Traduceri:

Alte pagini:

Module

Harta site-ului

Cuvinte cheie

Contact

Documente utile

Link-uri folositoare

INIŢIEREA MOBILIZATORULUI

Îndrumare pentru formator

de Phil Bartle, PhD

tranducere Ana Bolea

traducere revizuită de Elena Gabriela Hosu

Notiţele instructorului

Mobilizarea unei comunitãţi nu demareazã "ad hoc" sau fãrã pregãtiri prealabile

Pregãtirea drumului înainte de realizarea mobilizãrii

Dupã ce mobilizatorul este pregãtit sã mobilizeze, ea/el trebuie sã pregãteascã comunitatea înainte de a începe mobilizarea. Mobilizarea nu trebuie sã înceapã fãrã planificare și pregãtire, pânã când nu se asigurã îndeplinirea tuturor cerinţelor necesare.

Dacã organizaţi formarea mobilizatorilor, utilizând acest material, puteţi considera acest modul ca fiind creat cu scopul de a instrui mobilizatorii potenţiali cu privire la ce înseamnã sarcinile lor iniţiale. Încurajãm, și în acest fel, "punerea în practicã" ca cea mai bunã modalitate de a-și însuși abilitãţile necesare; și dumneavoastrã puteţi stabili cursul acestei pregãtiri astfel încât sã maximizaţi câteva activitãţi axate pe "practicã", pe mãsurã ce beneficiarii formãrii învaţã sã mobilizeze.

Este un moment propice pentru a le aminti cã este important pentru ei sã creeze și sã pãstreze o "documentaţie." Modul în care cei care instructorii lucreazã într-o comunitate este substanţial afectat de cât de multe cunosc despre situaţia și natura comunitãţii. Mai apoi, amintiţi-le cã nu vor lucra în aceeași comunitate pentru totdeauna, și cã trebuie sã înceapã sã pregãteascã documentaţia care îl va îndruma pe succesorul lor. Dacã nu fac asta, și pleacã la un moment dat, atunci urmãtorul mobilizator trebuie sã ia totul de la început, și nu va avea posibilitatea sã construiascã pornind de la observaţiile și experienţele mobilizatorului anterior lui. Amintiţi-le celor pe care îi pregãtiţi sã înceapã și sã continue sã scrie în jurnalele lor.

Aceasta este faza în care mobilizatorul trebuie sã pregãteascã comunitatea astfel încât sã acţioneze în mod eficient. Citiţi modulul "Metode de pregãtire (training)" Observaţi documentul referitor la "Interpretarea rolului ." Modul în care gandiţi o sesiune de interpretare de roluri rãmâne la latitudinea dumneavoastrã; existã multe modalitãţi de a face acest lucru. Puteţi atribui diferite roluri cursanţilor: de membrii ai comunitãţii, șef local, consilier sau primar, un funcţionar ce acordã licenţe sau certificate lucrãtorilor de teren (dacã existã o astfel de titulaturã sau cerinţã), un "șef" sau supraveghetor al mobilizatorului, și alte poziţii care reprezintã situaţia localã. Realizând câteva sesiuni de interpretare de roluri, beneficiarii pot înţelege mai bine rolul diverșilor participanţi la proces.

Ciclul mobilizãrii

Când cei pe care îi pregãtiţi sunt la început, sarcina lor are loc în contextul unui "Ciclu de mobilizare." Ei ar trebui sã aibã cel puţin o impresie sumarã asupra ciclului. Puteţi adãuga material din modulul de pregãtire "Ciclul mobilizãrii" dacã aceștia doresc sau au nevoie de mai multe detalii în aceastã etapã.

Pe parcursul pregãtirii, nu le prezentaţi doar ciclul, și nu vã bazaţi doar pe un material. În schimb, întrebaţi-i despre elementele ciclului și desenaţi-le pe tablã. Pot fi la început, prezentate sub forma unei liste, de sus pânã jos, a etapelor: evaluarea nevoilor, alegerea unui proiect comunitar, schiţarea proiectului, implementarea acestuia și testarea. Când nu le daţi elementele direct (murã-n-gurã), puteţi sã le adresaţi întrebãri cu ajutorul cãrora sã induceţi relevarea elementelor de la cursanţi. Desenaţi o sãgeatã de la ultimul element pânã la primul, astfel încât sã indicaţi repetarea ciclului.

