Saracia, Participarea si Imputernicirea Guvernamentala PARTEA I CONCLUZII ALE CERCETARII, LECTII INSUSITE, RECOMANDARI

(A) Eficacitatea si relevanta strategiilor aplicate in vederea reducerii saraciei

1. Dezvoltarea comunitara, asa cum este ea aplicata de catre UNCHS (Habitat)/PDC, are un efect semnificativ asupra reducerii saraciei.

Concluzii:

Cocnluziile studiului de cercetare arata intr-o maniera clara si consistenta ca, conditiile de viata si de munca au fost mult mai bune in asezarile urbane in care a intervenit UNCHS (Habitat), in comparatie cu celelalte asezari.  Gospodariile cu venituri reduse au produs mai multe bunuri, au fost mai bine organizate, au avut un acces sporit la serviciile de baza, si au mentinut relatii de colaborare mai stranse cu formele locale de guvernamant. Studiul arata ca saracia se diminueaza cand
• (i) Comunitatile si organizatiile acestora participa la imbunatatirea asezarilor urbane;
• (ii) Comunitatile isi utilizeaza cunostintele de management comunitar pentru a participa in mod democratic si eficient, si pentru a produce o bunastare mai semnificativa (bunuri, locuri de munca si venituri); si
• (iii) Formele de guvernamant adopta actiuni si proceduri de management care sa faciliteze si sa sprijine actiunile comunitare.

• (i) Participarea, managementul comunitatii si imputernicirea guvernarii aplicate in mod practic si combinat reprezinta o strategie viabila de reducere a saraciei!
• (ii) Participarea este o conditie necesara dar nu suficienta pentru reducerea eficienta a saraciei;  Ea trebuie completata de competente manageriale care sa consolideze capacitatea oamenilor de a participa la actiuni organizate si de a-si valorifica potentialul productiv;
• (iii) Initiativa populara nu este completa si durabila fara sprijin guvernamental. Inovatii administrative, financiare si legale ajuta autoritatile publice sa se orienteze catre nevoile si aptitudinile femeilor si barbatilor din asezarile urbane;
• (iv) Autoritatile publice care adopta masuri adecvate de imputernicire sprijina actiunile comunitatii si promoveaza echitatea guvernarii urbane.

• (i) UNCHS (HABITAT) trebuie sa ia in cosiderare in vederea actiunilor viitoare cum sa foloseasca in mod optim strategiile inovatoare pentru stimularea spiritului civic participativ si reducerea saraciei, dezvoltate de PDC impreuna cu cele 7 guverne si 60 de comunitati/municipii.  Acestea contin cunostinte cruciale pentru Forul Central cand acesta isi consolideaza procedurile de guvernare participativa si de imbunatatire a asezarilor urbane.
• (ii) UNCHS (HABITAT) ar trebui de asemenea sa ia in considerare invatamintele trase din eforturile PDC de a viza simultan guvernele centrale, autoritatile locale si organizatiile asezarilor urbane.   Prin promovarea dialogului intre factorii de decizie politica, primari si liderii comunitari, Forul Central poate promova luarea democratica a deciziilor de catre partenerii sai operationali, si poate avansa strategii de reducere a saraciei bazate pe consensul diferitelor parti interesate.
• (iii) Forul Central ar trebui sa faca uz de experienta PDC in integrarea cercetarii aplicate cu proiectele operationale, pentru a ghida grupurile reprezentative de lucru asa cum a fost prevazut in noua structura organizatorica.  Combinarea cercetarii cu proiectele operationale ajuta la acumularea de cunostinte si contribuie la dezvoltarea sistematica a memoriei institutionale.

Concluzii:

• Participarea Comunitatii: Prin comparatie cu activitatea altor organizatii de dezvoltare comunitara, PDC aplica metodele cele mai avansate de participare comunitara.  Ciclul rezolvarii problemelor, tehnicile de mobilizare, sistemul contractului comunitar, scheme de creditare prin rotatie etc, dupa cum sunt practicate de PDC, sunt proportionale cu metodele participative aplicate de ONG-uri si alte agentii internationale.

• Managementul Comunitatii: UNCHS (HABITAT) este una din putinele institutii (in special cele publice si muultilaterale) care au dezvoltat si aplicat in mod consistent si eficient tehnici de management comunitar. Planificarea rezidentiala, mobilizarea resurselor, acordurile de cooperare, structurile de indicatori/monitorizare, si strategiile de negociere, pun la dispozitie componente de management si instrumente de abilitare care sunt mult mai putin elaborate in cele mai multe alte organizatii.

• Imputernicirea guvernamentala: In plus, Forul Central este una din putinele institutii care au incercat sa coreleze abilitarea cu imputernicirea. Desi procesul este abia la inceput, UNCHS (Habitat) este lider in dezvoltarea de instrumente care sa intareasca colaborarea dintre organizatiile populare, guvernele locale si ONG-uri. E pacat insa ca, facand aceasta, nu a analizat si invatat din instrumentele dezvoltate de alte agentii specializate, si nici nu a raspandit propriile metode si instrumente in afara catorva sub-regiuni selectate.

• (i) Activitatea PDC privind participarea, managementul comunitatii si imputernicirea este concludenta si relevanta comparativ cu activitatea altor organizatii.   In activitatea sa privind managementul comunitar si imputernicirea guvernamentala, UNCHS (Habitat) este considerata unica si este un important "promotor de orientare" pentru eforturile municipalitatilor, organizatiilor comunitare si ONG-urilor.
• (ii) Disproportia dintre PDC si publicatiile de specialitate sugereaza o nevoie urgenta pentru o mai mare raspandire, mobilizare si un mai mare schimb de experienta.

• (i) UNCHS (HABITATUL) ar trebui sa se asigure in programele viitoare ca relatia dintre managementul comunitar si imputernicrea guvernamentala locala este tratata cu atentia corespunzatoare. Aceasta va intari impactul eforturilor Forului Central pentru reducerea saraciei.

• (ii) Forul Central ar trebui sa stimuleze in programele viitoare institutionalizarea procesului de raspandire si schimb de experienta, facilitand o serie de forumuri locale, nationale, sub-regionale si internationale.   Un astfel de schimb de experienta ar trebui sa includa atat specialisti si factori de decizie politica, cat si comunitatea academica.

