrumentele trainingului in management:

In continuare, se descriu cateva dintre mijloacele de perfectionare a cunostintelor de training in management.

Conferinte:

Conferinte si seminarii de sensibilizare si schimb de informatii. Conferintele si seminariile sunt notiuni diferite, amandoua insa au un rol in aceasta strategie.

In seminarii, prezentarile au un caracter mai tehnic, in timp ce conferintele vizeaza mai mult prezentarea politicii generale. Amandoua reprezinta foruri (forumuri) pentru schimbul de experienta si dezvoltarea de idei si concepte noi, care pot fi folosite in procesul de consolidare a capacitatii.

Seminarii de training privind transferul de competente:

Un seminar este un eveniment de munca, si nu un divertisment. Vezi "Pregatirea unui seminar." Un seminar trebuie sa aiba un rezultat final; de obicei un document, o declaratie, un manual ghid etc.

Daca este un seminar de training, trebuie sa se intocmeasca o lista cu participantii care si-au insusit noi cunostinte, sau care la sfarsitul seminarului au invatat sa se organizeze mai bine. In cazul trainigului in management, subiectele si rezultatele sunt corelate cu strategia globala a consolidarii capacitatii comunitatii si a eradicarii saraciei.

Intruniri si sesiuni privind organizarea (si reorganizarea):

Acest tip de trainig vizeaza in particular organizarea in management (spre deosebire de simplul transfer de cunostinte). Folosind tehnici cum ar fi dezbaterile de idei, sau cele patru intrebari cheie, indrumatorul obtine de la participanti raspunsurile privind modalitatile de organizare sau reorganizare a grupurilor insarcinate cu luarea deciziilor, sau cu indeplinirea anumitor actiuni.

Forurile pentru crearea unei retele:

Forurile (forumurile) pentru crearea unei retele inter-regionale, intra-nationale si inter-nationale:

Ca si realizarea de advocacy pentru problemele cheie, ce conduce la consolidarea capacitatii comunitatilor cu venituri reduse si la reducerea saraciei, de asemenea si schimbul de experienta si crearea unor retele cu alte grupuri, participanti, mobilizatori si alte parti interesate, ajuta la implementarea acestor actiuni intr-o maniera universala, si nu intr-un mod izolat.

Informarea publica prin intermediul mass-mediei:

Ca parte a aspectului privind sensibilizarea publica, in toate cele trei parti ale strategiei, principiile pot fi facute publice prin intermediul mass-mediei (radio, tv, ziare), ca reclame publicitare, articole documentare, stiri. Jurnalisti din cele trei forme de mass-media ar trebui sa fie prezenti la toate evenimentele comunitatii (ceremonii, festivitati, evenimente cheie).

Training-ul, strategia si directivele de planificare:

Crearea si dezvoltarea trainigului, strategiei si directivelor de planificare:

Mobilizatorii si coordonatorii locali si regionali trebuie sa se straduiasca sa pregateasca materialul de traning intr-o engleza simpla, precum si in limba locala (folosind consultanti daca e necesar). Directivele generale de training destinate instructorilor si coordonatorilor pot fi folositoare pentru catalogarea ideilor si metodelor, si pot contribui la mentinerea unei linii consecvente si unitare (permitand in acelasi timp variatii, acolo unde situatia o cere). Directivele generale por fi folosite, de asemenea, ca documente distribuite la conferinte si seminarii nationale si internationale.

Intocmirea materialului de training local si general:

Materialul de training, avand la baza metodologia si principiile descrise in directive, trebuie sa fie intocmit intr-o engleza simpla (sau, dupa caz, in franceza, spaniola sau in alte limbi), precum si in limba locala.

Materialul de training consta din manuale, rezumate, diapozitive, documente tiparite, pagini de web, ghiduri pentru instructori, casete video si audio, directive, schite, si informatii ajutatoare.

Traducerea si tiparirea materialului de training in limba locala:

Strategia trebuie sa includa intocmirea de directive pentru producerea acestor materiale. De asemenea, finantarea si producerea acestora la nivel local.