O sesiune provocativã ar include identificarea câtorva dintre cursanţi pentru a juca "rolul" fiecãrei etape a ciclului. Aceștia ar putea purta etichete mari din carton care-i identificã pe fiecare ca fiind o etapã. Ce vor spune pe mãsurã ce fiecare ciclu este prezentat? Dacã participanţii sunt capabili sã facã acest lucru, încercaţi sã-i rugaţi sã repete sau cereţi o nouã serie de participanţi sã facã acest lucru, însã de aceastã datã fãrã sã vorbeascã. Poate fi foarte amuzant și poate provoca multe râsete și chiar încercãri jenante, dar va ajuta la fixarea în mintea cursanţilor a ciclului, mai ales a principiilor acestuia dacã nu a detaliilor specifice fiecãrei locaţii.

Pe acest site este disponibilã o prezentare a ciclului de mobilizare în powerpoint, prezentare însoţitã de desenele Juliannei Kuruhiira. Prezentarea este mai elaboratã și mai detaliatã decât paginile din acel modul. Dacã dispuneţi de condiţiile necesare pentru a o prezenta pe un ecran, aceasta ar reprezenta o pauzã excelentã în cadrul sesiunilor obișnuite dintr-un atelier de pregãtire. De altfel, aţi putea sã o faceţi disponibilã pe un calculator și sã o arãtaţi cursanţilor împãrţiţi în grupuri de câte trei sau patru. A se citi "Ciclul mobilizãrii."

Amintiţi-le cursanţilor cã munca lor se bazeazã pe ciclul mobilizãrii, cã o comunitate nu poate fi dezvoltatã doar printr-un singur proiect, ci prin repetarea ciclului, prin diversificarea acestuia de fiecare datã, în funcţie de condiţiile în schimbare.

Obţinerea autorizaţiilor

În calitate de instructor, le veţi explica cursanţilor cã au nevoie de douã tipuri de permisiuni sau autorizaţii pentru a-și demara activitatea în fiecare regiune. Una dintre permisiuni este formalã, legalã sau oficialã, iar cealaltã este informalã sau neoficialã.

Autorizaţiile oficiale sunt de obicei simple și directe. Amintiţi-vã cã "simplu" nu înseamnã întotdeauna "ușor". Formalitãţile diferã de obicei de la ţarã la ţarã, și ar putea exista de asemenea variaţii regionale, provinciale sau sectoriale. Din moment ce sunt bazate în general pe reguli și regulamente guvernamentale, sunt de obicei scrise pe undeva.

Autorizaţiile informale sunt mai greu de definit și nu se încadreazã într-un context clar delimitat. În esenţã, acestea se referã la obţinerea bunavoinţei autoritãţiilor și a liderilor locali, astfel încât aceștia sã devinã aliaţi, mai degrabã decât impedimente. Cooperarea acestora poate fi valoroasã; opunerea lor poate fi dezastruoasã.

Este ușor de identificat când autorizaţiile oficiale sunt obţinute; sunt semnalate prin primirea unei scrisori oficiale sau al unui certificat. Nu exista nici o identificare bine definitã a momentului în care autorizaţiile informale sunt obţinute. Explicaţi faptul cã mobilizatorii dumneavoastrã vor trebui sã se regãseascã într-un proces de obţinere a acestora pe toatã durata procesului de mobilizare în fiecare regiune.

Un exerciţiu bun pentru o sesiune de formare constã în pregãtirea cursanţilor a unei definiţii a celor douã tipuri de autorizaţii pentru sectorul sau regiunea lor.