• (iii) Ca parte a acestui proces, Forul Central ar trebui de asemenea sa faciliteze dialogul cu institutiile care urmaresc dezvoltarea comunitara in alte sectoare de specialitate (ca de ex. managementul mediului, generarea intensiva de locuri de munca, aprovizionarea cu apa, sanatate publica, managementul deseurilor etc).

(B) Participarea Comunitatii si Managementul Comunitatii

1. Participarea nu este suficienta: Oamenii au nevoie de competente pentru a participa eficient.

Cocluzii:

Studiul de cercetare demonstreaza ca eficienta comunitatilor de a reduce saracia este mult mai mare atunci cand, pe langa participare, ele detin si competentele manageriale necesare.  Date obtinute din sondaje indica faptul ca gospodariile isi pot creste capacitatea de participare prin identificarea si mobilizarea resurselor si prin evaluarea raportului cost-eficacitate al optiunilor tehnice pentru imbunatatirea asezarilor urbane si a serviciilor acestora.  Alte competente de management comunitar folositoare pentru gospodarii si organizatiile acestora includ mecanisme de finantare, implementare si intretinere a imbunatatirilor, precum si mecanisme de monitorizare si evaluare a dezvoltarii.

• Participarea este o metoda necesara dar insuficienta pentru reducerea saraciei.
• Femeile si barbatii care traiesc in asezari cu venituri reduse trebuie de asemenea sa-si insuseasca cunostinte de planificare, monitorizare si evaluare (CPME), precum si tehnici de mobilizare a resurselor si aptitudini de negociere care sa le ofere capacitatea adecvata de a participa in mod egal si eficient in parteneriat cu institutiile guvernului local si ONG-uri.
• Comunitatile cu o astfel de capacitate se adapteaza mai usor pentru atingerea propriilor interese si pentru indeplinirea rolului atribuit in activitatile proprii sau in cele comune cu ale celorlalte parti interesate.

• (i) Focalizarea Agentiei: UNCHS (Habitat) va trebui sa se asigure ca dezvoltarea competentelor de management comunitar pentru liderii comunitatii si specialistii in dezvoltare (inclusiv ONG-uri) este inclusa in planul national de eradicare a saraciei si in proiectele ad-hoc orientate pe participarea partilor interesate.  Managementul comunitatii ar trebui de asemenea sa faca parte din procedurile si strategiile de imbunatatire a managementului urban, cand acestea sunt dezvoltate in colaborare cu parteneri de la nivel sub-regional si regional, pentru mentinerea unei concentrari strategice asupra participarii cetatenesti.

• (ii) Promovarea managementului comunitar: Forul Central trebuie sa continue promovarea propriilor cunostinte privind completarea tehnicilor conventionale de participare comunitara cu competente de management comunitar prin intermediul proiectelor experimentale si a parteneriatelor cu organizatii de cercetare.  Trebuie sa se puna un accent special pe promovarea instrumentelor de mobilizare a economiilor (nu doar credite), planificare rezidentiala (nu doar proiecte), si de monitorizare si evaluare sistematica la nivelul comunitatii (nu doar ad-hoc).

• (iii) Criterii de imprumut: Standarde flexibile si abordari practice ale participarii si managementului trebuie intocmite si negociate cu institutiile de fonduri nationale, regionale si globale.  Standardele vor asigura ca strategiile adecvate si metodologiile de participare si management sunt adecvat integrate in procedurile si practicile de imprumut. Aceasta este foarte important in prezent, dat fiind ca managerii bancari considera din ce in ce mai mult managementul comunitar eficient al programelor de imbunatatire urbana un mijloc de recuperare mai eficienta a imprumuturilor municipale. Managementul comunitar conduce adesea la costuri mai reduse de investitii si un pret mai convenabil pentru serviciile de baza.

Cocluzii:

Studiile arata ca atunci cand membrii comunitatii participa la activitati de dezvoltare, aceasta nu are in mod automat impact asupra conditiilor de viata si de munca ale tuturor rezidentilor. Membrii comunitatii participa in mod egal cand au capacitatea de a mobiliza toti membrii pentru a participa la luarea deciziilor.   Capacitatea si puterea de a participa reclama o serie de instrumente de management comunitar.  Separat de cunostintele mai sus mentionale de planificare, monitorizare si evaluare, aceste competente includ, de exemplu, instrumente pentru a ajunge la decizii care garanteaza interesul femeilor si barbatilor care nu pot participa la intruniri datorita volumului mare de munca, discriminarii, pozitiei/clasei sociale, si tiparelor culturale. Astfel de actiuni faciliteaza interesele minoritatilor (de ex. refugiati, tineri, varstnici etc.) si a rezidentilor foarte saraci care adesea sunt exclusi social de la procesul de luare a deciziilor. Competentele de management comunitar mai includ si proceduri pe care membrii comunitatii le pot utiliza pentru tragerea la raspundere a liderilor comunitatii si, acolo unde este necesar, pentru organizarea de alegeri pentru schimbarea conducerii locale.

• Managementul Comunitatii si Participarea atrag dupa sine drepturi si responsabilitati.
• Membrii comunitatii au dreptul de a participa, dar de asemenea ei trebuie sa accepte responsabilitatea participarii democratice.
• Rezidentii nu au in mod automat capacitatea de a participa in mod egal si eficient.
• De aceea, toate formele de participare trebuie sa se bazeze pe o planificare adecvata si pe construirea capacitatii, care este unul din elementele cel mai des omise ale dezvoltarii participtive.

• (i) Standardele managementului comunitar: UNCHS (HABITATUL) trebuie sa sistematizeze si sa promoveze standarde de management comunitar care s-au dovedid bune in imbunatatirea implicarii egale a cetatenilor in dezvoltarea urbana si in intarirea caracterului democratic al organizatiilor de rezidenti.

• (ii) O strategie mai puternica privind participarea ambelor sexe: Forul Central trebuie de asemenea sa integreze mai explicit planificarea echitatii intre sexe in strategia sa globala de dezvoltare comunitara.