Postere, reclame, graffiti:

Postere si reclame colorate, calendare, sloganuri si citate, corelate cu principiile pentru care se militeaza in strategia respectiva, pot fi produse si reproduse pentru a fi afisate in locuri publice, birouri, precum si in sediile unde se desfasoara proiectul comunitar.

Campanii, competitii, evenimente publice:

Evenimentele publice, cum sunt sarbatorile locale, ziua ONU si altele, pot fi folosite drept ocazii pentru a prezenta spectacole cu muzica, dansuri, schite, piese de teatru si alte modalitati de semi-divertisment (fara a plictisi spectatorii si a tine discursuri politice sau oportuniste), care sa ilustreze principiile si metodele strategiei, vizand consolidarea capacitatii comunitatilor cu venituri reduse si eliminarea saraciei.

Partea C: Crearea unui mediu favorabil:

Aceasta parte a strategiei vizeaza realizarea unui mediu politico-economico-social si administrativ care sa favorizeze si sa incurajeze autoperfectionarea, autoindependenta, consolidarea capacitatii comunitatii, si eradicarea saraciei prin abordarea din interiorul comunitatii.

Directive pentru initierea si modificarea politicii legislative:

Sprijinirea comitetelor responsabile de reforma legislativa (in sectoarele consolidarii capacitatii comunitare): Vezi "Directive pentru intocmirea unui document politic."

Ca urmare a realizarii de advocacy, guvernul poate organiza sau stimula comitetele responsabile cu legile reformei. Strategia face apel la sprijin financiar pentru intrunirile comitetelor (preferabil realizate pe teren prin rotatie, si nu doar in orasul capitala), punerea la dispozitie a unor sali de intrunire, alocatii de deplasare, si suport tehnic (specialisti pentru intrunirile comitetelor ce vizeaza proiectul respectiv).

Ordonante minsteriale:

Directive pentru initierea sau modificarea procedurilor si ordonantelor ministeriale:

Pot fi intocmite documente care sa descrie strategia, si care sunt destinate sa sprijne comitetele in realizarea documentelor prezentand politica respectiva, regulamente si regulile scrise, directivele, si modificarile legislative.

Directivele ONG-urilor:

Directive pentru ONG-urile active in sectoarele comunitare:

In functie de statutul legal si gradul de acceptare publica a ONG-urilor (locale si internationale),acestea pot fi sprijinite in vederea integrarii actiunilor intreprinse de fiecare in parte, precum si a corelarii acestor actiuni cu eforturile guvernamentale. Sprijinul poate include ajutor tehnic si financiar pentru realizarea de intruniri, seminarii ale comitetelor de munca, si sprijin pentru intocmirea, tiparirea si distribuirea documentelor (directivelor).

Campanii de sensibilizare si informare:

Cu cat publicul este mai informat asupra obiectivelor si metodelor acestei strategii, cu atat mediul creat va favoriza schimbarile sociale in directia dorita. Evenimentele de informare pot include conferinte, seminarii, competitii, mici piese sau schite, spectacole.

Actiuni de informare publica:

Acestea includ postere, emisiuni radio si tv, reclame si articole in ziare si reviste. Se pot oferi onorarii jurnalistilor pentru a scrie articole care sa ilustreze procesul de consolidare a capacitatii si metodele folosite pentru reducerea saraciei.

Crearea unui mediu favorabil in guvernul central:

Democratizarea, descentralizarea politica si administrativa, cedarea autoritatii financiare, centralizarea ministerelor de dezvoltare, modificarea legilor, regulamentelor si practicilor pentru incurajarea si sprijinirea comunitatii in obtinerea autoindependentei. Directive pentru intocmirea documentelor si instrumentelor necesare (ce favorizeaza consolidarea comunitatii), pentru a fi promulgate in parlament:

Asistenta in expertiza trebuie sa includa directive scrise pentru intocmirea documentelor privind politica urmarita; aceste directive vor incuraja procesul de consultanta si de participare ce implica partile interesate, vor promova un mediu favorabil pentru consolidarea comunitatii, si vor oferi indrumarea profesionala pentru producerea documentelor si instrumentelor necesare.