Acesta este un alt tip de sesiune adecvat pentru punerea în practicã a unor interpretãri de roluri. Ȋmpãrţiţi cursanţii în douã grupuri, fiecare compus din douã pânã la cinci persoane. O persoanã dintr-un grup va fi mobilizatorul. O persoanã din celãlalt grup va fi autoritatea relevantã care deţine puterea de a atribui un certificat care permite mobilizatorului sã își îndeplineascã sarcinile în regiunea respectivã. Ceilalţi participanţi vor fi consilierii celor doi. Despãrţiţi cele douã grupuri și spuneţi consilierilor sã-i instruiascã pe cei sfãtuiţi ce sã spunã.

Este important ca grupul care îl consiliazã pe "cel care deţine autoritatea" sã genereze cât mai multe suspiciuni, presupuneri și temeri care le vin în minte, ce ar putea fi relevante. Grupul care îl consiliazã pe "mobillizator" ar trebui sã facã invers, adicã sã genereze toate beneficiile pentru comunitate și pentru lider care ar spori gradul de independenţã al comunitãţilor din regiunea respectivã.

Spuneţi grupurilor sã se întâlneascã în locaţii diferite sau cel puţin în colţuri diferite ale camerei și sã se pregãteascã timp de 10 sau 15 minute. Apoi aduceţi-i împreunã cu orice alţi participanţi ( care vor forma "publicul" în jocul respectiv), și rugaţi-i sã interpreteze un scenariu în care mobilizatorul bate la ușa oficialului și îi cere permisiunea sã mobilizeze o comunitate din regiune.

Atunci când grupul de persoane care vor fi instruite este mai mare, astfel de sesiuni pot fi realizate de mai multe ori. Dupã una sau douã sesiuni, poate veţi dori sã aruncaţi un “joker” în pachetul de cãrţi. Formaţi un al treilea grup care va sfãtui un curios local, sau un jurnalist, care se va afla cu totul întâmplãtor în biroul funcţionarului public, vârându-și nasul în treburile altora, și care va lansa întrebãri surprinzãtoare, dar discutabile.

Dupa sesiunea de interpretare de roluri va fi foarte utilã o sesiune în care sã fie discutatã activitatea întreprinsã. Poate veţi dori sã rezumaţi pe o tablã tipuri de întrebãri pe care oficialitãţile le-ar putea pune, întrebãri ce ar putea fi îngropate în conștiinţa comunitãţii, și argumente pe care mobilizatorul le-ar putea folosi. Rugaţi-i pe toţi cursanţii sã vã ajute la crearea unor liste pe tablã. Jucaţi acest joc precum și urmarea acestuia, chiar dacã nu vor fi acordate autorizaţii formale; argumentele acestora sunt folositoare pentru ca participanţii sã-și înteleagã rolurile.

Creșterea nivelului de conștientizare

Procesul de creștere a nivelului de conștientizare în rândul populaţiei este extrem de asemãnãtor procesului de obţinere a permisiunii neoficiale de la autoritãţile locale. Spuneţi cursanţilor cã întotdeauna trebuie sã-și obţinã (și sã pãstreze) aliaţi și susţinãtori în interiorul populaţiei.

În sesiunea dumneavoastrã de formare aţi putea utiliza același tip de interpretãri de roluri cu diferite tipuri de diverși "jokeri" și o sesiune ulterioarã similarã.

Amintiţi-le cursanţilor cã rolul lor, pe masurã ce crește nivelul de conștientizare, este sã evite apariţia unor speranţe nerealiste. Mai mult chiar, participarea comunitãţii nu înseamnã cã mobilizatorul trebuie sã accepte în mod pasiv orice este considerat de cãtre cei mai zgomotoși membrii ai comunitãţii drept obiectivul lor principal. Mobilizatorul trebuie sã provoace în mod constructiv sugestiile elementare și la care s-a reflectat cu superficialitate, provenite din partea comunitãţii. Puteţi sã-i stimulaţi în interpretarea de roluri pe grupuri, de exemplu, spunându-le sã cearã o clinicã inclusiv un doctor, în timp ce rolul mobilizatorului poate fi îndreptat spre aflarea scopului, dacã este scãderea procentului de îmbolnãviri. Dacã este așa, atunci o reţea de alimentare cu apã curatã și niște latrine folosite în mod corect ar putea fi o soluţie mai bunã pentru rezolvarea problemei bolilor. (A se citi modulul referitor la "Apã").