• (iii) Partile interesate in mod direct: UNCHS (HABITAT) trebuie sa distinga pe cei care traiesc in saracie ca fiind principalele parti interesate.  Comunitatile cu venituri reduse au un interes fundamental in reducerea saraciei potrivit propriilor prioritati, si de aceea ar trebui sa fie recunoscute ca principale parti interesate. De aceea managementul comunitatii trebuie sa fie intotdeauna parte integranta a procedurilor si strategiilor de management urban. Aceasta este valabil in mod special cand se realizeaza in colaborare cu parteneri de la nivel national, sub-regional si regional, pentru a mentine focalizarea pe participarea cetatenilor.

Concluzii:

Studiul arata ca in multe regiuni, in special in America Latina, comunitatile si organizatiile acestora pot colabora mai eficient si in mod egal cu guvernele locale si cu ONG-urile cand folosesc cunostintele acumulate de management comunitar.  Principiile planificarii democratice si mobilizarii resurselor pun organizatiile populare intr-o pozitie mai solida de a negocia cu institutiile din afara asezarilor lor urbane. Ele au o incredere sporita si se simt mai putin vulnerabile fata de posibile manipulari si exploatare. Studiul arata ca guvernele locale, in special personalul de teren, iau comunitatile mult mai in serios atunci cand grupurile comunitare planifica si co-finanteaza imbunatatirea asezarilor urbane.  Cercetarea trage de asemenea concluzia ca tehnicile de rezolvare a conflictelor ajuta la o mai usoara colaborare cu autoritatile publice si ONG-urile.

• Managementul comunitatii, ca element esential al participarii cetatenesti, sprijina colaborarea dintre grupurile populare, ONG-uri si autoritatile publice.
• Planiificarea eficienta, competentele manageriale si de mobilizare a resurselor ofera grupurilor populare independenta, respectul partilor externe si o pozitie mai puternica pentru negociere.
• Comunitatile devin mai putin dependente de resurse externe si sunt mai capabile de a sustine activitati bazandu-se pe propria initiativa si pe propriile forte.

• UNCHS (HABITATUL) ar trebui sa lucreze cu organizatiile comunitare in vederea intaririi legaturilor externe cu institutiile din afara asezarilor urbane respective.
• Forul Central are nevoie sa formalizeze ceea ce a infaptuit pana in prezent pe o baza ad hoc, experimentala.
• El trebuie sa sistematizeze modalitatile prin care rezidentii cu venituri reduse au stabilit relatii de lucru cu bancile comerciale, guvernele locale, agentiile sectoriale, partidele politice, ONG-urile specializate si asociatiile profesionale.
• Un inventar al mecanismelor care faciliteaza conexiunile externe ale OBC-urilor poate servi ca directiva pentru revizuirea strategiilor de training si de interventie.

Concluzii:

Cercetatorii atribuie imbunatatirea semnificativa a bunurilor gospodariilor din asezarile urbane in care a intervenit PDC si activitatilor generatoare de venituri si de locuri de munca, introduse de proiectele respective.

• (i) Studiul arata ca diverse gospodarii din aceste asezari au dobandit competente de training in zidarie, constructii, tamplarie, si in managementul micilor afaceri.  Trainingul include experienta practica in construirea de clinici, infrastructura, centre comunitare, scoli, s.a.  Organizatiile comunitare au corelat astfel imbunatatirea asezarilor urbane cu trainingul individual si generarea de locuri de munca.

• (ii) Multi rezidenti si-au intarit de asemenea capacitatea propriilor intreprinderi de productie.  Ei s-au asociat cu federatii ale organizatiilor comunitare pentru mobilizarea de economii.  Impreuna cu autoritatile publice, ei negociaza cu bancile de stat pentru garantarea imprumuturilor de la bancile comerciale pentru grupurile comunitare. Ei realizeaza de asemenea aliante cu ONG-uri specializate pentru dobandirea de competente de marketing si management in afaceri.  In cele mai multe cazuri, autoritatile publice faciliteaza incheierea acestor acorduri si ofera de asemenea sprijin tehnic si financiar.

• (iii) Cercetarea accentueaza de asemenea succesul firmelor comunitare in castigarea contractelor publice de livrare de servicii pentru rezidentii cu venituri reduse.  Aceste contracte genereaza noi locuri de munca si maresc accesul la serviciile de baza, precum si calitatea acestora.

• Eforturile de imbunatatire a asezarilor urbane trebuie sa includa strategii de consolidare a capacitatii productive a familiilor cu venituri reduse.
• Aceasta se poate realiza prin integrarea strategiilor care largesc accesul la serviciile de baza cu training si generarea de noi locuri de munca.
• Imbunatatirea conditiilor de munca in asezarile umane necesita de asemenea intarirea intreprinderilor mici prin acorduri de cooperare, contracte comunitare, training in management si marketing, prin imputernicirea explicita a autoritatilor locale si ONG-urilor.

• (i) Baza financiara: UNCHS (HABITATUL) ar trebui sa continue sa dezvolte norme si instrumente de intarire a bazei financiare a rezidentilor si organizatiilor populare. Munca efectuata de Forul Central pentru dezvoltarea comunitatii ofera o alternativa viabila modelului economic neo-liberal de la nivel local. Ea ofera instrumente gospodariilor cu venituri reduse pentru mobilizarea resurselor, imbunatatirea co-finantarii cu guvernele locale si ONG-uri, si pentru dobandirea competentelor manageriale care sa permita reducerea costurilor de productie si intretinere a serviciilor si facilitatilor.

• (ii) Economiile, Creditele si alte instrumente colaterale: UNCHS (Habitat) ar trebui sa colaboreze cu alte agentii si institute de cercetare pentru imbunatatirea diverselor mecanisme financiare care faciliteaza rezidentilor cu venituri reduse obtinerea de credite comerciale.  Forul Central ar trebui sa stimuleze forme inovatoare de economisire (ca de ex. depozite mutuale) si alte instrumente colaterale (de ex. bunurile colective).  Acolo unde se iau angajamente politice de viitor, UNCHS (Habitat) trebuie sa pledeze pentru parteneriate intre industria serviciilor financiare si institutiile de stat pentru garantarea imprumuturilor bancilor comerciale catre grupurile comunitare.  In alternativa, Forul Central trebuie sa promoveze sisteme de auto-finantare comunitara, mobilizarea de economii extinse prin intermediul organizatiilor comunitare federative, si a acordurilor de co-finantare populare/publice.

