Tweet
Traduceri:
'العربية / Al-ʿarabīyah
Bahasa Indonesia
Català
中文 / Zhōngwén
Deutsch
English
Español
Français
Ελληνικά / Elliniká
Italiano
日本語 / Nihongo
한국어 / Hangugeo
بهاس ملايو / Bahasa Melayu
Português
Română
Русский
Tiếng Việt
Alte Pagini:
Module
Harta site-ului
Cuvinte cheie
Contact
Document utile
Link-uri utile
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
Conţinut:
CE ÎNSEAMNĂ O ŞEDINŢĂ DE BRAINSTORMING
de Phil Bartle, PhD
traducere de Romana Careja
traducere revizuitã de Cristina Grigorie
Note pentru facilitatori
Cum poate fi folosită o şedinţă de brainstorming ca un instrument pentru formularea paticipativă a deciziilor de grup
Rezumat:
“Brainstorming”-ul este un instrument esenţial în procesul de facilitare a capacitării grupurilor (group empowerment). Această pagină prezintă câteva dintre motivele care stau la baza regulilor şi cadrului şedinţei de brainstorming. Este de asemenea prezentat modul în care acest instrument se integrează scopului general de întărire sau capacitare a comunităţilor sărace.
Introducere:
Cele două pagini "Brainstorming" sunt doar o schiţă – o reţetă „cum să” – pentru trainerii care învaţă cum să faciliteze şedinţe de brainstorming care au ca scop capacitatearea comunităţilor. Nu include părţi de teorie sau de explicare a principiilor. Această lucrare are drept scop completarea materialului „Brainstorming” explicând raţiunile din spatele structurii şedinţelor de brainstorming şi modul în care regulile de bază contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale sesiunilor de brainstorming şi la formarea capacităţilor comunitare.
- decizii participative de grup;
- rolul facilitatorului;
- regulile de bază “fără critici” şi “fără discuţii contradictorii”;
- utilizarea unei table sau a unei coli de hârtie mari;
- conţinutul şi ordinea subiectelor;
- procesul de “prioritizare”; şi
- decizia de de organizare şi acţiune.
Sesiunea de brainstorming este un instrument potenţial foarte puternic pentru atingerea scopului general: întărirea comunităţilor sărace (dezvoltare durabilă). Contribuie la capacitarea comunităţilor. Astfel o comunitate poate lua singură decizii privind viitorul său şi se poate integra proceselor care au loc la nivel naţional şi, de ce nu, la nivel mondial. Însă acest instrument, la fel ca multe altele, trebuie să fie bine înţeles de utilizatori şi trebuie să fie folosit de o manieră potrivită pentru a obţine rezultatele dorite.
Decizii de grup participative sau creative:
Scopul unei şedinţe de brainstorming este de a crea un mediu în care un grup în întregul său, şi nu doar un individ, ia decizii. Este redusă dominaţia unui individ asupa grupului şi este sporită participarea membrilor, în special a acelora care în mod normal nu s-ar implica din diferite motive.
Scopul imediat al şedinţei de brainstorming nu este “creativitatea” în sine. Bineînțeles soluţiile inovative şi creative sunt încurajate, însă şedinţa nu trebuie considerată pierdută dacă în final nu au fost generate idei noi. (În întregul proces de mobilizare sunt încurajate atât eliminarea ideilor şi convingerilor care împiedică dezvoltarea, cât şi introducerea unor idei noi în cadrul grupului.) Unele idei şi convingeri pot fi noi pentru membrii grupului, spre exemplu că au dreptul şi datoria de a lua decizii în problemele care îi afectează, că nu este de datoria lor să rămână pasivi, că nu este voinţa Domnului ca ei să nu se implice, că integritatea culturală nu înseamnă menţinerea unor practici tradiţionale disfuncţionale, că nu trebuie să accepte în mod pasiv boala, sărăcia sau tirania. Unele idei pot fi noi pentru grup fără a fi creative în sensul de a fi absolut noi.
În cadrul şedinţei de brainstorming, participarea este mai importantă decât creativitatea. Creativitatea grupului ca întreg este mai importantă decât creativitatea individuală.
Scopul este de a pune bazele unei sesiuni de training care promovează participarea tuturor la luarea deciziilor. Deciziile care se iau în timpul şedinţei trebuie să fie importante şi să afecteze comunitatea în întregul său, sau grupul în întregul său.