Organizarea unitãţii

Trebuie sã vã asiguraţi cã participanţii la instruire nu pornesc de la presupunerea cã unirea comunitãţilor se realizeazã în mod natural. Cuvântul "comunitate" induce în eroare, în sensul cã "unitate" este inclus în cuvânt. Credinţele populare includ adesea considerarea comunitãţilor drept locuri în care domnește pacea și unde toţi se cunoasc, se simpatizeazã și coopereazã între ei. A se citi Organizarea unitãţii.

Acest aspect este foarte bine cunoscut de cãtre sociologi. În modulele urmãtoare este inclusã mai multã sociologie în pregãtire, iar conflictul va deveni mai vizibil. Pentru asigurarea unor scopuri practice, mai ales în aceastã fazã introductivã a instruirii, este suficient pentru dumneavoastrã sã-i informaţi pe cursanţi cã în fiecare comunitate existã multe conflicte ascunse ori cunoscute sau “lupte cu odogonul” pentru putere ascunse sau cunoscute. Aceastã lipsã de unitate slabește comunitãţile. Prin urmare, o parte importantã a muncii mobilizatorului constã în a-i convinge pe membrii comunitãţii sã lase deoparte neîntelegerile pentru a colabora în cadrul unor activitãţi de împuternicire a comunitãţii.

Cursanţii trebuie sã înveţe cã organizarea unitãţii nu reprezintã o etapã unicã a muncii lor, cã nu pot uni o comunitate (o datã pentru totdeauna) și apoi sã plece pentru a realiza alte acţiuni.

Este o luptã permanentã și continuã pe parcursul muncii lor în cadrul comunitãţii.

Lipsa unitãţii poate sã se bazeze pe multe lucruri. Acestea includ (dar nu sunt limitate la):

• competiţie între diverse ramuri (familiale) și clanuri;
• diferenţe legate de raportul cu proprietatea (așa cum scria Karl Marx – a muncitorilor împotriva proprietarilor) și
• diferenţe de:
  • limbã,
  • credinţe și practici religioase,
  • organizare familialã,
  • etnicitate vizibilã (așa numita "rasã"),
  • sex,
  • vârstã,
  • dizabilitãţi sau deformãri fizice sau mentale, și
  • aproape orice fel de variaţie a caracteristicilor sociale (ex caracteristici fizice ce implicã semnificaţii sociale).

Uneori, un mobilizator trebuie fie sã accepte practicile locale și sã-și adapteze activitatea în jurul acestora sau sã insiste cu putere ca anumite grupãri sã fie incluse în întrunirile comunitãţii chiar dacã au fost ignorate în trecut. Iatã douã exemple din propria mea experienţã.

Lucrând în comunitãţile conservative islamice, de exemplu, existau multe restricţii cu privire la comportamentul femeilor. Trebuia sã ne purtãm cu multã grijã. Cu binecuvântarea și cu cooperarea celor denumiţi "malaams", am fost capabili sã asigurãm pregãtire femeilor în asistenţã socialã cu ajutorul exclusiv al instructorilor de tip feminin și lucrând doar în casele acestora. (A se citi CBSW).

În nordul Ghanei, prin contrast, ţara cu un element islamic moderat pe alocuri, am convocat întruniri locale pentru a stabili prioritãţile anumitor locaţii. Dacã apãreau doar bãrbaţi, le explicam politicos cã ne refeream la toatã lumea, suspendam întrunirea fãrã a ne dezvãlui scopul și o restabileam pentru ziua urmãtoare. Femeile (și cei cu dizabilitãţi și minoritãţile) participau a doua zi la întrunire.

A se vedea de asemenea modulul referitor la Egalitatea între sexe.

Transmiterea mesajului poate fi realizatã în moduri diferite. Dacã sunteţi familiarizat cu câteva dintre principalele grupãri în cadrul cãrora vã realizaţi instruirea, puteţi stabili câteva sesiuni de interpretãri de roluri unde cursanţii adoptã câteva poziţii contradictorii și un mobilizator (cu consilierii lor fiind ceilalţi participanţi) trebuie sã creeze strategii pentru a face faţã situaţiilor respective.