Descentralizarea:

Analiza si recomandarile privind conditiile adecvate pentru descentralizarea finantelor si a altor autoritati cu scopul sprijinirii managementului comunitatii: Vor fi cooptati consultanti ce vor oferi expertiza tehnica pentru analiza si recomandarile necesare privind luarea deciziilor si implicatiile financiare ale descentralizarii.

Asistenta pentru reforma legilor funciare:

Legile funciare care afecteaza consolidarea capacitatii comunitatii cuprind acele legi care vizeaza terenurile, posesia acestora, si practicile folosite. Vezi "Perspectiva comunitatii in managementul terenurilor."

Ele trebuie sa fie transformate in legi care vor favoriza dezvoltarea managementului comunitar privind facilitatile si serviciile, vor asigura respectarea drepturilor omului fara discriminare legata de sex sau apartenenta la o minoritate, si vor imbunatati legile privind proprietatea terenurilor si accesul la acestea:

Asistenta in cedarea autoritatii centrale:

Asistenta in procesul de focalizare a ministerelor in elaborarea politicii, standardelor, procedurilor si directivelor de urmat, in timp ce implementarea, organizarea operationala, planificarea, luarea deciziilor si managementul sunt cedate autoritatilor regionale:

Procesul descentralizarii nu elimina toate functiile ministerelor centrale; acestora le ramane rolul de indrumare, formare politica, si stabilire a normelor profesionale, in timp ce functiile operative vor fi cedate autoritatilor regionale. E necesar pentru aceasta asigurarea de asistenta, expertiza si training la nivel regional, precum si asistenta ministerelor centrale in vederea schimbarii functiilor. Strategia reclama acordarea de asistenta acelor ministere care sunt implicate in procesul consolidarii comunitatii (ca de ex. un departament de dezvoltare comunitara).

Legitimizarea OBC-urilor:

Asistenta in definirea autoritatii si obtinerea statutului legal pentru organizatiile comunitare:

Acest tip de asistenta este inclusa in continutul expertizei mai sus metionate, si in intruniri cu caracter financiar, seminarii, realizarea de advocacy si indrumarea in vederea legitimizarii si legalizarii atat a procesului de consolidare comunitara, cat si a organizatiilor comunitare care rezulta de aici.

Fluxul informational privind autoguvernarea comunitara:

Stabilirea de mecanisme procedurale si legale pentru realizarea fluxului informational dinspre zonele limitrofe inspre municipalitate, si dinspre organizatiile comunitare spre autoritatile locale:

Conditiile managementului informatiei explicate mai sus au nevoie de un cadru legal si procedural pentru a deveni operationale.

Advocacy:

Realizarea de advocacy pentru sensibilizarea publica in privinta politicii urmarite si a problemelor legale:

Toate activitatile de informare publica mai sus mentionate, si continutul sesiunilor de training si de sensibilizare, au drept scop imbunatatirea acceptarii schimbarilor legale necesare, a schimbarii regulamentelor, procedurilor si atitudinilor care formeaza mediul comunitatilor respective si al procesului de consolidare.

Dezvoltarea unei programe analitice:

Asistarea institutiilor publice, inclusiv universitati si institute de pregatire, in rescrierea si modificarea programei analitice astfel incat aceasta sa includa metode participative, precum si chestiunile ridicate mai sus:

Profesionistii din ministerele relevante si din ONG-urile care implementeaza proiecte vizand consolidarea comunitatii si reducerea saraciei, au nevoie de training si educatie la nivel avansat in sectorul respectiv.

Profesionistii din mediul academic pot constitui o sursa de expertiza folosita pentru strategie. Se poate asigura asistenta pentru includerea in programele analitice ale universitatilor si institutelor de pregatire variatii ale acestei strategii si ale metodologiei folosite.

Realizarea de advocacy si acordarea de asistenta guvernului central are drept scop principal schimbarea legilor, regulamentelor si procedurilor, si sprijinirea constituirii si dezvoltarii unui mediu favorabil.