Regulile de bază care sunt impuse temporar pe durata şedinţei crează un mediu care încurajează participarea (la luarea deciziilor) a acelora care de obicei nu fac acest lucru.
Rolul Facilitatorului:
Persoana care facilitează sesiunea de brainstorming are un rol esenţial. O grupare neorganizată nu se va organiza în mod spontan pentru luarea deciziilor şi nici nu se va asigura că input-ul vine de la toţi membrii grupării, în special de la cei care tind să stea de o parte.
Prin urmare, este nevoie de structură, adică de un set de reguli de bază şi de o procedură clară. Rolul principal al facilitatorului este de a sigura că acea structură există şi că este respectată. Facilitatorul trebuie să demonstreze că deciziile care se iau vin de la grup, nu de la facilitator şi nici de la o facţiune sau un individ. El sau ea face acest lucru cu ajutorul structurii sesiunii de brainstorming. Mai precis, prin intermediul procedurilor prin care atrage sugestiile participanţilor.
Facilitatorul are nevoie de multe calităţi şi trebuie să aibă experienţă ca lider. Este important ca în procesul de mobilizare comunitară facilitatorul să nu folosească aceste calităţi pentru câştiguri personale sau pentru scopuri politice. Facilitatorul are rolul de a conduce un grup neorganizat de indivizi prin procesul de formare a deciziilor colective. Acţiunile prin care este organizată şedinţa de brainstorming sunt “de sus în jos” în sensul că ele sunt introduse de facilitator şi nu de către participanţi şi au rolul de a conduce grupul la formularea unor decizii colective.
Regulile de bază “Fără critici” şi “Fără contradicţii”:
În sistemele politice democratice scrutinul atent al populaţiei asupra comportamentului liderilor politici şi critica deschisă sunt elemente esenţiale şi încurajate permanent. Spre deosebire însă, in cadrul şedinţei de brainstorming, critica deschisă este suprimată.
Încurajaţi-i
pe cei timizi:
Facilitatorul
trebuie să încurajeze toate sugestiile, chiar şi cele mai nebuneşti. Unii participanţi
ar putea să blufeze şi în mod deliberat și să formuleze sugestii ciudate. Orice
ar fi, persoana care facilitează nu trebuie să dea nici un feed-back sau să formuleze
judecăţi de valoare; el sau ea trebuie doar să le scrie pe tablă.
În timpul procesului de prioritizare (a se vedea mai jos), sugestiile mai puţin folositoare vor fi eliminate. Oricum, scopul principal, acela de a-i antrena pe participanţii mai timizi, a fost atins. Când vor vedea că părerile lor nu sunt criticate şi că nu trebuie să îşi apere punctele de vedere ei se vor simţi încurajaţi să participe. (Pentru aceasta facilitatorul trebuie să creeze un mediu propice). Critica deschisă poate face o persoană să se simtă atacată. În cadrul şedinţei de brainstorming critica directă este întârziată până când prin procedura de prioretizare unele sugestii sunt eliminate. Astfel, prin această metodă credibilitatea participanţilor nu este pusă la îndoială chiar dacă ideile lor sunt îndoielnice.
Discuţiile între participanţi nu sunt încurajate. Când un paticipant face o sugestie, facilitatorul trebuie să o noteze pe tablă, fără să reacţioneze, fără să răspundă şi nu trebuie să permită nici unui alt participant să intervină. Astfel este promovată imaginea imparţialităţii facilitatorului precum şi idea că el sau ea nu încearcă să îşi impună propriile idei în faţa grupului, ci că ajută grupul să îşi formuleze propriile idei şi valori.
În întâlnirile obişnuite discuţiile dintre participanţi sunt încurajate, însă în cadrul şedinţei de brainstorming ele pot avea efecte negative: duc la irosirea de timp preţios, crează diversiuni prin care atenţia grupului este deturnată de la problema principală şi tind să fie beneficiale membilor mai activi ai grupului în detrimentul celor mai timizi, care rămân figuranţi.
În afară de sesiunea de brainstorming propriu-zisă, procesul de mobilizare urmăreşte să încurajeze participarea acelor grupuri care în trecut au fost sistematic excluse din procesul de luare a deciziilor la nivelul comunităţii. Pentru aceasta, mobilizatorul trebuie să cunoască bine structura comunităţii înainte de a începe procesul de facilitare/mobilizare.