Puteţi de asemanea convoca specialiști care sã furnizeze o oarecare pregãtire în acest domeniu.

Pe parcursul activitãţii mele în Africa pentru a dezvolta strategii specifice genurilor, de exemplu, am descoperit adesea cã existau ministere pentru asigurarea echilibrului între sexe (sau forme echivalente) cu personal foarte bine instruit dornic sã-și demonstreze talentul în astfel de sesiuni de pregãtire.

Dialog public

Una dintre cele mai importante competenţe necesare unui mobilizator este abilitatea de a vorbi în public, în faţa unor strãini.

În timp ce talentul este adesea considerat drept o calitate naturalã a unor oameni, existã un set de abilitãţi care pot fi deprinse, învãţate. Cea mai serioasã barierã sau obstacol este frica, anxietatea sau grija. Din moment ce oricine poate sã depãșeascã acele emoţii, atunci aceste abilitãţi pot fi învãţate îi îmbunãtãţite.

Competenţele excelente de a vorbi în public nu includ doar abilitatea de a vorbi tare, lent și într-un limbaj simplu și clar, înseamnã de asemenea capacitatea de a asculta ceea ce spun oamenii, anticiparea a ceea ce ar putea sã spunã chiar și atunci când pãstreazã liniștea și capacitatea de a dezvolta un raport cu audienţa. Un mobilizator nu trebuie doar sã respecte membrii comunitãţii, dar și sã fie vãzut respectându-i și sã demonstreze acest lucru în dialogul public.

Nu vã speriaţi cursanţii trecând în revistã toate aceste aspecte la începutul unei prime sesiuni de vorbit în public. Pentru început, acestea par prea pretenţioase. Cursanţii dumneavoastrã vor fi mai puţin temãtori dupã ce vor descoperi cã le pot învãţa și pune în practicã mai cu ușurinţã – odatã demaratã sesiunea de instruire.

În acest caz, cea mai eficientã metodã este cea de "învãţare prin punerea în practicã".

Dacã dispuneţi de un atelier de instruire de cinci zile, puteţi stabili cinci sau șase sesiuni diferite, scurte, de oratorie. Una dintre cele mai reușite este practicarea gânditului în picioare. Asemenea organizaţiei "Toastmasters" (Maeștrii toastului) organizaţi un joc în care unei persoane i se cere sã vinã în faţa grupului și i se dã un cuvânt pe care nu-l cunoștea dinainte, și i se cere sã vorbeascã despre el timp de vreo douã minute. Subiectele ar trebui sã le includã pe cele care nu au legãturã cu mobilizarea sau de atelier, cum ar fi "banane," "soacre," sau "recipiente pentru gunoi".

Dacã aţi aranjat ateliere de pregãtire pentru un grup de mobilizatori, sã spunem lunar (sau din douã în douã luni), ceea ce vã recomandãm, atunci acesta este un tip de sesiune care poate fi de asemenea inclus în fiecare lunã.

O altã variantã a acestei sesiuni poate consta în trimiterea oratorului înafara camerei pentru douã minute pentru a se gândi la subiectul pe care l-a primit. Între timp, fãrã sã-i spuneţi celui care va vorbi, îi informaţi pe ceilalţi cursanţi cã trebuie sã schimbe subiectul fãrã sã specifice cu exactitate subiectul pe care-l doresc. Oratorul poate sã primeascã un subiect cum ar fi "schimbarea unui carburator", în timp ce grupul poate sã primeascã un alt subiect cum ar fi "decojirea stridiilor". Vorbitorului i se accordã patru minute pentru a vorbi despre subiect, dar și pentru a identifica subiectul dorit de cãtre public și pentru a corela cele douã subiecte sau pentru a realiza trecerea la subiectul dorit de cãtre public.