1.Organizatiile comunitare sunt mai eficiente daca eforturile lor sunt sistematic sprijinite de catre guvern.

Concluzii:

Date obtinute prin sondaje la nivelul gospodariilor, liderilor comunitari si oficialilor guvernamentali arata ca reducerea saraciei este mai semnificativa daca guvernul imputerniceste actiunile comunitatii.

• (i) Strategiile de imputernicire la nivel municipal: Sprijinul guvernului nu se limiteaza doar la chestiuni financiare.  Organizatiile comunitare exceleaza in generarea de bunuri daca autoritatile publice faciliteaza acorduri de cooperare cu banci comerciale si ONG-uri.  Ele pot avea un acces sporit la adaposturi daca autoritatile municipale combat evacuarile fortate, si revizuiesc structura sectoarelor si reglementarile de constructii.  Organizatiile comunitare pot obtine servicii de baza mai eficient daca propriile eforturi de a imbunatati asezarile urbane sunt recunoscute si sprijinite sistematic de catre autoritatile locale.

• (ii) Cadrul imputernicirii guvernamentale centrale: Eforturile guvernelor locale de imputernicire a actiunii comunitare sunt intarite de stimuli oferiti de guvernele centrale.  Imputernicirea guvernamentala pe termen lung reclama angajamentul guvernului central de a transmite autoritatea catre nivelele inferioare de guvernare. Ea atrage dupa sine si proceduri nationale care dau nastere la atitudini pozitive printre functionarii publici referitor la participarea cetatenilor.

• Impactul net al initiativelor comunitare asupra saraciei este mult superior cand guvernul sprijina procesul de dezvoltare.
• Sprijinul incepe cu recunoasterea problemei de catre guvern.
• Aceasta se intampla cand guvernul recunoaste adevarata amploare a initiativei comunitare, elimina obstacolele (administrative, legale, de reglementare) si sprijina in mod activ participarea comunitara.
• Programele de descentralizare guvernamentala orientate catre participarea comunitara si reducerea saraciei intaresc modalitatile prin care guvernul local imputernicesc actiunea comunitara.

• (i) Precizarea rolului guvernului local in reducerea saraciei: UNCHS (Habitat) trebuie sa completeze si sa consolideze cunostintele asupra imputernicirii actiunii comunitare de catre guvernul local.  Forul Central trebuie sa coopereze strans cu autoritatile locale si asociatiile acestora (nationale, regionale si globale) pentru a dezvolta o reforma globala bazata pe o noua intelegere a potentialului imputernicirii sistematice in reducerea saraciei.

• (ii) Promovarea unei abordari multisectoriale: Forul Central trebuie sa continue experimetele cu municipalitati selectate, in vederea realizarii de acorduri institutionale axate pe oferirea de asistenta integrata fizica, sociala si economica, catre asezarile urbane cu venituri reduse; astfel se recunoaste natura multisectoriala a saraciei si se iau masuri corespunzatoare pentru a o combate.

• (iii) Promovarea imputernicirii guvernamentale prin consens: UNCHS (HABITAT) trebuie sa asigure pe viitor o includere adecvata a ministerelor sectoriale si a organizatiilor comunitare in procesul de definire si instituire a cadrului de imputernicire. Numai crearea unei legaturi pe verticala cu guvernul central, autoritatile locale si organizatiile comunitare poate valorifica complet potentialul imputernicirii, descentralizarii si abilitarii.

Cocluzii:

Studiul arata ca guvernele au de castigat atunci cand recunosc initiativele comunitare ca o resursa, si nu un obstacol in calea dezvoltarii urbane.  In prezent, majoritatea actiunilor de imbunatatire a asezarilor urbane sunt realizate de catre rezidenti si nu de catre formale locale sau centrale de guvernamant.  Resursele financiare si umane limitate reprezinta un obstacol major pentru managerii urbani in cazul populatiilor cu venituri reduse. Proceduri si reglementari prohibitive de management public si vederea ingusta a unor functionari publici contribuie la aceasta problema.   Oficialii municipali imbunatatesc planificarea dezvoltarii locale atunci cand tin cont de nevoile rezidentilor si sprijina initiativa comunitara ad hoc. In mod similar, guvernele locale utilizeaza mai eficient resursele publice limitate daca colaboreaza sistematic cu organizatiile comunitare si asociatiile acestora, si le includ direct in procedurile de luare a deciziilor municipale.

• (i) Cand guvernele imputernicesc in mod activ actiunile comunitare, aceasta creaza organizatiilor comunitare un mediu favorizant pentru imbunatatirea asezarilor urbane, punand adesea baza pentru coordonarea actiunilor comunitare, amplificata la nivelul intregului oras.

• (ii) Imputernicirea guvernarii democratizeaza managementul urban, facandu-l mai receptiv la prioritatile si capacitatea rezidentilor cu venituri reduse.

• (iii) Imputernicirea guvernarii reduce dependenta rezidentilor de subventiile de stat ca sursa exclusiva de finantare, si ca unica motivare a imbunatatirii asezarilor urbane.

• (i) Democratizarea managementului urban: UNCHS (Habitat) ar trebui sa-si consolideze experienta in sectorul public si parteneriatele cu comunitatea, si sa propuna standarde pentru participarea comunitara in procedurile de luare a deciziilor la nivelele administrative inferioare si la nivel municipal. Ar trebui sa continue cooperarea cu agentiile municipale in vederea promovarii experientelor curente pentru formalizarea legaturilor dintre planificarea zonelor rezidentiale si planificarea municipala globala, cu o abordare de sus in jos.  Pe viitor, ar trebui sa asiste municipalitatile in dezvoltarea de directive pentru agentiile sectoriale privind cooperarea inter-institutionala si coordonarea in interventiile comune cu comunitatile cu venituri reduse.  Ar trebui organizate training la locul de munca si campanii de constientizare pentru personalul municipalitatii care lucreaza cu rezidentii cu venituri reduse; acestea ar veni in completarea schimbarilor procedurale si institutionale. Astfel de inovatii ar ajuta autoritatile locale sa actioneze la un nivel superior simplului ajutor ad hoc bazat pe clientilism cu castig politic.