Grupurile care tind să fie sistematic excluse sunt femeile, vârstnicii sau tinerii, personele cu dizabilităţi (fizice, mentale), săracii, indivizii reticenţi (timizi şi cărora le lipseşte încrederea personală), minorităţile entice şi lingvistice, persoanele iliterate şi alte persoane vulnerabile şi marginalizate. În timpul procesului de formulare a sugestiilor, facilitatorul trebuie să încurajeze în mod special aceste persoane dacă ele nu intervin spontan în discuţie.
Facilitatorul trebuie să le reamintească participanţilor că interdicţia de a discuta în contradictoriu şi de a se critica reciproc este o regulă temporară, valabilă doar pe durata şedinţei de brainstorming. În afara cadrului sesiunii de brainstorming, discuţiile sunt permise şi chiar încurajate.
Utilizarea unei table sau a unei coli de hârtie pe perete:
Procesul de formulare a deciziilor (în timpul şedinţei de brainstorming) trebuie să fie un proces de grup. Tabla îl ajută pe facilitator să transmită imaginea că decizia la care se ajunge aparţine grupului, şi nu unui singur individ.
Termenul “tablă” utilizat aici desemnează în fapt numeroase posibilităţi. Poate fi un proiector pentru care facilitatorul poate utiliza folii transparente. Cele mai populare sunt însă, acolo unde sunt disponibile, tablele albe. În localităţile izolate, tablele negre ale şcolilor pot fi folosite cu succes. Dacă nici unele dintre acestea nu sunt diponibile, facilitatorii pot fi creativi... şi pot scrijeli pe pământ.
În cazul grupurilor aliterate, este preferabil să fie folosite imagini şi simboluri. Unii facilitatori, care pot investi în materiale, utilizează fotografii şi desene pe care le aplică pe tablă. Pentru alegerea modalităţilor de prezentare, mobilizatorul trebuie să fie foarte familiar cu cultura comunităţii. Cercetările au arătat că imagini care par evidente indivizilor aparţinând unei culturi, pot fi interpretate în mod complet diferit de membrii unei alte culturi.
Utilizarea unei table şi a unui marker este o parte necesară a procesului, prin care deciziile luate par mai obiective şi nu sunt asociate cu un singur individ. Dacă procesul rămâne doar verbal, este mai puţin eficient. Atunci când sugestii nepotrivite sunt notate pe tablă, dar ulterior, în procesul de prioretizare sunt eliminate, nimeni nu se simte ruşinat. Re-arajarea sugestiilor, prioretizarea lor sunt procese transparente şi publice, iar atenţia este transferată de la indivizii care le-au formulat la importanţa sugestiilor ca atare.
Pentru aceasta, tabla şi marker-ul sunt elemente esenţiale ale structurii şi procesului de brainstorming.
Conţinutul şi ordinea temelor:
Poate fi ales orice set de decizii. Cele trei prezentate mai jos se referă la proiecte comunitare:
- Ce dorim?
- Ce avem?
- Cum folosim ce avem pentru a obţine ceea ce dorim?
- Ce se va întampla când reuşim?
- Unde vrem să ajungem?
- Unde suntem?
- Cum ajungem de unde suntem acolo unde dorim să fim?
- Ce se va întampla când reuşim?
- Care este problema?
- Definiţi scopul ca soluţie a problemei;
- Reformulaţi scopul ca un set finit de obiective (SMART);
- Identificaţi resursele şi constrângerile;
- Generaţi un set de strategii pentru utilizarea resurselor, evitarea constrângerilor şi atingerea obiectivelor;
- Alegeţi strategia cea mai eficientă;
- Decideţi organizarea (structura, cine ce face, buget şi program) şi
- Decideţi modalităţile de monitorizare, raportare şi evaluare.
Primele două versiuni conţin cele patru întrebări esenţiale ale trainingului de management. În esenţă spun acelaşi lucru, chiar dacă în forme diferite. A se vedea Cele patru întrebări-cheie ale trainingului de management. Cea de a treia versiune este acelaşi set de patru întrebări-cheie dezvoltate într-un format tipic design-ului de proiect (adesea acest format este utilizat şi în scrierea proiectelor). A se vedea Design-ul de proiect.