În aceste sesiuni va trebui sã fiţi foarte sensibili la criticã. Persoanele timide care au o reticenţã personalã în ceea ce privește vorbitul în public, pot fi descurajate din cauza criticilor și pot fi împiedicate sã dezvolte abilitãţile necesare. Acesta ar putea fi un moment potrivit pentru a introduce regulile de bazã ale brainstormingului (ideilor grozave) (vezi: Brainstorming), sau ale unuia dintre cuvintele cheie "Sandwich," care este util în management. Puteţi împrumuta o procedurã de la întrunirile AA¹ . Audienţa este instruitã sã aplaude de fiecare datã când un vorbitor își ţine discursul, indiferent de ceea ce spune.

Dacã dispuneţi de tehnologia necesarã, aceasta este o sesiune în care o camera video poate fi extrem de folositoare. Pentru fiecare vorbitor, faceţi o înregistrare video a discursului acestuia. Apoi le daţi caseta și o camerã separatã, sau caști și un ecran mic, astfel încât sã vadã caseta în particular. Apoi le oferiţi posibilitatea de a ștrege materialul de pe casetã sau de a-l arãta prietenilor. Ar putea sã-și doreascã sã o ia acasã, dacã au echipamentul necesar pentru a o viziona. Mai degrabã decât sã furnizaţi criticile sau sfaturile dumneavoastrã sau ale altor cursanţi, acordaţi posibilitatea vizionãrii prezentãrii oratorului însuși, lãsându-i posibilitatea de a o utiliza sau de a o distruge în privat.

Provocarea comunitãţii

Prin aceastã instruire, un mesaj este coerent. Metoda centralã a sociologiei consolidãrii este ca un organism ce devine mai puternic prin luptã, efort sau practicã. Principiul stã la baza recomandãrii noastre cã puteţi instrui mai eficient mobilizatorii furnizându-le situaţiile în care ei își pot "face" sau pot practica sarcinile mai degrabã decât sã asculte doar niște prelegeri. Stã la baza precauţiei noastre în folosirea abordãrii caritabile; a da celor sãraci nu înseamnã cã îi faci mai puternici sau mai independenţi, ci cã îi înveţi sã aștepte și sã depindã și mai mult de pomanã.

Unul dintre aceste scenarii de interpretare de roluri pe care cursanţii le pot juca este exemplul din broșura, "Provocarea comunitãţii". Pregãtiţi douã grupuri: unul alcãtuit din "mobilizator" și sfãtuitorii acestuia/acesteia și celãlalt grup constituind comunitatea. Puteţi utiliza broșura și sã indicaţi comunitãţii sã cearã crearea unui dispensar, iar mobilizatorul sã provoace acel obiectiv și sã-i îndrume în vederea alegerii unei surse de alimentare cu apã potabilã drept o strategie mai eficientã pentru diminuarea bolilor.

Cereţi cursanţilor sã sugereze și alte astfel de jocuri de roluri, în care membrii comunitãţii sã cearã ceva, iar mobilizatorul sã-i îndrume sã-și analizeze cerinţa și sã facã alegeri mai realiste.

Organizarea pentru putere

Un alt principiu central al metodologiei consolidãrii (dupã "zbaterea pentru a primi puterea") este cã organizarea produce forţã, și o mai bunã organizare produce mai multã forţã.

Genealogia istoricã în sociologia acestui pricipiu derivã din scrierile lui Max Weber, care a scris despre caracteristiciile birocraţiei ce le-a dat putere. În timp ce acesta nu este momentul sã predaţi sociologia (asta va surveni mai târziu în instruirea acestor mobilizatori), este valoros pentru dumneavoastrã, în calitate de instructor al lor, sã recunoasteţi sociologia în procesul de pregãtire.

Organizatorii de sindicate știu de secole cã dacã iei un grup neorganizat de oameni (ce lucreazã într-o companie), îi unești în vederea realizãrii unei cauze comune și îi ajuţi sã se organizeze într-o unicã organizaţie socialã, aceștia devin puternici. Patronilor și managerilor le displac uniunile pentru cã acestea au o putere imensã. Oamenii pot utiliza aceastã putere pentru a se proteja de salariile incorect de mici și de condiţiile de muncã periculoase.

Acest principiu se aplicã oricãrui grup, iar în acest caz este folosit ca parte a împuterniciriii comunitãţilor.