• (ii) Initierea cercetarii aplicate: Pe viitor, UNCHS (Habitat), in colaborare cu un institut de training relevant, ar trebui sa realizeze studii de cercetare privind relatiile dintre rezidentii cu venituri reduse si functionarii publici pentru a ghida eforturile de efectuare a trainigului. Data fiind importanta parteneriatelor publice/populare pentru imbunatatirea asezarilor urbane si pentru guvernarea urbana, este o necesitate acuta de a afla mai multe despre cum se pot armoniza relatiile de munca adesea antagonice dintre functionarii publici si rezidentii cu venituri reduse. Exista numeroase date de cercetare despre cei care traiesc in conditii de saracie, foarte putine despre functionarii publici, si practic deloc despre legaturile profesionale, politice si culturale dintre cele doua categorii.

3. Guvernele inca nu au stabilit in mod sistematic un cadru administrativ, financiar si legal pentru imputernicirea actiunii comunitare.

Cocluzii:

O concluzie majora privind imputernicirea guvernamentala este aceea ca autoritatile locale, inclusiv municipalitatile si districtele rurale, nu detin un cadru formal administrativ si legal care sa faciliteze eforturile comunitatilor si ale organizatiilor acestora.  De exemplu, managerii urbani care sunt gata sa aloce fonduri publice pentru un proiect de imbunatatire administrat de catre comunitate, nu o pot face deoarece adesea nu exista o baza legala si proceduri adecvate care ar permite comunitatilor sa administreze banii publici.   Autoritatile locale sunt lipsite de asemenea de mecanismele pentru cedarea managementului si intretinerea clinicilor, scolilor, centrelor comunitare etc. catre grupuri comunitare organizate.

• Guvernele nu sunt pregatite legal si administrativ pentru imputernicirea sistematica a actiunii comunitare, chiar daca doresc sa o faca.

• Sustinatori ai imputernicirii guvernamentale trebuie sa priveasca dincolo de simpla "furnizare de sprijin extern", catre un cadru global de parteneriat, echipat cu proceduri administrative, financiare si legale, care sa le permita sa sprijine in mod oficial initiativele comunitare viitoare.

• (i) Norme si standarde: UNCHS (Habitat) trebuie sa-si consolideze experienta asupra imputernicirii actiunii comunitare si sa propuna standarde care sa fie incluse in administratia municipala, proiectate in asa fel incat sa faciliteze participarea comunitatii si managementul. Acestea ar trebui sa includa stabilirea de standarde pentru participarea comunitatii la procedurile de luare a deciziilor la nivele administrative inferioare si la nivel municipal.   De exemplu: drepturi legale pentru OBC-uri de a se asocia si cere fonduri publice, prezenta OBC-urilor in consiliile de planificare municipala, decizii implementate practic de catre consilii, dispozitii explicite pentru imbunatatirea finantarii initiata de OBC-uri, elemente bugetare care sa indice cheltuielile publice pentru imbunatatirea asezarilor urbane etc. Forul Central si partenerii sai ar trebui sa intareasca aderarea la aceste norme, integrand complet standardele in campania globala de guvernare urbana.

• (ii) Cadrul operational: UNCHS (Habitat) ar trebui sa dezvolte un cadru operational pentru imputernicirea guvernamentala a actiunii comunitare in imbunatatirea asezarilor urbane.  Forul Central trebuie sa specifice instrumente practice care permit municipalitatilor si districtelor rurale sa imputerniceasca actiunea comunitara. De exemplu: organizatii de varf si unitati administrative sub-municipale care conecteaza organizatiile comunitare cu formele guvernamentale de la nivelul intregului oras, forumuri de luare a deciziilor politice care mandateaza participarea OBC-urilor si asociatiilor acestora, proceduri financiare si legale care abiliteaza OBC-urile sa ceara resurse publice, sa administreze fonduri publice si sa asigure contracte de servicii publice.   Centrul trebuie sa-si asume o pozitie de conducere: sa testeze procedurile prin proiecte pilot, sa initieze studii de cercetare aplicata, si sa faciliteze diseminarea experientelor prin forumuri nationale, sub-regionale si globale.

4. Functionarii de teren, mai curand decat oficialii guvernamentali locali de nivel inalt, indica directia reformei administrative inovatoare

Cocluzii:

Studiul compara sondajele realizate de functionarii de teren cu cele ale oficialilor guvernamentali locali.  Intr-o masura coplesitoare, functionarii de teren au declarat ca au identificat necesitatea de a lucra cu initiativele comunitare, mai degraba decat pentru ele.  Totusi, superiorii acestora fie erau indiferenti, fie nu realizau importanta sprijinirii actiunii comunitare.

• Cocluziile sugereaza ca functionarii de teren care lucreaza direct cu grupurile comunitare recunosc faptul ca un angajament politic fata de participarea si managementul comunitatii trebuie sa fie inlesnit prin instrumente si metode practice.
• Spre deosebire de omologii lor seniori, functionarii de teren considera de prima importanta promovarea asezarilor urbane in parteneriat cu organizatiile rezidentiale.
• Cocluziile sugereaza de asemenea ca oficialii guvernamentali locali de nivel inalt sunt limitati de proceduri administrative care ii impiedica atat sa realizeze importanta acestor procese, cat si sa poata actiona in aceasta privinta.
• De aceea, diversele necesitati, responsabilitati si capacitati ale oficialilor guvernamentali locali trebuie sa fie luate in consideratie cand se definesc si se introduc schimbari inovatoare in practica managementui urban.
• Oficialii de nivel inalt ai guvernului local intampina constrangeri particulare si sunt sub-expusi in cea mai mare parte.