Este important să existe un set de teme în jurul cărora se formulează deciziile. Şedinţa de brainstorming nu îşi atinge scopul dacă grupului i se cere să formuleze decizii, dar nu i se spune despre ce.
Fiecare linie a fiecăreia dintre cele trei variante prezentate anterior reprezintă o sesiune de formulare a deciziilor. Facilitatorul pune întrebarea şi apoi cere sugestii din partea participanţilor (insistând asupra regulilor de bază dacă este necesar). Pe măsură ce sugestiile sunt formulate, facilitatorul le notează pe tablă, indiferent de calitatea lor. Astfel este creată o imagine de neutralitate vis-à-vis de toţi participanţii.
Toate cele trei versiuni prezentate duc la acţiune, sau cel puţin îi dau facilitatorului posibilitatea de a organiza un grup de acţiune. Prin aceasta, “trainingul de management” depăşeşte stadiul de “transfer de abilităţi” şi include aspecte de organizare şi mobilizare. A se vedea: Training-ul mobilizatorilor.
Procesul de prioritizare:
În fiecare etapă a sesiunii de brainstorming există o etapă de prioritizare care urmează după ce toate sugestiile sunt formulate şi scrise pe tablă.
Facilitatorul cere întregului grup să contribuie la rearanjarea sugestiilor. Acolo unde sugestiile formulate sunt în realitate moduri diferite de a spune acelaşi lucru sau sunt foarte asemănătoare, ele sunt grupate iar repetările sunt şterse. Facilitatorul cere grupului să decidă care sugestii sunt prioritare (ideea de prioritate a unor sugestii asupra altora minimizează ideea că unele sunt “mai bune” decât altele şi atrage atenţia asupra conţinului sugestiilor, îndepărtând atenţia de la persoanele care le-au formulat).
Este important să observăm că, la acest stadiu, e bine dacă participanţii au memorie scurtă. În timpul acestui proces numele celor care au formulat sugestii nu sunt menţionate. Prin aceasta este minimizată tendinţa de a asocia anumite sugestiile cu anumiţi participanţi, creându-se în schimb un cadru propice în care sugestiile să fie percepute ca aparţinând grupului în întregul său. Mai mult decât atât, atenţia se concentrează pe alegerea celei mai importante sugestii.
Întregul proces se bazează pe calităţile facilitatorului, calităţi care sunt întărite prin practică. Când grupul în întregul său cade de acord asupra ordinii priorităţilor, facilitatorul reaminteşte că sugestiile aparţin grupului. Facilitatorul are un rol esenţial în crearea structurii şi în managementul procesului (enunţarea regulilor de bază şi conducerea procesului) însă trebuie să accentueze că participanţii sunt cei care furnizează conţinutul.
Organizare şi acţiune:
Sesiunea de brainstorming nu este destinată informării despre modul în care grupurile iau decizii. Este un process prin care se iau decizii în grup.
Punctul 3 al versiunilor 1 şi 2 şi penultimul punct al versiunii 3 ridică problema modului în care obiectivele vor fi atinse. Şi aceasta este o decizie care trebuie luată în grup.
Dacă această activitate s-ar desfăşura într-un institut specializat de instruire, poate că participanţii ar enunţa ceea ce ar face ei pentru a atinge scopurile propuse. Însă în această sesiune de management pentru întărirea comunităţii scopul este de a forma şi organiza grupul astfel încât să îşi poată duce la îndeplinire obiectivele. Amintiţi-vă că “Aceasta este instruire pentru acţiune.”
Rezultatul sesiunii este faptul că grupul nu numai că îşi defineşte obiectivele prioritare, dar se şi organizează pentru atingerea lor.
Concluzie:
Aşa cum au fost prezentate în handout-ul de două pagini, sesiunea de brainstorming pare simplă, iar regulile de bază şi rolul facilitatorului par simple şi de la sine înţelese, chiar dacă par puţin prea stricte. Raţiunea existenţei lor este însă crearea unei situaţii prin care grupul este capacitat să îşi formuleze propriile decizii, ţinând cont de complexitatea structurii sociologice de la baza sa. Sperăm că explicaţiile anterioare au dezvăluit dinamismul relaţiilor implicate şi complexitatea lor.
––»«––
O şedinţă de brainstorming:
 |