Rolul autoritatilor locale si regionale:

Realizarea de advocacy pentru planificare participativa si management la nivel local si regional:

Ca parte a crearii unui mediu favorabil, capacitatea administratiilor locale si guvernamentale trebuie sa se consolideze in maniera concurentiala. Autoritatile regionale trebuie sa fie initiate in planificarea participativa, in management, si sa dobandeasca competentele necesare pentru dialogare si promovarea interactiunii cu comunitatile.

Trainingul privind planificarea participativa si managementul:

Strategia include trainigul in insusirea cunostintelor de planificare participativa, in vederea sprijinirii activitatii de advocacy si incurajarii crearii unui mediu favorabil.

Legislatia locala:

Directive pentru dezvoltarea legislatiei locale si regionale, a regulamentelor si procedurilor:

Acolo unde un consiliu regional sau legislativ are autoritatea sa dea legi sau regulamente, strategia implica acordarea de asistenta pentru realizarea acestora, urmand modelul asistentei acordate la nivel guvernamental central. Intre timp, administratia regionala poate primi asistenta similara pentru modificarea regulamentelor administrative, procedurilor si atitudinilor.

Crearea de retele:

Contextul crearii de retele si a schimbului de experienta cu alte judete sau tari:

Ca parte a schimbului de experienta, a activitatii de advocacy, a incurajarii si transferului de competente, strategia trebuie sa fie sustinuta prin mecanismele crearii de retele, cum ar fi conferinte, seminarii si intruniri cu alte autoritati regionale (si cu membrii comunitatii), atat in tara cat si peste hotare.

Cele trei categorii principale de persoane care au influenta asupra comunitatilor sunt:

Functionarii publici regionali;
Politicienii si liderii regionali, si
Expertii tehnici.

Toti acestia sunt principalii vizati pentru trainingul in metode participative.

Natura schimbarii acestora din "furnizori" in "promotori" variaza cu functia pe care o detin. O parte a sarcinii mobilizatorului si instructorului in management este de a gasi modalitati de a efectua aceste schimbari, pornind de la observarea si analizarea situatiei existente.

Cadrul non-guvernamental:

ONG-urile reprezinta o mare forta potentiala pentru dezvoltarea participativa. Ele au nevoie de indrumare si coordonare pentru a functiona unitar si a putea fi sustinute.

ONG-urile internationale pot fi clasificate in doua categorii:

de ajutor, caritate sau de raspuns in situatii de urgenta, si
de dezvoltare.

Amandoua tipurile au rolul lor. Prima categorie poate fi incurajata sa continue cu a doua.

Multe ONG-uri mari abordeaza ambele tipuri de proiecte.

Contributia lor majora o reprezinta reursele de care dispun (in principal financiare, tehnice, de expertiza);
Adesea politica lor generala include metode participative; si
Sunt de obicei disponibile sa coopereze cu guverne deschise la dialog, mai ales in implementarea principiilor si metodelor incluse in strategia urmata.

A doua categorie poate fi indrumata si coordonata ca parte a strategiei nationale, si in cadrul planurilor regionale.

ONG-urile locale si nationale:

Contribuie la procesul de angajare civica democratica, in special privind drepturile omului si realizarea de advocacy. De obicei au o putere financiara inferioara ONG-urilor internationale, dar pot fi sustinute de acestea, de ONU sau de diversi donatori.

Ele pot fi de doua feluri:

OBC-uri, mici organizatii de voluntari si grupuri de intrajutorare; si
Antreprize private avand drept scop obtinerea de venituri, sub aparenta unor agentii de voluntari.

Amandoua isi au rolul lor in strategie, prima categorie fiind adesea vizata de noi pentru consolidarea comunitatilor cu venituri reduse, cea de-a doua actionand adesea sub forma unor mici consultante.