• PDC trebuie sa puna accentul pe diversele nevoi ale oficialilor guvernamentali locali alesi sau angajati.  E nevoie sa se ajusteze trainingul si actiunile de constientizare in acord cu functiile specifice ale personalului municipal: functionarii de teren (functionarii de dezvoltare comunitara si proiectantii etc.), precum si oficialii de inalt nivel (executivul districtual, directorii de proiectare, functionarii financiari).
• In plus, Forul Central trebuie, in conditii adecvate, sa integreze trainingul pentru liderii comunitatii, ONG-uri si oficiali guvernamentali locali cu scopul de a dezvolta o intelegere mutuala si respectul pentru diferitele lor functii, responsabilitati si drepturi.
• Training-ul de acest fel trebuie sa fie consolidat cu campanii de constientizare si de advocacy care dau nastere la schimbari de atitudine, precum si cu noi practici administrative.

Cocluzii:

Studiul demonstreaza ca PDC impreuna cu partenerii sai nationali nu au dezvoltat suficient conceptul de imputernicire guvernamentala.  Ca parte a studiului, cercetatorii au comparat resultatele cercetarii de teren cu publicatiile secundare existente asupra imputernicirii guvernamentale. Ei au descoperit ca PDC a depasit ONG-urile si agentiile internationale in eforturile sale de a identifica practicile guvernamentale care imputernicesc actiunea comunitara.  Totusi, ca multe alte institutii, programul nu a explicat clar cine imputerniceste si care este obiectul imputernicirii. Studiul ridica intrebarea cum si in ce masura guvernele trebuie sa imputerniceasca furnizarea de servicii si imbunatatirea asezarilor urbane prin intermediul pietelor si privatizarii, impreuna cu eforturile lor de a sprijini actiunile civice si comunitare. Si daca astfel de strategii de dubla imputernicire vin in contradictie sau se umbresc reciproc.

Ambiguitatea imputernicirii guvernamentale ridica probleme importante.  Nu numai ca reclama o mai mare claritate conceptuala, dar de asemenea stimuleaza dezbaterile printre activisti, specialisti si factorii de decizie politica in legatura cu rolul si responsabilitatile statului. Privatizarea furnizarii serviciilor de baza poate exclude intr-o masura semnificativa pe cei traind in saracie, intrucat acestia nu reprezinta o revendicare economica eficienta.   Daca guvernul are intentii serioase de reducere a saraciei, el va mentine functiile de redistribuire si subventionare vizand sectiunile cele mai sarace ale populatiei.   Va fi guvernul capabil sa reglementeze activitatea pietei economice pentru a asigura intrarea pe piata a gospodariilor cu venituri reduse? Care sunt limitele imputernicirii guvernamentale a actiunii comunitare?  In ceea ce priveste participantii neguvernamentali: cum ar trebui ONG-urile si firmele private sa imputerniceasca comunitatile si organizatiile acestora?  Si ce anume, in acest context, constituie o buna guvernare urbana?

UNCHS (HABITAT) are nevoie sa-si revitalizeze intelegerea conceptului de imputernicire guvernamentala.  Dupa ce a deschis drumul strategiei de imputernicire (Strategia globala pentru adaposturi, 1998), are o responsabilitate aparte de a continua sa examineze in mod critic cum este utilizat conceptul atat in plan politic cat si practic.  Forul Central ar trebui sa puna un accent special asupra modului in care imputernicirea guvernamentala a pietei este perceputa din perspectiva comunitatii.  Aceasta va oferi o contributie unica la dezbaterile privind imputernicirea pietei.  Va oferi de asemenea Forului Central o viziune clara asupra normelor si strategiilor pentru imputernicirea guvernamentala a actiunii comunitare. UNCHS (Habitat) ar trebui sa organizeze studii de cercetare, forumuri internationale si proiecte pilot de de dezvoltare.

• (i) Tehnicile de imputernicire guvernamentala a pietei din perspectiva comunitatii:  UNCHS (HABITAT) ar trebui sa lucreze cu partenerii sai pentru a explora eficacitatea consiliilor municipale cu rolul declarat de monitorizarea a OBC-urilor desemnate sa reglementeze furnizarea privatizata a serviciilor municipale; si eficacitatea reglementarilor privind investitiile private care maximizeaza oportunitatile de angajare pentru rezidentii cu venituri reduse si promoveaza oportunitati egale.

• (ii) Normative standard pentru privatizarea furnizarii de servicii: UNCHS (Habitat) ar trebui sa conlucreze cu autoritati guvernamentale selectate pentru dezvoltarea de norme pentru servicii furnizate de firme private si de catre organizatii comunitare (prin subventii).  Un accent particular trebuie pus pe standarde normative care includ (si nu exclud) cele mai sarace comunitati printre utilizatorii si furnizorii acestor servicii.   Forul Central trebuie de asemenea sa stabileasca si sa consolideze un cod de conduita pentru partenerii publici/privati, cu standarde de masurare a calitatii si disponibilitatii furnizarii de servicii.

• (iii) Cadrul pentru Imputernicirea guvernamentala a pietelor si comunitatilor: UNCHS (Habitat) are nevoie sa-si documenteze experientele legate de diferite forme de imputerncire guvernamentala si sa sublinieze sistematic un cadru global pentru imputernicirea comunitatilor si pietelor. Acest cadru nu numai va defini rolurile guvernelor locale si centrale, dar si pe cele ale ONG-urilor si cele din sectorul privat. Un asfel de cadru trebuie sa ia in consideratie: mobilizarea si impartirea resurselor destinate infrastructurii publice si investitiilor in servicii; economii in cooperare si scheme de credit pentru afaceri mici si locuinte private; planuri de investitii multisectoriale municipale;  structurile guvernarii participative  (pana la cele mai inferioare structuri administrative); cadre de planificare rezidentiala; si norme pentru participarea cetateneasca, siguranta proprietatilor, planificarea participarii ambelor sexe.

• (iv) Limitele imputernicirii guvernamentale ale actiunilor comunitare:  UNCHS (HABITAT) trebuie sa defineasca limitele imputernicirii guvernamentale ale actiunilor comunitare. Aceasta trebuie sa includa studii de cercetare, forumuri internationale, si testarea instrumentelor pentru a determina rolul si abilitatile participantilor privati - precum si cele ale guvernelor.  Trebuie sa se puna accentul pe felul in care ONG-urile si firmele private imputernicesc organizatiile comunitare.