Cum demonstraţi acest principiu cursanţilor dumneavoastra?

Mobilizatorii potenţiali ai comunitãţii trebuie sã fie conștienţi de importanţa organizãrii.

Pânã în acest moment, îndrumãrile instructurilor au recomandat utilizarea sesiunilor de interpretare de roluri pentru a-i pune pe cursanţi în poziţia diverșilor participanţi la procesul de mobilizare a comunitãţii. Asta le îmbunãtãţește abilitãţiile și le furnizeazã informaţii din interior referitoare la situaţiile și atitudinile oamenilor cu care vor intra în contact și cu care vor lucra pentru consolidarea comunitãţii. Aceastã sesiune ar putea fi una în care alte metode de instruire s-ar putea dovedi mai adecvate.

Explicaţi principiul și demonstraţi cum ar putea fi aplicat în cazul a douã echipe de fotbal cu același nivel de abilitãţi. Cereţi cursanţilor sã identifice alte situaţii în care un grup organizat poate fi mai eficient decât unul neorganizat, având ambele grupuri caracteristici similare. Faceţi o listã cu acestea pe tablã. Începeţi cu echipe sportive cum ar fi cele de fotbal, dar continuaţi ţi cu alte grupuri cum ar fi grupurile militare dintr-un rãzboi și producãtorii care fac un produs similar. Sunt capabili cursanţii sã dea exemple noi și diferite?

Dacã aveţi un grup mare de cursanţi, împãrţiţi-i în grupuri restrânse pentru a pregãti o discuţie în favoarea organizãrii și cum s-ar desfãșura acea organizare. Un grup ar putea sa fie însãrcinat sã aleagã un exemplu militar, altul unul comercial, altul o activitate religioasã (daca este adecvat) și așa mai departe. Cereţi fiecãrui grup sã decidã cum ar trebui sã arate organizarea pentru a fi mai eficientã. Cereţi-i unui orator din fiecare grup sã raporteze rezultatele discuţiei în faţa audienţei. O lecţie importantã este cã organizarea în sine reprezintã un proces de întãrire și nu este specific doar comunitãţilor.

Concluzie - instruirea mobilizatorilor

Metodele pe care le folosiţi pentru a încuraja cursanţii sã înveţe cum sã mobilizeze ar trebui sã fie variate și interesante. Nu ar trebui sã se rezume doar la prelegeri și prezentãri, ci ar trebui sã fie metode variate care sã-i implice în calitate de cursanţi activi în procesul lor de învãţare. Diversitatea ajutã la menţinerea prospeţimii procesului de învãţare și îmbunãtãţește înţelegerea, reţinerea.

Nu vã bazaţi pe metode obișnuite sau chiar pe aceste îndrumãri. Modul dumneavoastrã de instruire va fi mai proaspãt, mai provocator și mai interesant dacã vã creaţi propriile metode.

Mai mult chiar ar trebui sã aduceţi instructori din exterior cel puţin pentru câteva dintre sesiunile din fiecare atelier de pregãtire. Menţineţi prospeţimea sesiunilor variind prezentatorii între sesiuni. Deasemena, variaţi prezentarea pe la mijloc, în fiecare sesiune utilizând slide-uri, proiectoare, filme, înregistrãri video, spectacole cu papuși, interpretãri de roluri, grupuri locale de dans și de actorie, coruri și grupuri culturale. Nu utilizaţi același sistem pentru o perioadã prea lungã de timp într-o singurã sesiune și variaţi-le de la o sesiune la alta.

Chiar și interpretãrile de roluri pot fi variate; încercaţi sã folosiţi papuși dându-le posibilitatea cursanţilor sã manipuleze papușile în loc sã se foloseascã de propriile lor corpuri. De asemenea ei pot realiza imagini pentru o prezentare pe o tablã din flanel, drept alternativã la jocul de roluri.

Varietatea este un fantastic condiment pedagogic.

^{nota 1.} : AA = Alcoolici Anonimi

© Drepturi de autor 1967, 1987, 2007 Phil Bartle
Web conceput de Lourdes Sada

––»«––

Ultima actualizare: 21.12.2010