ONG-urile si ONC-urile. Forurile:

Forurile pentru crearea si revizuirea participativa a directivelor pentru operarea ONG-urilor si ONC-urilor:

Seminarii pentru realizarea de directive care sa sprijine procesul de consolidare a comunitatii si de eradicare a saraciei. Relatii parteneriale intre oficialii ministeriali (responsabili pentru elaborarea directivelor), si ONG-uri (responsabile de urmarea directivelor).

Forurile ONG - guvern:

Forurile pentru crearea de retele si dialog intre ONG-uri, OBC-uri, si administratiile guvernamentale locale si centrale:

Strategia vizeaza intarirea dialogului intre ONG-uri, OBC-uri si oficialii de la nivel regional si central, in vederea schimbului de informatii, tehnici si experiente privind consolidarea comunitatii.

Realizarea de acorduri privind metodologia folosita:

Acordurile privind metodele de consolidare a capacitatii si de eradicare a saraciei trebuie sa fie unitare si consecvente:

Produse de cele doua foruri descrise anterior, aceste acorduri sunt documente care includ declaratii, directive si metode ce conduc la crearea unui mediu favorabil si incurajeaza managementul comunitar si atingerea bunastarii.

Schimbul de informatii va contribui la crearea unei politici consecvente la nivel national (destul de flexibile pentru a permite variatii in functie de situatiile intalnite si interventiile corespunzatoare).

Acorduri locale-internationale de asistenta:

Acorduri privind asistenta tehnica si financiara intre ONG-urile locale si cele internationale:

De asemenea realizate de catre forurile descrise mai sus, si prin intermedierea dintre ONG-urile locale si potentialii donatori, aceste acorduri au scopul de a asigura o consecventa la nivel national, si folosesc metodele indicate in partile A si B ale acestei strategii.

Stimularea metodelor participative:

Asistenta privind stimularea si trainingul in materie de consolidare a capacitatii comunitatii si de eradicare a saraciei prin intermediul metodelor participative:

Strategia sprijina atat ONG-urile locale cat si cele internationale, asigurand de ex. sprijin financiar si module de training care vor stimula consecventa, capacitatea de autosustinere, si coordonarea intre ONG-uri si autoritatile guvernamentale regionale si centrale implicate in eradicarea saraciei si consolidarea comunitatii.

Strategia are drept scop realizarea unui mediu de parteneriat intre ONG-uri, OBC-uri, autoritatile guvernamentale de la toate nivelurile, comunitati si sectorul privat.

Concluzii:

Strategia PMC are trei parti corelate intre ele, toate avand drept scop consolidarea comunitatilor cu venituri reduse pentru a putea lua decizii si intreprinde actiuni care sa le ajute sa se autodezvolte. Strategia este indreptata in primul rand catre comunitatea in sine, si presupune sensibilizarea comunitatii, iar apoi organizarea si mobilizarea ei in vederea angajarii in actiuni de auto-ajutorare in problemele prioritare.

In al doilea rand contribuie la dezvoltarea comunitatii si ofera training in management. Acest training reprezinta mai mult decat simplul transfer de cunostinte, si este folosit ca mecanism de restructurare institutionala prin organizarea comunitatii. In al treilea rand, se adreseaza mediului politic si administrativ in care se gaseste comunitatea, sprijinind autoritatile guvernamentale locale si centrale, precum si agentiile non guvernamentale, in stimularea unei mai mari participari si autoindependente a comunitatii.

Materialul de training de pe aceste pagini web sunt destinate tuturor partilor interesate in procesul generat de aceasta strategie.

Pagina Principala

Strategia

Traduceri:

Alte Pagini:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

Cuprins:

EXPLICAREA ELEMENTELOR

de Phil Bartle, PhD

traducere de Ioana Ciobotea

Din Strategia Managementului Comunitatii

Acest document descrie strategia ca un intreg, oferind detalii si inter-conexiuni intre elementele strategiei. Vezi Schita unei strategii

––»«––

© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil BartleDesign Web de Lourdes Sada––»«––Ultima actualizare: 27.01.2011

––»«––

Pagina de start

Strategia PMC

© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Design Web de Lourdes Sada
––»«––
Ultima actualizare: 27.01.2011