1. Descentralizarea administratiei guvernamentale nu urmeaza un tipar regional specific.

Cocluzii:

Studiul de cercetare a descoperit ca descentralizarea administratiei guvernamentale nu este un fenomen regional.  Cercetatorii au observat ca Bolivia, Ghana si Uganda au mentinut nivelele cele mai ridicate de descentralizare, dupa cum au fost ele masurate de catre puterea acordata nivelelor inferioare de administratie guvernamentala (executiva, legislativa si judiciara).   Zambia si Sri Lanka au realizat programe de semi-descentralizare in care puterea a fost acordata autoritatilor locale doar partial.  Prin contrast, Costa Rica si Ecuador, au demonstrat forme inalt centralizate de administratie guvernamentala.

Experienta politicii nationale de descentralizare arata ca exista o mai mare variatie in diferite regiuni decat intre regiuni. In timp ce este important sa se stabileasca strategii pentru reducerea saraciei care sunt relevante in conditiile locale, sociale, economice, regionalizarea strategiilor de reducere a saraciei este irelevanta in cazul descentralizarii.

Forul Central trebuie sa promoveze strategii de reducere a saraciei care tin cont de variatiile intra-regionale ale administratiei publice. Sprijinul tehnic acordat guvernelor centrale trebuie sa se adapteze tarii respective si sa se bazeze pe o analiza politica bine documentata a descentralizarii. In Africa, aceasta inseamna gasirea unui numitor comun, printre altele, pentru formele (si mostenirile) divergente ale sistemelor francofone si anglofone de administratie publica.

Cocluzii:

Modul in care guvernele imputernicesc actiunile comunitatii nu sunt in mod necesar rezultatul direct al felului in care descentralizeaza administratia guvernamentala.  Adesea se presupune ca daca guvernele transmit autoritatea nivelelor inferioare ale administratiei guvernamentale, e mai probabil ca autoritatile locale vor sprijini initiativele de la nivelele de jos. Cercetarea a gasit aceasta presupunere incorecta in mare masura: in primul rand, in Uganda, un guvern central descentralizat intr-o masura semnificativa, s-a unit cu autoritatile locale care aplica strategii de imputernicire nu foarte eficiente.  In al doilea rand, in alta tara, Ecuador, un guvern central puternic centralizat era unit (la momentul studiului) cu un guvern municipal progresiv ales in capitala, Quito, care aplica proceduri de imbunatatire a asezarilor urbane extrem de eficiente.

• (i) Guvernele au nevoie sa completeze politica de descentralizare cu cadre institutionale (legale, financiare, administrative) pentru a imputernici actiunea comunitara: descentralizarea luata separat nu promoveaza participarea comunitatii. si

• (ii) Autoritatile locale pot imputernici actiunea comunitara chiar daca guvernele lor centrale sunt reticente in cedarea autoritatii administrative. Cu toate acestea, atunci cand guvernele centrale cedeaza autoritatea, guvernele locale pot facilita mai usor si la nivele mai avansate initiativele comunitatii.  In fiecare oras sau district, conditiile locale trebuie analizate cu atentie pentru a descoperi ce oportunitati exista pentru a promova sau a utiliza procedurile de imputernicire, chiar si in cazul unei guvernari nationale inalt centralizate.

UNCHS (HABITAT) trebuie sa dezvolte, ca parte a procedurilor sale globale de dezvoltare comunitara, directive pentru strategii vizand descentralizarea SI imputernicirea guvernamentala.  Impreuna cu guvernele centrale, in special ministerele locale, Forul Central trebuie sa promoveze mecanisme care sa asigure cedarea administratiei guvernamentale (de ex. criterii bazate pe necesitati pentru transferul puterii de stat, beneficiile cedate, autonomia fiscala, finantarea trainigului pentru oficialii locali, drepturi pentru asociatiile autoritatilor locale de a contesta transferul puterii de stat, alocatii etc).  UNCHS (HABITAT), impreuna cu partenerii sai, trebuie sa intareasca aceste mecanisme cu proceduri administrative, legale, financiare, care sa permita autoritatilor locale sa imputerniceasca actiunile comunitare (dupa cum s-a specificat mai sus, C-3).

3. Relatiile Stat/ Societate si impactul lor asupra parteneriatelor Publice/Populare urmeaza un tipar regional.

Cocluzii:

Cercetarea arata ca statele africane (in special din Africa sub-Sahariana) si cele latin americane detin relatii distincte cu populatiile lor si organizatiile populare cum sunt OBC-urile, asociatiile de femei, asociatiile comerciantilor locali, organizatii de varf, si alte institutii private.  In termeni generali, relatiile stat/societate pot fi caracterizate in Africa drept pragmatice, functionale si aproape manageriale, in timp ce in America Latina drept conflictuale si contestate.

Diferenta dintre statele africane si cele din America Latina privind modul in care acestea interactioneaza cu organizatiile populare are implicatii importante pentru felul in care se aplica la nivel local conceptele de management comunitar si imputernicire guvernamentala a actiunilor comunitare.  In Africa principala provocare este de a dezvolta instrumente legale si financiare care sa imputerniceasca colaborarea grupurilor populare si autoritatilor locale.  In America Latina cheia este aplicarea acestor instrumente si consolidarea lor prin formarea liderilor comunitari si a functionarilor publici cu scopul de a rezolva situatii conflictuale si de a obtine un consens general.

Forul Central trebuie sa intareasca legaturile dintre organizatiile populare si autoritatile publice.   Cu toate acestea, el trebuie sa faciliteze dezvoltarea mecanismelor potrivite factorilor istorici, politici si culturali, care caracterizeaza relatiile stat/societate din fiecare tara.   In timp ce acestea variaza, in termeni generali, de la o regiune la alta, adesea ele sunt diferite si de la o tara la alta in cadrul aceleiasi regiuni.  E important sa se formuleze strategii pentru participare, management si imputernicire, care sa se bazeze pe analiza traditiilor locale si nationale din relatiile stat-societate. Acestea ar trebui sa examineze expectatiile existente din fiecare tara/localitate asupra rolului guvernului (la diferite nivele), in special privind imbunatatirea asezarilor umane si relatiile cu organizatiile comunitare.

Cocluzii:

In America Latina si Africa felul in care populatiile asezarilor urbane se organizeaza variaza in mod semnificativ.  In Bolivia, Costa Rica si Ecuador, sondaje realizate cu gospodarii si lideri comunitari indica faptul ca oamenii se mobilizeaza in primul rand prin intermediul organizatiilor comunitare, federatiilor organizatiilor comunitare si/sau miscarilor populare.  Exista o lunga traditie a OBC-urilor ca organizatii care incearca sa reprezinte membrii din teritoriile proscrise si care realizeaza o serie de activitati (servicii de baza, intreprinderi de productie etc).  In Ghana, Uganda and Zambia sondajele arata ca gospodariile se organizeaza prin intermediul consiliilor de batrani, asociatii de comercianti, asociatii de femei, comitete de constructie ale diferitelor proiecte, grupuri religioase, si unitati guvernamentale sub-municipale/districtuale.  Nu exista o traditie oficiala a asfel de OBC-uri.  Mai degraba, oamenii cauta sa-si indeplineasca diverse nevoi prin intermediul a diverse modalitati.  Atunci cand ei aleg sa lucreze cu unitati administrative stabilite de catre guvern, este mai degraba o decizie practica decat (cum este adesea cazul in America Latina) o pozitie ideologica.

Observarea diferentelor in modul de organizare a oamenilor ofera o lectie importanta privind aplicarea participarii, managementului si imputernicirii.  Activistii, specialistii si factorii de decizie politica trebuie sa faca distinctia dintre forma si continut.  Forma in care se organizeaza gospodariile (de ex. OBC-urile, grupurile religioase, unitatile administrative etc.) este mai putin importanta decat ceea ce castiga ei prin aceasta organizare (de ex. acces echitabil la serviciile de baza, bunuri, competente, locuri de munca etc).  Gospodariile cu venituri reduse din Africa nu au nevoie de OBC-uri pentru reducerea saraciei mai mult decat corespondentii lor din America Latina au nevoie de unitati administrative subventionate de stat. Gospodariile au nevoie de forumuri democratice prin intermediul carora isi pot imbunatati conditiile de viata si de munca.  Forma si forumurile de organizare alese local nu trebuie sa fie rezultatul unui model universal pentru reducerea saraciei.  Ele trebuie sa fie adecvate conditiilor locale politice si culturale.

PDC si-a demonstrat abilitatea de a pune sub chestiune o presupunere importanta privind dezvoltarea comunitatii: organizatiile comunitare nu reprezinta unica forma de organizare a familiilor cu venituri reduse.  Forul Central trebuie sa organizeze forumuri internationale, stimuland activistii si factorii de decizie politica sa examineze mai indeaproape presupunerile privind dezvoltarea comunitatii.  Aceasta ar trebui sa atraga dupa sine schimburi inter-regionale si cercetare aplicata, precum si activitati de advocacy.  UNCHS (HABITAT) trebuie sa concentreze astfel de eforturi asupra rectificarii distorsiunilor aparute in Africa in urma prezentei masive de ONG-uri internationale. Forul Central trebuie sa exploreze impreuna cu activistii si factorii de decizie politica modalitati care sa asigure ca participarea populara in Africa este autonoma fata de modalitatile de dezvoltare ale ONG-urilor.

Cocluzii:

Concluziile studiului de cercetare demonstreaza ca "guvernamental" din notiunea de "imputernicire guvernamentala" difera in functie de regiune.  In Ghana, Uganda, si Zambia statele realizeaza strategii de imputernicire in primul rand prin guvernele locale (municipalitati si districte rurale), cu sprijinul guvernului central.  In Bolivia, Costa Rica si Ecuador, statele imputernicesc actiunile comunitatii prin agentii sectoriale si corporatiile specializate ale acestora (de ex. companii de electricitate, de furnizare a apei, servicii sociale etc), precum si prin guvernele locale si centrale.  Agentiile sectoriale sunt controlate la nivel central prin intermediul functionarilor de teren ai administratiei locale.   Sondaje efectuate asupra liderilor comunitatii si oficialilor guvernamentali releva faptul ca, in America Latina, functionarii de teren locali ai agentiilor sectoriale si corporatiile colaboreaza cu organizatiile comunitare.   Ei planifica impreuna si co-finanteaza imbunatatirile asezarilor urbane la fel de mult ca si guvernele locale din Africa.

Imputernicirea guvernamentala a actiunilor comunitare nu poate fi limitata la guvernele locale.  Functionarii de teren locali ai autoritatilor publice, in special in America Latina, pot sa sustina la fel de bine actiunile comunitatii.  Ei trebuie sa fie luati in consideratie impreuna cu municipalitatile si guvernele districtuale, ca jucand un rol important in strategia de reducere a saraciei.

UNCHS (HABITAT) trebuie sa promoveze strategii globale de reducere a saraciei care sa fie flexibile si sa se adapteze diverselor moduri in care guvernele imputernicesc actiunile comunitatii. UNCHS (HABITAT), mai mult decat oricare alta agentie ONU, a ridicat rolul guvernelor locale, acordandu-i un loc central in strategiile de reducere a saraciei.  Agentia trebuie sa fie, totusi, atenta, sa nu permita ca accentul pe guvernele locale sa ii impiedice sa promoveze alti participanti la procesul de imputernicire. (de ex. agentiile sectoriale).Stereotipurile nu reprezinta o baza de actiune. Forul Central trebuie sa testeze strategii de imputernicire guvernamentala la nivel operational cu diferiti agenti guvernamentali - sectoriali, centrali si locali - pentru a explora oportunitatile reale de aplicare a combinatiilor acestor proceduri in ariile respective.

. .. . . . Pentru orice text copiat de pe acest site, vă rugăm să faceţi  o trimitere la următoare adresă: cec.vcn.bc.ca/mpfc/. . . . Actualizare: 2009-11-25